Românii revoltaţi de drepturile infractorilor, minorităților, homosexualilor, pedofililor, musulmanilor! “Ne vrem România înapoi!”

1

Ne-am săturat să ne tot bage Europa pe gât ba imigranți musulmani, de care nu e în stare nici ea să se păzească, ba legi tâmpe pe care dacă le aplici ai șansa să dai faliment. Mai nou, Europa ne bagă pe gât și Guvernul, din care trebuie să facă parte atât marionetele Comisiei Europene, cât și foștii angajați ai FMI.

Ne-am săturat să ne spună Europa ce să mâncăm și cât, cu riscul ca premierul desemnat prin grija aceleiași Europe să ne pună pe masă organisme modificate genetic, așa cum a încercat și atunci când era ministru al Agriculturii. Pentru Europa, mâncarea țăranilor noștri nu e bună, nici laptele muls cu mâna, nici agricultura simplă și curată. Nu, totul trebuie să fie făcut de mașini și de firme străine, e mai bine să ne hrănim cu compuși chimici, cu mâncare industrializată și să ne dăm toți banii la supermarketuri ca să îmbogățim multinaționalele în timp ce țăranii ne mor de foame!

Ne-am săturat să ne învețe Europa care sunt drepturile infractorilor, minorităților, homosexualilor, pedofililor, musulmanilor, în timp ce noi, românii, nu mai avem decât dreptul să murim în tăcere.

Ne-am săturat de Europa multiculturală care a dus la atentate și la pierderea identității națiunilor, a rădăcinilor creștine și a normalității familiei.

Ne-am săturat de Uniunea Europeană care a devenit Uniunea Asiatică, Africană și Musulmană. Ne-am săturat de comisarii de la Bruxelles pe care nu-i alege nimeni, pe care nu-i iubește nimeni, care nu reprezintă pe nimeni și care fac doar jocurile lobbiștilor reprezentând industrii de miliarde de euro. Și care, mai nou, ne impun și nouă un prim-ministru după chipul și asemănarea lor. România a mai trecut prin experiența comisarilor sovietici. Acum, comisarii europeni le-au luat locul și dau directive la fel de aberante și de anti-naționale ca și cei dintâi.

Ne-am săturat de fariseismul Europei care vorbește de drepturi egale și de piață deschisă pentru toți în timp ce românii au devenit chiriași în propria lor țară, dați afară de pe pământurile lor, jefuiți de resursele lor ca în cel mai negru Ev Mediu.

Ne-am săturat să fim iobagii Europei, să stăm cu mâna întinsă de parcă Europa ne-ar fi dat vreodată ceva fără să ne ia însutit în schimb și înainte, și după.

Ne-am săturat de Europa necreștină, birocratică, corporatistă și, mai nou, și musulmană pentru că nu știu ce calcule aberante și-au făcut Merkel și susținătorii ei de la Bruxelles că musulmanii vor întineri populația și vor aduce mai mult profit pentru că vor lucra mai ieftin. Deocamdată, musulmanii radicali răresc populația, făcând astfel ce știu ei mai bine, și aduc profit doar pompelor funebre. Dar nimeni din Europa nu-și asumă responsabilitatea pentru a fi permis ca așa ceva să se întâmple!

Ne-am săturat de pretențiile și sclifoselile Europei, de fițele ei de damă scumpă dată cu parfum peste mizeriile pe care ni le impune cu titlul de civilizație.

Ne-am săturat de Europa și de superioritatea ei colonială, de aerele comisarilor, de sfaturile lor prin care ne învață cum să ne supunem mai bine și cum să le aducem mai mult profit. Ne vrem România înapoi!

Bogdan Diaconu

Reclame

„A venit ceasul in care trebuie sa ne trezim” Mitropolitul Nicolae de Mesoghia

„Viziunea Europeană s-a transformat într-un coşmar. Promisiunile politice s-au travestit în minciuni neghioabe, în argumente de neînţeles şi opţiuni nejustificabile”, menţionează printre altele în enciclica sa semnal, ÎPS Mitropolit de Mesoghea şi Lavreotiki, kyr Nicolae.

1Kyr Nicolae pentru încă o dată trimite un mesaj în toate direcţiile subliniind: ,,Am făcut greşeala de a spera acolo unde nu trebuia. Ne-am ostenit votându-i pe cei care nu merită. Săvârşim crima de a nu învăţa din greşelile noastre. În sfârşit, nu vedem nici un guvern, nu distingem nici lideri şi conducători adevăraţi, şi nu se văd nici soluţii”.

Citiţi întreaga enciclică a Mitropolitului Nicolae:

A trecut perioada de umilinţă a Triodului, am prăznuit Paştele şi Învierea Domnului şi deja se încheie şi Penticostarul. Praznice pline de sens, prilejuri pline de făgăduinţe de bucurie şi nădejde, trasate de adevărul şi perspectiva eliberării duhovniceşti.
Adevăruri precum pipăirea lui Dumnezeu de către Toma, vederea Celui Înviat de către Mironosiţe, întâlnirea Sa cu ucenicii, convorbirea şi arătarea Sa cu şi celor doi ucenici spre Emaus, revărsarea Sfântului Duh pe care o prăznuim astăzi, se oferă nu pentru a le asculta ca descrieri istorice, nici pentru ca să le acceptăm ca ideologii religioase, ci ca să credem în ele şi să pătrundă în toate detaliile vieţii noastre. Aceasta este lumea lui Dumnezeu, pe care Biserica ne-o recomandă fiecăruia în parte şi tuturor laolaltă ca societate şi ca lume.
Alături de această recomandare pentru viaţă şi morală stă şi experienţa jalnică a realităţii lumeşti, aşa cum o trăim în zilele noastre. O stare fără viziune [aspiraţie], fără nădejde, fără lumină. Eşecul uman se vede în toată dimensiunea lui. Sistemul economic este în prăbuşire. Viziunea Europeană s-a transformat într-un coşmar. Promisiunile politice s-au travestit în minciuni neghioabe, în argumente de neînţeles şi opţiuni nejustificabile. O lume fără curaj şi eroism, fără inteligenţă şi originalitate, fără calitate şi credibilitate, fără duh şi viaţă. Falsul Dumnezeu al democraţiei şi al drepturilor personale ale omului a degenerat în drept de opţiune electorală între scenariile distructive şi gestionarii incapabili ai vieţii noastre cotidiene. Gloria istorică a trecutului nostru a fost urmată de terfelirea noastră mondială şi ameninţările continue. Singurul lucru pe care îl mai naşte ţara noastră este impasurile şi reaua credinţă, neînţelegerea şi proasta guvernare. Salariile şi pensiile s-au tăiat, iar indemnizaţiile au fost oprite. Datoriile au crescut, casele noastre au fost impozitate. Cantinele sociale s-au înmulţit, sărăcia şi lipsurile au prisosit, șomerii rivalizează la număr cu muncitorii, bătrânii se neliniştesc, tinerii îşi părăsesc ţara, răsuflările noastre au fost limitate, speranțele noastre s-au epuizat, aspiraţiile au murit.

„Căci neamurile şi împărații care nu vor sluji Ţie vor pieri” (Isaia 60, 12) şi „seminția celor fărădelege se va pustii” (Înțelepciunea lui Sirah 16, 4). Asta am pățit. L-am părăsit pe Dumnezeu şi trăim pustiirea şi pierzarea noastră. Educația noastră fără morală, istoria noastră fără glorie, Biserica noastră fără frumusețe, viața noastră fără adevăr, drumul nostru fără valoare. Aceasta este cauza halului în care am ajuns astăzi. Şi n-am înțeles asta. Dărâmarea temeliilor noastre spirituale continuă fără obstacole. Am făcut greșeala de a spera acolo unde nu trebuia. Ne-am ostenit votându-i pe cei care nu merită. Săvârșim crima de a nu învăţa din greșelile noastre. În sfârșit, nu vedem nici un guvern, nu distingem nici lideri și conducători adevărați numai întrevedem, şi nu se întrevăd nici soluţii. Așa cum scrie undeva Sfântul Grigorie Teologul, „calea noastră este în întuneric, lumină nicăieri, iar Hristos doarme…”. Însă nu, iubiții mei frați, Hristos nu doarme! Noi ne-am cufundat în uitare și în somn greu. Noi dormim. De aceea, „a venit ceasul ca să ne trezim din somn” (Romani 13:11).

Este vremea să ne trezim. Ziua nu va veni de una singură. Această zi o vom aduce noi; și, desigur, nu atât prin faptele corecte sau prin opțiunile noastre corecte, cât prin mărturisirea credinței și rugăciunea noastră.
Opțiunile politice lumești „așteaptă un cer cu stele”; nu pot să ne scoată din noapte, nădăjduiesc în steluțe. Noi așteptăm o zi cu soare, cu Soarele dreptății. Nu așteptăm un Dumnezeu, Care să ne rezolve problemele pământești, ca să-L uităm din nou; nici nu ne vor fi iertate greșelile ca să le repetăm. Credem în Hristos, în Adevăratul Dumnezeu, ca să ne primească pocăința și credința noastră, ca să le adape cu harul Său și astfel să se manifeste prezența Sa.
Da! Este posibil ca din starea proastă de astăzi să rezulte glorie și o mare binecuvântare, deoarece „Fericit este poporul căruia Domnul este Dumnezeul lui” (Psalmul 32:12). Fericit și binecuvântat este neamul care Îl are pe Adevăratul Dumnezeu ca Domn al său. Acesta este un veșnic adevăr, care nu se interpretează atât logic, pe cât se adevereşte istoric și se justifică duhovnicește. Drumul lui Dumnezeu rămâne întotdeauna deschis.
A venit ceasul în care trebuie să ne trezim. Să începem cu rugăciuni stăruitoare și procesiuni. Nu ca să scăpăm de catastrofă. Nu ca să ne scutească de memorandum-uri [memorii]. Nu pentru ca să ne şteargă datoriile. Nu ca să se micșoreze șomajul. Nu ca să scăpăm de faliment. Pe acestea Dumnezeu știe dacă şi cum şi când le va rezolva. Lucrul de care avem nevoie în primul rând este ca cei care credem cu adevărat să ne pocăim. Să ne pocăim pentru că L-am uitat, pentru că L-am părăsit, L-am disprețuit, am luptat împotriva Lui, am respins calea și poruncile Lui. Până și cei care Îl mărturisim, din nefericire, am ales să trăim fără puterea Lui.
Suntem chemaţi să-L slăvim nu pentru bucuriile noastre pământești. Nu mai există așa ceva. Să-L slăvim pentru prezența și adevărul Său, pentru mila și dragostea Lui, pentru îndelungă răbdarea Lui. Suntem chemaţi să-L mărturisim astăzi. Să mărturisim că ,,aceștia în căruţe și aceștia pe cai, iar noi în numele Domnului Dumnezeului nostru ne vom mări” (Psalmul 19:8). Nădejdea noastră și sprijinul nostru este numai și numai numele lui Dumnezeu.
Acesta este viitorul și perspectiva noastră.
Și, în sfârşit, suntem chemați să-I cerem Domnului să arate lideri capabili să-și asume responsabilitățile țării noastre, ocrotirea istoriei noastre, respectarea credinţei şi a Tradiţiei noastre; lideri cu frică de Dumnezeu, cu gândul lui Hristos, patrioți dezinteresați, cu intenţie foarte clară, cu prudenţă politică şi voinţă eroică, pentru că de astfel de lideri avem nevoie, numai astfel de lideri putem să votăm și numai astfel de lideri merită ceea ce se numește identitatea elenă și conștiința ortodoxă. În paralel, generația noastră, care și ea se arată incapabilă să materializeze Făgăduința strămoșilor noştri, trebuie ca numaidecât să o reînnoiască cu o nouă Făgăduință. Acum, când suferim de foame, acum să construim Biserica Făgăduinței noastre. Așa cum Albania Ortodoxă, în centrul Tiranei, zilele acestea sfințește Centrul Duhovnicesc al Credinței ei, aşa cum sârbii la Belgrad, românii la București și rușii la Moscova, recent, din sărăcia lor au construit Biserici Mântuitorului și Sfinților lor, acum, noi, dintr-un motiv mai mare, trebuie să ne îndeplinim vechea și actuala noastră Făgăduință. Această făgăduinţă valorează mai mult chiar decât rugăciunile noastre. Pentru că le însoțeşte și cu fapte. Astăzi trebuie să dovedim că mai mult decât întreținerea trupului nostru avem nevoie de reînvierea credinței noastre. Ceea ce ne lipsește nu este hrana materială, ci legătura noastră cu persoana lui Hristos. Ceea ce se constituie în încercarea noastră nu este sărăcia şi foametea noastră, ci înstrăinarea de Dumnezeu și lipsirea de ajutorul Său. Vă chem așadar pe toți, iubiții mei frați, câți împărtăşiți această nevoie, câți mai păstrăm fărâmituri de credință în noi înșine să aruncăm nădejdea noastră „spre Domnul”, făcând procesiuni și rugându-ne. Să ne mărturisim cu zdrobire îndepărtarea noastră de voia lui Dumnezeu și dispoziția întoarcerii noastre spre nădejdea cea de neînşelat în El; în camerele noastre numai cu lacrimi în ochi, în bisericile noastre toţi împreună cu rugăciuni și cereri de toată noaptea, chiar pe străzi și în piețe cu lumânări şi făclii. Acestea nu sunt necunoscute ale istoriei noastre, ci sunt căi încercate în viața poporului și a Bisericii noastre.

Nădejdea noastră, fraţii mei, nu se află în alegerile de pe 17 iunie; acolo se află poate doar o parte a responsabilității noastre. Toate nădejdile noastre se află în praznicul de astăzi al Cincizecimii. Pentru că in urechile noastre răsună îndemnul proorocului-împărat David:

„Nu vă nădăjduiţi în căpetenii, în fiii oamenilor în care nu este mântuire” (Psalmul145:3).

Pentru că nu credem în politicienii, care-și schimbă promisiunile, ci în Atotsfântul Duh, Care îi schimbă pe ucenici și „preaînțelepți pe pescari îi arată”. Nu în aceștia care fiind dezbinați nu pot să alcătuiască un guvern, ci în Acela care „la unitate pe toți îi cheamă”. Nu în confuzia arogantă a Babilonului modern și contemporan, ci în puritatea voinței lui Dumnezeu. Nu în încercările neroditoare ale liderilor acestei lumi, ci în a-tot-rodirea Sfântului Duh.

„Fraților, stați tari în credință, îmbărbătați-vă, întăriţi-vă!” (I Corinteni 16: 13).

„Dacă Dumnezeu este cu noi, nimeni nu este împotriva noastră!”

Autor: Emilios Polighenis

acvila30.ro

Cum funcționează mașinăria Soros-istă

Soros, o JAVRA

Soros, o JAVRA

Dacă va imaginați onorabile personalități ong-iste, înalte fețe ale societății civile așezate în linie și notând cuminți instrucțiunile primite într-un carnețel vă înșelați. De ce să riști să dai directive explicite când poți să sugerezi inteligent cam ce-ai vrea prin proiectele care primesc finanțări și asta sub poleiala unor principii nobile?
Să zicem că, dau un exemplu la întâmplare, ai ca obiectiv privatizarea unor unități/resurse strategice. Nu te apuci să dai diplome și burse celor care laudă calitatea managementului investitorului strategic, ar fi prea bătător la ochi, acorzi finanțări pentru proiecte ce caută modalități de reducere a pierderilor companiilor de stat, eliminarea firmelor-capușă autohtone, celor care militează pentru transparentizarea costurilor sub formă de liberalizare și privatizare, etc. Principii frumoase, obiective concrete. Sau poate nu ai un obiectiv clar dar te limitezi să trasezi linia de urmat, pentru siguranță. De exemplu, pentru proiectele de educație financiară nu te apuci să finanțezi viziuni anti-sistem, în care se explică lumii cum e cu rezervele fracționare și cum pot băncile să perceapă dobânzi și comisioane împrumutând bani pe care nu îi au, ci dai bani celor care propun informații inofensive despre monedă, depozite vs credite sau celor care vin cu strategii de raționaliare a cheltuielilor (că tot face bine la plata ratelor).
Cei care au proiecte necâștigătoare iau o pauză de respirație, observă pe unde greșeau, se inspiră din argumentația și temele laureaților iar data viitoare își fac temele mai bine. Cu timpul, se formează un mic grup de câștigători de finanțări și burse care încep să gândească pe linia sugerată de finanțatorii societății civile prin mecanismul și criteriile de acordare a granturilor, reflex deprins fie din oportunism, fie din naivitate, fie presați de foame. Dintre ei se aleg liderii societății civile, vectorii de opinie, trompetele mediatice. Dacă vreunul iese ulterior din rând și începe să emită păreri incomode i se taie pentru început finanțările. Asupra lui se lansează apoi un baraj mediatic, publicațiile „quality” nu-l mai invită pentru că a devenit „extremist” sau „conspiraționist” ori „naționalist”. Ori prea de stânga. Mă rog, se găsește o etichetă. Dacă nici fondurile tăiate și nici embargoul media nu îl potolesc, ba mai mult omul începe să aibe audiență, apare ca din senin un schelet în dulapul său (cum a fost creditul fratelui pentru inițiatorul legii dării în plată sau împrumutul lui Piperea).

sursa

Părintele Justin Pârvu: Scopul UE este desființarea neamului românesc

Din păcate, tot mai multe biserici de parohie, mănăstiri, episcopii și alte lăcașe de cult ortodoxe au arborate steagul Uniunii Europene (Evreopene). Dacă ne-au ocupat ca țară, pentru că asta înseamnă arborarea de toate instituțiile românești a steagului UE, se pare că ușor-ușor vor să ne prade și biserica națională. De aceea tot mai puține voci se aud din biserică, când țara e în primejdie. S-a dus Părintele Justin, dar duhul său a rămas printre cei ce i se roagă ca unui mare sfânt, printre cei ce-l citesc și ascultă! Să nu lăsăm mama neamului românesc – biserica – să cadă pradă întru-totul masoneriei și păgânilor de la Bruxelles și de pretutindeni. Să luăm aminte la ce ne spune Părintele:

sursa