Au diagnosticat oameni sănătoși cu cancer, în mod intenționat, pentru propriul profit au marturisit mai multi medici

1

Lumea în care trăim se învârte în jurul banilor, iar industria medicală nu se abate nici ea de la această regulă.

Există, de exemplu, chiropracticieni care recurg la intervenţii complet inutile în urma accidentelor auto, doar pentru a încasa suma maximă de pe urma asigurărilor. Deşi intervenţiile nu sunt dăunătoare pentru pacienţi, practica umple buzunarele medicilor, chiar şi de pe urma unor leziuni imaginare care sunt puse pe seama accidentelor.
Dacă unele practici de acest fel nu pun în pericol viaţa oamenilor, alteori medicii se joacă pur şi simplu cu sănătatea şi viaţa pacienţilor. Cu toţii cunoaştem efectele nocive ale chimioterapiei şi radioterapiei şi cu toate că adepţii medicinei convenţionale neagă acest lucru sus şi tare, rata de vindecare reală este sub 5 la sută.
Bineînţeles, industria cancerului comunică cifre mult mai liniştitoare, luând în calcul şi numărul pacienţilor care supravieţuiesc pe o perioadă de cinci ani de la diagnosticare, sau cazuri de remisie temporară. Oricum, chiar şi cu aceste cifre măsluite, tot rămâne evident faptul că sunt prea puţini cei care supravieţuiesc cancerului şi că, atunci când supravieţuiesc, starea de sănătate a bolnavilor de cancer este compromisă ireparabil.
Mai exact, decesele din timpul chimioterapiei sau radioterapiei sunt atribuite bolii, şi niciodată tratamentelor, deşi este evident faptul că aceste terapii şubrezesc sănătatea pacienţilor trataţi, sau pot chiar să ucidă.
Industria cancerului ar avea mult de suferit dacă nu ar exista asigurări care să acopere cheltuielile scandalos de mari, pe care puţini oameni şi le pot permite. La polul opus, alte tratamente mult mai puţin costisitoare, dar mult mai eficiente împotriva cancerului, nu sunt acoperite de asigurare în România şi nu numai. Potrivit statisticilor, în decurs de numai 10 ani, veniturile medicilor oncologi au crescut cu peste 85 la sută, cu toate că numărul pacienţilor pe care îi au în îngrijire a crescut cu doar 12 la sută.
Din păcate, se pare că testele de cancer menite să sprijine intervenţiile în stadiile incipiente de boală pot contribui, chiar ele, la dezvoltarea de cancere, având în vedere că mamografiile şi analizele PSA (antigen specific prostatic) se pot solda adeseori cu leziuni interne de diverse tipuri. Prin urmare, un medic lipsit de scrupule ar putea să profite nestingherit de pe urma asigurării prin administrarea de medicamente chimioterapeutice agresive unor pacienţi de cancer care nu ar avea nevoie de aceste tratamente sau, de ce nu, unor pacienţi care nici nu suferă de cancer.
O practică frecventă de acest gen constă în menţinerea unei doze şoc de chimioterapie sau radioterapie în combinaţie cu doze mari de morfină pentru pacienţii în vârstă, care oricum nu ar mai avea prea mult de trăit. Fără îndoială, factura medicală ia direcţia companiilor de asigurări medicale.
Articolul Pacienţii cu cancer terminal sunt mulşi şi de ultimul bănuţ, (Dying Cancer Patients are Being Milked of Every Last Dollar) redactat de jurnalistul Tony Isaacs, vorbeşte despre declaraţiile publicate în Jurnalul de oncologie şi Revista terapiei cancerului, care susţin că unul din cinci pacienţi aflaţi pe moarte primeşte chimioterapie cu două săptămâni înainte de a muri, în timp ce o treime din pacienţii cu cancer terminal nu sunt trimişi la azil decât atunci când mai au doar câteva zile de trăit.

Isaacs a relatat inclusiv faptul că, pe teritoriul statului Virginia, 25 la sută din cheltuielile Medicare se ivesc în ultima lună de viaţă a pacienţilor.

În acelaşi timp, 91 la sută din pacienţii cu cancer în fază terminală primesc tratamente cu radiaţii, şi mulţi dintre ei mor în chinuri groaznice din cauza terapiei administrate cu mult înainte de a încheia cura prescrisă.
La modul cum stau lucrurile, se pare că, atât timp cât această practică le va aduce profit, medicii vor continua să îndoape pacienţii vârstnici pe moarte cu medicamente toxice şi să îi expună la radioterapii agresive. Mai grav, mulţi dintre aceşti pacienţi sunt descurajaţi să solicite tratamente alternative mai puţin nocive şi de ce nu, poate mai eficiente.
În plus, mai ales când este vorba de vârstnici, serviciile societățiilor de asigurări medicale sunt exploatate fără menajamente, chiar dacă politica lor de asigurări de sănătate nu acoperă, de regulă, toată suma grasă cerută de oncologi pentru „serviciile” acordate. Iar ceea ce rămâne nedecontat de asigurare cade, evident, pe umerii pacientului sau familiei acestuia.

Exemple de cazuri reale de fraudare a serviciilor de asigurări medicale

Dr. Sayed Mohammed, un medic oncolog pensionat, după ce a observat în ultimii zece ani de activitate această tendinţă delictuoasă în rândul colegilor săi de breaslă, a declarat că „Mulţi dintre aceşti medici lipsiţi de scrupule se comportă asemenea unor afacerişti lacomi. Singura diferenţă este că ne încredinţăm sănătatea şi viaţa pe mâinile lor, fără să-i punem vreodată sub semnul întrebării, ceea ce ne expune unor pericole uriaşe”.

În anul 2014, dr. Farid Fata din Michigan a fost deconspirat pentru o fraudă săvârşită la începutul anului în curs.

În mod surprinzător, medicul a recunoscut că a diagnosticat greşit cu cancer, în mod intenţionat şi abuziv, oameni relativ sănătoşi, pentru a profita de pe urma vânzărilor de tratamente chimioterapeutice. Pe o perioadă de mai bine de şase ani, dr. Fata a avut în îngrijire un număr de 1.200 de persoane şi a primit nici mai mult nici mai puţin de 62 de milioane de $ de la societăţiile de asigurări medicale. Cu toate acestea, cuantumul total al sumelor facturate şi înaintate de el către acestea depăşeau suma de 150 de milioane de $!
Avocatul federal Barbara McQuade a declarat că intenţionează să ceară închisoare pe viaţă pentru Fata, întrucât acest caz de fraudare a serviciilor de asigurări de sănătate este cel mai grav caz de fraudă întâlnit în toată cariera ei şi, potrivit spuselor acesteia, „întrece orice limite”. McQuade a adăugat că Fata nu numai că a escrocat guvernul, ci a şi păgubit, înşelat şi compromis sănătatea a numeroşi pacienţi.

Cristian Iacov

Reclame

Supradoză de grăsimi în alimente internaţionale pentru România: Fanta cu mai puţin suc de fructe, Milka cu mai multe E-uri

România primește alimentele internaționale cu mult mai multe grăsimi: „Suntem trataţi ca o ţară de mâna a doua”

1

În contextul scandalului european privind dublul standard de calitate la alimente, o analiză comparativă făcută de o asociaţie pentru protecţia consumatorilor arată că produsele care ajung la români sunt mai slabe din punct de vedere nutriţional şi conţin mai multe grăsimi decât cele care ajung în vestul Europei, deşi preţul este la fel sau mai mare.
Fanta de portocale cu mai puţin suc de fructe şi ciocolată Milka plină cu aditivi alimentari. De astfel de produse au parte românii, potrivit celui mai recent studiu făcut de InfoCons – Asociaţie pentru Protecţia Consumatorilor, care a identificat diferenţe în lista de ingrediente şi la valorile nutriţionale după ce a analizat produse similare din alte trei ţări precum Marea Britanie, Spania şi Franţa. Specialiştii nu au fost deloc surprinşi de rezultatele studiului comparativ şi spun că diferenţierile, care apar din start, din etichetare, nu se justifică, în condiţiile în care preţurile sunt similare în Europa de Vest şi Europa de Est.

„E o problemă legată de moralitate, suntem cetăţeni europeni, ceea ce înseamnă că trebuie să avem acces la acelaşi tip de produse”, atrage atenţia Sorin Mierlea, preşedintele InfoCons.

Concret, în cazul sucului Fanta de portocale, au fost sesizate diferenţe cu privire la conţinutul de suc de fructe. Prin urmare, dacă în România produsul are 5% suc de portocale, în Spania aceeşi băutură carbogazoasă conţine 8% suc de portocale. Inspectorii au descoperit însă mai puţini aditivi alimentari în băutura carbogazoasă pe care o consumă românii.

Ionescu-Tîrgovişte: „Suntem o ţară de mâna a doua”

Aşadar, dacă Fanta de portocale comercializată în România are cinci aditivi alimentari, cea care se consumă în Marea Britanie are opt aditiv şi cea din Spania – 10.

„E clar că sunt diferenţe şi că vorbim de loturi diferite pentru destinaţii diferite. Sucul de portocale fiind mai costisitor, e posibil să fie mai puţin în produsele care ajung în România şi în alte ţări defavorizate. Probabil că loturile conforme, unde pot fi controlaţi mai cu atenţie, le trimit către ţarile considerate de primă mână. E limpede că suntem trataţi ca o ţară de mâna a doua”, este de părere profesorul Constantin Ionescu-Tîrgovişte diabetolog şi nutriţionist.

Pe de altă parte, un alt produs consumat frecvent de copiii din România, ciocolata Milka cu lapte alpin, are mai mulţi aditivi alimentari în România decât în Spania, arată studiul. Mai exact, la produsul din România a fost adăugat suplimentar, pe lângă lecitina de soia, aditivul poliglicerol, al cărui scop este de a înlocui parţial ingredientul de o calitate superioară, dar mai costisitor, respectiv untul de cacao.

Mai multe grăsimi în ciocolata din România

De asemenea, chiar dacă cele două aduc acelaşi aport caloric, respectiv 530 de kilocalorii la suta de grame, ele prezintă mici diferenţe în ceea ce priveşte conţinutul de nutrienţi.

„Deşi conţinutul de grăsimi este mai mic în cazul produsului găsit pe piaţa din România acesta ascunde de fapt o cantitate mai mare de grăsimi saturate. Făcând diferenţa, reiese un conţinut diminuat al grăsimilor bune din produsul comercializat în România faţă de produsul echivalent din Spania”, arată InfoCons, adăugând că diferenţe pot fi sesizate şi în ceea ce priveşte numărul de glucide, de proteine şi de sare, toate în cantităţi mai mici la ciocolata care poate fi găsită la raft în România.

„Ne deranjează că nu se respectă ideea de egalitate în drepturi şi în produse. Comisia Europeană şi Parlamentul European trebuie să facă o standardizare a aceluiaşi produs. Nu discutăm de sancţiuni pentru industrie, dar acelaşi brand trebuie să fie identic fie că este comercializat în Franţa, în Spania sau în România”, a completat Sorin Mierlea, preşedintele InfoCons.

Ancheta de la Ministerul Agriculturii, în desfăşurare

În prezent, reprezentanţii Ministerului Agriculturii analizează la rândul lor 29 de probe, respectiv preparate din carne, conserve de peşte, ciocolată şi alte alimente, prelevate din lanţuri de magazine din Belgia, Olanda şi Germaria care se regăsesc şi în România, respectiv Lidl, Kaufland şi Delhaize (Mega Image).
Asta după ce mai multe state europene, între care şi Cehia, au îndoieli privind produsele pe care industria alimentară le comercializează în magazinele de la ei. Ancheta derulată de oficialii cehi, omologii românilor din Ministerul Agriculturii, a arătat că există diferenţe de calitate în ceea ce priveşte alimentele care ajung la rafturi.

adevarul.ro

Consumatorii de nuci nu fac accidente vasculare

1Nucul (Juglans regia) este originar din Balcani, dar de‑a lungul timpului a fost aclimatizat în întreaga Europă, ajungând la un moment dat să crească şi în Asia, America de Nord şi chiar cea de Sud. Începând cu miezul de nucă şi până la frunze şi coji, totul are efecte terapeutice deosebite. Încă din vremea dacilor, nucul era venerat ca arbore magic, proprietăţile sale de vindecare fiind foarte apreciate. Cei care consumă zilnic miezul de la 3 nuci au vasele de sânge foarte rezistente, astfel încât în nici o situaţie nu este posibilă ruperea acestora.

Mâncând nuci spuneţi stop accidentelor vasculare!

Părintele Nicodim de la Mânăstirea Colilia a învățat de la Ieromonahul Dometian că „nucile, consumate ca atare sau sub formă de pulberi ori tincturi, constituie un bun remediu în ceea ce priveşte îmbunătăţirea memoriei, un energizant de excepţie şi un leac desăvârşit în tratarea bolilorpsihice şi în atenuarea durerilor de cap”.

Pulbere pentru reglarea glicemiei şi a colesterolului

Pentru obţinerea pulberii de nuc este nevoie de frunze sănătoase, care de obicei ajung la maturitate cam la sfârşitul lunii august.
Procedeul de obţinere este ceva mai complicat şi asta datorită procesului de uscare alternativă a frunzelor de nuc. Mai întâi se rup 50 de frunze de nuc, care se trec pe sub un jet de apă, după care se pun imediat la uscat, într‑un singur strat. Timp de 20 de zile se usucă alternativ, sunt bine uscate, acestea se mărunţesc şi se macină cu ajutorul unei râşniţe. Deoarece substanţele volatile pe care frunzele de nuc le conţin se evaporă foarte repede, pulberea se păstrează în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase şi1 reci, timp maximum 10 zile.
Tratamentul cu pulbere din frunze de nuc durează 30 de zile, administrându‑se câte 1 linguriţă cu pulbere înaintea celor 3 mese principale ale zilei. Pentru că efectul este foarte puternic, acest tratament poate fi reluat doar după o pauză de câteva luni. Odată stabilizate valorile glicemiei, cât şi cele ale colesterolului, acestea se vor menţine la parametrii doriţi timp de aproape 3 luni de zile, după care tratamentul cu pulbere de nuc, se poate repeta.

Mariana Borloveanu

sursa