Holocaustul spurcatilor de jidovi impotriva Romanilor

*

*

Aurel Vainer, jidan spurcat

curvele, slugile jidovilor

Mafia JIDOVILOR a pus stapanire pe Romania…

Un document imbatabil, elaborat de Serviciile Secrete:

Privitor la actorii principali mentionaţi în material, trebuie să-i privim şi cu respect, pentru că tot ceea ce au reuşit sau reuşesc să facă se datorează unor calităţi principale predominante: oameni practici, uniţi, perserverenţi, ambiţioşi, cu un anumit grad de inteligenţă etc. Dacă se întîmplă să mai găsească şi cîte o opoziţie, au şi alte metode specifice: trec la violenţă verbală, mizînd pe intimidare. Dacă nu ţine nici aşa, îi au pe prietenii lor, unii “minoritari bronzaţi”, care sînt dispuşi să le “rezolve” treburile; indivizii sînt suficient de inteligenţi să nu se încarce ei cu treburile murdare, dar le oferă protecţie celor care o fac. Se întîmplă toate acestea pentru că la multe alte popoare unitatea nu prea există sau a fost distrusă, inteligenţa nu prea există (sau, dacă există, este invidiată), oamenii sînt uşor de manipulat etc. Singura metodă de contracarare ar fi cu armele lor pozitive şi cu rugăciune, pentru că nu ura sau metodele lui Hitler au fost sau sînt soluţii. Din al II-lea Război Mondial au ieşit întăriţi şi greu de identificat (au nume autentice ale diverselor naţiuni, dar în fond şi-au luat şi ei măsuri de precauţie).
Ei perseverează de ani de zile, îşi cunosc scopul şi mizează pe lipsa unor calităţi ale celorlalţi. Silviu Brucan a zis 20 ani, care au fost ani de graţie, dar românii nu s-au democratizat, se vînd pentru voturi, iar unii s-au complăcut în hoţii (de tip găinărie) în loc să consolideze bazele democraţiei etc. Pînă la urmă cîştigă cel care poate mai mult şi are capul pe umeri!

Israelul a cumpărat România

O ţară subjugată economic şi politic de concernele jidovesti

Asta în vreme ce la Bucureşti se pregătea Cabinetul Boc IV, iar românii se trezeau în faţa unei crize economice şi politice fără ieşire, acelaşi premier o vedea depăşită, prin împrumuturile de la FMI, Banca Mondială şi UE. În 10.10.2007, proaspătul preşedinte Shimon Peres declara: “Israel cumpără România…”. Şi s-a ţinut de cuvînt. Românii au o datorie de cca. 120 de miliarde de euro.
Pe 10 octombrie 2007, la trei luni după ce a devenit preşedinte al Statului Israel, Shimon Peres făcea o afirmaţie năucitoare, la Hotelul Hilton din Tel-Aviv, în faţa a sute de reprezentanţi ai cercurilor diplomatice evreieşti: “Israel cumpără Manhattan, cumpără Ungaria, cumpără România, cumpără Polonia…”. La mai bine de 2 ani de atunci, putem constata că Ungaria, România şi Polonia sînt subjugate concernelor financiare israeliene, cele care au şi produs criza financiară internaţională. În ceea ce priveşte România, băncile sînt toate privatizate, cedate către structuri conduse de oligarhia evreiască, iar ţara noastră are cea mai mare datorie către FMI şi Uniunea Europeană, peste 120 de miliarde de euro, dintre care 19,95 de miliarde se vor totaliza în urma ultimului acord stand-by.
În sondajele de opinie, românii se consideră o naţiune care se află în faţa unei castrofe economice şi politice fără ieşire. O parte dintre intervievaţi declară că pe vremea lui Ceauşescu era mai bine decît acum. Să mai menţionăm că România, Ungaria şi Polonia au fost ţări în care populaţia de origine evreiască era într-un număr mare, iar în perioada comunistă evreii au migrat masiv către nou înfiinţatul Stat Israel. Numai în perioada lui Ceauşescu aproximativ 300.000 de evrei au părăsit România, aproape 30.000 de familii fiind vîndute contra a 30-40.000 de dolari, fiecare, de regimul comunist. Practic, prin Banca Mondială şi prin FMI se poate spune că ceea ce afirma Peres la Hilton, în urmă cu 2 ani, s-a adeverit.
La Bucureşti, Guvernul marionetă Boc IV continuă politica de subjugare faţă de puterile financiare mondiale. AIM a mai semnalat cum Guvernul Boc, la începutul lui 2009, contracta împrumuturile cu FMI, deşi la acea vreme specialiştii economici considerau că României nu îi foloseşte un astfel de angajament înrobitor. Vînzarea României, bucată cu bucată, către firmele conduse de afaceriştii mondiali de origine evreiască a început cu mult înainte, în 2007.
Publicăm, în cele ce urmează, o Notă Informativă întocmită în 2008 de cîţiva ofiţeri din SRI, care au fost daţi afară pentru că semnalaseră amploarea pe care o luaseră afacerile evreieşti în România. Aceştia au transmis, ulterior, nota, sub forma unui “Armaghedon”, către principalele publicaţii româneşti. La acea vreme, nici una nu a redat textul, cu toate că jurnaliştii ştiau că afacerile sînt adevărate, unele semnalînd, în limita posibilităţilor, ingineriile evreieşti din România. Conducerile trusturilor de presă, însă, cu rădăcini tot în zona evreiască, au interzis materialul, pe care îl redăm în continuare. Multe dintre acele manevre şi algoritme de implementare mai sînt valabile şi azi. Lor li s-au adăugat altele, între care – cea mai importantă – provocarea crizei economice mondiale şi, implicit, cea din România, secondată de o criză politică.
Analiza datelor şi informaţiilor obţinute evidentiază faptul că, după 1990, pe teritoriul României au început să acţioneze, în mod evident, foarte mulţi afacerişti, în marea lor majoritate evrei, favorizaţi de sprijinul consistent primit din partea unor factori de decizie interni. Personaje politice autohtone, aflate în linia întîi a deciziei economice şi politice, începînd cu Ion Iliescu, Petre Roman, Emil Constantinescu, Zoe Petre, Adrian Năstase, Mircea Geoană, Mugur Isărescu, Adrian Severin, Viorel Hrebenciuc ş.a., au mizat pe lobby-ul evreiesc pentru a accede şi a se menţine la Putere. Ca atare, au făcut orice compromis posibil, mergînd de la culpabilizarea şi desfiinţarea Serviciilor Secrete româneşti, pînă la vînzarea economiei naţionale. Pe acest fond, cadre specializate ale Serviciilor Secrete israeliene au penetrat puternic decizia românească, reuşind să promoveze interesele evreieşti în detrimentul celor româneşti.
“Daţi-mi controlul asupra unei monede naţionale şi mi-e indiferent cine face legile!”, spunea, pe la 1800, întemeietorul clanului Rothschild, Amschel Mayer Rothschild. Este cît se poate de adevărat, iar ce se petrece astăzi cu moneda naţională a României demonstrează acest fapt. Dorinţa evreilor de a pune mîna pe finanţele lumii se regăseşte în ambiţia de a conduce finanţele fiecărei ţări în parte, astfel încît să se constituie într-o oligarhie dominantă, într-o aristocraţie a banului.
Este un fapt cunoscut că Banca Federală a Statelor Unite ale Americii, care are rolul de bancă de emisie a monedei naţionale – dolarul american – este formată din bănci evreieşti, precum Băncile Rothschild din Londra şi Paris. Respectiva bancă, numită Federal Reserve System din S.U.A. (banca centrală privată a S.U.A.), este legată la apariţia ei de omnipotentul bancher evreu J. P. Morgan, care şi-a pus la dispoziţie, în acest scop, în 1913, proprietatea sa particulară din Statul Georgia. Clanul bancherilor Morgan este implicat în tutelarea organismelor mondialiste, precum Comisia Trilaterală şi Council on Foreign Relations (S.U.A.), ca şi The Round Table. Completează sau suplineşte, după caz, şi activitatea globală a clanurilor evreieşti Rothschild şi Rockefeller.
În acest context trebuie privită şi aducerea lui Mugur Isărescu în fruntea Băncii Naţionale a României, care nu a fost deloc întîmplătoare şi, mai ales, nu s-a datorat vreunei pregătiri sau experienţe profesionale de excepţie, căci, pînă la momentul respectiv, acesta nu avusese nimic în comun cu sistemul bancar. Din 1990, el a fost, aproape fără întrerupere, guvernator al Băncii Naţionale a României. Despre el s-a afirmat în mai multe rînduri că are legătură cu comenzile ocultei financiare internaţionale. Mugur Isărescu ar fi fost recrutat de Council on Foreign Relations (C.F.R.) în 1990, la New York. Recrutarea s-ar fi făcut la Institutul pentru Studiul Economiei Mondiale din New York, pe cînd Isărescu se afla la post.
Conducerea C.F.R. (organizaţie controlată de familiile bancherilor evrei Rockefeller şi Rothschild, susţinuţi de J.P. Morgan) a recrutat un număr semnificativ de specialişti, potenţiali înlocuitori ai celor ce guvernau, la vremea respectivă, ţările est-europene. Controlul din start al pieţelor est-europene era un scop bine determinat, în functie de indicaţiile specialiştilor C.F.R.
Pentru îndeplinirea obiectivelor propuse, pe tot parcursul anilor 1990-1992 s-a purtat un intens război mediatic de dezinformare. În toate misiunile economice subliniindu-se greşeala făcută de România prin plata datoriei externe şi exemplificîndu-se prin ţări care aveau mari împrumuturi, dar un nivel de trai mai ridicat. Se sugera, astfel, că o ţară se poate dezvolta doar prin împrumuturi înrobitoare. De altfel, principala formă de control al unei ţări este cea financiară – specialitatea C.F.R. Potrivit surselor, Mugur Isărescu ar fi fost pregătit în vederea accederii la fotoliul de premier. De aceea, “soluţia Mugur Isărescu” a fost înaintată ori de cîte ori s-a creat situaţia unei crize majore. Pasul cel mai important făcut de Mugur Isărescu, în conformitate cu dispoziţiile C.F.R., a fost devalorizarea masivă a monedei naţionale, ca politică monetară, şi o rată derizorie aplicată tuturor creanţelor României (ex.: Egipt, Irak), pas susţinut şi de prim-ministrul impus de mass-media, de fapt de oculta financiară, Theodor Stolojan, răsplătit ulterior cu un post la Banca Mondială. Pentru îndepărtarea eventualilor investitori necontrolaţi de C.F.R., în 1991 Theodor Stolojan a naţionalizat valuta aflată în bănci, ceea ce a dus la un adevărat recul pentru investiţiile străine, scăpate de sub controlul şi manipularea ocultei de la New York. Un alt aspect demn de menţionat îl constituie jocurile interbancare, “permise şi încurajate” de Mugur Isărescu, derulate prin băncile aflate sub tutela C.F.R. (Chase Manhattan Ro, ING Barings, ABN AMRO), prin intermediul cărora importante fonduri valutare au părăsit România.
Deşi B.N.R. are o Direcţie de Supraveghere şi Control Valutar, nu a luat măsuri pentru repatrierea valutei, care, obţinută în urma tranzacţiilor externe, nu a mai intrat în ţară (cazul firmelor Pepsi, Qudrant, Coca-Cola, NAPPA, afacerile cu tutun, bumbac şi din industria uşoară). Faptul că Isărescu ar fi fost recrutat de C.F.R. poate fi susţinut de argumentul că, niciodată, indiferent de forţa politică ajunsă la Putere, el nu a putut fi schimbat, cu toate incidentele penale ale afacerilor familiei sale cu cetăţeanul Heinrich Schorsch, bănuit a fi agent dublu, inclusiv F.M.I. şi Banca Mondială jucînd cu “asul” Isărescu în mîneci şi ameninţînd cu sistarea oricărei creditări în cazul schimbării sale.
Unul dintre cei doi evrei americani care monitorizează şi dirijează România de la cel mai înalt nivel este Mark Meyer. Evreu american de origine română, acesta este preşedinte al firmei de avocatură (evreiască) de pe Wall Street (New York), Herzfeld & Rubin. Aceasta a fost implicată în derularea a numeroase privatizări din România. Personajul a fost consilierul lui Ion Iliescu, dar şi al lui Emil Constantinescu. Pe vremea celui din urmă, uşa palatului prezidenţial era permanent deschisă evreilor Tom Lantos şi Alfred Moses. A fost sesizat, de asemenea, în compania lui Adrian Năstase, Mircea Geoană, Ilie Sârbu, Dan Nica, Şerban Mihăilescu şi Viorel Hrebenciuc, fiind lobby-ist pentru mai toate regimurile de la Bucureşti şi, totodată, consilier al preşedintelui moldovean Vladimir Voronin.
Este un personaj care a intrat în cercurile Puterii, indiferent de culoarea lor. Pînă de curînd, pe site-ul firmei era trecută, la loc de cinste, Dana Barb, sora lui Adrian Năstase, considerată “o persoană deosebit de capabilă la nivel de lobby intern”. În 2005, cînd preşedintele Traian Băsescu a efectuat prima sa vizită la Washington, Mark A. Meyer a fost invitatul special al şefului Statului la o întîlnire particulară. Aceasta a avut loc într-o încăpere a Ambasadei României, în timp ce româno-americanii erau invitaţi la o recepţie.

Rubin Meyer Doru&Trandafir – firmă de avocatură constituită de Meyer în România – este cea care a obţinut, pentru Dominic de Habsburg şi familia acestuia, retrocedarea Castelului Bran. Mark Meyer este şi preşedintele Camerei de Comerţ Româno-Americane din New York, în fapt o agenţie, sub acoperire, a C.I.A., pentru promovarea intereselor evreilor americani şi interfaţă a afacerilor S.U.A. în România. Organizaţia a fost creată la Bucureşti, în 1993, chiar cu sprijinul lui Ion Iliescu, alături de Meyer, avîndu-l la conducere pe evreul Elias Wexler, originar tot din România, acelaşi care deţine postul de televiziune din New York, Romanian Voice, şi care, plătit tot de români, retransmite programe ale Televiziunii Române, beneficiind de un contract extrem de avantajos, semnat cu TVR, încă din al doilea mandat de preşedinte al lui Ion Iliescu. Postul de televiziune a fost subiectul unui mare scandal de presă, după ce a reuşit să obţină finanţarea de la Bucureşti pentru retransmiterea programelor TVR Internaţional pe continentul nord-american.

Mark Meyer este şi vicepreşedinte al Congresului Românilor Americani (CORA). Meyer este, alături de alţi evrei, şi în spatele afacerii cunoscute ca “Invest România Forum”. Deşi principal iniţiator al acţiunii, prin firma Hertzfeld&Rubin, este Meyer, pentru publicul românesc iniţiativa aparţine unui grup mai larg, chipurile chiar autorităţilor române, în căutare de investitori americani. Forumul, organizat în 1997, în SUA, sub genericul “Economia românească: Afaceri de Ocazie pentru Oamenii de Afaceri Americani” (Romanian Economy: Emerging Deals for American Business People), trimisese invitaţii companiilor americane evreieşti, şi nu numai, să profite din plin de ocazia de a cumpăra ieftin întreprinderile româneşti. Organizatorii secreţi (Herzfield & Rubin, adică Mark Meyer, şi USAID Midinvest Bussines Center, adică CIA), al căror plan de preluare a economiei româneşti necesită fonduri, pentru a fi convingători, s-au gîndit să folosească, în calitate de garanţi, pe responsabilii economici din România. Astfel, au fost plimbaţi de la Bucureşti la Chicago reprezentanţi ai Guvernului român, preşedinţi şi directori executivi ai celor mai influente bănci şi fonduri mutuale din România, directori din toată economia românească. Mesajul transmis a fost următorul: economia României este de vînzare, puteţi să vă exercitaţi dreptul în consecinţă, putem aranja privatizările.
Cel mai convingător s-a străduit să fie Mircea Geoană, ambasador al României în SUA, la acea dată. Geoană a făcut parte dintre studenţii privilegiaţi de înalţii ofiţeri ai fostei Securităţi. Astfel, generalul Pacepa, pe vremea cînd era şef adjunct al spionajului românesc (D.I..E.), a avizat favorabil numele lui Mircea Geoană, fiu al generalului Geoană, pentru a pleca la studii în SUA, în rîndurile “ambasadorilor prieteniei” româno-americane. După ce a dezertat, Pacepa a trecut în solda CIA, iar după 1990 a reluat legăturile cu mai tînărul Mircea Geoană. Desfăşurat la Hotelul Hilton&Towers din Chicago, în perioada 29.09-3.10.1997, “Forumul” scotea, practic, economia României la mezat în faţa unor mari bănci americane evreieşti: Chase Manhattan Bank, Smith Barney Europe, First Chicago Bank, Mercantile Stock Exchange, Global Securities USA Inc, Executives Club of Chicago, bănci care se află în spatele firmelor “investitoare”.
În perioada 30.03-3.04.1998, în SUA, acţiunea (“Forumul&quot:) s-a repetat, spre a fi oferite afaceri în România la “peste 200 de mari companii americane” în domeniul bancar şi în cel al pieţei de capital, în industria uşoară, agricultură şi industria alimentară, industria constructoare de maşini, metalurgică, chimică şi petrochimică, materiale de construcţii, electronică, telecomunicaţii, infrastructură etc.. De această dată, organizatorul anunţat aparţinea chiar de vîrful finanţelor americane evreieşti, Amroinvest Inc (baronii finanţelor mondiale, familia evreilor Rothschild), iar în “comitetul de iniţiativă” mai găsim, la calibru apropiat, şi Citibank, reprezentată de preşedinte şi vicepreşedinte, evreii David Garner şi Janet Heckman, dar şi pe Dana Barb, sora lui Adrian Năstase, ca manager general pentru România al firmei Herzfeld & Rubin, deci Mark Meyer. Un alt evreu celebru pentru afacerile pe care le derulează în România, cu largul concurs al autorităţilor, este Alexandru Bittner. “Omul de afaceri”, agent israelian cu penetrare la toate nivelurile instituţiilor esenţiale ale Statului Român, a fost semnalat, încă de la începutul anilor ’90, ca avînd o strînsă legătură cu familia Adrian Năstase.
Această prietenie s-a materializat într-o serie de afaceri, derulate de către acesta din urmă, şi intermediate de Dana Năstase şi de Sorin Teşu, omul de încredere al familiei Năstase. Ocupaţia, la vedere, în România a lui Bittner este de director al Hotelului Minerva din Bucureşti, deţinut de firma israeliană E.W.T.R. (agenţie de turism internaţional). La parterul hotelului se află un renumit restaurant chinezesc, bucătăria asiatică fiind specialitatea soţiei afaceristului evreu, chinezoiacă de cetăţenie americană, Sherr Bittner.
Pe aceeaşi listă se află Ronald Lauder, magnat, evreu american, moştenitorul unei averi clădite pe “parfumuri” (celebrele parfumuri Estée Lauder), fost ambasador al SUA în Austria, preşedinte al Consiliului Organizaţiilor Evreieşti Americane, al “Comitetului Public Internaţional” al Organizaţiei Mondiale a Restituţiei Evreieşti şi trezorier al Congresului Mondial Evreiesc. Susţinut în “investiţiile” din România de senatorul evreu american Tom Lantos, care i-a făcut lobby pe lîngă cele mai înalte autorităţi române, Lauder deţine, indirect, trustul Media Pro, respectiv posturile de televiziune ProTV şi Acasă din România, postul de radio ProFM şi cîteva ziare. Ambiţia sa este ca, prin postul ProTV, transformat într-o rafinată “maşină de propagandă”, să controleze şi să direcţioneze opinia publică românească potrivit liniei sionisto-americane. Trustul de presă Media Pro a acumulat, de-a lungul anilor, datorii imense faţă de Bugetul Statului Român (peste 45 milioane de dolari), toţi guvernanţii români tratînd cu maximă obedienţă acţionariatul evreu al firmei.
Numirea şi menţinerea lui Adrian Sârbu în fruntea afacerii din România nu au fost întîmplătoare: căsătoria sa cu ex-modelul Janine a fost năşită de Mircea Geoană, iar cumnatul acestuia din urmă, Ionuţ Costea, a funcţionat ca secretar de Stat la Ministerul de Finanţe în intervalul 1997-2000. Înclinaţia evreilor pentru posturi de televiziune româneşti este dovedită şi de cazurile posturilor Tele 7 ABC (al evreului Fredy Robinson), PrimaTV (al evreilor Alex Bittner şi Dan Fischer) sau B1 (unde co-acţionar este evreul Elan Schwartzenberg). Despre televiziunea B1, publicul crede că ea aparţine, integral, fraţilor magnaţi Păunescu. Există, însă, susţineri despre apartenenţa lui George Păunescu la B’nai Brith. Concret, el a fost cooptat drept informator oficial al Anti Defamation League din România, dar Anti Defamation League este un Serviciu Secret sionist, în slujba B’nai Brith. Şi alte televiziuni româneşti sînt penetrate de agenţi mondialişti sau sionişti, în general evrei, inclusiv postul naţional, oficial, de televiziune.

Mark Rich este un nume care aproape nu mai are nevoie de prezentare. Magnat evreu, cu cetăţenie americană şi israeliană, escroc şi evazionist de talie mondială, face parte din cartelul ocult Rothschild-Sörös şi este colaborator apropiat al servicului israelian de spionaj, Mossad. El s-a aflat în spatele firmei “canadiene” Gold Corporation, companie cu 80% acţionariat pestriţ, pe care îl controlează, însă, Rich, şi care a preluat unul dintre cele mai mari zăcăminte de aur şi argint din lume, cel de la Roşia Montană, în Transilvania (cel mai mare din Europa: peste 800 tone de aur pur şi peste 2.000 de tone de argint pur). Ca urmare, zăcămîntul de la Roşia Montană urmează a fi epuizat de către Gold Corporation Ltd în numai 15 ani, Statului Român revenindu-i din această exploatare doar 2%.
Creierul afacerilor lui Mark Rich în România este considerat a fi Stephan Lowy, evreu polonez născut la Lemberg, în Galiţia, membru al mafiei evreieşti canadiano-americane, Koscher, avînd vechi legături cu România. Stabilit din 1970 în Elveţia, după scandalul fraudării bursei canadiene, s-a unit, în anii ’90, cu Mark Rich. Din anii ’70 demarează afaceri petroliere prin firma sa, Atlas Oil Comp. Ltd., cu sediul la Londra, încălcînd embargoul internaţional asupra Israelului şi alimentîndu-l cu petrol. Dinspre partea română, Lowy a reuşit să-şi asigure şi complicitatea naivă a fratelui lui Nicolae Ceauşescu, Marin Ceauşescu, care locuia în Austria şi era şeful misiunii comerciale româneşti la Viena, dar adevăratul mînuitor de la Bucureşti era tot un evreu, Hugo Weinstein, alias Rebstein, poreclit Bebe, fost colonel de Securitate, care conducea întreprinderea de comert exterior Chimica, şi care, la rîndul ei, avea o sucursală în cunoscuta întreprindere românească a Securităţii, I.C.E. Dunărea. Acest Hugo Weinstein apărea în multe poziţii-cheie, ca reprezentant al României: reprezentant al Camerei de Comerţ din România socialistă (mai precis, al Oficiului de reprezentare şi comisioane al Camerei, celebrul Oficiu Argus), sau reprezentant al Uzinexportimport, ce deţinea monopolul exportului şi importului României în domeniul construcţiilor de maşini. Este celebru răspunsul fostului avocat al Ambasadei Austriei la Bucureşti, C. Vişinescu, audiat ca martor, la Viena, în mai 1990, în procesul penal privind afacerea “Lucona”. Întrebat de preşedintele instanţei dacă, după părerea lui, Weinstein este român, Vişinescu a dat un răspuns care a uimit instanţa: “Este greu de spus. El este evreu“.

Yoav Stern, israelian, face parte, şi el, din grupul oamenilor din România ai magnatului evreu Mark Rich, preocupat de petrolul românesc. A fost arestat în anul 2002 pentru acte grave de corupţie, evaziune fiscală şi eliberat la presiuni uriaşe din partea Ambasadei SUA la Bucureşti, dar şi a lui Viorel Hrebenciuc.

Un alt personaj este Motti Zisser, care controlează, alături de firma Control Centers, consorţiul Europa – Israel Group, companie israeliană importantă, la proprietatea căreia participă, din anul 2002, şi banca Leumi Le – Tel Aviv (cu 10%), implicată în privatizările din România. Europa-Israel Group controlează firma Elbit Medical Imaging. O dată cu preluarea firmei Elbit Medical Imaging acum cîţiva ani, Motti Zisser a preluat şi subsidiara acesteia, firma israeliană Elscint, căreia i-a oprit activitatea, vînzîndu-i toate bunurile şi mijloacele de producţie (mai puţin secţia ce avea comenzi ferme contractual cu General Electric) şi a orientat fondurile acesteia către preluarea ieftină de hoteluri în Europa răsăriteană (şi frauduloasă, precum Hotelul Bucureşti), pe care să le renoveze, pentru a le spori valoarea. Totodată, ridică mall-uri, cum este cel de la Timişoara, unde a preluat ieftin terenul necesar de la o firmă de stat românească, după care a revîndut foarte scump o parte din suprafaţă, chiar Primăriei oraşului.

Eli Papouchado, cetăţean israelian, este partener de afaceri tradiţional, în Israel, al lui Motti Zisser şi deţine proprietăţi hoteliere operate de lanţul hotelier Park Platza. În 1998, a dorit să preia privatizarea Hotelului Bucureşti (din Bucureşti). În Capitală, la un moment dat, Papouchado construia două “mari centre comerciale”, finanţat de Banca Internaţională a Religiilor, fiind şi director al unei sucursale a Leumi Le Bank. Tonya Halpern, născută la 29.06.1948, în Bucureşti, în prezent cetăţeană israeliană, cu domiciliul în Tel Aviv, este unic distribuitor în România al produselor Kodak, prin firma sa M.TIL.ROM, cu sediul la SITRACO CENTER, Piaţa Unirii, administrată de partenerul ei în afaceri, israelianul Eliahu Rasin, cu care mai deţine Hotelurile Opera şi Central din Bucureşti. O leagă o foarte mare prietenie de Alex Bittner, pe care îl consideră ca pe un adevărat “frate”.

Tonya Halpern rezidează în România cu mulţi ani înainte de 1989, locuind în apartamentele Hotelului Bucureşti, (în privatizarea căruia s-a şi implicat direct, alături de Alex Bittner), iar soţul său, Moshe, specialist în tehnica aviatică, este apropiat de firma israeliană Elbit System Ltd.. Numele complet al firmei evreo-americane pe care o reprezintă în România este Eastman Kodak, firmă care, alături de Standard Oil, Xerox, U.S. Steel, IBM şi mai multe bănci evreieşti americane, susţine şi activează pentru organizaţia mondialistă Council on Foreing Relations (C.F.R.).

Eliahu Rasin, născut la 24.10.1947 la Tel Aviv, în Israel (potrivit datelor din paşaportul său, fiind înregistrat la Registrul Comerţului din România ca om de afaceri), domiciliat în prezent în localitatea Rishon Le-Zion din Israel, a dezvoltat în România o afacere piramidală, a cărei bază o reprezintă o cutie poştală cipriotă, respectiv off-shore-ul Monilen Enterprises Ltd, înfiinţat în august 1997, cu care controlează mai multe firme din România: Hotelurile Opera şi Central din Bucureşti, firma Sitraco, firma Nil Conimpex SRL, EuroConstruct& Development SRL şi Rom Integrated Computers Technologies SRL. Deţine, totodată, Hotelul Sinaia din Sinaia, pe care l-a încredinţat spre administrare lui Marian Schwartz, ofiţer în rezervă din Serviciile Speciale israeliene, născut la 3 iulie 1954, în Bucureşti. Tatăl acestui Rasin a fondat, împreună cu Bernard Shraer (asociaţi iniţiali), renumita bancă Leumi Le din Tel Aviv.
La banca Leumi Le, sucursala din Londra, în contul firmei lui Rasin, MONILEN ENTREPRISES LTD, a fost vărsată suma de 2,92 milioane de dolari, comision pentru privatizarea Hotelului Bucureşti. Ca preşedinte la Sitraco Center şi la Sitraco Gemenii (este vorba de mai multe blocuri moderne, pe care a pus mîna în centrul Capitalei, mai ales în zona Unirea, şi pe care le-a transformat în “Business Center&quot:), Eliahu Rasin a avut drept clienţi firme şi instituţii precum Ardaf, Iberna, Pepsi Cola International, Gelsor, Elite România, Sharrom-Sharp, El Al, Delta, Ambasada Israelului, Ambasada Norvegiei, Metropol S.A., Kodak, U.S.A.I.D. (agenţie a SUA subordonată CIA).

Bernard Shraer, evreu de origine maghiară, fondator al băncii israeliene Leumi Le – Tel Aviv, după 1989 a început să îşi dezvolte afacerile preponderent în Ungaria, îndeosebi prin compania Danubius Hotels ind Spa Co., cu sediul în Budapesta, lanţ hotelier intrat repede în topul revistei de specialitate “Hotels”. În 1995, deţinea 9 hoteluri, în 1996 – 23 (din care 3 pe Insula Margareta), iar în prezent posedă peste 50 de hoteluri. Pentru a-şi extinde afacerile în România, interesat îndeosebi de staţiunile din Transilvania, a apelat şi la consultanţa lui Rudos Ernö (fost ambasador ungar la Bucureşti, cadru de informaţii dovedit). În cazul privatizării ilegale a Staţiunii Sovata, a reieşit că în spatele SRL-ului din Rîmnicu Vîlcea, cu care a licitat, se află firma sa din Ungaria. În aceeaşi situaţie se afla şi alte staţiuni din Transilvania. Cînd, în 1999-2000, a dorit să preia Hotelul Bucureşti, a invitat la Budapesta şi a cazat o delegaţie sindicală din turismul românesc, ca şi pe unii directori. Din documentele existente la F.P.S. rezultă că Radu Sârbu, în persoană, i-a cerut cîştigătorului legal al licitaţiei să cedeze contractul către Danubius Hotels, în care era implicat şi Dan Fischer. Acest Shraer, ca şi Rudas Ernö, nu este străin de încercarea de preluare a Băncii Comerciale Române de către Banca Ungariei. Privatizarea B.C.R. fusese însă impusă României de către Banca Mondială pentru anul 2003.

Rudas Ernö, cetăţean cu dublă cetăţenie, maghiară şi britanică, fost ambasador al Ungariei, face afaceri preponderent în România. Surse din sistemele de informaţii apreciază că originea sa reală este evreiască. Înainte de a fi acreditat ambasador la Bucureşti, se apreciază că a lucrat pentru spionajul maghiar cît timp a fost student în România. Deţine o reşedinţă la Londra, iar numele a ieşit la suprafată, în public, de abia în anul 2002, cînd fiul său a fost arestat la Constanţa pentru deţinere şi consum de droguri, împreună cu cîţiva tineri români. Una dintre aceste mari afaceri a fost cea cu Bell Helicopters – S.U.A., în tandem cu Elbit System – Israel, care, dacă s-ar fi materializat, ar fi adus evreilor miliarde de dolari de la Bugetul României. Afacerea nu s-a putut realiza din cauza opoziţiei ministrului de Finanţe liberal de la acea dată, Daniel Dăianu. Liviu Mandler intervine şi PNL îi retrage sprijinul politic ministrului Dăianu, forţînd înlocuirea sa cu alt candidat liberal, în data de 23.09.1998. În aceeasi zi, la ştirile de la postul Antena 1, senatorul PNŢCD Şerban Săndulescu a declarat că ştia, “de marţi, despre această destituire, deoarece contractul cu Bell trebuie semnat, şi Decebal Traian Remeş, noul ministru de Finanţe, va semna acest contract”.

Fredy Robinson este evreu originar din Bacău, unde s-a născut, în 1946. A emigrat în Israel, transformîndu-se în om de afaceri şi beneficiind de comenzi din partea statului (prin bunăvoinţa lui Ariel Sharon), fapt ce l-a ajutat să se îmbogăţească. Datorită inclusiv succesului său în afacerile din România, în Israel a fost declarat Omul anului 2001. Ofiţer israelian în retragere, din cadrul forţelor speciale, este proprietar al trustului financiar Milomor Rezida, care stă în spatele afacerilor sale. A fost desemnat reprezentant al Statului Român (al F.P.S.) în Israel pentru privatizarea întreprinderilor româneşti în favoarea capitaliştilor evrei. Proprietar al Eurom Bank (fosta Bancă Dacia Felix) şi al mai multor cazinouri, printre care Cazinoul Vernescu şi Cazinoul din Constanţa (are deschis un cazinou şi la Chişinău), a deţinut şi postul de Televiziune Tele 7 ABC.
În lucrarea “Francmasoneria şi clasa politică” se afirmă că cedarea sediului Uniunii Scriitorilor din România, Casa Vernescu, către afacerişti străini a intervenit după vizita în S.U.A. a lui Laurenţiu Ulici (preşedinte al Uniunii la vremea respectivă), la 19 octombrie 1993, cu prilejul sesiunii Supremului Consiliu, grad 33, de la Templul de Rit Scoţian al Districtului Columbia, “cînd avea să se reconsacre Supremul Consiliu Masonic din România. Oricum, după această dată, în Bucureşti, cazinourile au apărut ca ciupercile după ploaie…”. Cele 8 cazinouri importante din Bucureşti au proprietari israelieni şi sînt suspectate de spălare de bani. Aşa cum se cunoaşte, poliţia israeliană a fost sesizată şi a demarat ancheta penală privind obţinerea de fonduri electorale frauduloase de către Ariel Sharon, în cuantum de 1,5 milioane de dolari, concomitent cu operaţiuni de spălare de bani. Principalii anchetaţi au fost cei doi fii ai acestuia, Omri şi Ghilad Sharon. Mama acestora (Lili) era evreică originară din România, de la Braşov. Ghilad Sharon este, totodată, un cunoscut om de afaceri. Există mai multe informaţii, unele publicate şi în presă, din care rezultă că activităţile desfăşurate în România îi aduc venituri considerabile, existînd indicii serioase că unele dintre fondurile ilicite folosite la scrutinul din 1999, precum şi în campania de la începutul anului 2002 a Partidului Likud, provin din România. Afacerile din ţara noastră ale fiului premierului Sharon s-au învîrtit în anturajul lui Fredy Robinson, el fiind asociat cu unii dintre coacţionarii fostei Bănci Dacia Felix (EuromBank), precum Avital Benesch (preşedinte al băncii), Fredy Robinson (proprietar principal al băncii) şi Liviu Mandler (fost preşedinte al băncii, asociat).

Sorin Beraru, pe numele său adevărat Shmuel Bergovici, s-a consacrat public în România prin mega-ecscrocheria CICO S.A. Israelianul Sorin Beraru este unul dintre cei mai mari infractori evrei care au “operat” în ţara noastră. Inculpat în mai multe dosare penale, în anul 2002 Beraru a încercat mituirea procurorilor români cu suma de 600.000 de dolari. Aceştia au organizat un flagrant, în urma căruia a fost arestat emisarul său israelian. La interogatoriu, acesta a declarat că o parte din bani trebuiau să ajungă la Adrian Năstase, primul-ministru de la acea dată. Dat în urmărire generală internaţională, Beraru rezidează în Israel, stat care nu face nici un efort pentru a-i identifica “ascunzătoarea” şi a-l extrăda în România. Mai mult, în cursul vizitei oficiale din 2001, în Israel, a primului-ministru Adrian Năstase, la întîlnirea oficială cu oamenii de afaceri israelieni, organizată de gazde, a fost prezent şi inculpatul Beraru, pentru a-l certa pe premierul român că procurorii din România îi tulbură “gheşefturile”.

Moshe Pesach, de asemenea cetăţean israelian, este partenerul de afaceri în România al lui Sorin Beraru. Shimon Nahor este evreu originar din Galaţi, în momentul emigrării în Israel purtînd numele de Herşcovici. Este cunoscut de către Serviciile Speciale române ca traficant israelian de arme, ce a acţionat pe teritoriul României cu începere din 1992 pînă în 2001. La un moment dat, a fost viceamiral al armatei israeliene. Afacerile sale ilegale l-au adus în atenţia Procuraturii româneşti, fiind arestat şi inculpat în cadrul unui proces penal. Mituind judecătorii, avocata evreică a lui Nahor, Lidia Peter, a obţinut eliberarea acestuia (“judecarea în stare de libertate&quot:). Shimon Nahor, odată eliberat, a încălcat interdicţia de a părăsi România, fugind peste graniţă, ascuns într-un covor făcut sul. Avocata Lidia Peter a fost arestată în Bulgaria şi extrădată în România. Sammy Ofer, cetăţean israelian şi britanic, evreu de origine română, este reprezentant al familiei magnaţilor israelieni Ofer, cunoscuţi drept fraţii Ofer (David, Sami şi Iuli). Tatăl fraţilor Ofer a fost evreu originar din România, emigrînd din oraşul Constanţa, unde avea numele de Josef Herşcovici (acelaşi nume de familie cu Shimon Nahor, Herşcovici din Galaţi). Averea fraţilor Ofer se ridică la 1,5 miliarde de dolari, plasată în afaceri. Dintre cei trei fraţi, David a fost şeful unui Serviciu Secret israelian, Iuli a avut înclinaţie spre funcţiile publice, deţinînd mult timp, deşi israelian, şi funcţia de consul al României la Tel-Aviv, iar Sammy, un personaj retras, de culise, s-a concentrat asupra afacerilor.
El locuieşte cu precădere la Londra, fie la reşedinţa sa, fie pe un iacht de lux. Fraţii Ofer deţin împreună o bancă israeliană de rangul doi, Bank Mizrahi. Afacerile din România au fost demarate în ultimii ani de către octogenarul Sammy Ofer, iar în prezent sînt conduse de fiul său, Eyal Ofer. Familia Ofer este co-proprietară, alături de familiile (evreieşti) Pritzker din S.U.A. şi Wilhelmsen din Norvegia, a uneia dintre cele mai bine cotate agenţii de turism din lume, Royal Caribbean Cruises Ltd. (active de 2,2 miliarde de dolari, venituri anuale de 1,2 miliarde de dolari), ce oferă croaziere în toată lumea, cu peste 50 de itinerarii şi peste 140 de destinaţii în Caraibe, Bermude, Bahamas, Mexic, Panama, Alaska, Hawai etc., etc.. Flota are 14 nave moderne de agrement, cu o capacitate de peste 24.000 de călători. Cea mai importantă afacere: familia Ofer deţine compania Zodiac Maritime Agendes, companie de transport naval comercial, cu vase de pînă la 164.800 tdw. Această companie administrează şi vasele altor firme evreieşti, precum flota Rosemont, Trans Union Corp., sau cele 10 vase ale O&P Holding Ltd. Navele sînt operate prin contracte de la cîteva zile pînă la cîţiva ani. În prezent, familia Ofer deţine numeroase proprietăţi în România, care nu pot fi însă identificate cu uşurinţă, deoarece acesta foloseşte în preluarea întreprinderilor româneşti firme off-shore cu acţionariat secret, create în paradisuri financiare, precum Cipru. Se bănuieşte prezenţa sa masivă, deşi invizibilă, în proprietăţile din oraşul Constanţa (mai ales în Port), unde presa nu poate scrie decît ceea ce vrea el. La conducerea Magazinului Tomis din Constanţa (proprietatea sa) a numit-o pe Daiana Voicu, fiica unui magistrat, Marin Voicu. Eyal Ofer, împreună cu Jay Pritzker, l-a mandatat, în 1997, pe evreul Phillip Bloom să le adjudece Hotelul Bucureşti. Afacerea a eşuat într-un scandal privind manipularea privatizării. De multe ori, datorită poziţiei sale, Eyal Ofer este mandatat de oficialităţi să reprezinte România în faţa forurilor internaţionale, astfel încît el cunoaşte politica de culise a Guvernului Român mai bine decît Serviciile Secrete româneşti. Dan Fischer, de cetăţenie română şi israeliană, s-a numit şi Frâncu, nume sub care a fost cunoscut ca sportiv.

*

Crimele jidovilor comise împotriva românilor în 1940

Crimele şi ororile comise de comuniştii evrei împotriva românilor este un subiect care descrie atrocităţile şi trădările făcute de comuniştii evrei împotriva românilor în perioada evacuării din Basarabia şi Bucovina, în special în vara lui 1940. Aceste fapte sunt parte a Holocaustului Roşu.

Subiectul pune in context istoric problema revizionismului istoric iudaic. Acesta nu incetează să rescrie istoria românilor in funcţie de interesele străine românilor. Inventând antisemitisme false, apoi pictând pe români in culorile mincinoase ale unui oprobiu dezlănţuit contra unui neam intreg revizionismul istoric iudaic neagă Holocaustul rosu prin care zeci de milioane de crestini dintre care peste două milioane de români au pierit sub bolsevici, condusi de cadre iudaice.
Scriitori de rea credinţă au putut descrie, pentru a ilustra minciuna că România ar fi „ucis, ucis, ucis”, jandarmi români operând in teritoriile ocupate de teroarea horthystă! Când minciuna lui Elie Wiesel este dezvăluită de Eugen Ionescu in direct la televiziunea franceză, acuzatorul incepe să oscileze si se dă singur in vileag declarând sforăitor că „oricum ascultătorii nu se preocupă de istorie”. Ei bine, istoria preocupă intens pe români, care, desi iartă crestineste, au suferit prea mult pentru ca să uite vreodată :[1] Trebuie precizat că NV Transilvaniei a fost sub ocupaţie maghiară ca urmare a Dictatului de la Viena, din 30 august 1940 si până la 25 octombrie 1944, ziua când Transilvania este eliberată in intregime[2].

Cuprins

1 Context istoric
2 Desfăsurarea evenimentelor
3 Faptele
4 Note
5 Bibliografie

Context istoric

Incă din vremea lui Mihail Kogălniceanu, numărul tot mai mare de refugiaţi evrei care se agitau pentru denigrarea României prin Alianţa izraelită au obligat instituţiile democratice ale ţării să ia act de efectele dezastruoase ale trădării neamului românesc de către acesti refugiaţi. Pentru economia românească, dinamica iesirilor de capital sub controlul noilor refugiaţi (atingând intr-o singură generaţie numărul de câteva sute de mii) se făcea tot mai simţită. Situaţia era fără iesire mai ales din cauza intervenţiei conjugat anti-românesti a puterilor străine, manipulate de Alianţa izraelită. In fine, prin arendarea pământurilor moldovenesti in mod concentrat sub controlul acestor refugiaţi, care au folosit sălbăticie contra ţăranilor români, s-a ajuns la marea răscoală din 1907, in urma căreia mii de români si-au pierdut viaţa.
Winston Churchill a explicat intr-un articol faimos din anii 1920 că evreimea organizată s-a divizat in timpul primului război mondial intre bolsevism (ale cărui ravagii acum la aproape optzeci de ani de la evenimente se pot măsura in zeci de milioane de victime si un atac fără precedent impotriva crestinismului) si sionism, care este o miscare ideologică fascistă, rasistă si de purificare etnică[3].
Ambele grupuri de ideologi, agenţi si teroristi au trădat statul român, care le oferise protecţie si adăpost timp de multe generaţii.
Bolsevicii, luptând direct si fără oprire contra românilor, prin sabotarea Unirii, prin uneltiri si prozelitism, au ameninţat fiinţa naţională românească, statul naţional român, biserica naţională, si civilizaţia crestină. pentru a inţelege acest fapt este suficient a constata dezastrul programat al crestinilor in Rusia bolsevizată, unde milioane de crestini au fost martiri, apoi toate bisericile au fost desacrate sau distruse, in timp ce nici o sinagogă nu a fost atinsă.
Sionistii urmăreau ruperea unei părţi din teritoriul naţional român si vinderea lui prin alipirea de imperiul bolsevic. Prima incercare istorică a evreilor de a se regrupa a fost in Basarabia românească, pe care cetăţenii români evrei basarabeni, trădând interesele ţării, au făcut totul pentru a o aduce sub bolsevici, chiar sub numele de Republica Socialistă Sovietică Evreiască[4][5][6].

Desfăsurarea evenimentelor

Potrivit istoricului Dinu C. Giurescu, trupele sovietice intră in Basarabia si Bucovina, „incă din noaptea de 27 spre 28 iunie”, la ora 3 a.m., străpungând teritoriul românesc prin cinci puncte. In acelasi timp, grupuri specializate organizează acţiuni antiromânesti in vederea creării panicii, dezorganizării si confuziei generale. Astfel de acţiuni au loc in orasele: Chisinău, Cernăuţi, Soroca,Tighina, Reni. Starea de spirit a populaţiei basarabene, incă de la inceputul evacuării armatei, administraţiei si civililor români, este consemnată de sursele sovietice astfel: „…rusii indiferenţi; evreii aclamă intrarea Sovietelor in Basarabia. Românii de la sate surprinsi de evenimente, nu inteleg ce se petrece”. Documentele strânse arată că „actele de agresiune si batjocorire” intreprinse impotriva armatei române care se replia incepând cu data de 28 iunie 1940, au fost iniţiate si desfăsurate de armata sovietică in colaborare cu bandele formate mai ales din minoritari, „intre care si o suma de evrei”[7].

Faptele

In timpul celui de-al doilea război mondial doar maresalul român Ion Antonescu, ministrul de externe Mihai Antonescu, si Miscarea Legionară i-au susţinut pe sionisti, preferând să-i vadă pe cetăţenii români evrei mai degrabă plecaţi din România in Palestina decât rămasi, ca să fie trădători, activi in chip de agenţi comunisti ai puterilor străine cu care România era in război. România este astfel singura ţară care nu a deportat pe evrei[8], [9], [10] un număr considerabil dintre acestia regăsindu-se in Palestina.
Desi au fost număraţi printre victime de mai multe ori de holocaustologii ce folosesc incă mijloacele de propagandă comunistă, chiar aflându-se, prin aceasta, in plin negaţionism al holocaustului rosu (al căror teoreticieni si practicieni erau ca fosti profesori de marxism) evreii români după invazia sovietică erau mai numerosi decât inainte de război! [11]. Un autor sionist deosebit de discreditat de poziţia sa manifest anti-românească este Matatias Carp. Cele trei volume sub semnătura sa sunt singura sursă de date privind populaţia evreiască, secret de stat. Lucrarea sa este publicată imediat după invazia sovietică, in acest context, pentru a fi citată in extenso azi, la peste 60 de ani de la evenimente… Mai mult, istoricul Dinu C. Giurescu remarcă faptul că cele trei volume scoase in 1947 la Bucuresti, de către Matatias Carp, sunt „fără trimiteri la fondurile de arhivă”[12].
Alexandru Safran, fost rabin sef, intr-o declaraţie din 1946 recunoaste faptul că anexarea Basarabiei si Bucovinei de Nord de către sovietici „a fost intâmpinată cu bucurie de unii evrei din aripa stângă si comunisti”.

In timpul evacuării din Basarabia si Bucovina de Nord a armatei române si a populaţiei refugiate române, provocată de ultimatumul din 26 iunie 1940 prin care Uniunea Sovietica a cerut României cedarea acestor provincii amintite, populaţia evreiască de aici a iniţiat si desfăsurat o serie de manifestări si asasinate antiromânesti:

-uciderea si batjocorirea ofiţerilor si militarilor români;
-jefuirea si maltratarea refugiaţilor români;
-asasinarea oficialilor români din diferite instituţii publice si devastarea acestora;
-distrugerea si denigrarea insemnelor oficiale românesti[13].

Aceste fapte grave antiromânesti nu au fost intâmplătoare, ci ele au fost programate si organizate cu mult timp inainte, existând in Basarabia 118 organizaţii teroriste si un Plan de bolsevizare a României in care comunistii evrei erau implicaţi foarte mult[14].
Incepând cu data de 28 iunie 1940, evreii de pe tot cuprinsul Basarabiei si Bucovinei de Nord si-au manifestat bucuria că au devenit cetăţeni sovietici, unii dintre ei s-au inarmat si fluturau niste liste negre dorind să-i pedepsească pe cei notaţi acolo. Aceste liste negre vor fi folosite mai târziu pentru denunţarea românilor care erau consideraţi „trădători de ţară” faţă de Rusia, intre ei si mulţi membri ai Sfatului Tării. Alte liste destinate execuţiilor au fost redactate chiar de intele ctualii evrei comunisti ca: avocat Carol Steinberg, avocat Etea Diner, dr. Dorevici. Mai mult, avocatul evreu Steinberg, a condus un grup de evrei ce loveau cu pietre armata română aflată in retragere[15].
La Cernăuţi, imediat ce a fost anunţat ordinul de evacuare, evreii au iniţiat si desfăsurat acţiuni antiromânesti: aurupt si scuipat steagurile tricolore românesti, iar pe monumentul Unirii au pus steagul rosu sovietic. După ce au vandalizat insemnele oficiale românesti, evreii au distrus crucea de pe catedrală si „au inlocuit-o cu steagul rosu si portretul lui Stalin”. Au mai fost consemnate devastări si impuscături. Tot la Cernăuţi, evreii si puscăriasii eliberaţii, i-au atacat pe românii care se refugiau, jefuindu-i si maltratându-i. Preotul bisericii catolice si câţiva gardieni au fost impuscaţi de evrei. In timp ce preoţii si teologii români erau maltrataţi iar militarii umiliţi de evrei, alţi evrei de pe margine stăteau si fotografiau aceste scene.
Ziarul „Universul” relatează faptul că populaţia ucraineană din Cernăuţi a manifestat un comportament corect faţă de populaţia românească ce se refugia, in timp ce populaţia evreiască a avut o atitudine atât de neomenească incât i-a revoltat si pe comandanţii armatei de ocupaţie rusesti.
La Chisinău, evreii plasaţi in intersecţii au atacat refugiaţii români si i-au jefuit, ba mai mult, au aruncat atât asupra lor cât si asupra militarilor români aflaţi in retragere, cu pietre, cu oale cu apă clocotită, si conţinutul oalelor de noapte. Sub protecţia unor soldaţi rusi, evreii au batjocorit militarii din armata română, ofiţerilor fiindu-le smulse tresele, iar unor ostasi lis-au tăiat nasturii de la pantaloni, după care intr-o primă fază li s-a dat drumul in hohote de râs, pentru ca mai apoi, să fie luaţi de soldaţii rusi.
In momentul aterizării la Chisinău a unui grup de 20-30 de avioane rusesti, „imediat evreii au arbora drapele rosii” si au inceput să manifeste pe stradă. Lor li s-au alăturat si comunistii proaspăt eliberaţi din inchisoarea locală. Impreună, „manifestanţii evrei si comunistii” au strigat lozinci antiromânesti si defăimătoare la adresa armatei române: „Jos Armata Română!”, si impotriva regelui, „Jos Carol!”, precum si de susţinere a ocupantului sovietic „Trăiască Stalin si Armata Rosie!”. De asemenea, ei au blocat străzile, nepermiţând refugiaţilor români accesul spre gară. Incercând să facă ordine pentru ca populaţia să poată ajunge la gară si să se refugieze, comisarii Pascu Nicolae, Mateescu Constantin, Severin si Stol, au fost prinsi de evrei si executaţi prin impuscare in pină stradă. Alte incidente s-au inregistrat pe strada Alexandru cel Bun, unde funcţionarii români refugiaţi care doreau să ajungă la gară au fost opriţi de „o masă compactă de evreis i rusi” care postându-se pe trotuare ameninţau si aruncau cu pietre.
La Soroca, primăria si poliţia au fost ocupate de evreii comunisti aflaţi sub comanda avocatului evreu Michel Flexer (Flexor). La poliţie, acesta a ţinut un discurs prin care a defăimat autorităţile si administraţia românească, apoi i-a asasinat pe comisarul Murafa si pe ajutorul acestuia Eustaţiu Gabriel in faţa statuii Generalului Poetas.
A fost jefuit tezaurul administraţiei financiare, din camionul in care era transportat iar Dirigintele Oficiului Postal, Vartolomei, avocatul Gheorghe Stănescu si locotenentul Pavelescu, insoţit de mai mulţi subofiţeri au fost prinsi de evrei si li s-au rupt galoanele. Administratorul Ion Gheorghe si căpitanul Georgescu au fost impuscaţi. Pavelescu si Vartolomei au scăpat dând 50-60 de mii de lei unor evrei. Subofiţerul Ene a fost impuscat pe la spate in timp ce incerca să fug, iar avocatul Stănescu a fost coborât din masină si imp uscat de avocatul evreu Pizaresky Alexandru.
Maiorul Virtic Gheorghe comandantul jandarmilor din Soroca si căpitanul Ramadan, dorind să plece cu o masină au fost prinsi de evrei, au fost dezarmaţi si li s-au rupt galoanele. Preoţii care voiau să se refugieze din oras au fost opriţi de evrei si intorsi din drum.
La Vijniţa, cei care au provocat dezordini au fost evreii comunisti cărora li s-au alăturat si ucrainenii. Astfel, seful sanatoriului din localitate, dr. evreu Winer a rupt drapelul românesc, păstrând numai fâsia rosie pe care si-a legat-o peste piept strigând că „a sosit ceasul evreilor”. Tot el a interzis personalului românesc să părăsească sanatoriul. In momentul intrării armatei sovietice in oras, aceasta a fost asteptată de populaţia evreiască in frunte cu evreul Satran. Perceptorul si preotul au fost atacaţi si jefuiţi de un grup de evrei condus de avocatul Raufberger.
Fapte grave s-au mai inregistrat la Românesti in judeţul Lăpusna, unde elevii evrei i-au agresat pe profesori, la Reni unde s-au inregistrat incidente intre evrei cu banderole rosii pe mâini si autorităţi, la Tighina unde jandarmii români au fost dezarmaţi de evrei, si li s-au luat si uniformele, si la Cetatea Albă unde evreii au dat foc la primărie. La Lipcani, peste Prut de Rădăuţi, evreii strigau „Trăiască Rusia Sovietică si Stalin!”
In data de 29 iunie 1940 regele Carol al II-lea isi notează in jurnalul personal „că mai ales evreii” sunt cei „care-i atacă si-i insultă pe ai nostri” si că acestia i-au batjocorit pe ofiţerii români.
Presa străină relatează si ea despre cele intâmplate in Basarabia si Bucovina de Nord: Corriere della Serra scrie că in ziua de 29 iunie aproximativ 3000 de evrei care au trecut pe la Reni in Basarabia au atacat atât refugiaţii civili, cât si armata română pe care i-au bătut cu pietre, i-au impiedicat să-si continuie drumul, i-au jefuit, le-au luat armamentul si le-a distrus mijloacele de transport. Mai mult chiar, căutau să-i instige si pe localnicii români impotriva acestora. Si Gazzeta dell Popolo confirmă situaţiile grave create de evrei consemnând că la Galaţi, comunistii evrei locali impreună cu cei veniţi din alte părţi, au provocat dezordine, atacând forţele de poliţie si garnizoana, rezultând 15 morţi. Tot Gazzeta dell Popolo vorbeste si despre Cernăuţi arătând că după evacuarea militarilor români, evreii in număr de câteva zeci de mii, după ce au comis numeroase delicte, au eliberat deţinuţii din inchisori, i-au inarmat si „au inceput cu furie să masacreze pe românii aflaţi pe străzi, au jefuit băncile, casele particulare, au incendiat bisericile si palatele”. Corriere della Sera relatează si el despre cele intâmplate la Galaţi vorbind despre faptul că evreii veneau din toate părţile la Galaţi pentru a trece in Basarabia si după ce i-au dezarmat pe soldaţii din gardă, au atacat orasul, trăgând nebuneste, devastândvitrinele si agresând cetăţenii români.
Notele făcute de armata română constată la data de 30 iulie 1940 că evreii din Basarabia nu s-au refugiat si că au rămas, instigând la acţiuni antiromânesti si făcând manifestaţii comuniste. Refugiaţii din Basarabia au declarat că cei care le-au făcut greutăţi pe parcursul evacuării au fost comunistii locali, in majoritate evrei si că acestia i-au torturat, i-au lovit cu pietre, le-au jefuit bagajele, i-au impiedicat să se deplaseze, le-au luat animalele si le-au devastat vehiculele folosite pentru deplasare.
La Chisinău, incă inainte de apariţia trupelor rusesti, evreii din baroul local si-au legat la mâini banderole rosii si i-au supus pe funcţionarii români la tot felul de violenţe. In toate gările de la chisinău si până la Ungheni, bandele de evrei inarmaţi cu pistoale si bâte loveau populaţia română pentru a o impiedica să urce in trenuri. Si in Bucovina, la Cernăuţi, inainte de intrarea soldaţilor sovietici, evreii au făcut manifestaţii antiromânesti, au devastat biserici si au asasinat personalităţi românesti si ofiţeri. Se mai raportează că un grup de evrei comunisti cu vârste de 15-16 ani au săvârsit crime si acte de barbarie, ucigând soldaţi, ofiţeri si jandarmi români cu propriile baionete, după ce iniţial ii dezarmaseră. Tot la Cernăuţi, grupuri de muncitori au devastat clădiri si cămine studenţesti, au eliberat deţinuţii din inchisori si au maltratat armata si populaţia română care se refugia.
La Stampa din ziua de 1 iulie 1940 prezintă articolul „Ororile si devastările comise de evrei in Basarabia si Bucovina” in care vorbeste de manifestările de bucurie ale evreilor faţă de armata de ocupaţie sovietică si consemnează faptul că la Cernăuţi s-a constituit un guvern provizoriu din evrei comunisti. Acelasi gen de iniţiative a avut loc si la Reni, Ismail, si in alte locuri.
O notă a armatei din 1 iulie 1940 confirmă faptul că incă inainte ca armata sovietică să-si facă apariţia, populaţia evreiască din Cernăuţi a devastat bisericile si i-a asasinat pe mulţi dintre sefii autorităţilor locale. Se raportează si că Brigada de Cavalerie aflată sub comanda domnului Postelnicu a trecut cu greu Prutul, având lipsă ofiţeri si soldaţi precum si echipament din cauza greutăţilor, sicanelor si umilinţelor la care au fost supusi de către armata sovietică in colaborare cu bandele de civili formate din „bolsevici si jidani”.
O sinteză a zilei din 2 iulie 1940, arată că evreii au organizat in difetite orase comitete revoluţionare in vederea preluării puterii. La Cernăuţi, evreul Salo Brul a devenit comisar al poporului, primar si viceprimar sunt tot doi evrei, Glaubach si respectiv Hitzig, iar prefect este evreul Meer. Sovietul comunal din Chisinău, este condus de un evreu originar din Husi, si anume, avocatul Steinberg. Comitetul local infiinţat la Chilia Nouă il are ca sef pe un evreu medic din oras, dr. Rabinovici. La Soroca este indicat ca fiind „conducătorul acţiunii teroriste” un evreu gardian public in serviciul poliţiei locale, pe nume Leizer Ghinsberg. Alţi doi evrei fosti ziaristi la Adevărul si Dimineaţa au luat posturi importante in Basarabia. Ei sunt Terziman si Cândea.
Sunt consemnate atentate si asasinări impotriva oficialităţilor si impotriva românilor civili, din partea evreilor comunisti. Bandele evreo-comuniste din Chisinău futurând steaguri rosii, acţionau in gări pentru a-i determina pe călători să coboare din trenuri. Refugiaţii români care nu puteau să se apere au fost jefuiţi de acestia, si doar cei care au avut arme au putut să le respingă atacurile. Tot la Chisinău, intervenţia unui detasament de jandarmi i-a salvat pe studenţii teologi de a nu fi linsaţi de o bandă de evrei comunisti, asta după ce jandarmii au fost nevoiţi să facă uz de armă. Insă doi inspectori financiari, Preotescu si Pădureanu, nu au mai putut fi salvaţi, fiind impuscaţi. De asemenea, teroristii evrei i-au mai ucis pe perceptorul si notarul din Ceadâr-Lunga, judeţul Tighina, pe preotul Bujacovski din Tighina, pe fostul senator colonelul Adamovici, pe seful poliţiei din Abaclia, tot din judeţul Tighina. La Cazaclia si Ceadâr-Lunga au mai fost omorâţi notari, preoţi si poliţisti. Evreii din Reni, ce purtau banderole rosii, i-au impuscat pe doi marinari români, ceea ce a determinat o ripostă a autorităţilor si au fost lichidaţi, in urma confruntărilor, circa 15-20 de evrei comunisti.
Fapte atroce s-au petrecut la Cetatea Albă, unde preoţii au fost schingiuiţi de bande comuniste de evrei. Preoţilor le-au fost arse bărbile cu ţigări aprinse, iar bisericile au fost devastate. La Cernăuţi, bandele de evrei au atacat cu pietre două autocare cu soldaţi români, iar atacul lor a fost respins numai prin folosirea armelor.
La Brăila, fraţii Birnbaum ameninţau că „multora dintre români le-a sunat ceasul” si că ei ii au pe câţiva in vedere pentru ca să se răfuiască cu ei. In alt caz, o persoană pe nume Iancu, zis si Jean, ameninţa si el că in scurt timp pe Palatul Regal va flutura drapelul rosu sovietic.
O telegramă din data de 3 iulie 1940, venită de la graniţă, informează că populaţia evreiască manifestă o atitudine ostilă tot mai pronunţată in zona Prutului si că acest fapt face ca localităţile locuite de evrei să fie focare comuniste periculoase.
Ziarul maghiar Pesti Ujsag din 3 iulie 1940, scos la Budapesta, face referire la „presa italiană care condamnă uneltirile evreilor din România” arătând că ziarele italiene consemnează că „Evreii au provocat incidente sângeroase prin atitudinea lor provocatoare „.
Alte informaţii transmise de armată relatează că la Cernăuţi au fost vandalizate mai multe biserici, printre cea mai importantă Sf. Nicolae. La Bolgrad, evreii comunisti care manifestau pe străzi, purtau steaua evreiască in 6 colţuri si o banderolă rosie. Un grup de evrei a atacat cu focuri de armă depozitul de muniţii din Rădăuţi, insă atacul a fost respins de către gardă, iar atacatorii s-au retras lăsând doi morţi in urmă. Acţiunea de asasinare a românilor din orasul Cetatea Albă a fost condusă de evreul Abram Carolic. Intre victime, au fost protopopul judeţului Crisan Folescu, preotul Petru Siniţă, seful gării si ajutorul acestuia. Tot la Cetatea Albă, evreii comunisti au oprit un tren si au incercat să dezarmeze un divizion de artilerie, si numai intervenţia sovieticilor a im piedicat acest lucru. Si la Volintiri, grupurile de evrei comunisti i-au terorizat pe români, fiind ucise mai multe persoane printre care grefierul Stirbu Iosif. La Bălţi, bandele de evrei au creat panică printre românii care se refugiau, fiind trase focuri de armă asupra lor. Tot in acest timp, au fost rupte crucile bisericilor si arborate in locul lor, steagurile rosii sovietice. La Chisinău, ziarele Sovietskaia Bessarabia si Bessarabskaia Pravda scoase de ocupaţia sovietică, sunt conduse de redactori evrei. La Ismail, morarii si brutarii evrei au instigat bandele de teroristi evrei impotriva manutanţei locale răspândind zvonul că armata a rechiziţionat făina. Au fost asasinaţi lt. Alexandrescu si plt. mj. Jianu. Manipulaţi de instigările evreo-comuniste, la acţiune au participat si soldaţi aparţinând manutanţei. La Reni, un grup de comunisti evrei impiedică populaţia ce dorea să se imbarce pe vaporul Carpaţi pentru a se refugia in ţară, lovindu-i cu bătele. Vaporul a reusit totusi să plece doar după ce s-au tăiat parâmele de ancorare.
In comuna Ashita, evreii au impuscat in picioare doi soldaţi români care rămăseseră in urmă. La Chilia Nouă, bande de evrei comunisti au devastat bisericile, au arborat steaguri sovietice pe instituţii si au impiedicat populaţia românească să se refugieze.
Un soldat originar din Piatra Neamţ, care era rănit a fost ingropat de viu, la ordinul si sub indrumarea comisarilor sovietici evrei, care au ignorat rugăminţile acestuia de a nu fi ingropat pentru că avea acasă 4 copii.
Un alt soldat român care era bolnav, si care era transportat cu o căruţă a fost impuscat pentru că agresorii voiau căruţ ;a. Cererile ofiţerilor români de a le lăsa acea căruţă pentru a putea transporta soldatul bolnav, nu au fost luate in seamă, si unul dintre agresori a tras câteva gloanţe sfărâmându-i ţeasta.

Note\Bibliografie

1↑ Elie Wiesel, contra intereselor României, Teofil Ivanciuc, p.18
2↑ Cronologie privitoare la membrii familiei regale. Cronologia se bazeaza pe cartile „Istoria Romanilor de la origini pana in prezent” de Vlad Georgescu, ed. Humanitas, Bucuresti 1992 si „Monarhia in Romania 1866-1947” de Ioan Scurtu, ed. Danubius, Bucuresti 1991, si pe presa romana de dupa 1989
3↑ Zionism versus Bolshevism: A Struggle for the Soul of the Jewish People, nr. din 8 februarie 1920, al ziarului „Illustrated Sunday Herald”
4↑ Numeroase surse din arhivele locale
5↑ Secretul sabiei de foc, Radu Mihai Crisan, p. 56
6↑ Săptămâna Rosie (Ediţia august 2006), Paul Goma, p. 154
7↑ Evreii din România (1939-1944), Dinu C. Giurescu
8↑ A Study of History, 12 volume, Oxford University Press
9↑ Surse evreiesti
10↑ Rabinul Clujului Moshe Carmilly
11↑ Ioanid, Carp
12↑ Evreii din România (1939-1944), Dinu C. Giurescu
13↑ Cercetarea are la bază: rapoarte oficiale ale armatei române, articole din presa vremii, jurnale personale ale oficialilor si civililor, mărturii, toate prezentate in eseul „Săptămâna Rosie” de Paul Goma
14↑ Săptămâna Rosie (Ediţia august 2006), Paul Goma, p. 94-96
15↑ Săptămâna Rosie (Ediţia august 2006), Paul Goma, p. 164, 177, 219

*

Cerem despăgubiri de 200 (douã sute) miliarde euro

Revoluţia bolşevică din Rusia au făcut-o evreii. In Consiliul Comisarilor erau 17 evrei, din 22 membri (77%), la Comisariatul Războiului 33 evrei, din 43 membri (77%), la Afaceri Străine 13 evrei, din 16 membri (81%), la Justiţie 20 evrei, din 21 membri (95%), la Instrucţie Publică 6 evrei, din 6 membri (100%), la Muncă 7 evrei, din 8 membri (87%), la Ministerul Provinciilor 21 evrei, din 23 membri (91%), la Presă 4 evrei, din 4 membri (100%), în misiunile Crucii Roşii, de fapt misiunea propagandei în ţările străine 8 evrei, din 8 membri (100%). In total 129 evrei, din 151 de conducători ai Rusiei bolşevice.
Pe 12 aprilie 1919, M.Cohan scria în ziarul Le Comuniste, din Harkov: „Putem fără ezitare să afirmăm că Marea Revoluţie Rusă a fost înfăptuită de mâinile evreieşti… Noi am fost şi numai noi cei ce am condus Proletariatul Rus spre aurora internaţională şi chiar astăzi Cauza bolşevismului stă în mâinile noastre tari… Simbolul iudaismului, steaua cu cinci raze, este acum adoptată de bolşevism… şi în acest semn va fi exterminată burghezimea”.
Politica exterminării totale a clasei conducătoare a început în Rusia, cu Revoluţia din 1917, iar în România a avut loc între 1940-1964 (cu întrerupere între 1941-1944).
In 1918 poporul român şi-a reîntregit ţara, constituindu-şi statul naţional unitar român. Dar acum, împotriva acestui ideal sfânt, împlinit, al tuturor românilor, de a trăi într-o singură ţară, a început terorismul în România, prin evreul Max Goldştein, care a pus o bombă în Parlamentul României, atentat soldat cu morţi şi răniţi.
In 1921 în România s-a înfiinţat Partidul Comunist din România, numit şi Partidul Comunist Român. Acesta a acţionat împotriva integrităţii teritoriale a României, dintr-un motiv cât se poate de clar, pentru că România se opunea cu succes avansării bolşevismului pe teritoriul său. Bolşevicii avuseseră un deosebit succes în Germania. In Ungaria, în 1919, preiau puterea. Guvernul Sovietelor din Ungaria a fost răsturnat de armata română, în 1919,care,după ce a intrat în Budapesta, s-a retras, revenind interiorul graniţelor României. Comuniştii din România hotărăsc să împartă Ungariei, Bulgariei şi Rusiei Sovietice, o mare parte din România, încât România să nu mai poată despărţi Uniunea Sovietică de Ungaria şi nici de Bulgaria. In felul acesta Uniunea Sovietică ar fi urmat să debordeze în Balcani, Mediterana şi în întreaga Europă Occidentală. Acest plan de expansiune teritorială imperială a Rusiei bolşevice a fost dejucat de România în toţi anii de după Revoluţia din 1917, până spre sfârşitul celui de al doilea război mondial.
In 1939 şi 1940, Partidul Comunist din România continuă să susţină cu fermitate desfiinţarea României ,,imperialiste”, prin dislocarea din trupul ei a Basarabiei, Bucovinei, Dobrogei, Transilvaniei şi a Banatului.
In 1940,conform Pactului Ribbentrop-Molotov, URSS anexează partea de răsărit a României (Basarabia, Ţinutul Herţa, nordul Bucovinei). Cei ce au hotărât şi au executat genocidul (holocaustul) împotriva românilor de aici, au fost evreii, ca voinţă politică decizională comunistă. Genocidul a fost îndreptat atât împotriva clasei conducătoare, cât şi a poporului de rând, fiind vorba şi de o epurare etnică, de aducere în locul românilor, a unor cetăţeni sovietici, din alte părţi ale URSS. Ca să nu existe nici o îndoială şi nici o posibilitate de sustragere a evreilor comunişti, ca făptuitori ai holocaustului împotriva românilor, iată-i, în 1940, pe fiecare după mumele său. Tabelul nr.1 cu membri Partidului Comunist din România, basarabeni şi bucovineni, recomandaţi de CC al PCR pentru a li se acorda calitatea de membri ai Partidului Comunist al bolşevicilor din toată Rusia: 1. Bruhis (Kofman) Srul Pinhusovici 2. Faierştein Raia 3.Kofman Iakov 4. Djureak Dmitri Mihailovici (Vladimirovici) 5. Morgherştern Izrail Markovici 6.Zighelbaun Srul 7. Burlacenko Serghei Danilvici 8 . Luca Leaslo 9. Korotkov Iuri Aleksandrovici 1o. Scvorţov Mihail Iakovlevici: Leibovici Srul Abramovici 11.Oighenştein Lev Nikolaevici 12.Goldforb Abram Isaakovici 13. Petrov Piotr Ivanovici (Guzun) 14. Roitman Fanea Isaakovna 15. Tarandaş Malea 16. Korotkova Natalia Isaakovna 17. Satovskaia Roza 18. Rabinovici Fanea Iakovlevna 19. Revici Iakov Moiseevici 20. Visecauţan Polea Efimovna 21. Budeştskaia Ester 22. Cioklo Mordko 23. Kolpakci Iakov Aronovici 24. Şteinberg Froim 25. Boguslavskaia Polea Iakovlevna 26. Romanenko Nikolai Nikolaevici 27. Pastir Zasea Leibov 28. Gudis Lev Smulevici 29.Rabinovici Şoil Oiezero vici 30. Orlih Mark Semionovici 31. Boguslavski Iakov Tovici 32. Zighelbaum Abram 33. Voloh Abram 34. Limon Srul Greşovici 35. Grinman Isaak Iosifovici 36. Bujor Iosif Aronovici 37. Weisman Sara Iosifovna (Seindel).Tabelul nr. 2 cu membri Partidului Comunist din România, basarabeni şi bucovineni, a căror apartenenţă de partid este necesar să fie înregistrată la locul actual de muncă. Judeţul Chişinău: 1. Şafran Raisa Semionovna 2. Leib Nahman (Noiman Leibovici) 3. Diner Eti Iakovlevna 4. Protodiakonov Vsevolod Mihailovici 5. Malerp Maria Kisilevna 6. Voinberg Niuka Markovici 7. Şor Lev Ilici 8. Zaru Ivan Ilici 9. Oirik Avram Moiseevici 10. Derevicii Ippolit Gheorghevici 11. Şandrovskaia Ita Beniaminovna 12. Goldfarb Zeilik Borisovici 13. Kuperman Isaak Moiseevici 14. Şvarţman 15. Konstantinov Konstantin Stepanovici 16. Glikman Gitlea 17. Sinitivker Fritz 18. Grinberg Ida Izrailevna 19. Şehter Roza Borisovna 20. Zislis Vonver Lvovici 21. Izu Fruhtman 22. Lupan Andrei Pavlovici 23. Bravar Liuba S. 24. Şvetskaia 25. Makler Ciaka Isakovna 26. Avramescu Ida 27. Hresonskaia Etea Iosifovna 28. Rubinştein Aleksander 29.Geboveţer Riva Simonovna 30. Gofman Mordko Iakovlevici 31. Silvestrov Ivan Antonovici 32. Kemelmaher Bliuma Naumovna 33. Goldştein Iosif Pinkusovici 34. Gherenburg Roza 35. Ihilovici Maier 36. Sikorski Gheorghi 37. Iancu Janetta 38. Tukerman Mark Borisovici 39 Tudoraki Lena Aronovna. Judeţul Soroca: 40. Cemortanu Matvei Grigorevici 41. Şoimu Ivan Samuilovici 42. Kolokolnikov Evgheni 43. Pavlov Mihail 44. Guţul Constantin 45. Leahovski Mihail 46. Guţu Pavel 47. Gruzin Aleksandr 48. Zaidman Leib 49. Zelţer Rahil Ihilovna 50. Golovatii Ivan 51. Gherşman Srul Beirelovici 52. Dolear Malea Ihilovna 53. Akkerman Leib Iankelevici 54. Harmi Eva Iankelevna 55. Şoimu Samuil 56. Livşitz Haim 57. Klimov Ivan Ivanovici 58. Mer Leib 59. Doktorovici Anna (Enea) 60. Abramovici Abram 61. Cehover (Tarasov) Oba Rahimilovici. Judeţul Bălţi: 62.Reidenboim Rahil Isaakovna 63. Masisi Moisei Iosifovici 64. Erji Leibil Nahmanovici 65. Voitman Berko Iakovlevici 66. Reidel Rahil 67. Palaria Riva Davidovna 68. Rab Eva Isaakovna 69. Rab Ivan 70. Oighenştein Niunea Iakovlevna 71. Goldman Bela Abramovna 72. Goldman (Baciu) Ida Mironovna 73. Iampolski Buka 74. Oighenştein Mihail 75. Kotlear Lev. Judeţul Bender: 76. Şimkov Ivan Fiodorovici 77. Sisimov Mendel 78. Revenealî Serghei 79. Reddenboim Smil 80. Dikler Ester 81. Dvoiritz Aron Matveevici. Judeţul Orhei: 82. Ciornaia Nataşa (Burlacenko). 83.Krasnopolski Monea Iakovlevici 84. Malcik Riva Favelevna 85. Averbuh Jena Livovna 86. Vainştoc Nuhin Rubinovici 87. Munder Lev Abramovici 88. Kojuşneanu Abram Iakovlevici. Judeţul Hotin: 89. Kuşnir Semion Ilici 90. Kovalciuk Vasili Mihailovici 91. Botoşanski Avram Iţkovici. Judeţul Ismail: 92. Gherşkovici Silea 93. Gherşcovici Jenea (după soţ Georgescu) 94.Şabin Anrei. Judeţul Cernăuţi: 95. Finkel Evghenia (Vais Anna) 96. Kurţman Mozes 97. Vittner Eva 98. Vittner Norbert Leonovici 99. Kraizler Naftalii Uşerovici 100. Şlomiuc Reia Aronovna 101. Gheigher Artur Irevici 102. Gadiak Anton Iakovlevici 103. Rainer Racella Natalovna 104. Magkovski Vasilii Onufrievici 105. Srefiuk Evghen-Lev . Tabelul nr. 3 cu membri Partidului Comunist din România care trebuie să fie lăsaţi cu dreptul de membri ai partidelor comuniste frăţeşti şi să fie obţinute informaţii suplimentare despre activitatea lor în Partidul Comunist din România. Oraşul Chişinău: 1. Spektor Ester Peisovna 2. Berştein Simha Pinkusovici 3. Gherştein Haim Srulevici 4.Mirza Evghenia Borisovna 5. Feldman Riva Isakovna 6. Şteiberg Etea 7. Goldberg Iosif Davidovici 8. Bubis Isaak Markovici 9.Bubis Isaak Markovici 10. Şmulevici Liza Aronovna 11. Beloterkovici V.S. 12.Torban Iosif Iakovlevici 13. Grekov Stepan Danilovici 14. Kaşelnik Ivan Ivanovici 15. Lazar Izabela Iosiifovna 16.Vinberg Isaak Leizerovici 17. Barenboim Ioşe Iankelevici 18. Bukur Ghenea Miniminovna 19. Ohştat Ghenea 20. Blekher Lev Meerovici 21. Reider Moisei Lvovici 22. Şprinţen Fanea Lipovna 23. Rubinştein Berta Vladimirovna 24. Lifşitz Efimovici 25. Ghilman Froim Moiseevici 26. Bleher Iakov Moiseevici 27. Solomovici Fanea 28. Vasilenko Vladiimir Sergheevici 29. Nisenblat Vitea Naumovna 30. Abraham Sonea Grigorevna 31. Kaufman Fanea Isidorovna. Oraşul şi judeţul Soroca: 32. Oleinik Maxim Stepanovici 33.Timofei Grigorii Mihailovici 34. Melişen Ivan Nicolaevici 35. Navroţkaia Anna Panteleevna 36. Navroţki Mihail Iosifovici 37. Mişişin Alexander Antonovici 38. Navroţki Andrei Iosifovici 39. Navroţki Piotr Filippovici 40.Meşişen Vladimir Mihailovici 41. Meşişen Nikolai Grigorevici 42. Kordebanovski Frantz Iosifovici 43.Boiko Ivan Makarovici 44. Mocindcea Vasilii Markovici 45. Reşednik Dionisii Ignat 46. Boredeniuk Mihail Vasilevici 47. Bihovski Vasilii Abramovici 48. Takii Diordii Fiodorovici 49. Tokmeak Ivan Vasilevici 50. Şaragov Semen Fiodorovici 51.Weisberg Isaak 52. Oleinik Petr Feodoseevici 53. Kolesnik Afanasii Ivanovici 54. Ghebedniuk Timofei Fiodorovici 55. Morgun Pantelei Fedotovici 56.Tismineţki Buzea 57.Şarogradski David Şeşomov 58. Goldenberg Abram 59. Buhman Lazar Abramovici 60. Ciumak Mihail 61. Roitman Iakov 62. Stolear Hana Srulevna 63. Cerkbz Vsevolod Arkadievici 64. Goldştern Şişmon 65. Dumbravă Anatolii 66. Bilkis Ilia Isaakovici 67. Şteinbuk Smil 68.Faierştein Iancu Aronovici 69. Goreşnik Iţik Meerovici 70. Şulman Froiim 71. Magazinik Riva Leibovna 72. Magazinik Gherş Leibovici 73. Milman Moişe 74. Makogon Sonea 75. Kotler Hanakii Iankelevici 76. Kotlear Mendeii Iankelevici 77. Kotlear Şmerl Iţkovici 78.Palii Vasilii 79. Balan Isake 80. Ghilas Haralambie 81. Stariş Silvestr 82. Gogu Profirii 83. Kofteneak Vladimir 84. Deaur Dimitri 85.Harkovei Afanasii 86. Lefter Dionisii 87. Tihoţki Valentin 88.Kolker Boruh 89.Kravţov Ivan 90. Naumov Alexei 91. Gherşenzon Sulea Moiseevici 92. Trahtman Idel 93. Pastuşenko Grigorii 94. Derkauţan Aizik 95. Şehtman Ţalik 96. Gluhovski Petr 97.Karpiş Ivan 98. Lisov Ivan Antonovici 99. Soltuz Nikolai 100. Gologorski David 101. Kriger Ianik 102. Davidovici Lubov 103. Pînzaru Ivan 104. Pînzaru Pavel Vasilevici 105. Kazak Demian Stepanovici 106. Tivnik 107. Tomak Gheorghii Pavlovici 108. Iasinski Vasilii Ivanovici 109. Kalmaţui Ştefan 110. Kozman Timku 111.Haralamb Buhor 112. Ciporneak Vanea 113.Ciporneak Haralamb 114.Zelţer Zolea 115. Postolake Vasilii 116. Bezbeda 117. Maceak Ivan 118.Eriomenko Grigorii Fiodorovici 119.Şveţ Dmitrii Mihailovici 120. Poliţiuk Şişma 121. Strahov Kalinik 122. Samanaki Alexandr Ivanovici 123. Ciobanu Marcu 124. Guţu Dimitrii 125. Kvatkovski 126. Ştrahman Sunea 127. Bruma Semion 128.Halkin Sima 129. Buris Sima 130. Nedelea Ambrozis 131. Şmunis Iţik 132. Revuleţ Grigorii 133. Spivak Şlik 134. Ţentis Pavel 135. Drobnika Fedor 136.Savka Efim Dmitrevici 137. Kaplan Mioka 138. Hoiut Iosif 139. Sosna Haim 140. Kaplan Avoris 141. Ţîmbaliuk Kuzma 142. Ciumak Semion. Judeţul Orhei: 143. Sakara Evghenia Vasilevna 144. Brizma Cearma Aronovna 145. Şnir Ghenea Livovna 146. Lener Frima Iakovlevna 147. Lefter Roza Avseevna 148. Lerner Opşip Kipelovici 149. Şaparina Pelagheia Isakovna 150. Zamislovskaia Peloaghelia Moiseevna 151. Şapoşnik Izrail Rubinovici 152. Lerner Venea Markovna 153. Rakul Constantin Gheorghievici 154. Tartovski Solomon Moiseevici 155. Ghelman Riva Haskova 156. Rezingof Sara Haimovna 157. Dizingof Naum Haimovici 158. Malis Motel Abramovici 159. Cebotari Peisih Haimovici 160. Grivokopatel Haim Iosifovici 161. Vaiser Haia Iosifovna 162. Moitlis Moisei Şumovici 163. Ciobotaru Sara Iosifovna 164. Iaruga Isaak Abramovici 165. Goldman Polina Pavlovna 166. Goldman Isaak Pavlovici 167. Fişman Rahil Davidovna 168. Fişman Estera Davidovna 169. Gerş Dafa Davidovna 170. Daici Ghitlea Şlemovna 171. Brezman Ecaterina Aronovna 172. Popusku Mira Mendelevna 173. Berekovici Adela Isaakovna 174. Jesan Vasilii Ivanovici 175. Zisler Iankel Ţalikovici 176. Şmukler Leib Borisovici 177. Kogan Beleamia Moiseevici 178. Tarlev Hana Ioaakovna 179. Ghinzburg Lipa Tudicovici 180. Averbuh Basea Livovna. Judeţul Bender:181. Erţberg Amika 182. Burlak Fiodor 183. Slipakov Nikolai 184. Tabanov Elifer 185. Gabdzea Feodosii 186. Bazarov Dmitrii 187. Taran Iakov 188. Kovtunenko Ivan 189. Bicikov Victor 190. Bicikov Boris 191. Zavada Victor 192. Grinberg Hava 193. Kofman Zelma 194. Kofman Fanea 195. Mozeş Evghenii 196. Sisman Frida 197. Goldştein Iakov Şmulevici 198. Haikim Idel Gherşkovici 199. Zelter Zaiveid Leibovici 200.Roşko Rahman Davidovici 201. Kîsa Hristofor Ivanovici 202. Kelmenciuk Zinovii Ivanovici 203. Borisova Zinaida Ivanovna 204.Şlapakov Nikolai Abramovici 205. Pronoza Evghenii Ilici 206. Brodskaia Dora Zaharovna 207. Koroli Boris Iakovlevici 208. Brodskaia Janna Zaharovna 209. Leah Ivan Zaharovici 210. Dmitrieva Şeifa Iosifovna 211. Prokopet Moisei Iosifovici. Judeţul Bălţi: 212. Kolker Moisei Mihailovici 213. Birinboim Zolea Nutoviei 214. Barenboi Abram 215. Lerner Lona Idelovna 216. Rabenko Alexandr Israilevici 217.Rapaport Beeno Boris 218. Kuşnir Semion Aronovici 219. Goldiş Abram Isaakovici 220. Garber Sioma Ovşi Iankelevici 221. Weisman Toivi Şaevici 222. Rozenblat Moişe Lipov 223.Roll Valter Livovici 224. Kuşnir Haia Eftimovna 225. Brinboim Monea Nutuvici 226. Kaţ Oscar Gerş-Berovici 227. Kevilevin Ihil Moşkovici 228. Kiseleva Şeiva Zisileva 229. Bujor Tatiana Iakovlevna 230. Ghelman-Vaitraub Fanea Pinkrovna 231. Roizman Nlemi Borisovna 232. Harak Polea Zelmovna 233. Grinberg Mişa 234. Ghelman Ivţe Iţkovici 235. Şerman Moişe Beilovici 236. Fux Naftul Abramovici 237. Rîlskii Grigorii Afanas 238.Haot Niusin Gherşovicii 239. Jukovskii Boris Iosifovici 240. Ţuprik Aizea Davidovici 241. Rudima Anton Gheorghevici 242. Kleiman Moise Isaakovici 243. Pogorelovskii Mihail Samuilovici 244. Babineţki Ivan Pavlov 245. Zernovoi Ivan Ivanovici 246. Reaboi Andrei Anufrievici 247. Stratiiciuk Iakov Stepan 248. Gomeniuc Ivan Eliseevici 249. Grinberg Haia Solomonovna 250. Grinberg Fira Izrailevna 251. Leabis Tatiana Isidorovna 252.Vikinskii Fiodor Ivanovici 253.Gavriliuk Petr Petrovici 254. Golik Ivan Andronovici 255. Glinberg Moise Grigorevici. Tabelul nr. 4 cu membri Partidului Comunist din România, basarabeni şi bucovineni, sosiţi în URSS, în calitate de emigranţi politici (foşti voluntari ai Armatei Republicane în Spania ş.a.), pe care CC al PCR îi recomandă pentru a fi transferaţi în Partidul Comunist al bolşevicilor din toată Rusia: 1. Tismeneţki Leon Moiseevici 2. Telmer Elias 3. Kleiman Moisei Solomonovici 4. Vihrev Abram Naumovici.
Din partea de răsărit a României, armata română se retrăsese fără luptă, deci nu existau nici un fel de consecinţe dureroase pricinuite românilor sau evreilor de aici, datorită încleştărilor armate. Şi cu toate acestea, în 1940, împotriva armatei române în retragere, evrei înarmaţi au umilit şi au lichidat, prin împuşcare, ofiţeri şi soldaţi români. Armata română primise ordin să nu răspundă la provocări. Este evident că aceşti evrei se coalizaseră, cu arma în mână, cu armata de invazie a URSS, împotriva propriei ţări, România, încadrându-se astfel în programul şi activitatea comuniştilor evrei de până acum, împotriva statului român. Singurul român care a fost în fruntea Partidului Comunist, până după al doilea război mondial, a fost îndepărtat din funcţie în 1924, pentru că începuse să regrete şi să nu mai accepte aceste programe de desfiinţare a României.
Asupra familiilor de români care se refugiau din calea ocupantului rus, evreii s-au dedat la jafuri şi omoruri.
Din Basarabia, Ţinutul Herţa şi nordul Bucovinei, trenurile morţii pornesc spre Siberia, începând cu anul 1940 şi din 1944, până în anii de după 1950. Morţi pe drum, în vagoane de vite, din lipsă de aer şi apă. Moartea seceră în lagărele de exterminare. Adevărate stafii, schelete umane. Sute de mii de civili români. Putinii supravieţuitori au avut parte numai de persecuţii, până la moarte. Toate acestea în răsăritul României căzut sub ocupaţia bolşevică. Dar în România (între graniţele României de azi), ce s-a întâmplat între 1944 – 1964 ? In 1948 comuniştii preluaseră întreaga putere politică în România. Are loc lichidarea totală a clasei conducătoare din România, a tuturor elitelor şi a multor altor români, din poporul de rând. In întreaga Românie, din 1921 până în timpul celui de al doilea război mondial, erau aproximativ 1000 (o mie) de comunişti, în mare majoritate alogeni, conducerea aparţinând evreilor. Din 1948 până în 1964, în România au fost întemniţaţi peste două milioane de români şi peste două sute de mii au fost lichidaţi în puşcării şi lagăre. Singura forţă politică decizionlă, în România, o formau comuniştii. Secretariatul Comitetului Central al Partidului Comunist Român din anul 1948: Gheorghe Gheorghiu-Dej – Secretar general, Ana Pauker- Secretar, evreică, Vasile Luca- Secretar, evreu, Teohari Georgescu- Secretar, evreu, Lothar Rădăceanu- Secretar, evreu. Se impune precizarea că ministrul de interne al noii orânduiri comuniste din România a fost tot evreu, Teohari Georgescu. Si alţii, şefi ai securităţii. In acest context se poate înţelege mai bine, de ce colonelul Alexandru Nicolski, evreu, este exemplul tipic de ofiţer de securitate vinovat de genocid împotriva românilor. Apare un fenomen demn de reţinut. In viaţa publică, evreii din Comitetul Central al Partidului Comunist Român ,după preluarea puterii, (a se vedea, spre exemplu, anul 1948), apar cu nume româneşti- cu o excepţie, sau două. Evreii comunişti din 1940 au numele lor evreiesc.
Fenomenul românizării numelor, după război şi în timpul comunismului, se răspândeşte şi în rândul altor categorii de evrei, încât, în aparenţă, după nume, o parte din evrei au dispărut. Nu înseamnă că nu au mai existat şi evrei cu nume evreieşti. N-au avut nici un fel de dificultăţi pentru afirmare socială, politică, profesională, nici unii, nici alţii. Dimpotrivă, evreilor, majorităţii zdrobitoare, li s-a asigurat, în viaţa României, locuri de şefi. Dăm în continuare o listă de evrei care au format conducerea României în primii ani de domnie a comunismului, datele fiind extrase din The Plot Against the Church, de Maurice Pinay, de la p.73-77 (Cf. Traian Golea, Cum se regizează condamnarea unui popor, Romanian Historical Studies, 1996, ed. II ,p. 7-9 ). Evrei în Guvernul României:

1. Ana Pauker, alias Anna Rabinsohn , Ministru de Externe şi agenta nr.1 a Moscovei la Bucureşti.
2. Ilka Wassermann, reala directoare a Ministerului de Externe.
3. Iosif Chişinevschi, alias Jakob Broitman, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi membru al Comitetului Central.
4. Teohari Georgescu, alias Burah Tescovich, Ministru de Interne.
5. Avram Bunaciu, alias Abraham Gutman, Secretar General al Adunării Naţionale, realul conducător al Adunării.
6. Lothar Rădăceanu, alias Lothar Wuertzel, ministru.
7. Miron Constantinescu, alias Mehr Kohn, originar din Galaţi, Ministru al Minelor şi membru al Comitetului Central.
8. Moises Haupt, general, comandant militar al Capitalei.
9. Laurian Zamfir, alias Laurian Rechler, general, şef al Securităţii, originar din Brăila.
10. Heinz Gutman, şef al Serviciului Secret Civil.
11. William Suder, alias Wilman Suder, şef al Contra Spionajului.
12. Colonel Roman, alias Roman Walter, tatăl lui Petre Roman, şef al Serviciului de Educaţie, Cultură şi Propagandă al Armatei.
13. Alexander Moghioroş, Ministru al Naţionalităţilor, evreu din Ungaria.
14. Alexandru Badan, alias Alexander Braunstein, şef al Comisiei de Control al Străinilor.
15. Maior Lewin, evreu, fost ofiţer în Armata Roşie, şef al Cenzurei pentru presă.
16. Colonel Holban, alias Moscovich, şef al Securităţii pe Bucureşti.
17. George Silviu, alias Gersch Gollinger, secretar general în Ministerul de Interne.
18. Erwin Voiculescu, alias Erwin Weinberg, şef al Departamentului pentru paşapoarte în Ministerul de Externe.
19. Gheorghe Apostol, alias Gerschwin, preşedinte al Sindicatului Muncitoresc.
20. Stupineanu, alias Stappnau, şef al Spionajului Economic.
21. Emmerick Stoffel, evreu din Ungaria, ambasador al României în Elveţia.
22. Harry Fainaru, alias Hersch Feiner, şef de legaţie în Ambasada din Statele Unite.
23. Ida Szillagy, evreică, prietenă a Anei Pauker. Reala conducătoare a Ambasadei din Londra.
24. N. Lăzărescu, alias Burach Lazarovich, însărcinat de afaceri a României la Paris.
25. Simon Oieru, alias Schaeffer, subsecretar de stat.
26. Aurel Baranga, alias Ariel Leibovich, inspector general în Departamentul Artelor.
27. Liuba Chişinevschi, alias Liuba Broitman, preşedintă a Femeilor Române Antifasciste.
28. Lew Zeiger, evreu, director general în Ministerul Economiei.
29. Doctor Zeider, jurisconsult al Ministerului de Externe.
30. Marcel Breslaşu, alias Mark Breslau, director general al Departamentului Artelor.
31. Silviu Brucan, alias Bruekker, redactor şef al Scânteii, conducea întreaga campanie care viza dezamăgirea poporului în ce privea domnia comunismului. In acelaşi timp conducea şi înscenata campanie antisemită din România.
32. Samoila, alias Samuel Rubenstein, director guvernator al Scânteii.
33. Horea Liman, alias Lehman, redactor secund al Scânteii.
34. Inginerul Schnapp, evreu, director guvernator al ziarului România Liberă.
35. Jehan Mihai, alias Jakob Michael, şef al industriei cinematografice române.
36. Alexandru Graur, alias Alter Brauer, director general al Societăţii Radiofonice Române.
37. Mihai Roller, evreu, necunoscut înainte de venirea sa în România, din Uniunea Sovietică, Preşedinte al Academiei Române, autorul istoriei falsificate a Românilor.
38. Profesorul Weigel, tiranul Universităţii din Bucureşti. Conducea operaţia de epurare a studenţilor anti comunişti.
39. Profesorul Lewin Bercovich, un alt tiran al Universităţii din Bucureşti, care controla corpul profesoral, venit din Rusia.
40. Silviu Iosifescu, alias Samson Iosifovich, cel care i-a cenzurat pe Eminescu, Alecsandri, Vlahuţă, de conţinutul care nu se armoniza cu comunismul.
41. Joan Vinter, alias Jakob Winter, al doilea critic literar marxist al României.
42. Trei predecesori secretari generali ai Ligii Generale a Muncii au fost evrei, Alexander Sencovich, Misha Levin şi Sam Asriel (Serban).

Extremiştii de stânga şi atrocităţile comise nu pot scăpa de verdictul: holocaust, genocid, crimă la adresa umanităţii.
Considerăm că poporului român trebuie să i se ofere din partea organismelor internaţionale evreieşti, din partea evreilor de pretutindeni şi din partea statului Israel, pentru Holocaustul săvârşit de evreii comunişti împotriva românilor, suma de 200 (două sute) miliarde euro.

II

Matatias Carp, evreu din România, în Cartea Neagră, Bucureşti, 1946, vol. 1, p. 48, scrie „presupunând sau pretextând injurii sau ofense ce s-ar fi adus acestei armate de către evrei, cu prilejul retragerii din teritoriile cedate în 1940, Armata Română, recucerind aceste teritorii în 1941…”
Deci, după Matatias Carp, evreii, în 1940, nu s-au manifestat în nici un fel împotriva militarilor români (presupunând sau pretextând injurii sau ofense ce s-ar fi adus…).
În 1944, deşi armata română încetase orice luptă cu URSS, românii fiind angajaţi în bătălii împotriva Armatei germane, sovieticii deportează în URSS pe cei 180 000 de militari români, de pe linia frontului. Aceştia nu mai trăseseră nici un foc de armă împotriva militarilor sovietici. Nu erau prizonieri în urma unor lupte. Foarte mulţi îşi dorm somnul de veci în pământul lagărelor de exterminare. Teroarea comunistă cuprinde întreaga Românie. Evreii comunişti preiau, progresiv, puterea sub protecţia Armatei URSS, încât în 1948 sunt stăpânii absoluţi ai României. Nimeni nu îndrăznea să aibă o altă părere despre holocaustul (genocidul) împotriva românilor, din 1940 şi din prima jumătate a anului 1941, din teritoriile româneşti anexate de URSS şi din anii de după război, din România cu graniţele de azi, fără riscul de a fi condamnat la puşcărie pe viaţă, sau lichidat. Apar documente contrafăcute, mărturii şi declaraţii sub şantaj, ameninţări şi tortură.
Istoricul american Nicholas M. Nagy–Talavera, evreu născut în România, în The Green Shirts and the Others, Hoover Institutions Press, Standfort, California, 1970, p. 305, în ediţia în limba engleză, din România, din 2001, p.427 şi în ediţia în limba română, din România, cu titlul Fascismul în Ungaria şi România (Subtitlul din engleză, Fascism in Hungary and Romania, devine titlu), din 1996, la p.414, scrie: „Ruşii au cerut cedarea Basarabiei şi a Bucovinei de nord. Ultimatumul a fost lapidar şi lipsit de orice echivoc. În haosul în care a urmat, generat de o retragere românească dezordonată, s-au petrecut multe lucruri care nu ar fi trebuit să se întâmple. Populaţia evreiască şi cea ucrainiană, în entuziasmul generat de plecarea autorităţilor române, care făcuseră din această provincie, cea mai prost administrată parte a ţării, i-au tratat pe românii în retragere într-un fel care avea să-i coste scump un an mai târziu.”
Trecuse un sfert de secol între lucrarea lui Matatias Carp şi cea a lui Nagy -Talavera. Erau alte vremuri. Nagy-Talavera n-a mai avut curajul, ca predecesorul său, să nege atrocităţile săvârşite de evrei în 1940.
Deci „s-au petrecut multe lucruri ce n-ar fi trebuit să se întâmple. Populaţia evreiască şi ucrainiană… i-a tratat pe românii aflaţi în retragere într-un mod care avea să-i coste scump un an mai târziu.”
Este evident, în citatul de mai sus este vorba de fapte cutremurătoare, săvârşite de evrei împotriva românilor, în 1940, altfel autorul nu le-ar fi considerat drept cauză a ceea ce a urmat mai târziu, în 1941. De asemenea recunoaşte că s-a acţionat atât asupra armatei române, cât şi asupra românilor civili. Din text mai reiese că de vină este populaţia evreiască, nu numai evreii comunişti. Numai că şi Nagy -Talavera face tot ce poate, ca aceste doar câteva rânduri despre genocidul evreilor (holocaustul), din 1940, împotriva românilor, să se piardă în sutele de pagini ale lucrării. Şi neprecizând ,,lucrurile ce n-ar fi trebuit să se întâmple”, cititorul trece şi peste aceste doar câteva cuvinte, ca şi cum evreii n-ar fi de vină de crime la adresa umanităţii. Că este aşa şi nu altfel, reiese fără echivoc, chiar din titlul capitolului în care chiar şi cititorul versat descoperă cu greu aceste câteva rânduri: The Legion against Carolist Romania – Legiunea împotriva României carliste. Cu alte cuvinte, legionarii împotriva României carliste. Numai că citatul pe care l-am reprodus înseamnă Evreii împotriva României – o adevărată ,,carte neagră” a genocidului evreiesc împotriva românilor.
Dacă în prima parte a acestui material destinat mass-mediei, am evitat să reproducem unele documente, pentru a nu aduce la lumina zilei rănile adânci, deschise în fiinţa poporului român, totuşi ne vedem siliţi să reţinem câteva. Toate se găsesc în arhiva Ministerului Apărării Naţionale şi în unele cărţi de specialitate. Spre exemplu, vezi Alex.- Mihai Stoenescu, Armata, mareşalul şi evreii, RAO International Publishing Company, 1998:

„La Chişinău, 400-500 evrei comunişti constituiţi în bandă, înarmaţi unii cu puşti şi revolvere, iar alţii cu pietre şi bastoane, au cerut directorului Ioneţ, medicul spitalului de copii, ca imediat clădirea acestuia să fie predată. La încercarea medicului de a calma spiritele, l-au împuşcat, după care au năvălit în spital, devastându-l complet, iar pe copiii aflaţi internaţi, omorându-i şi aruncându-i afară pe geamuri.”

„Populaţia evreiască de pretutindeni a avut o atitudine ostilă şi de sfidare, batjocorind pe funcţionari, asasinând pe unii dintre ei, furând tezaurul instituţiilor statului, etc.”

„În judeţul Cetatea Albă bande comuniste evreieşti au schingiuit preoţi, le-au ars bărbile cu ţigări, au devastat bisericile.”

„Populaţia şi în special evreii s-au înarmat cu armament luat de la unităţile noastre. Evreii din Basarabia continuau să atace fracţiuni izolate, la adăpostul trupelor ruseşti .”

„Populaţia evreiască a ajutat la dezarmare.”

„Exodul populaţiei române constituie o dramă de nedescris. Locuitorii evrei organizează pretutindeni–până şi în Galaţi– o adevărată rebeliune cu jafuri şi omoruri.”

„Ciocniri între trupele române şi populaţia evreiască ce voia să sechestreze trenurile de evacuare au avut loc şi la Ungheni, soldate cu morţi şi răniţi.”

„La îndemnul trupelor sovietice, unii militari minoritari din cadrul Armatei a 4 – a şi a 3-a române au dezertat cu armamentul şi muniţia din dotare. Ulterior aceştia au fost organizaţi în bande înarmate şi au acţionat împotriva fostelor unităţi.”

La 6 iulie 1940, pierderile Armatei române (primise ordin, pentru a evita războiul, să nu răspundă la provocări) au fost următoarele: ucişi, răniţi, daţi dispăruţi – 356 cadre şi 42.876 soldaţi şi gradaţi.

„La Bolgrad, comuniştii circulau pe străzi având ca semn distinctiv steaua evreiască cu 6 colţuri şi o panglică roşie.”

„Evreii din Chişinău au arborat drapele roşii, manifestând pe stradă şi barând străzile spre gară pentru a nu permite retragerea funcţionarilor români; au ocupat de asemenea localurile instituţiilor, comisarii Pascal Nicolae, Mateescu Constantin, Severin şi Stol au fost executaţi de evrei în stradă.”

„În toate satele s-au arborat steaguri roşii şi în special evreii…”

Documentaţia e bogată, dar într-un articol de presă, puţine documente pot fi reproduse. Unele, care evidenţiază sadismul evreilor, din timpul rebeliunii iudaice din 1940, împotriva românilor, au fost evitate, dar niciodată nu e prea târziu. Cuvintele lui Nicolae Iorga sunt edificatoare în sensul acesta:

„Se adună şi cresc văzând cu ochii documentele şi materialele, acte oficiale şi declaraţiile luate sub jurământ. Înalţi magistraţi şi bravi ofiţeri, care şi-au riscat viaţa ca să apere cu puterile lor retragerea şi exodul românilor, au văzut cu ochii lor nenumărate acte de sălbăticie, uciderea nevinovaţilor, lovituri cu pietre şi huiduieli. Toate aceste gesturi infame şi criminale au fost comise de evreimea furioasă, ale cărei valuri de ură s-au deslănţuit ca sub o comandă nevăzută (s.n.).

De ce atâta ură?

Aşa ni se răsplăteşte bunăvoinţa şi toleranţa noastră?
Am acceptat acapararea şi stăpânirea iudaică multe decenii şi evreimea se răsbună în ceasurile grele pe care le trăim. Şi de nicăieri o dezavuare, o rupere vehementă şi publică de isprăvile bandelor ucigaşe de sectanţi sangvinari. Nebunia organizată împotriva noastră a cuprins târguri, oraşe şi sate (s.n.). Fraţii noştri îşi părăsesc copii bolnavi, părinţi bătrâni, averi agonisite cu trudă. În nenorocirea lor ar fi avut nevoie de un cuvânt bun, măcar de o fărâmă de milă. Sprijin cald şi un cuvânt înţelegător, fie şi numai sentimental, ar fi primit cu recunoştinţă. Li s-au servit gloanţe, au fost sfârtecaţi cu topoare, destui dintre ei şi-au dat sufletul. Li s-au smuls hainele şi li s-au furat ce aveau cu dânşii, ca apoi să fie supuşi tratamentului hain şi vandalic(s.n.). Românimea aceasta, de o bunătate prostească faţă de musafiri şi jecmănitori, merita un tratament ceva mai omenesc din partea evreimii care se lăuda până mai ieri că are sentimente calde şi frăţeşti faţă de neamul nostru în nenorocire.” (De ce atâta ură?, în Neamul Românesc, din 6 iulie 1940).
Până şi avocaţi evrei, chemaţi prin profesie să apere pe cei nedreptăţiţi, au participat la genocidul împotriva românilor, au fost lideri de grup de evrei criminali, au întocmit liste pentru asasinate:

„În Soroca bande de comunişti evrei conduse de avocatul Michael Flexer după ce au ocupat clădirea primăriei şi a poliţiei au asasinat în faţa statuii generalului Poetaş pe comisarul Murafa şi ajutorul său Eustaţiu Gabriel.”

„În Chişinău listele de execuţii au fost întocmite de intelectuali comunişti evrei, avocatul Carol Steinberbg, avocata Etea Dinar şi dr. Derevich.”

„Astăzi a fost ultima zi a evacuării şi a fost hotărâtă zi de doliu naţional. Evreii şi comuniştii s-au purtat oribil. Asasinatele şi molestările…”

Cititorul însuşi poate completa lista cu ororile săvârşite de evrei. Aşa, din Paul Goma, Săptămâna Roşie, 28 iunie – 3 iulie 1940, sau Basarabia si evreii, Editura Vremea XXI, 2004:

„Nu puţini erau înarmaţi si agitau liste negre, ameninţând pedepsirea celor figurând acolo.”

La Cernăuţi „Evreii l-au împuşcat pe preotul bisericii catolice, pe câţiva gardieni. Evreii tineri (15 – 16 ani) au dezarmat soldaţi, i – au pus să se dezbrace, apoi i-au înjunghiat cu propriile baionete.”

„Imediat după plecarea soldaţilor români, evreii, în număr de câteva zeci de mii, în afară de faptul că au comis tot felul de delicte, au deschis porţile închisorilor, înarmând pe deţinuţi, au început cu furie să masacreze pe românii aflaţi pe străzi, au jefuit băncile, casele particulare, au incendiat bisericile si palatele.” Iată nume de evrei din Cernăuţi, căpetenii ai bandelor de evrei asasini, din timpul genocidului antiromânesc: Marek Ficher, Filip Beer, Max Weissman, Bruell, dr. Zuflucht, dr. Kehr, dr. Saşa Pimensohn. Sau de tineri evrei asasini: Aufleger Feibis, Fisher, Abacumov, Eisinger, Sigi Bainer (Sigismund Brainer, sau Bayner, Beiner – îl găsim apoi, în regimul comunist, la Cluj, la securitate, adevărat torţionar, locţiitor al şefului serviciului anchete la Direcţia Regională a Securităţii). Şi în Cernăuţi, evreii preiau puterea lucală: Salo Brül – comisar, Glaubah – primar, Hitzig – ajutor de primar, Meer (Beer) – prefect. Deci se cunosc şefii progromului antiromânesc, prin asasinate la faţa lo
cului şi prin încărcarea trenurilor de vite, cu români, spre Siberia. La fel s-a întâmplat şi în alte localităţi. La Chişinău, avocatul Steinberg – conducătorul sovietului comunal. La Chilia Nouă, dr. Robinovici, medic primar al oraşului, şeful comitetului local. La Soroca, Leizer Ghinsberg – conducătorul acţiunii teroriste. Lista poate continua cu alţi evrei, cu sutele de evrei din conducerea comunistă, factori politici, de decizie, împreună responsabili de genocidul împotriva românilor.

„Înşişi copiii evrei, dintre care unii chiar străjeri, aşteptau în gări trenurile refugiaţilor, pentru a-i înjura şi a le arunca cu pietre şi orice obiecte care cădeau la îndemână, creând o impresie oribilă.”

„Preotul Bujakovski din Tighina a fost împuşcat de teroriştii evrei.”

Spre o documentare mai largă, cititorul poate apela şi la Gheorghe Buzatu, „Aşa a început holocaustul împotriva Românilor”, Bucureşti, Editura Majadahonda, 1995:

„Incidentele, mai ales cu populaţia evreiască, au avut loc pretutindeni. Din această cauză evacuările în multe locuri au fost imposibile. S-au împuşcat funcţionari, s-au atacat chiar unităţi militare.”

Cititorul, dacă doreşte, are la dispoziţie o carte alcătuită doar din documente (128 la număr), reproduse după originalele din arhive – Locotenent – colonel Alesandru Duţu, dr. Constantin Botoran, Situaţia evreilor din România,1939–1941,Editura Ţara Noastră, Uniunea Vatra Românească, Bucureşti, 2003 (Carte interzisă şi trimisă la topit): ,, În toate oraşele basarabene şi nord bucovinene… s-au format grupuri de evrei înarmaţi, în majoritate tineri de ambele sexe, care numaidecât au început acţiunea teroristă. Au fost împuşcaţi cu predilecţie funcţionarii judecătoreşti, cei poliţieneşti, slujitorii altarului, precum şi funcţionarii financiari, aceştia din urmă cu ocazia devalizării diferitelor casierii ale Statului… Au fost cazuri când execuţiile au luat aspectul unei sinistre vânători de oameni, în care tot ce putea constitui un element reprezentativ românesc stimula activitatea sângeroasă a tinerilor terorişti evrei.”
După ultima zi a evacuării Basarabiei, a nordului Bucovinei şi a Ţinutului Herţa, de către Armata română şi unele familii de români, evreii au continuat o altă evacuare, umplând trenurile pentru animale, cu români pentru lagărele de exterminare din Siberia. Epurare etnică prin holocaust în proporţie de masă. În România, din 1948, umplu puşcăriile cu milioane de români, dintre care, sute de mii, vor fi lichidaţi.
Se impune cu necesitate înfiinţarea unei comisii pentru studierea holocaustului (genocidului) evreilor împotriva românilor şi publicarea lucrărilor rezultate din aceste cercetări.

Societatea Culturală Bucureşti – Chişinău / Tel.021-7456782

Gheorghe Gavrilă Copil
Preşedinte

sursa

*

Holocaust impotriva romanilor

Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, holocaust înseamnă uciderea unui foarte mare număr de oameni. În timpul celui de Al II-lea Război Mondial a fost programat şi s-a desfăşurat un Holocaust împotriva evreilor, care s-a soldat, după unele surse, cu circa 1-6 milioane de victime. Atunci, regimurile fasciste au prins şi trimis pentru exterminare în Germania hitleristă, în lagăre de concentrare şi la gazare, un număr foarte mare de evrei din ţările ocupate. În lagărele de exterminare au fost lichidaţi numeroşi evrei adunaţi din ordinele lui Hitler.

Din Ardealul de Nord-Vest, ocupat de Ungaria, au fost prinşi şi trimişi în lagărele din Germania peste 157.000 de evrei. Atunci, Ungaria fascistă era condusă de amiralul fără fl otă Horthy Mikloş, un mare criminal de război. Din ordinele lui Horthy au fost ucişi sute de mii de evrei şi de români din partea de Ardeal ocupată după Dictatul de la Viena, din 30 august 1940. În mod ciudat, acest criminal de război ungur care a fost condamnat pentru faptele sale, nu a fost găsit în Portugalia şi nu a ajuns în închisoare. A murit la peste 90 de ani, iar în urmă cu câţiva ani i-au fost aduse osemintele în Ungaria, fi ind reînhumat ca un erou naţional. În ţara vecină şi neprietenă i se ridică statui, iar iredentiştii unguri îi fac reclamă pe panourile publicitare de-a lungul şoselelor importante. Ciudat, comunităţile evreieşti internaţionale nu reacţionează! Se pare că Horthy a fost evreu, la fel ca Hitler, Stalin şi doctorul Mengel. Cel din urmă a murit şi el la peste 90 de ani, nefi ind găsit în Uruguay sau Paraguay.
După aceste scurte referiri la uciderile dirijate împotriva evreilor şi românilor de acum circa 70 de ani, vom insista asupra Holocaustului pus la cale, în timp de pace, împotriva românilor. Între Holocaustul împotriva evreilor şi Holocaustul împotriva românilor există unele asemănări şi unele deosebiri. Ele se aseamănă prin faptul că: au fost organizate la comandă externă; nu s-au făcut publice cauzele lor şi nici scopurile urmărite; suferinţele au fost şi sunt cumplite; sunt fenomene istorice atipice; constituie un atentat la fi inţa naţională; mulţi asasini au rămas în viaţă, bucurându-se de o anumită protecţie din partea unor forţe oculte. Deosebirile dintre ele sunt mai multe, şi anume:

1. Holocaustul împotriva evreilor s-a desfăşurat în timp de război şi s-a extins în mai multe ţări, pe o durată de aproape şapte ani. Holocaustul împotriva românilor a fost programat şi se desfăşoară în timp de pace, în perioada de tranziţie de la socialism la capitalism din România şi Republica Moldova.
2. În timpul Holocaustului împotriva evreilor au fost folosite instituţiile represive ale statelor fasciste pentru prinderea şi exterminarea unora dintre ei, inclusiv în camerele de gazare. În timpul Holocaustului împotriva românilor se folosesc metode şi tehnici sofi sticate de exterminare, dar în condiţii de democraţie.
3. Holocaustul împotriva evreilor a avut o durată relativ scurtă, între anii 1939-1945, pe când Holocaustul împotriva românilor este programat pentru câteva decenii, din care au trecut primele două. Scopul este acelaşi, respectiv uciderea unui foarte mare număr de oameni, dar cauzele sunt diferite.
4. În timpul Holocaustului împotriva evreilor, românii i-au ajutat pe evrei şi pe mulţi dintre cei înscrişi pe listele negre au reuşit să-i salveze. În timpul Holocaustului împotriva românilor, comunităţile evreilor din România şi din străinătate nu-i apără pe români şi nu acţionează pentru mediatizarea şi oprirea acestui Holocaust. Mai ales în regimul Băsescu-Boc, românii au înţeles că se acţionează, la comandă externă, pentru exterminarea lor. S-a ajuns ca la manifestaţiile publice de protest, în Parlament şi în massmedia să se ceară conducătorilor României să oprească genocidul. Această solicitare ar trebui prezentată şi în Parlamentul European şi la Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU).
5. În timpul Holocaustului împotriva evreilor nu s-a ţinut seama de averea şi vârsta lor şi nici de statutul social. În timpul Holocaustului împotriva românilor, criminalii acţionează diabolic împotriva bătrânilor, a celor pe care i-au sărăcit şi a copiilor.
6. Holocaustul împotriva evreilor nu viza existenţa poporului evreu şi nici a unui stat propriu, pe când Holocaustul împotriva românilor pune în mare pericol existenţa Poporului Român, a urmaşilor Poporului Primordial din Dacia Mare, precum şi integritatea teritorială a României, urmaşă de 148 de ani a Daciei. Se ştie că, din anul 1862, prin Decret al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, ţara noastră poartă numele de România, stat continuator al multimilenarei Dacii locuită de strămoşii noştri getodaci, cei mai vechi locuitori ai planetei, din care se trag celelalte popoare ale lumii, inclusiv poporul evreu.
7. Holocaustul împotriva evreilor i-a vizat pe unii membri ai poporului ales, pe când Holocaustul împotriva românilor îi vizează pe toţi românii care trăiesc în România şi Republica Moldova.
8. În timpul Holocaustului antievreiesc, asasinii nu au urmărit să distrugă în întregime poporul ales, pe când Holocaustul antiromânesc vizează lichidarea Poporului Român şi a României în paralel cu proiectul „Israel în România”, care vizează „mutarea” unui mic stat străin pe o parte din teritoriul Daciei Mari, acolo unde a existat Ţara Havila.
9. Pe vremea Holocaustului antievreiesc, autorităţile Statului Român au căutat să-i ocrotească pe evrei şi pe mulţi i-au ajutat să plece în Palestina (pentru a înfi inţa statul Israel) şi în America de Sud. În timpul Holocaustului împotriva românilor, autorităţile de la Bucureşti au facilitat în foarte mare secret, acordarea cetăţeniei române pentru mai mult de 1 milion de evrei din toată lumea, care sunt principalii benefi ciari ai diferitelor şi nesfârşitelor reforme, ai privatizărilor şi concesionărilor.
10. În timpul Holocaustului împotriva evreilor au fost implicate Serviciile Secrete, Securitatea, Armata şi Poliţia din multe ţări, pe când în timpul Holocaustului împotriva românilor, pe lângă Serviciile Secrete, sunt folosite, în principal, băncile străine, de aceea a fost lichidat sistemul bancar românesc şi în prezent circa 95 la sută dintre băncile din România sunt străine. Acesta este un caz unic în lume!
11. În timp ce Holocaustul împotriva evreilor a fost săvârşit în perioada şi cu ocazia celui de Al II-lea Război Mondial, Holocaustul împotriva românilor se desfăşoară cu cinism, dar legal. Duşmanii din străinătate şi cei din ţara noastră ai Poporului Român au creat cadrul legal pentru desfăşurarea Holocaustului antiromânesc şi pentru atingerea scopurilor sale: lichidarea românilor şi a României, în paralel cu crearea unui stat de rezervă pentru poporul ales.
12. Numărul românilor care au fost, sunt şi vor fi omorâţi cu zile în Holocaustul antiromânesc va fi mult mai mare decât cel al evreilor dispăruţi în timpul Holocaustului împotriva lor.
13. După Holocaustul antievreiesc şi încheierea celui de Al II-lea Război Mondial, evreii din multe ţări s-au adunat şi au format statul Israel, pe care intenţionează să-l „mute” în Europa şi nu oriunde. Este vizată Dacia Edenică. În timpul Holocaustului antiromânesc, au fost desfi inţate (cu premeditare) peste 5 milioane locuri de muncă şi se continuă cu disponibilizările, au fost alungaţi din România peste 4 milioane de cetăţeni, în special tineri şi oameni foarte bine pregătiţi profesional, s-a acţionat pentru o scădere demografi că accentuată, au fost vânduţi în străinătate câteva sute de mii de copii sub pretextul adopţiilor internaţionale, sunt exterminaţi milioane de români prin provocarea şi extinderea sărăciei extreme, mai ales în rândurile pensionarilor, au fost înrobiţi contribuabilii români pentru următorii 20-30 de ani, cu scopul fi nal de lichidare a Poporului Român şi a Statului Român.

Românii ştiu că la sfârşitul epocii Ceauşescu, la finalul anului 1989, ţara noastră nu avea datorii externe, ci urma să încaseze de la alte ţări creanţe de 12-15 miliarde dolari. După 20 de ani, timp în care alogenii din conducerea României au vândut greaua moştenire de peste 700 miliarde euro lăsată de regimul socialist şi după ce au fost date străinilor pe nimic bogăţiile naturale ale Poporului Român, evaluate la peste 1.000 miliarde euro, cei care au plănuit şi aplică Holocaustul împotriva românilor, a Poporului Primordial, au reuşit să îndatoreze România cu peste 140 miliarde euro. Datoria externă este programată să crească rapid la peste 200 miliarde euro. La numeroasele împrumuturi luate de la băncile străine, de către preşedinţii şi premierii alogeni ai României, precum şi conducerea alogenă de la Banca Naţională, se va adăuga suma de 20 miliarde dolari, pretinsă de statul Israel şi comunităţile evreieşti internaţionale, promisă de către preşedintele Băsescu în ultimul său mandat, reprezentând despăgubiri pentru cei 400.000 de evrei români dispăruţi în Holocaustul antievreiesc din cel de Al II-lea Război Mondial. Cifra de 400.000 de evrei dispăruţi de pe teritoriile româneşti a fost recunoscută din partea României numai de către preşedintele alogen Ion Iliescu, la Muzeul Holocaustului de la Washington D.C.. Se ştie că în SUA nu a fost Holocaust împotriva evreilor, dar nu întâmplător s-a deschis un muzeu, unde preşedintele Ion Iliescu a acuzat şi îndatorat Poporul Român, fără măcar să înştiinţeze Parlamentul despre această nouă şi grea moştenire lăsată contribuabililor români. Ceilalţi doi preşedinţi ai României, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu, împreună cu eternul guvernator alogen al BNR, Mugurel Constantin Isărescu, au continuat să acţioneze împreună cu neprietenii Poporului Român şi să susţină Holocaustul împotriva românilor. De aceea, regimul Băsescu-Boc nu a adoptat un Program anticriză, ci a acţionat pentru amplifi carea efectelor crizei internaţionale împotriva Poporului Român. Este evident că guvernele Boc I-V au susţinut Holocaustul împotriva românilor. Preşedintele Băsescu este informat şi ştie multe despre Holocaustul antiromânesc, dar nu acţionează împotriva lui, ci se bucură de faptul că mulţi români nu au înţeles încă ce li se întâmplă şi de ce. Dintre băncile străine, pe rolul de vârf de lance şi de bau-bau este folosit Fondul Monetar Internaţional (FMI). Se ştie că niciodată preşedinţii Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu, împreună cu guvernele pe care le-au format şi tutelat, precum şi guvernatorul Isărescu de la BNR, nu au prezentat Poporului Român adevărul în legătură cu împrumuturile externe luate, dobânzile aferente, destinaţiile creditelor externe, modalităţile şi sursele de rambursare a împrumuturilor. Cei pomeniţi, împreună cu stăpânii lor din străinătate, au avut grijă ca să nu fi e obligaţi prin nicio lege la transparenţă în ceea ce priveşte împrumuturile luate de la băncile străine, efi cienţa utilizărilor şi modul de rambursare. Cetăţenii români au fost doar înştiinţaţi, în emisiuni de televiziune şi radio, că s-au luat şi se iau în continuare credite externe. La începutul anului 2009, preşedintele Băsescu (fără nicio atribuţie constituţională) le-a spus românilor că se va lua un împrumut de la FMI, Banca Europeană şi Comisia Europeană de 20 miliarde euro, care nu este necesar, dar va fi o centură de siguranţă care va prinde bine. A uitat intenţionat să îi informeze pe contribuabilii români (cei care vor rambursa împrumuturile externe din impozite, taxe, tăieri din salarii şi pensii) în ce condiţii înrobitoare şi umilitoare s-au luat. De doi ani, de regulă trimestrial, cetăţenii români afl ă condiţiile puse de către delegaţia FMI şi de scrisorile de intenţie ale guvernelor Boc I-V în vederea primirii următoarelor rate din împrumut.
Stratagemele folosite de trădătorii de Neam şi Ţară, de cei vinovaţi de Holocaustul împotriva românilor, sunt simple: după ce s-au înţeles cu delegaţia FMI, conducătorii vremelnici ai României îi înştiinţează pe cetăţeni că sunt obligaţi de Fond să disponibilizeze sute de mii de bugetari, să taie din salarii şi pensii, să înceteze acordarea unor subvenţii şi ajutoare sociale, să mărească TVA, să impoziteze terenurile agricole necultivate, să închidă 3.000 de şcoli din mediul rural, să alunge medicii din ţară etc.. Apoi, majorităţile parlamentare formate, pe rând, din toate combinaţiile posibile, sunt obligate să adopte legile impuse de FMI, la termenele dispuse. Majoritatea cetăţenilor români au constatat că FMI dictează Guvernului şi Parlamentului României, care se comportă ca nişte slugi umile, nişte nevertebrate. Ulterior, guvernele Boc I-V aplică legile pe care le-au înaintat anterior Parlamentului sub formă de proiecte de legi, vizate şi acceptate de FMI. Adoptarea proiectelor de lege convenite cu FMI se face la comandă. Ordinul primit de la FMI se execută, nu se discută. Un exemplu recent şi evident este modul de adoptare a Legii pensiilor, fără existenţa cvorumului, unde cei 80-90 de deputaţi ai PD-L, UDMR şi UNPR, aleşi uninominal, au furat ca-n codru, iar preşedinta alogenă a Camerei Deputaţilor i-a dublat, în stenogramă, probabil din cauza miopiei. Conform Regulamentului Camerei Deputaţilor, nu preşedintele de şedinţă numără voturile, ci secretarii. Autorii furtului din Parlament la această lege au fost fi lmaţi şi mediatizaţi pe toate canalele de televiziune şi în presa scrisă. Parchetul nu se autosesizează, iar preşedintele Băsescu zice că ştie cum s-a furat, dar nu se amestecă. Abia aşteaptă să promulge Legea pensiilor, care duce la exterminarea a peste 6 milioane de pensionari. Majoritatea românilor au constatat şi nu pot înţelege de ce FMI, împreună cu alogenii din conducerea României şi a BNR, iau numai măsuri nepopulare, de decimare a urmaşilor Poporului Primordial, a Poporului Român. Cine îi împiedică şi de ce să ia măsuri populare în favoarea românilor şi a României, pentru creşterea nivelului de trai şi dezvoltarea ţării? Până acum, FMI nu a obligat şi nu a impus preşedinţilor României, guvernelor şi parlamentelor următoarele:

a) Să valorifice bogăţiile naturale în interesul Poporului Român şi, în acest sens, să fie transparente şi să fi e renegociate toate contractele de concesionare a lor.
b) Să fie privatizate societăţile comerciale, în principal de către investitori români, iar acolo unde nu au fost respectate clauzele din contractele de privatizare acestea să fi e reziliate.
c) Să nu fi e privatizate societăţile comerciale şi regiile autonome din domeniile strategice ale Statului Român.
d) Să asigure creşterea veniturilor la Bugetul de Stat prin acţiuni ferme şi dure împotriva corupţilor, a celor care recurg la evaziune fiscală şi la contrabandă.
e) Să acţioneze pentru crearea a cel puţin 500.000 de noi locuri de muncă în fi ecare an şi pentru repatrierea românilor alungaţi din Ţara-mamă din cauza sărăciei, a salariilor de mizerie şi a lipsei locurilor de muncă.
f) Să asigure creşterea rapidă a salariilor şi a pensiilor cetăţenilor români la nivelul mediu al acestora din Uniunea Europeană.
g) Adoptarea urgentă a unui Program de dezvoltare economică şi socială a României, pe termen mediu şi lung.
h) Consolidarea „stâlpilor” societăţii româneşti: Şcoala, Biserica, Sănătatea şi Cultura.
i) Renunţarea la defi citul bugetar şi adoptarea Legilor Bugetului de Stat numai cu excedent bugetar.
j) Transparenţa în ceea ce priveşte împrumuturile externe, destinaţia lor şi calendarul de rambursare.
k) Cunoaşterea şi valorifi carea trecutului istoric multimilenar al Poporului Român, urmaşul Poporului Primordial din Dacia Mare, pentru care a luptat şi genialul Mihai Eminescu. El să acţioneze pentru oprirea genocidului, a Holocaustului împotriva românilor, inclusiv pentru interzicerea aditivilor alimentari cancerigeni.

În zilele de 21 şi 22 septembrie a.c., în Parlament şi, apoi, la Radio România Actualităţi, preşedintele Băsescu i-a înştiinţat pe români următoarele: a fost depăşit vârful crizei economice, dar nu şi vârful crizei sociale; perioada de austeritate continuă; trebuie reduse cheltuielile sociale; Educaţia şi Sănătatea sunt subfinanţate; se înregistrează îmbătrânirea populaţiei şi scăderea natalităţii; vor creşte veniturile bugetare numai prin mărirea bazei de impozitare; din cele 46.000 de investiţii, o bună parte vor fi abandonate din lipsă de fonduri; şomajul nu va scădea; avem dezechilibre macroeconomice (fără să precizeze de ce, de când şi în ce scop?); România se împrumută zilnic de la băncile străine şi la dobânzi mari; a convenit personal cu FMI defi citul bugetar pentru anii 2010-2011; din anul 2012, datorită creşterii îndatorării externe, Comisia Europeană va sancţiona România prin reducerea substanţială a creditelor nerambursabile; trebuie să se recurgă la noi împrumuturi externe; a stabilit să fi e încheiat un acord de precauţie cu FMI; din împrumuturile externe de peste 40 miliarde euro, din timpul guvernelor Boc I-IV, numai 1,5 miliarde euro s-au folosit pentru plata salariilor, pensiilor şi ajutoarelor sociale.
Preşedintele Băsescu le-a spus românilor că numai de la FMI se pot obţine credite pe termen lung. A uitat deliberat de China prietenă şi alte state ale lumii de la care se pot obţine credite pe termen foarte lung şi cu dobânzi mult mai mici decât cele ale FMI. În esenţă, preşedintele Băsescu nu a dat nicio indicaţie Guvernului Boc V pentru oprirea Holocaustului împotriva românilor. Dimpotrivă! Regimul Băsescu-Boc acţionează conştient pentru exterminarea unui număr foarte mare de oameni, respectiv: peste 6 milioane de pensionari; persoanele cu handicap; bolnavii care suferă de boli foarte grave; pacienţii care nu primesc medicamente în spitale; şomerii şi alţii.
Poporul Român are dreptul şi obligaţia de a se apăra de Holocaustul antiromânesc. Soluţiile care se conturează sunt următoarele: suspendarea şi demiterea preşedintelui Băsescu; în paralel, trecerea unei moţiuni de cenzură împotriva Guvernului Boc V; organizarea de alegeri anticipate prezidenţiale şi parlamentare, cel târziu în primăvara anului 2011. O soluţie mult mai rapidă o constituie demisia preşedintelui Traian Băsescu şi a Guvernului Boc V.
Dumnezeu să le dea gândul cel bun!

dr. Gheorghe Funar
(Cluj-Napoca)

sursa