Vad, indeobste, ca intre fiii si fiicele duhovnicesti, pe de o parte, si parintii duhovnicesti, pe de alta, sunt multa graire desarta, multe dispute inadmisibile etc., dar putina lucrare. Pacea duhovniceasca se atinge prin lucrarea duhovniceasca, nu numai prin discutii sau prin citit. In Evanghelie sunt descoperite toate tainele sufletului omenesc, e aratata calea care duce in Imparatia lui Dumnezeu, sunt aratate rasplatile si pedepsele, sunt dezvaluite multe taine ale vietii de dincolo de mormant, insa toate acestea sunt intelese nu prin citire si nici macar prin simpla rugaciune, ci prin lucrarea poruncilor. Iar lucrarea neindestulatoare, incalcarile de tot felul ale poruncilor, sunt indreptate prin pocainta, prin spovedanie, prin impartasirea cu Sfintele Taine. Iar noi vorbim mult in desert si nu facem nimic. Iata ce vad in mine insumi si in „copiii” mei duhovnicesti, si sunt convins ca putem imputina discutiile si scrisorile fara vatamare – ba chiar mai mult, cu mare folos. Cine stie carte e dator sa citeasca in timpul liber Cuvantul lui Dumnezeu, iar cine nu stie carte este dator sa asculte, si amandoi sunt datori sa „tina” cele citite asa cum spune despre asta Sfanta Evanghelie. Asta este problema. Cine sta pe loc n-are ce sa vorbeasca despre locurile indepartate ale caii, si viceversa.
(…) Rugati-va ca Domnul sa-mi dea dragoste pentru cei de aproape ai mei si pricepere cum sa ma port cu ei spre folosul sufletului lor si al meu. Am devenit cu totul nepriceput.
Iertati-ma! Cer sfintele dumneavoastra rugaciuni!
***
In ce priveste ranile sufletesti, ma gandesc ca Domnul ne va trage la socoteala in primul rand pentru faptul ca nu ne descoperim ranile inaintea Lui deplin, curat, fara viclenie, ca le ascundem, ca ni le indreptatim prin feluritele imprejurari – si, principalul, ca nu facem destule eforturi (potrivit mijloacelor, capacitatilor, puterilor noastre) ca sa le evitam si sa le vindecam. Spun asta din proprie experienta. Intotdeauna simt ca as fi putut sa ma silesc la mai mult, dar nu ma lasa iubirea de sine si celelalte. Vorbesc nu delucrarea fizica, ci de cea duhovniceasca. Totusi, sa ne amintim de Cel ce este Dragostea Insasi – iar Dragostea acopera toate, numai sa nu incetam sa nazuim spre Ea.
***
Sa nu va descurajati cand va vedeti ticalosia! Nu-i rau cand omul vede asta. Toti poarta invechirea primului Adam, fie ca vad asta, fie ca nu o vad. In dumneavoastra nu este inca vederea duhovniceasca a propriei pacatosenii – aceasta e de domeniul viitorului. Este destul daca va dati seama si simtiti pacatele concrete, de care si trebuie sa va curatiti prin pocainta. Cu totii am cazut atat de grav, pacatul este atat de adanc cuibarit in noi, este atat de felurit, atat de subtil si de veninos, incat sfintii se pocaiau si plangeau pana la moarte. De altfel, nici Domnul n-a pus hotar pocaintei.
Prin pocainta se curata sufletul, iar prin implinirea poruncilor este atras in el harul lui Dumnezeu.
Intrebati ce sa faceti in imprejurarile date. Daca doriti, incercati sa indepliniti urmatorul sfat.
1) Traiti deocamdata acolo, indeplinindu-va cat mai bine indatoririle de serviciu.
2) Socotiti-va mai prejos de toti si straduiti-va sa-i ajutati pe toti, pe cat va sta in putinta – cel putin, nu jigniti pe nimeni nici cu cuvantul, nici cu gandul, nici cu infatisarea.
Nu osanditi pe nimeni nici singura, nici – cu atat mai mult cand sunteti cu cineva, iar cand aveti prilejul si posibilitatea faceti-i bine omului.
3) Straduiti-va sa luati aminte la dumneavoastra clipa de clipa si sa impliniti si cu fapta, si cu cuvantul, si cu gandul poruncile evanghelice, alungand orice gand pacatos si orice visare prin chemarea numelui Domnului Iisus.
(…)
Ţineti minte cuvintele Mantuitorului:
Invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima, si veti afla odihna sufletelor voastre.
Invatati-va, faceti din poruncile lui Hristos bun al intregului suflet (nu numai al memoriei), ca ele sa se exprime in toate gandurile, cuvintele, faptele, in toata viata dumneavoastra: atunci veti deveni cu adevarat ucenica a lui Hristos, veti intelege minunile din legea Lui si veti afla odihna sufletului dumneavoastra.
In continuare raspund la intrebari aparte din scrisoarea dumneavoastra.
Domnul Iisus Hristos a venit pe pamant si a adus Evanghelia Sa cu Sine pentru a dospi sufletul omenesc cu o framantatura noua, dumnezeiasca, si a ne face copii ai Sai, dumnezei prin har.
Dumnezei sunteti si toti fii ai Celui Preainalt, desi ne-am adaugat dobitoacelor necuvantatoare prin patimile noastre trupesti si chiar dracilor prin cele sufletesti! Trebuie sa ne luptam cu ele, Dumnezeu fiindu-ne ajutator in orice caz, sa ne dam seama de prezenta lor in suflet, sa ne plangem caderea si sa-L rugam pe Domnul, ca vamesul, sa ne miluiasca.
Cand va veti cunoaste cat de cat pe dumneavoastra insiva va veti intelege neputinta de a deveni asa cum trebuie sa fiti si veti inceta sa mai osanditi pe cineva si cu atat mai mult sa dispretuiti.
De tine (sine) insuti si de diavol nu poti fugi nicaieri. Trebuie nu sa fugim, ci sa ne luptam, cu ajutorul lui Dumnezeu. Lupta, virtutile si dispozitia sufleteasca trebuie sa ni le ascundem de toata lumea, descoperindu-le doar duhovnicului sau unui om incercat duhovniceste, altfel va puteti vatama tare, iar pe altii ii puteti sminti.
Va aflati la o varsta la care pot aparea – atat in urma unor procese firesti, cat si atatate de draci – multa insatisfactie, multa mahnire inconstienta si alte lucruri de acest fel. Ele va vor impinge sa va mutati din loc in loc, sa traiti „ca toata lumea”, sa va aranjati fericirea pamanteasca s.a.m.d. Veti avea de ales. Mai bine sa alegeti dupa putere si dupa cum va trage sufletul decat peste putere, ca apoi sa va simtiti impovarata si sa va descurajati. In Evanghelie se spune ca inainte de a cladi trebuie sa socotesti daca ai mijloace.
Toate se vor adauga daca veti cauta in mod activ Imparatia lui Dumnezeu in loc sa stati cu mainile in san si sa asteptati, fiindca s-a zis: Cautati, bateti, cereti, nu: „Zaceti si asteptati, si veti primi mura-n gura toate.”
Daca nu veti vicleni si minti inaintea lui Dumnezeu, inaintea dumneavoastra insiva si inaintea mea, niciodata nu va voi respinge, ci, cu toate ca eu insumi nu fac nimic bun, voi fi bucuros sa va impartasesc tot ce stiu.
Inca o data va sfatuiesc: ascundeti-va de toti starile sufletesti, fie-va mila de toti, pentru vrajmasi rugati-va (macar cu mintea daca inima nu asculta), si Domnul nu va va parasi. Sa fiti sanatoasa! Domnul sa va pazeasca, si sa va binecuvanteze, si sa va invete la tot binele!
Cuviosul Nikon Vorobiov, Cum să trăim în ziua de astăzi. Scrisori despre viaţa duhovnicească, Editura Sophia, 2014