Deputatul Kulcsar Terza Jozsef: Pentru maghiari, 2018 este anul doliului în România

1

Deputatul covăsnean Kulcsar Terza Jozsef a declarat joi, în cadrul unei conferințe de presă, că este revoltat de reacțiile antimaghiare apărute în ultimele zile în spațiul public, pe fondul negocierilor purtate între UDMR și PSD pentru susținerea moțiunii de cenzură împotriva Guvernului Grindeanu.

1

Kulcsar Terza Jozsef a afirmat că ‘poziția grupului UDMR a fost foarte corectă’, în cadrul discuțiilor nefiind solicitate altceva decât ‘drepturile comunității maghiare promise pe 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia’.

‘Sunt foarte revoltat, nu este corect, nu este cinstit, nu este omenește, este șovin extremist ce se întâmplă (…) Poziția grupului UDMR (…) a fost foarte corectă, nu a sărit calul, nu a cerut nimic aberant, nimic imoral, ilogic, numai acele drepturi care ne aparțin nouă și au fost promise cu ocazia Proclamației de la Alba Iulia (…) Nu am cerut autonomia teritorială a ținutului secuiesc, am cerut numai o parte dintre aceste promisiuni, care nici la ora actuală nu sunt respectate’, a spus parlamentarul covăsnean.

În context, el a afirmat că sunt de ‘neacceptat’ declarațiile președintelui Klaus Iohannis referitoare la autonomia pe criterii etnice, dar și ale fostului președinte, Traian Băsescu.

‘Traian Băsescu a fost de multe ori aici, în Secuime, a fost primit omenește, cum se cade, civilizat, a cerșit voturile maghiarilor, ale secuilor și acum își bate joc de noi, prin această poziție extremistă’, a afirmat Kulcsar Terza Jozsef.

Deputatul covăsnean a mai spus, printre altele, că anul viitor, când se împlinesc o sută de ani de la Unirea de la 1 Decembrie 1918, este un ‘an de doliu’ pentru comunitatea maghiară.

‘Trebuie să fie anul doliului 2018. Din punctul nostru de vedere, este anul doliului în România și dacă se pune un steag tricolor pentru sărbătoare, trebuie pus și un steag negru (…) Sper ca populația de etnie română să înțeleagă că ne dorim pace, liniște și bucurie, dar dorim și ca drepturile comunității noastre, ale copiilor noștri să fie respectate’, a mai spus Kulcsar Terza Jozsef, el precizând că a făcut aceste considerații în nume personal, și nu ale grupului UDMR din care face parte.

Kulcsar este președintele Partidului Civic Maghiar Covasna și a intrat în Camera Deputaților pe listele UDMR, în urma alianței politice făcute între cele două formațiuni la alegerile parlamentare de anul trecut.

agerpres.ro

Publicat în Stiri, politica | Lasă un comentariu

Despre Părintele Paisie Aghioritul, mărturia Părintelui Athanásios Mytilineos

1Părintele Paisie, pe care l-am vizitat de curând [1978], mi-a spus următoarele. Mi-a mai povestit şi alte lucruri minunate, dar pe care nu pot să vi le spun. Aşadar, mi-a zis: ,,Mulţi spun că au simţit o bucurie, fiindcă au văzut, de exemplu, un lucru duhovnicesc etc. Această bucurie este foarte lumească. Aceasta nu este bucuria pe care trebuie să o căutăm, este asemeni bucuriei unui bărbat pentru o femeie, este iubirea pătimaşă care învăluie inima. Bucuria duhovnicească este atât de delicată, încât nu poţi să o sesizezi, atât de delicată este. Aşadar, la nivel absolut, există simțirea inimii pârjolite de flacăra dragostei Lui Hristos.

***

Pe părintele Paisie l-am găzduit cândva la noi la mănăstire şi, de multe ori, atunci când ne vorbea, folosea cuvântul ,,omenie”. Îi plăcea foarte mult acest cuvânt. Creştinul, atunci când nu se abate de la calea cea bună, de la învăţătura evanghelică, are omenie. Mai folosea şi alt cuvânt, „nobleţe”. Spunea: «Omul se umple de omenie, se umple de nobleţe, iar aceasta este foarte bine, indiferent dacă este sărac, bogat, învăţat, neînvăţat, să-şi ţină cinstea, să aibă această omenie, această nobleţe».

Părintele Paisie Aghioritul și Părintele Athanasios Mytilineos

În urmă cu ceva vreme l-am avut în vizită pe Părintele Paisie [1978], şi ne spunea de această nobleţe pe care o au oamenii, cei cu adevărat duhovniceşti, cei care au înlăuntrul lor duhul Lui Dumnezeu. «Să ştiţi, nu banii îl fac nobil pe om». Baţi la o uşă, şi nu te întreabă: «Ţi-e foame, ţi-e sete? Eşti cumva obosit? Nu, îţi spune: Pleacă, cerşetorule!». Care mai este nobleţea aici? Nobleţe înseamnă să-l înţelegi pe semenul tău. Aceasta este adevărata nobleţe, aceasta este omenia.

***

Părintele Paisie spunea că diavolul încearcă să ne strice liniştea cu televizorul. Mi-a scris acest lucru într-o scrisoare. Spune: “A trimis, diavolul, la această persoană, televizorul, imaginaţia, iar imaginaţia lucrează”.

***

Un monah aghiorit, mai exact, părintele Paisie, mi-a spus următoarea întâmplare despre o femeie care spunea: «Hristoase, eu nu am cum să câştig Împărăţia, din pricina păcatelor mele. Arată-mi-Te în această viaţă, ca să am şi eu o bucurie, să Te văd în faţa mea». Şi, într-adevăr, cândva, L-a văzut pe Hristos în Sfântul Potir. L-a văzut pe Hristos! Aşa de mult s-a bucurat dar, în acelaşi timp, s-a umplut de mândrie şi a început să zică: «Eu L-am văzut pe Hristos, înţelegeţi că mi s-a arătat tocmai mie?». Sărmana femeie a pierdut Împărăţia. Hristos, care vede adâncul sufletului tuturor, a îngăduit să i se întâmple acest lucru, ştiind că această femeie se va pierde. Nu este vreun experiment pe care îl face Hristos, ca oamenii să-şi piardă sufletul, ci pentru ca mândria ascunsă să fie dată în vileag. Femeia aceasta zicea: „Sunt păcătoasă!”. Avea, însă, mândrie ascunsă în sufletul ei, iar de această mândrie nici ea însăşi nu ştia, ci doar Hristos cunoştea acest lucru. Aşadar, este foarte periculos să credem că am ajuns unde am ajuns și să luăm asta drept un indiciu că ne vom mântui!”.

lumeacredintei.ro

1

Publicat în Cuvinte de folos | Lasă un comentariu

Cerceii si piercing-ul, o moda inselatoare

2

Cerceii sunt acele podoabe trupesti, din ce in ce mai folosite in randul tinerilor, care, in mare parte, cauta sa fie „la moda”. Cerceii si belciugele, care, pana odinioara, erau rusinoase, au ajuns sa fie vazute astazi ca o noua metoda de „infrumusetare”. Aceasta noua „moda” a luat amploare odata cu popularizarea ei in randul vedetelor de cinema si a canteretilor de muzica usoara.
1Elaine Davidson, din Brazilia, a intrat in Cartea Recordurilor ca fiind „femeia cu cei mai multi cercei”. La sfarsitul anului 2004, corpul ei era strapuns de 2.500 de cercei, iar pana in luna februarie 2011, numarul total al cerceilor s-a ridicat la un total de 6.952. Numai in zona capului, femeia are peste doua sute de cercei. Motivul declarat de posesoare este acela ca iubeste durerea.
O mare parte dintre cei care se apropie de „body-piercing” ajung sa dezvolte o dependenta serioasa fata de aceasta practica. Datorita numarului insemnat al celor care apeleaza la cei care monteaza cercei si bijuterii pe intregul corp uman, in ziua de 25 ianuarie 2005, Ministerul Muncii a luat hotararea de a introduce, in catalogul oficial de meserii, o noua meserie: „montator de bijuterii pe corp”.

Cerceii si piercing-ul, semn de alienare sufleteasca

Numit „body-piercing”, adica „perforarea trupului”, obiceiul de a purta cercei in diferite parti ale corpului este deosebit de vechi, el fiind intalnit, pentru intaia oara, la popoarele si triburile arhaice. Aceasta practica nu a disparut niciodata, ea fiind insa tot timpul motivata in mod diferit.
Faraonii egipteni isi faceau gauri in buric, spre a materializa trecerea la un nivel spiritual superior; soldatii romani isi faceau gauri in sfarcuri, ca semn al masculinitatii; in cadrul unui ritual deosebit, mayasii isi puneau cercei in limba; unii regii din epoca victoriana isi puneau bijuterii in zona genitala, pentru a marca distinctia lor.
Cerceiii erau folositi si de catre poporul evreu, insa numai ca metoda de insemnare a sclavilor. „De ti se va vinde tie fratele tau, evreu sau evreica, sase ani sa fie rob la tine, iar in anul al saptelea sa-i dai drumul de la tine, slobod. (…) Iar daca acela iti va zice: Nu ma duc de la tine, pentru ca te iubesc pe tine si casa ta, si deci ii este bine la tine, sa iei sula si sa-i gauresti urechea lui de usor, si iti va fi rob pe vecie. Tot asa sa faci si cu roaba ta” (Deuteronom 15, 12-17).

Daca pana nu demult cerceii erau introdusi numai in anumite parti ale corpului, astazi, ei au ajuns sa fie introdusi aproape oriunde, pana si in cele mai incomode locuri ale trupului (in urechi, in buze, in sprancene, in nas, in limba, in buric, in zonele genitale, etc).

Adesea, cerceii au fost asociati si cu o atitudine de revolta impotriva unei ordine sociale, precum s-a vazut in cazul miscarilor tineresti Hippie, Punk, Rock, etc. Mai apoi, pentru inca o vreme, cerceii (body-piercing) au fost caracteristici celor perversi sexual, in special, masochistilor. Dupa anul 1989, a purta cercei, ca barbat, era sinonim cu razvratirea, cu revolta sau cu extravaganta.
Ceea ce, pana odinioara, era deci insemn al unei caderi sufletesti sau sociale, a devenit astazi insa mandrie si moda. Majoritatea celor care isi pun cercei o fac, in mare parte, pentru a deveni „speciali” in ochii lumii, pentru a deveni „altfel” decat ceilalti, pentru a deveni „unici”. Din pacate insa, unii ca acestia au uitat complet faptul ca unicitatea si identitatea personala nu vine din exterior, ci din interior. Pentru a schimba ceva insa, iar o schimbare se face intotdeauna cu intentia de a inlocui ceva mai slab cu ceva mai bun, nu este nevoie de un retus exterior, ci de o modificare a interiorului, de o dezvoltare a mintii, de o schimbare a inimii.

Prin cercei, omul isi necinsteste trupul

Tendinta de a nesocoti valoarea trupului este din ce in ce mai incurajata de societatea actuala, inebunita dupa senzational. Trupul este insa un dar de la Dumnezeu si un vas inchinat Duhului Sfant, deci nu putem spune ca este al nostru si ca putem face ce vrem cu el. Trupul ne este dat in grija, iar noi vom da seama ce am facut cu el, daca l-am dus spre asemanrea cu Hristos, sau spre asemanarea cu diavolii.

Omul a fost creat de Dumnezeu insa „dupa chipul Sau” (Facere 1, 27), adica bine intocmit, acestuia nelipsindu-i nimic din cele de trebuinta spre o sanatoasa si odihnitoare vietuire. Astfel, si din punct de vedere fizic, omului nici nu ii lipseste nimic, dar nici nu are ceva inutil si nefolositor. Prin urmare, pastrarea integritatii fizice atrage dupa sine o buna functionare a trupului si o sanatate a sufletului.

Body-piercing-ul, oricat de elegant ar fi facut, este o adevarata maltratare a trupului. Daca nu este curatat periodic, piercing-ul se poate infecta, iar, odata infectat, nu mai exista cale de intoarcere: piercing-ul se inlatura si pacientul ajunge pe mana doctorilor, sub tratament medical. In urma sondajelor, s-a constatat ca unul din cinci tineri are probleme de sanatate, dupa ce si-a facut un piercing.

Iata cateva perioade de vindecare completa, in urma piercingului, in functie de zona in care s-a realizat: pentru ureche, intre 6 si 9 saptamani; pentru nas, intre 7 si 9 saptamani; pentru spranceana, intre 6 si 8 saptamani; pentru organele genitale, intre 2 si 4 luni; pentru zona mamelara, intre 3 si 6 luni. In tot acest timp, cel care si-a facut „piercing”, sufera dureri chinuitoare.

Inca din Vechiul Testament, trupul se bucura de o cinste deosebita, Legea interzicand mutilarea acestuia, indiferent de motiv. „Pentru morti sa nu va faceti taieturi pe trupurile voastre, nici semne cu impunsaturi (cercei) sa nu faceti pe voi” (Levitic 19, 28). „Voi sunteti fiii Domnului Dumnezeului vostru; sa nu faceti crestaturi pe trupul vostru, pentru morti, caci voi sunteti poporul sfant al Domnului Dumnezeului vostru si pe voi v-a ales Domnul ca sa-I fiti poporul Lui de mostenire dintre toate popoarele cate sunt pe pamant” (Deuteronom 14, 1-2).

Impreuna cu sufletul, trupul omului trebuie si el sa fie ferit de pacat, deoarece este templu al lui Dumnezeu. „Au nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului Sfant care este in voi, pe care-L aveti de la Dumnezeu si ca voi nu sunteti ai vostri? Caci ati fost cumparati cu pret! Slaviti, dar, pe Dumnezeu in trupul vostru si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (I Corinteni 6, 19-20).

Consider ca perforarea corpului, in diverse parti ale acestuia (chiar si in ureche), pentru a pune cercei sau orice alt lucru excentric, este totuna cu „stricarea” templului lui Dumnezeu, care este trupul omului. „Nu stiti, oare, ca voi sunteti templu al lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi? De va strica cineva templul lui Dumnezeu, il va strica Dumnezeu pe el, pentru ca sfant este templul lui Dumnezeu, care sunteti voi” (I Corinteni 3, 16-17).

Pacatului trebuie sa ii spunem pe nume, insa pe pacatos trebuie sa il iubim cat putem de mult. Cu cat e mai mare pacatul, cu atat mai mare trebuie sa fie iubirea, spre a fi vindecatoare. Astfel, orice om, fie el purtator a oricat de multi cercei, se poate intoarce la Dumnezeu. Se cade deci a nu arunca cu pietre in niste oameni rataciti, care cauta odihna si bucuria in niste lucruri care nu ii vor incanta prea mult, ci a nadajdui spre intoarcerea lor. Daca avem pocainta curata, Dumnezeu va cauta mereu la ceea ce suntem, nu la ceea ce am fost.

Teodor Danalache

crestinortodox.ro

Publicat în Satanism | Lasă un comentariu

Serbia dă în judecată NATO pentru bombele cu uraniu lansate în ’99

1

Un rezervor de ţiţei situat în Novi Belgrad, la doi kilometri de centrul oraşului, a luat foc după un bombardament NATO lansat în dimineaţa de 4 aprilie 1999

1

Un grup de experţi din mai multe ţări, care beneficiază de sprijinul activ al guvernului de la Belgrad, vrea să dea în judecată NATO la Tribunalul de la Haga pentru bombardamentele din 1999, întrucât în acele atacuri a fost folosit uraniu sărăcit, ceea ce ar fi dus la îmbolnăvirea a zeci de mii de oameni, inclusiv copii.
Potrivit europalibera.org, avocaţi şi medici din ţări ale UE, Rusia, China, India, Turcia şi Serbia vor să tragă la răspundere cele 19 ţări care au format alianţa ce a participat în urmă cu aproape 19 ani la bombardarea Iugoslaviei, compusă atunci din Serbia şi Muntenegru.
Sprijinindu-se inclusiv pe documente ale NATO, experţii afirmă că forţele Alianţei au folosit atunci între 10 şi 15 tone de uraniu sărăcit, un deşeu recuperat din instalaţiile de îmbogǎţire a uraniului natural şi care e folosit pentru proiectile perforante, adaugă sursa citată.

„În bombardarea Serbiei de către NATO în 1999 s-au folosit între 10 şi 15 tone de uraniu sărăcit, ceea ce a provocat un dezastru ecologic major“, a afirmat Srdjan Aleksici, avocatul sârb care conduce echipa de jurişti.

„Din această cauză, în Serbia se îmbolnăvesc anual 33.000 de persoane. Asta înseamnă un copil în fiecare zi“, a adăugat el, relatează newswire.net.

Mai mult, experţii susţin că există cetăţeni care „au murit sau s-au îmbolnăvit ca urmare dovedită a bombardamentelor NATO“.

În consecinţă, scopul procesului este ca ţările care făceau parte atunci din NATO să plătească pentru „pagubele financiare şi non-finaciare“.

Aleksici a afirmat că NATO ar trebui să asigure tratamentul pentru cei care suferă de cancer, dar şi echipamentul necesar pentru a înlătura urmele de uraniu sărăcit din Serbia, ceea ce ar fi mult mai costisitor decât tratamentul pentru pacienţii bolnavi de cancer, potrivit sursei anterior menţionate.
Întrebat de ce Serbia a decis să intenteze proces la aproape 19 ani de la bombardamente, Aleksici a afirmat că „nu este niciodată prea târziu să dai în judecată pe cineva care a provocat o catastrofă de mediu, (care) a bombardat Serbia cu o armă cvasi-nucleară“.
De celalată parte, biroul de presă al NATO a afirmat că a luat cunoştinţă de demersurile experţilor, însă nu a făcut comentarii pe marginea acestui subiect.

România nu era membră NATO

Pe data de 24 martie 1999, fără un mandat clar din partea Consiliului de Securitate al ONU, NATO a lansat campania de bombardare a Iugoslaviei, după ce preşedintele iugoslav Slobodan Miloşevici a refuzat să semneze un acord de pace ce ar fi pus capăt înfruntărilor dintre armata iugoslavă şi rebelii albanezi din Kosovo care doreau independenţa provinciei.
La acea vreme, România nu făcea parte din Alianţa Nord-Atlantică, însă pe 22 aprilie 1999, Parlamentul României a autorizat avioanele NATO să utilizeze spaţiul aerian românesc în timpul operaţiunilor din Iugoslavia.
Bombardamentele au durat 78 de zile, adică până când Miloşevici a cedat. Aceste atacuri aeriene, care au condus în cele din urmă la independenţa Kosovo, s-au soldat, potrivit Human Rights Watch, cu 500 de morţi, aminteşte balkaninsight.com.

Şanse mici de reuşită

Analişti independenţi citaţi de portalul anterior menţionat afirmă însă că această iniţiativă legală are şanse foarte mici de reuşită.
De pildă, avocatul Milan Antonijevici de la Comitetul Avocaţilor pentru Drepturile Omului a explicat că este foarte greu, dacă nu chiar imposibil de stabilit o legătură de cauzalitate directă între bombardamente şi îmbolnăviri.
Într-un raport din anul 2000, NATO a confirmat folosirea de uraniu în Iugoslavia – o cantitate de aproximativ 10 tone, faţă de cele circa 300 de tone folosite în Războiul din Irak din 1990-1991.

Iniţial, Tribunalul de la Haga a avut o tentativă de autosesizare în cazul Iugoslaviei, însă a abandonat din cauza lipsei dovezilor.

adevarul.ro

cititi si: AICI si AICI

Publicat în Razboi | Lasă un comentariu

Emil Boc a retras proiectul referitor la schimbarea denumirii străzii Radu Gyr

1

Cetățenii au adunat deja peste 6000 de semnături pentru desființarea proiectului realizat la solicitarea Ministerului de Interne, pentru interzicerea faptelor cu caracter fascist, legionar, pentru că poetul persecutat de regimul comunist ar fi fost director de teatru în timpul guvernării legionare.
Primarul Emil Boc a adus mulțumiri pentru modul în care s-au făcut aceste solicitări, în manieră democratică. „E nevoie ca împreună să găsim soluții la problemele noastre comune. Proiectul este retras, fiind necesare dezbateri și discuții suplimentare și puncte de vedere de la alte instituții”, a adăugat Emil Boc.
Totuşi, lupta nu s-a încheiat. Cei care au participat la şedinţă ne-au declarat că s-a pus problema solicitării forurilor abilitate în vederea lămuririi statutului poetului.

Mulţumim tuturor celor ce s-au implicat, susţinând cauza poetului Radu Gyr, camarazi, simpatizanţi, cetăţeni, organizaţii civice, personalităţi publice, feţe bisericeşti! Împreună, am făcut dovada că românismul nu a pierit, că moatirii noştri sunt vii, că putem opri abuzurile!

adevarul.ro

Publicat în Stiri, politica | Lasă un comentariu

Eveniment inedit- tragi-comedie : ”Sodoma” si ”Gomora” intra in ”biserica” pe usa din fata … Sau cum fratii apostatilor din Creta- ereticii ” Bisericii” Episcopaliene Scoțiene (parte a comunitatii Anglicane) incalca canoanele si bunul simt si dau legimitate homosexualilor cununandu-i in ”biserica” lor

1

2

Canoanele si bunul simt nu fac casa buna cu ereticii

Uitand cum ia pedepsit Dumnezeu pe cei care curveau in Sodoma si Gomora , ereticii s-au gandit ca ar fi minunat sa legimiteze homosexualitatea, sa le adoarma amaratilor acestora si ultima picatura de constiinta care ar mai fi putut lucra in dansii… si in altii…poate viitori homosexuali.

Au votat in favoarea pacatului.

Sinodul general al Bisericii Episcopaliene Scoțiene s-a intors pe dos …uitand nu numai de canoane, dar si de parintii omenirii …de Eva si Adam, care acum se vor chema in viziunea lor – Eva si Eva sau Adam si Adam

“Sinodul general al Bisericii Episcopaliene Scoțiene a votat astăzi în favoarea modificării canonului Bisericii privind căsătoria, pentru a elimina definiția căsătoriei între bărbat și femeie și a adăuga o noua secțiune care recunoaște că există înțelesuri diferite ale căsătoriei, prin care i se permite, de acum, clerului să oficieze cununii pentru cuplurile de același sex, precum și cuplurile de sex opus”.

Suntem de plans

Acesta a fost comunicatul lor de presa:

General Synod 2017

Representatives from dioceses across Scotland will gather in Edinburgh for the annual meeting of the General Synod of the Scottish Episcopal Church, which takes place on 8-10 June at St Paul’s and St George’s Church, York Place, Edinburgh.

The first key item of business on this year’s agenda is the second – and final – reading of a proposed alteration to the Church’s Canon on Marriage. This proposal would remove the doctrinal clause which states that marriage is between a man and a woman. The voting process on this proposed canonical change will require a two thirds majority in each ‘house’ of Bishops, Clergy and Laity. This session will be presented by the Church’s Faith and Order Board and will commence at approximately 2.30pm on Thursday 8 June, with the result of the voting ballot announced at approximately 4.20pm.

The following two days of General Synod will see a range of topics and issues debated, including a report on Climate Change Action and Fossil Fuel Investments by the Church in Society committee; and a look at how the Church can move forward in its Mission.

Preparing for General Synod the Most Rev David Chillingworth, Bishop of St Andrews, Dunkeld & Dunblane and Primus of the Scottish Episcopal Church says “At this General Synod we reach the final stage of our discussion of marriage and of same sex marriage in particular. The Scottish Episcopal Church, in common with all other churches, expresses a diversity of views on this question. Those views are held with integrity. Our church will seek to reach a decision on the canonical question while sustaining its unity in Christ. To do so will require both humility and generosity on all sides.”

Anyone who is not a member of General Synod is welcome to sit in the public gallery of St Paul’s and St George’s Church during the meeting of General Synod, and live video coverage of the meeting will be available on the Scottish Episcopal Church website, http://www.scotland.anglican.org/who-we-are/organisation/the-general-synod/general-synod-live-video-stream/ together with online updates of the proceedings and decisions of General Synod 2017. General Synod can also be followed on Twitter and Facebook

-ends-

Note to editors:

Iata si comunicatul in care anunta ca faradelegea e inaltata la rang de virtute

The full proceedings of General Synod, including the debate on the Canon on Marriage, will be video live-streamed. http://www.scotland.anglican.org/who-we-are/organisation/the-general-synod/general-synod-live-video-stream/

Iata si comunicatul in care anunta ca faradelegea e inaltata la rang de virtute

The General Synod of the Scottish Episcopal Church today voted in favour of altering the church’s Canon on Marriage to remove the definition that marriage is between a man and a woman and add a new section that acknowledges that there are different understandings of marriage which now allows clergy to solemnise marriage between same sex couples as well as couples of the opposite sex. The revised canon also stipulates that no member of clergy will be required to solemnise a marriage against their conscience.

The voting was in three ‘houses’ of General Synod, namely Bishops, Clergy, Laity and required a two thirds majority to pass. The voting results are as below.

1

Responding to the voting outcome, the Most Rev David Chillingworth, Bishop of St Andrews, Dunkeld and Dunblane and Primus of the Scottish Episcopal Church said:

“This is the end of a long journey. There was the Cascade Process involving people across our church – the Doctrine Committee paper which explored whether a Christian understanding of marriage could extend to same sex couples. We have studied, thought and prayed.

“In the life of the church, end points are often also starting points. This is a momentous step. By removing gender from our marriage canon, our church now affirms that a same sex couple are not just married but are married in the sight of God. They can ‘leave and cleave’. They can express in marriage a commitment to lifelong faithfulness to one another and to the belief that a calling to marriage is for them too a calling to love, forgiveness, sacrifice, truth. A new chapter opens up – inclusion has taken a particular form. But this same decision is difficult and hurtful for others whose integrity in faith tells them that this decision is unscriptural and profoundly wrong. For them this new chapter will feel like an exclusion – as if their church has moved away from them.

“So the journey which we now begin must also be a journey of reconciliation.

“Every faith community must face the issues which are bound up with human sexuality – in their own way and in their own time. Others will arrive at answers different from ours. And the Anglican Communion, which is embedded in our history and to which we are passionately committed – the Anglican Communion will have to explore whether its historic commitment to unity in diversity can embrace this change.

“I have said this many times before: a vote in General Synod changes the canonical position of our church. But it cannot lay to rest the deep differences which this question exposes in this and every other faith community.

“The new Canon itself affirms that there are differing views of marriage in our church. Nobody will be compelled to do anything against their conscience. We affirm that we are a church of diversity and difference, bound together by our oneness in Christ. We shall carry forward in our life two honourable and historic understandings of marriage – one which sees the marriage of same sex couples as an expression of Christ-like acceptance and welcome – and another which says that the traditional view of marriage is God-ordained and scripturally defined.

“That is the journey. That is now the calling of this church. We must and we shall address it with truth, graciousness and acceptance of one another.”

The College of Bishops of the Scottish Episcopal Church will now adopt pastoral guidelines and principles to enable clergy who so wish to be nominated to the Registrar General for authorisation to solemnize weddings of same sex couples.

– See more at: http://www.scotland.anglican.org/church-votes-allow-equal-marriage/#sthash.9XKtJzm1.dpuf

Dupa ce au votat pro pacat, vor trece la fapte..

Vor incepe campania de promovare a acestei idei ridicole… jignitoare la adresa tuturor… inclusiv a lui Dumnezeu…

http://www.scotland.anglican.org/primus-speaks-radio-4s-sunday-programme/

update:

Iata cat de mult au muncit ca sa demonstreze celor din sinod ca au tot dreptul la casatorie in biserica

1

Alba ca zapada probabil ca e nasa… sau aceasta din prim-plan?

2

1

2

Atentie, la mesajul din spatele acestei ”doamne” din imaginea de mai jos:

we are Jesuss followers

http://ro.bab.la/dictionar/engleza-romana/follower

ADÉPT, -Ă, adepți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care aderă la convingerile cuiva; partizan al unei idei, teorii, doctrine etc – Din fr. adepte.

Cum pot fi ei? Ce nonsens… Ce nerusinare au… Duhul lor este identic cu cel al apostatilor, care rastalmacesc legile Dumnezeiesti dupa bunul plac al slujitorilor antihristului… Au aceasi lucrare.

1

2

Aici au aripioare de ingerasi…cu aspectul acesta credem ca i-au convins pe cei din sinod sa le acorde votul pentru legimitatea lor.

Mai trist e ca vad si copiii ….si nu mai stiu ce e bine si ce e rau…iata-i la parada lor participand:

Acesta este viitorul pe care il vor apostatii pentru noi

Noua ordine mondiala!
Noua credinta a antihristilor!

dreaptacredintadupasinodultalharesc

Publicat în Homosexualitate | Lasă un comentariu

Bataie de joc la adresa Ortodoxiei

Si mai spune cineva ca nu traim vremurile din urma?
Steagurile Imperiului bizantin de rasarit –
Romania – Byzantul folosite neadecvat

Această prezentare necesită JavaScript.

mai multe pe: redbubble.com

 

 

Publicat în Erezii | Lasă un comentariu

Homosexualii in uniforma

Astia ne vor apara impotriva rusilor.Pana atunci sa dormim linistiti.Suntem in siguranta pe plantatia lor

1

Publicat în Homosexualitate | Lasă un comentariu

Lovitură în plin pentru homosexualii din Germania. Căsătoria gay, respinsa la Curtea Supremă.

1

Curtea Supremă din Germania a respins o încercare a unui partid de opoziție de a impune un vot în Parlament cu privire la legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex înainte de alegerile parlamentare din septembrie.
Verzii și Partidul Stânga, dar și Bundesratul, Camera superioară a Parlamentului german, au propus un proiect de lege cu privire la legalizarea căsătoriei între persoane de același sex, scrie News.ro.
Însă coaliția aflată la guvernare este împărțită cu privire la această inițiativă, iar Comisia Juridică a Bundestagului a amânat în mai multe rânduri să abordeze subiectul.
Curtea Constituțională Federală a refuzat să oblige ca proiectul de lege să le fie trimis parlamentarilor,pentru ca să-l voteze până la sfârșitul legislaturii, pe 30 iunie.

Cuplurile de același sex din Germania pot înregistra însă parteneriate civile începând din 2001.

activenews.ro

Publicat în Stiri, politica | Lasă un comentariu

4 Iunie 1945. Cum au fost condamnati la moarte si inchisoare grea Nichifor Crainic, Pamfil Seicaru si Radu Gyr de catre sotia lui Silviu Brucan, A. Sidorovici. DOC “Lotul Ziaristilor”

2

Alexandru Florian – un gunoi jidanesc

Un ONG a înaintat o plângere la SRI împotriva Institutului „Elie Wiesel”: Creează FALSA idee că în România ar exista un val de antisemitism împotriva căruia simte că are menirea de a lupta

Pentru prima oară din 2005, anul în care a fost înființat, acțiunile Institutul „Elie Wiesel” pentru studierea Holocaustului, sunt raportate Serviciului Român de Informații, pentru că intervine „în mod brutal în modificarea și chiar ștergerea istoriei naționale”, se arată într-un mesaj postat pe pagina oficială a Asociației „Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei”.

În text, organizația a cărei președintă de onoare este fosta deținută politic Zoe Rădulescu, afirmă că Institutul „instigă și generează reacții ce amenință echilibrul și pacea socială”, ceea ce constituie, „un atac la siguranța națională”.

Reacția vine după ce Institutul „Wiesel” a trimis adrese către MAI pentru a soma diferite instituții locale, între care școli, să elimine numele unor persoane pe care le consideră vinovate de „crime de război”, între care Mircea Vulcănescu, poetul Radu Gyr sau generalul Gheorghe Jienescu.

Iată comunicatul:

Asociația „Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei” adresează un apel public către instituțiile a căror atribuție este apărarea siguranței naționale, de a lua măsuri în privința acțiunilor desfășurate de Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” (INSHR-EW).

Considerăm că INSHR-EW, care acționează sub egida Guvernului României, își depășește atribuțiile și statutul care îi sunt stabilite prin Hotărârea Guvernamentală nr. 902 04/08/2005 reactualizată, în baza căreia funcționează, intervenind într-un mod brutal în modificarea și chiar ștergerea istoriei naționale. Demolarea statuilor, schimbarea numelor de străzi, școli și licee, care amintesc de martirii și eroii naționali, victime ale totalitarismului comunist, nu reprezintă atribuțiile acestui institut.
Mai mult decât atât, apreciem că, prin astfel de acțiuni, conducerea INSHR-EW instigă la ură politică și religioasă, atitudini care pot genera revolte din partea cetățenilor.

Atunci când o organizație atacă în mod repetat valori fundamentale ale statului sub umbrela căruia acționează (iar cultul eroilor și personalităților culturale reprezintă una dintre aceste valori), atentând prin astfel de acțiuni la însăși identitatea națională a acelui stat, constituie un atac la siguranța națională. Totodată, atunci când, în maniere ce contravin principiilor democrației, o organizație – de drept public sau privat – instigă și generează reacții ce amenință echilibrul și pacea socială, aceasta constituie, de asemenea, un atac la siguranța națională.

Prin acțiuni de genul celor enumerate mai sus, conducerea Institutului „Elie Wiesel” creează falsa idee că în România ar exista un val de antisemitism împotriva căruia simte că are menirea de a lupta. Amintim, în acest sens, poziția fostului șef al Serviciului Român de Informații, dl George Maior, ca și aceea a șefului Federației Comunităților Evreiești din România, dl Aurel Vainer, care ambii au declarat public că în România antisemitismul nu reprezintă un fenomen și că în România nu se poate vorbi de forțe politice extremiste. (SURSA: http://adevarul.ro/cultura/istorie/extremism-antisemitism-nationalism-pericolele-contemporane-europei–masa-rotunda-adevarul-live-vineri-24-iulie-1_55b0bf61f5eaafab2cdaf4ce/index.html/)

Date fiind cele arătate mai sus, considerăm că instituțiile abilitate au obligația de a lua măsurile necesare pentru ca astfel de atacuri la adresa stabilității și imaginii statului român, precum și la identitatea poporului român, să fie contracarate.

Asociația Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei

Președinte de onoare: Zoe Rădulescu – născută deținut politic, fiica luptătorului anticomunist Gogu Puiu
Președinte: Elena Sechila

activenews.ro

*

Asociația Foștilor Deținuți Politici se arată „indignată de pretențiile aberante ale Institutului Elie Wiesel” și denunță „încercarea sa de a ne lăsa fără mari personalități ale vieții culturale din România”

2

Continuă să sosească reacțiile la decizia Institutului „Elie Wiesel” de a soma – prin intermediul Ministerului de Interne -, mai multe instituții pentru a schimba numele unor străzi, școli sau pentru a elimina anumite monumente, care poartă numele sau sunt dedicate unor foști deținuți politici.
Un comunicat important a venit din partea Asociației Foștilor Deținuți Politici și Deportați (AFDPD), organizație condusă de domnul Octav Bjoza. AFDPD se arată nemulțumită de acțiunile Institutului și nu înțelege care sunt „crimele” care i se impută unui Mircea Vulcănescu sau Radu Gyr, mai ales că aceștia au fost condamnați pe motive politice de așa-zisele Tribunale ale Poporului, înființate de comuniști.
Mai mult, AFDPD susține că societatea românească „nu are nevoie de false tensiuni”. Președintele AFDPD, Octav Bjoza, a fost decorat de președintele Iohannis în 2014 și este subsecretar de stat în cadrul Secretariatului de Stat pentru Recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România între 1945 și 1989.

Iată comunicatul:

„Foștii Deținuți Politici și Deportați împotriva extremismului !”

Comitetul Național de Conducere al Asociației Foștilor Deținuți Politici și Victime ale Dictaturii din România (AFDPR) nu a agreat și nu agrează nici o formă de totalitarism, fie el de dreapta sau de stânga. Nici o dată nu am acceptat conflicte inter etnice, sau confesionale.

Se știe că după Cel de al doilea Război Mondial, cea mai mare parte a elitelor neamului românesc, adică, ce a avut acest popor mai demn, mai moral, mai sfânt, mai bine pregătit profesional, au fost trimise la moarte, fiind judecate de așazisele „Tribunale ale Poporului”. Știm de asemenea, că aceste tribunale, prin completele lor de judecată formate din pleava morală a societății românești, au dat sentințe dictate din afara țării, multe dintre ele fiind de genul „criminal de război”.

A venit momentul ca Justiția Română să ia act de caracterul samavolnic al tuturor sentințelor date de „Tribunalele Poporului”!
În sălile acestor tribunale ale poporului erau aduse echipe de muncitori manipulați, deveniți fără voia lor, trădători de neam și țară, să înfiereze pe cei aflați în boxa acuzaților, cerând condamnarea acestora la moarte. Așa s-a scris între anii 1945-1950, o falsă istorie a românilor, pe care am fost nevoiți să o învățăm și unii dintre noi. Aceste tribunale au servit un regim „ilegitim și criminal”.

Astăzi, după aproape 70 de ani de la acele evenimente, nu putem fi doar mâhniți, ci suntem chiar indignați de pretențiile aberante ale Institutului pentru Studierea Holocaustului „Elie Wiesel”, în încercarea sa de a ne lăsa fără mari personalități ale vieții culturale din România. În concret, se cere instituțiilor Statului Român, eliminarea denumirilor unor străzi și instituții, precum și dărâmarea unor statui și plăci comemorative.

În concret, mă voi referi doar la trei cazuri și anume, acelea ale lui Vintilă Horia, Mircea Vulcănescu și Radu Gyr, toți fiind mari personalități ale vieții culturale a României. Cunoaște cineva vreo crimă săvârșită de unul dintre ei !?
Culpabilizează cineva pe toți foștii membri ai Partidului Comunist „ilegitim și criminal”, cum că ar fi fost vinovați de zecile de mii de crime săvârșite asupra acestui popor?

Radu Gyr este poetul suferinței neamului românesc, poetul suferinței din detenția politică a temnițelor și lagărelor de exterminare din vremea comunismului. El trebuie să ocupe un loc de frunte în Istoria literaturii române.
Cerem cu fermitate stoparea unor astfel de acțiuni!

Unde sunt domnilor, „punțile toleranței”? (vezi Simpozionul Internațional).
Societatea românească de astăzi nu are nevoie de false tensiuni!
Abordarea aspectelor extreme din istorie nu trebuie să se facă în spirit extremist.
În prag de centenar, România are nevoie de reconcilierea deplină cu propria sa istorie.
Considerăm că o dezbatere publică, un dialog între cele două părți, ar fi condus cu certitudine, la o înțelegere a fenomenului și găsirea unor soluții constructive.

În temnițele și lagărele de exterminare din vremea comunismului, adică acolo la limita dintre viață și moarte, am învățat că iubirea și iertarea mă fac mai puternic, mai înțelept. Și m-au făcut.

Președinte AFDPR,
Octav Bjoza

activenews.ro

*

Marii ziarişti ai neamului – condamnaţi la moarte. Acuzator – nevasta bolşevică a lui Silviu Brucan

1

“Domnule Preşedinte,

Domnilor Judecători ai Poporului,

În rechizitoriul său de joi seara, Onorata Acuzare a spus răspicat: “Dacă există credinţă adevărată, atunci să fie absolvită”, şi a mai spus acuzarea: “Sunt prăbuşiri de idealuri, de credinţe, dar numai pentru curaţi”.

Într-adevăr, sunt naufragii sufleteşti. Eu am avut o credinţă. Şi am iubit-o. Dacă aş spune altfel, dacă aş tăgădui-o, dumneavoastră toţi ar trebui să mă scuipaţi în obraz. Indiferent dacă această credinţă a mea apare, astăzi, bună sau rea, întemeiată sau greşită, ea a fost, pentru mine, o credinţă adevărată. I-am dăruit sufletul meu, i-am închinat fruntea mea. Cu atât mai intens sufăr azi, când o văd însângerată de moarte.” – Radu Gyr, Ultimul cuvant in fata “Tribunalului poporului”, sâmbătă, 2 iunie 1945

2

In memoriam Pamfil Şeicaru – procesul conştiinţelor naţionale

1Astăzi este de neînchipuit o societate liberă fără presă, chiar dacă presa nu joacă tot timpul rolul onest de cîine de pază al democraţiei. Deşi au apărut voci care acuză ba în stånga, ba în dreapta că se pune botniţă presei, nici nu realizăm probabil cåt de departe suntem de acest fenomen. Am făcut această scurtă introducere pentru a putea face o incursiune în trecut pentru a exemplifica ce înseamnă pericolul „botniţei pentru presă“ şi teroarea politică a unui regim de tip totalitarist în speranţa că astfel de vremuri vor rămåne doar pagini negre de tristă amintire ale istoriei. Soarta, sau mai degrabă răzbunarea istoriei face ca astăzi, la 66 de ani de la procesul în care au fost judecaţi, condamnaţi la moarte sau la ani grei de temniţă marii jurnalişti ai neamului, acuzaţi de comunişti pentru delict de opinie, ziariştii de la „Curentul“, tributari aceloraşi valori pentru care a fost condamnat la moarte Pamfil Şeicaru, întemeietorul acestui ziar acum mai bine de 80 de ani, au onoarea de a dezvălui genocidul comandat de comunişti asupra marilor conştiinţe ale naţiunii. Deşi în våltoarea anilor nimeni nu a avut timp sau voinţă să reabiliteze memoria marilor jurnalişti condamnaţi pentru convingerile lor, sperăm ca acest text să contribuie, măcar din punct de vedere moral, la repunerea acestor conştiinţe naţionale la locul cuvenit în memoria neamului. Odată cu sfårşitul celei de-a doua conflagraţii mondiale şi venirea pe scena politică a comunismului, ad-hoc a fost creată o instituţie butaforică care mima actul de justiţie. De sorginte sovietică, acest surogat numit „Tribunalul Poporului“, mecanism care trebuia să împartă justiţia în „Romånia sovietică“, a început debarasarea şi pedepsirea în stil stalinist a ultimelor rămăşiţe ale „elementelor duşmănoase“ din politică, armată şi presă, cei care înainte de actul de la 23 august 1944 preferau „hitleriştii“ în locul „staliniştilor“, două elemente la fel de criminale în faţa istoriei. Imediat după instalarea sa la cårma noului guvern comunist, Petru Groza avea să rostească: „Vă spun dumneavoastră, scoateţi din sufletele voastre acea otravă care încă mai dăinuie. Noi dorim să simţim că sunteţi luptători pentru libertate, că doriţi ca noi să făurim o Romånie nouă, liberă, democratică, în locul aceleia călcată de picioarele dictaturii“.

Proces „kafkian“

Între 22 iunie şi 4 mai 1945, la circa 20 de ani de la apariţia romanului „Procesul“ al lui Franz Kafka, acest episod, de data aceasta în realitate, avea să se reediteze într-un mod morbid cu jurnalişti români care nu zâmbiseră către noua stăpânire. Acest nou „Tribunal al poporului“ inventase şi un nou tip de proces, acolo unde principiile esenţiale de drept erau eliminate cu o lejeritate debordantă: se abolea prezumţia de nevinovăţie şi doar faptul că fuseseşi arestat însemna că actul condamnării era inevitabil, iar „litera stacojie“ a vinovăţiei devenise laitmotiv. Toate principiile juridice cunoscute erau răsturnate, la fel ca şi valorile societăţii muribunde cu orientate pro-occidentală care se pregătea pentru o jumătate de secol de beznă. „Justiţiarii“ noii stăpâniri erau nouă persoane, dintre care doi erau magistraţi, iar şapte făceau parte din, cum s-ar numi acum, societatea civilă, adică „oameni de bine“ care ştiau foarte bine ce partitură au de interpretat în acest spectacol grotesc, persoane denumite oficial „judecători ai poporului“. Această nouă instanţă se substituia astfel Consiliului de Miniştri, singura instituţie abilitată să trimită în judecată oameni care se făceau vinovaţi de „crime de război sau de dezastrul ţării“.

Cine erau „criminalii“? De la Pamfil Seicaru si Nichifor Crainic la Radu Gyr

Cel mai interesant lot al persoanelor judecate pentru „dezastrul ţării“ a fost cel al jurnaliştilor, cei care nu simpatizaseră cu tătuca Stalin şi erau filogermani. În fapt erau doar jurnalişti cu un pronunţat condei naţionalist, care aveau anumite convingeri neconcordante cu ideile Moscovei, de rearanjare a noii ordini mondiale instituite după cel de-al Doilea Război Mondial. Printre ziarele care au deranjat noua putere proaspăt venită pe tancurile sovietice prin trădări şi proaste decizii politice se numărau cele mai mari ziare ale acelor vremuri, printre care „Universul“, „Curentul“, „Porunca Vremii“, „Gândirea“. Aceste ziare au primit rapid eticheta de promotoare ale naţionalismului, antisovietismului sau antidemocrate. În plan politic, acestea erau acuzate că ar fi sprijinit legionarismul, fascismul şi hitlerismul, iar ziariştii au devenit brusc „criminali de război“. Nu mai puţin de 14 jurnalişti, cei mai prestigioşi din perioada interbelică, aveau să fie citaţi în faţa unui „pluton moral de execuţie“. Printre aceştia se regăseau Pamfil Şeicaru (fondatorul şi şeful cotidianului „Curentul“), Nichifor Crainic (revista „Gândirea“), Stelian Popescu (fondatorul „Universului“), Ilie Rădulescu („Porunca Vremii“), Romulus Dianu, Radu Gyr, Ion Dumitrescu, Gabriel Bălănescu, Romulus Seişanu, Ilie Popescu-Prundeni, A. Cosma, Justin Iliesu, Nicolae Iliescu şi Alexandru Hodoş.

Vinerea neagră

În data de 1 iunie 1945, într-o „vinere neagră“, cei enumeraţi mai sus erau aduşi în faţa completului de judecată, unde soţia lui Silviu Brucan, pe numele ei de domnişoară Alexandra Sidorovici, avea să măture pe jos cu aceşti „criminali de război“. „Eri dimineaţă a început în faţa Tribunalului Poporului procesul celui de al doilea lot de acuzaţi: ziarişti. Numai şapte din ei sunt prezenţi, restul urmează a fi judecaţi în lipsă. La ora 8,3 membrii tribunalului intră în sala de şedinţe. Sunt aceiaşi care au judecat primul lot de criminali de război. Acuzarea e susţinută de: d. av. C. Vicol, prodecan al baroului de Ilfov şi acuzator public, av. I. D. Ioan şi d-na ing. Alexandra Sidorovici (soţia lui Silviu Brucan – n. red.), acuzator public. D. preşedinte Ilie Ţabrea deschizând şedinţa, aduce la cunoştiinţa lui Ilie Rădulescu că actul de acuzare împotriva sa a fost extins şi asupra faptelor de instigare şi participare la crimele de război, pasibile de pedeapsa cu moartea“, scria ziarul „Universul“, de data aceasta trecut de partea comuniştilor, în ediţia din 1 iunie 1945. Vom reda în continuare textul „nealterat“ al acestui ziar, articol care este în fapt un fel de „necrolog al ziariştilor nealiniaţi“ comunismului:

APELUL INCULPAŢILOR: Ziaristi luptatori si genii ale Romaniei

Se face apelul inculpaţilor, fiind prezenţi: Ionel Dumitrescu, zis Dimitrescu, Romulus Dianu, Romulus Seişeanu, Ilie Rădulescu, Ilie Popescu-Prundeni, Alexandru Hodoş, Radu Demetrescu-Gyr; fiind absenţi: Pamfil Şeicaru, Stelian Popescu, Grigore Manoilescu, Gabriel Bălănescu, Pan M. Vizirescu, Aurel Cosma şi Dobre Ion zis Nichifor Crainic.

IONEL DUMITRESCU, zis DIMITRESCU, 40 de ani, născut în Bucureşti, avocat, ziarist. ROMULUS DIANU: Vârsta 40 ani, născut în Bucureşti, de profesie ziarist şi scriitor, domiciliat în Bucureşti, str. Arhitect Mincu nr 9. ROMULUS SEIŞEANU: Vârsta 60 de ani, născut în Tecuci, de profesie ziarist, domiciliat în Bucureşti. ILIE RĂDULESCU: Vârsta 46 ani, născut în 1898, în comuna Mihăiţă-Dolj, de profesie ziarist, domiciliat în Bucureşti. ILIE POPESCU-PRUNDENI:Vârsta 38 ani, născut în comuna Prundeni-Vâlcea, de profesie ziarist, domiciliat în Bucureşti str. Mitropolitul Iosif nr. 1. ALEXANDRU HODOŞ: Vârsta 51 ani, născut în Bucureşti, profesiunea ziarist, domiciliat în str. Ciprian nr.14. RADU DEMETRESCU-GYR: Vârsta 40 ani, născut în CâmpuLung, jud. Muscel, profesiune fost conferenţiar universitar, scriitor, fără domiciliu. D. PREŞEDINTE: Să se dea citire actelor de acuzare. Se dă citire jurnalului Consiliului de Miniştri de trimitere a acuzaţiilor în judecata Tribunalului Poporului. Se dă citire actului de acuzare privind pe acuzaţii: Pamfil Şeicaru, Ionel Dumtrescu, Romulus Dianu, Romulus Seişeanu, Ilie Rădulescu, Ilie Popescu-Prundeni, Alexandru Hodoş, Radu Demetrescu-Gyr, Grigore Manoilescu, Gabriel Bălănescu, Pan M. Vizirescu şi Aurel Cozma. Se dă citire actului suplimentar de acuzare privitor la Ilie Rădulescu. Se dă citire actului de acuzare împotriva acuzaţilor: Dobre Ion, zis Nichifor Crainic şi Stelian Popescu.

Interogatoriul Acuzaţilor

Trecem la interogatoriu. Dumitrescu Ion, câtă vreme aţi exercitat profesiunea de ziarist şi la care ziar? Dumitrescu I.: Am început în 1928, am fost redactor la „Curentul“, iar în Septembrie 1940, când a venit „revoluţia“ legionară, am hotărât să mă retrag din presă; au fost unele stăruinţe din partea „camarazilor“ gazetari ca să scriu din nou, am scris două articole generale despre legionari. PREŞEDINTELE: Aţi publicat în ziarul „Curentul“ din 10 Ianuarie 1938 „Primii noştri zece ani“ care conţinea elogii la adresa lui Pamfil Şeicaru? DUMITRESCU I.: Erau aduse elogii directorului, redactorilor, etc. PREŞEDINTELE: Din Iulie 1943 până în Iunie 1944, l-aţi urmat pe Antonescu în inspecţiuni în interiorul ţării şi aţi scris reportagii de război? AC. ION DUMITRESCU: Da. PREŞEDINTELE: Este exact că făceaţi apologia lui Ion Antonescu? AC. ION DUMITRESCU: Nu, domnule preşedinte. „Mareşalul“ îşi făcea singur apologia. Eu reproduceam „numai“. PREŞEDINTELE: Recunoaşteţi că aţi scris articole în ziarul „Curentul“ în care atacaţi Liga Naţiunilor şi instituţiile democratice? AC. ION DUMITRECU: Am denunţat infirmităţile Ligii Naţiunilor. AC. ROMULUS DIANU: Am debutat în 1925 şi am fost cronicar literar la ziarul Rampa. Mai târziu am fost timp de un an redactor al ziarului naţional-ţărănesc „Dreptatea“. După aceia mi-am făcut stagiul militar şi înapoindu-mă din armată mi s’a oferit un loc la „Curentul“ unde am rămas până în preajma evenimentului dela 23 August 1944.

AL TREILEA ACUZAT: Romulus Seişeanu

PREŞEDINTELE: Acuzatul următor: GREFIERUL COLAC: Romulus Seişeanu PREŞEDINTELE: Este exact că în timpul războiului aţi scris cronici de război şi din când în când articole de fond? ROMULUS SEIŞEANU: Da. În ziarul Universul şi în „Curentul“ din 1943-44 PREŞEDINTELE: Este exact că făceaţi la radio cronica militară săptămânală? ROMULUS SEIŞEANU: Da, în urma invitaţiei directorului general al Radio- Difuziunii PREŞEDINTELE: Recunoaşteţi că în cursul anului 1943 şi al anului 1944 aţi încercat în diverse articole, în cronica războiului dela radio să minimalizaţi rezultatele tactice şi strategice obţinute de Aliaţi pe câmpul de luptă, pentru a susţine războiul împotriva Aliaţilor, deşi în acel moment orice om de bună credinţă era convins că războiul Axei era pierdut? ROMULUS SEIŞEANU: Spune că era „sincer“ în cele ce scria şi vorbea cu privirea la „lipsa de importanţă“ a succeselor aliate.

AL PATRULEA ACUZAT: Radu Gyr

Să fie interogat Radu Demetrescu-Gyr. Câtă vreme aţi exercitat profesiunea de ziarist, şi la ce ziare aţi colaborat? RADU DEMETRESCU-GYR: Colaborarea mea în presă a fost din luna Octombrie 1937 şi până la 15 Aprilie 1938, în paginile „Bunei Vestiri“. Am mai avut apoi o epocă de gazetărie, de 4 luni fără ceva, în 1943, epoca August-Noembrie. PREŞEDINTELE: La ce ziar? RADU DEMETRESCU-GYR: „Capitala“ PREŞEDINTELE: Pentru activitatea legionară aţi fost pedepsit? RADU-GYR: Recunoaşte că a fost membru al mişcării legionare, şi că a fost condamnat, după vechime. PREŞEDINTELE: Recunoaşteţi că la 3 Ianuarie 1941 aţi trimis o adresă Ministerul Artelor în care arătaţi că, în prezent – datorită măsurilor dvs energice- nu funcţionează ca trupe minoritare de teatru decât una germană în Sibiu? RADU GYR: În faţa actului trebuie să recunoască. PREŞEDINTELE: Recunoaşteţi că în articolul „Amurgul unei bestii“ din 15 Ianuarie 1933 atacaţi pe ministrul Iamandi? RADU-GYR: Era un ton violent de polemică, nu un îndemn la asasinat. PREŞEDINTELE: Recunoaşteţi că în articolul „Fabricanţii de venin“ apare evidentă tendinţa pentru dictatură, dvs. arătându-vă antidemocrat şi antisemit? RADU-GYR: „Evreismul în cultură“, nu am atacat pe omul evreu, n’am atacat o rasă pe bază de „misticism“ PREŞEDINTELE: Recunoaşteţi că sunteţi autorul unor versuri şi imnuri, care îndeamnă tineretul la asasinate şi atrocităţi? RADU-GYR: Versurile mele sunt strict „lirice“. AC. PUBLIC VICOL: Este acuzatul autorul cântecelor legionare, pe care le cântau legionarii pe toate străzile? RADU-GYR: Da. AC. PUBLIC VICOL: Care au fost consecinţele acestor cântece, o să vedem la proces. RADU-GYR: Patru sunt ale mele.

Consoarta lui Brucan: „Ei sunt doar nişte vânduţi, nişte nemernici“

În ziua de 3 iunie 1945, în acest proces şi-a făcut simţită prezenţa acuzatorul public Alexandra Sidorovici, cea care avea să-i devină soţie unui dintre creierele loviturii de stat din ‘89, Silviu Brucan, redactor-şef la „Scânteia“ şi presupus agent KGB. Despre această Alexandra Sidorovici se ştie că a ajuns ulterior adjunct-şef de catedră la Catedra de marxism-leninism de la Institutul Politehnic din Bucureşti, dar a mai ocupat şi funcţiile de secretar general al Ministerului Minelor şi Petrolului (1948-1958) sau, culmea, secretar general al Uniunii Femeilor Democrate Române din 1948. Dar mai bine se vedem exact ce reda presa vremii despre această zi când, în stil bolşevic, viitoarea doamnă Brucan vitupera asupra ziariştilor: „În şedinţa de Vineri dim., are cuvântul d-na acuzator ing. Alexandra Sidorovici. D-sa începe arătând cum a încercat propaganda hitleristă să insufle poporului numai câteva idei simple, adică mai exact, una singură: ura. Ura pentru englezi, ruşi; evrei, ura faţă de democraţie. Pentru a face pe oameni să urască, a inventat pericole cari trebuiesc distruse, spre a nu fi noi distruşi de ele. Şi această propagandă a fost făcută la ordinul lui Hitler şi al slugii lui, Antonescu, de aceşti ziarişti care s-au numit «naţionalişti», dar cari, punându-se în slujba unei cauze străine de neamul nostru, au susţinut distrugerea poporului român, târându-l într-un război la remorca hitlerismului. Ei au fost puşi în mişcare de banul străin transmis prin călăul Killinger. Ei poartă vina pieirii a sute de mii dintre cei mai buni fii ai ţării. Nu se poate ca ei să nu fi ştiut că oamenii pe cari îi preamăreau erau jefuitori şi criminali. Ei nu pot invoca o ideologie. Ei sunt doar nişte vânduţi, nişte nemernici, tocmiţi să răspândească ideea hitleristă. Şi cât de odioasă pare fapta ziariştilor din faţa dumneavoastră şi a celor plecaţi în Germania ca să se pună la adăpost de răsplata cuvenită – unde totuşi pedeapsa îi va ajunge – atunci când comparăm atitudinea lor cu atitudinea eroică a ziariştilor patrioţi, a ziariştilor democraţi. Dar nu trebuie să ne ducem departe, în străinătate, în Uniunea Sovietică sau în Franţa, ca să găsim exemple eroice. Să evocăm exemplul luminos al lui Alexandru Sahia, ziarist şi luptător; n-avem decât să evocăm exemplul plin de dârză conştiinţă patriotică şi cetăţenească al ziaristului şi luptătorului Miron Constantinescu, care a înfruntat teroarea Siguranţei şi a temniţelor şi şi-a pus talentul condeiului în serviciul poporului! Voi trece acum la analizarea crimelor lotului de acuzaţi, care-mi revin mie“, scria în ediţia de la 3 iunie 1945 ziarul „Universul“.

„Dece scria la «Curentul» dacă nu a vrut să susţină războiul hitlerist? Dece ai scris aşa cum ai scris?“

Cei mai mulţi „clienţi“ ai nevestei lui Brucan au fost jurnaliştii de la „Curentul“. Ura acesteia se răsfrângea în special şefului acestui ziar, Pamfil Şeicaru, refugiat în Germania după actul de la 23 august 1944, când România a fost pusă la picioarele URSS-ului lui Stalin. Despre acest episod al inculpării jurnaliştilor de la „Curentul“, acelaşi ziar „Universul“, devenit între timp de factură bolşevică, sorbea în scris în rechizitoriu acesteia. „În ce priveşte acuzatul Hodoş, care încă din 1935 a susţinut schimbarea politicii externe a României şi întronarea politicei hitleriste, spune apărarea că nu a mai scris până la 1940 niciun articol. Este foarte just. Am arătat acest lucru în rechizitoriul meu, dar subliniez încă o dată că tocmai în 1941, la declanşarea războiului criminal, Hodoş revine în presă şi deslănţuie o nouă furtună de articole care susţin războiul criminal şi trădător. Unde? Tocmai în «Curentul». De ce a făcut acest lucru? L-am întrebat în faţa dvs, la interogatoriu şi nu a putut să răspundă, pentru că nu exista răspuns valabil. Sunt de părerea maestrului Ionescu că trebuie examinată viaţa întreagă a unui om şi că trebuie examinată viaţa întreagă a lui Hodoş. Dar dacă o examinăm, vedem că există o perfectă continuitate între debutul său alături de Goga, de întreaga colaborare la ziarul care apărea sub banderolă purtând cu emblemă ura de rasă şi activitatea sa din 1941 de la «Curentul», iar de mai târziu de la «Capitala». Când maiestrul Ionescu încerca să-l desvinovăţească pe Hodoş spunând că era supravegheat sălbatec pe sbirul Şeicaru care nu-l lăsa să scrie cum voia, îl întrebăm: De ce scria la «Curentul», dacă nu a vrut să susţină războiul hitlerist? Dece ai scris aşa cum ai scris? De altfel, exemplul ziariştilor democraţi despre care am vorbit în rechizitoriul meu dovedeşte că nimic nu obliga pe ziarist să scrie atunci când nu vroia, deasemeni nimic nu-l putea împiedica să scrie când vroia, să combată războiul lui Hitler, atunci când nu voia să-l servească. În ce priveşte pe ac. Radu Gyr, ţin să precizeze că este trimis în faţa Tribunalului pentru proza ce a scris şi în care a susţinut sistemul legionar, regimul antonescian şi războiul criminal de cotropire a lui Hitler. Repet cuvintele acuzatorului public Vicol care l-a acuzat pe Gyr că a dat concursul său „moral“ mişcării huliganice legionare. Când un om de litere cunoscut, un scriitor se alătură unei asemenea mişcări, desigur aduce un aport moral. De acest lucru este acuzat Gyr. Eri s-a plâns amarnic acuzatul că a fost trimis pe front, că a suferit acolo, că a venit bolnav. Ei bine, dacă nu i-a plăcut să se ducă pe front, de ce a susţinut acel războiu care a trimis pe front mii şi milioane de tineri împotriva intereselor naţionale ale României? Singur nu s-a dus nimeni de bună voie. Dintre criminalii de războiu pe care îi aveţi de judecat astăzi unul nu a vrut să meargă pe front însă a trimis pe ceilalţi ca să moară pentru războiul lui Hitler“, scria „Universul“ în ediţia din 4 iunie 1945.

Sentinţa: de la degradare civică la moarte

La numai două zile distanţă, „Universul“, ziarul care a relatat pas cu pas acest proces al marilor „criminali de breaslă“, scria că „domnul consilier“ Ţabrea, preşedintele acestui „tribunal al poporului“, în fapt un pluton juridic de execuţie, pronunţa sentinţa: „Eri dim. la ora anunţată, sala de şedinţe era ocupată până la ultimul loc. În altă sală, judecătorii au intrat în deliberare. Orele se scurg anevoios şi nervozitatea celor din sală creştea. Se fac prognosticuri asupra sentinţei, mai ales de reprezentanţii presei. La ora 13 apar judecătorii. Sobrii, unul câte unul îşi ocupă locurile, rămânând totuşi în picioare. În sală se face tăcere, ca într-o reculegere. Apoi d. preşedinte Ilie Ţabrea, calm, începe citirea sentinţei. E luat, pe rând, fiecare acuzat şi, după ce vina sa este încadrată de o seamă de articole, i se citeşte şi osânda“, este descrisă atmosfera înainte de sentinţă. Tribunalul poporului decidea atunci la ce pedepse vor trebui să se supună inculpaţii: „1. PAMFIL ŞEICARU, pentru că a părăsit ţara natală şi s-a pus în slujba inamicilor României, a atacat prin viu grai aliaţii ţării, pedeapsa cu moartea, iar pentru faptul de crimă pentru dezastrul ţării, se pedepseşte cu detenţiune grea pe viaţă, iar conform art 1. din Codul penal, se aplică pedeapsa cea mai grea. Osebit, mai este condamnat la confiscarea întregii averi, afară de cea provenită din succesiuni. 2. IONEL DUMITRESCU, pentru crimă de dezastrul ţării, fiindcă s-a pus în slujba hitlerismului şi fascismului, la detenţiune grea pe timp de 20 de ani, degradare civică zece ani şi confiscarea averii soţiei şi descendenţilor 3. ROMULUS DIANU, pentru crimă de contribuţie la dezastrul ţării şi instigare la crime de război, la 20 de ani detenţiune grea, 10 ani degradare civică şi confiscarea averii. 4. ROMULUS SEIŞANU, pentru aceleaşi vini, la detenţiune pe viaţă, zece ani degradare civică şi confiscarea averii. 5. ILIE RĂDULESCU, condamnat cu majoritate de şapte voturi pentru instigare la crime de război, la muncă silnică pe viaţă şi zece ani degradare civică, iar pentru contribuţie la dezastrul ţării, condamnat în unanimitate la detenţiune grea pe viaţă, aplicându-i-se conform Codului penal, pedeapsa cea mai grea; condamnat deasemeni la confiscarea averii, aflată atât pe numele său, al soţiei şi descendenţilor, afară de cea provenită din succesiuni. 6. ILIE POPESCU PRUNDENI, pentru crimă de dezastrul ţării, la detenţiune grea pe viaţă şi confiscarea averii. 7. AL. HODOŞ, pentru crima de contribuţie la dezastrul ţării, la 20 de ani detenţiune, zece ani degradare civică şi confiscarea averii. 8. RADU DEMETRESCU-GYR, pentru crimă de contribuţie la dezastrul ţării, la 12 ani detenţiune riguroasă, cinci ani degradare civică şi confiscarea averii. 9. GRIGORE MANOILESCU, pentru că a părăsit ţara natală şi s-a pus în slujba inamicilor României, ca ministru al propagandei în guvernul Horia Sima, la pedeapsa cu moartea, iar pentru contribuţie la dezastrul ţării, la detenţiune grea pe viaţă şi confiscarea averii. I se va aplica pedeapsa cea mai grea. 10. GABRIEL BĂLĂNESCU, pentru crimă de contribuţie la dezastrul ţării, la detenţiune grea pe viaţă, degradare civică pe zece ani şi confiscarea averii. 11. PAN VIZIRESCU, pentru crimă de contribuţie la dezastrul ţării la detenţiune grea pe viaţă, degradare civică pe zece ani şi confiscarea averii. 12. AUREL COSMA, pentru crimă de contribuţie la dezastrul ţării, la detenţiune grea pe viaţă, zece ani degradare civică şi confiscarea averii. 13. ION DOBRE, zis NICHIFOR CRAINIC, pentru crimă de dezastrul ţării, la detenţiune grea pe viaţă, zece ani degradare civică şi confiscarea averii. 14. STELIAN POPESCU, pentru crimă de contribuţie la dezastrul ţării, la detenţiune grea pe viaţă, zece ani degradare civică şi confiscarea averii personale, a soţiei, şi descendenţilor, afară de cea provenită din succesiuni“.

Pamfil Şeicaru, reabilitat de Ceauşescu

Personalitate complexă şi controversată, fondatorul ziarului „Curentul“, Pamfil Şeicaru, plecat din ţară la 9 august 1944 la sfatul mareşalului Antonescu, înaintea nefastei zile de 23 august 1994, nu a apucat să fie ucis aşa cum îşi dorea soţia bolşevică a lui Brucan. În lucrarea istoricului Gheorghe Buzatu, intitulată „Nicolae Ceauşescu – biografii paralele, stenograme, agende, cuvântări secrete, dosare inedite, procesul şi execuţia“, (Colecţia OPERA OMNIA, 2011), acesta a descris cum unul dintre primele acte ale lui Ceauşescu după preluarea Partidului Comunist a fost să îl graţieze pe Pamfil Şeicaru. Prin Decretul Consiliului de Stat al RSR (păstrat secret), Pamfil Şeicaru a fost graţiat la 12 decembrie 1966, expunerea de motive fiind semnată de ministrul de Interne de atunci, Cornel Onescu. Astfel încât, după 10 ani, în august 1976, a revenit pentru câteva zile în ţară, la Bucureşti, într-o totală discreţie, pentru o întrevedere cu Nicolae Ceauşescu, care, din motive rămase necunoscute – cum menţionează Gheorghe Buzatu – „nu şi-a mai ţinut promisiunea“. „Lupta mea nu încetează. Nu am nimic de retractat, nimic de regretat dintr-o luptă străbătută din dogoarea unei convingeri. Dacă lupta a fost pierdută, nu însemnează că a fost nedreaptă cauza. Aş vrea ca evenimentele să-mi dovedească netemeinicia temerilor mele şi fericit aş fi, chiar cu preţul unei existenţe pribegite pentru restul vieţii, să nu fi avut dreptate şi o colaborare cu Rusia sovietică să fie posibilă, România păstrându-şi întreaga ei suveranitate. Lupta mea încetând, nu mai am nici un rost de a conduce mai departe «Curentul»“, îşi apăra Pamfil Şeicaru cu tărie propriile convingeri anticipând falimentul moral şi economic al colosului cu picioare de lut numit Uniunea Sovietică. La moartea sa, în octombrie 1980, primul-ministru al Bavariei, Franz Josef Straufl, l-a omagiat într-un mesaj, descriindu-l drept „un patriot român şi eminent ziarist… Moştenirea pe care a lăsat-o compatrioţilor săi este lupta pentru dreptate, omenie şi pace“.

Mădălin Necşuţu

Surse: Curentul si Ziaristi Online

***

1

Petitie: „SOLIDARITATE CU RADU GYR. Cerem Primariei Cluj Napoca sa nu schimbe numele strazii Poetului Inchisorilor.”

Către: Primăria Municipiului Cluj Napoca Domnule Primar, Domnilor Consilieri locali, Am luat cunoștință cu surprindere și indignare de proiectul de hotărâre prin care urmează a fi schimbată denumirea străzii Radu Gyr din Municipiul Cluj Napoca, în urma solicitării Ministerului Afacerilor Interne şi intervenţiei Institutului Național pentru Studiul Holocaustului în România “Elie Wiesel”, intervenţie pe care noi o considerăm abuzivă si neîntemeiată. În numele Fundaţiei “Ion Gavrilă Ogoranu”, înfiinţată la iniţiativa luptătorilor anticomunişti care au supraviețuit represiunii, având ca obiect de activitate, conform statutului, “cinstirea şi păstrarea vie a memoriei luptătorilor pentru libertatea şi demnitatea naţiunii române în decursul deceniilor de represiune prin care a trecut România în ultimul secol”, vă comunicăm poziția noastră argumentată, pe care o supunem atenției Consiliului Local privitor la proiectul hotărârii de schimbare a numelui străzii Radu Gyr cu numele artistului maghiar Szervatiusz Jeno. Ne solidarizăm, pe această cale, cu poziţia adoptată în acest caz de preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, dl Octav Bjoza, subsecretar de stat în cadrul Secretariatului de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor anticomunişti. Poetul Radu Gyr a intrat deja în conștiința națională ca “poet al pătimirii“ în închisorile comuniste. Opera poetulului Radu Gyr are o valoare artistică incontestabilă, confirmată şi prin faptul că poetul a fost de mai multe ori laureat al Societății Scriitorilor Români, Institutului pentru Literatură și Academiei Române. Dar poate cea mai importantă contribuţie a operei lui Radu Gyr este suportul moral constituit de poeziile sale pentru mii şi mii de deţinuţi politici. Mulţi dintre ei au mărturisit, în volumele de memorialistică publicate, că, în lungii ani de suferinţă şi deznădejde, creaţiile zămislite de Radu Gyr în infernul concentraţionar, transmise din om în om prin viu grau sau prin alfabetul Morse, au constituit hrana sufletească şi sprijinul care i-a ajutat, alături de rugăciune, să supravieţuiască. Intervenţia INSHR-EW pare cu atât mai suprinzătoare, cu cât este de notorietate faptul că poetul Radu Gyr, în calitatea sa de Director General al Teatrelor din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor, a dispus înfiinţarea în Bucureşti, în septembrie 1940, a Teatrului Evreiesc Baraşeum, singurul teatru evreiesc din Europa care a funcționat în tot restul anilor celui de-al Doilea Război Mondial. După cum declara şi la procesul din 1945, motivul pentru care Radu Gyr a luat această iniţiativă a fost situaţia deosebit de grea a artiştilor evrei, care – în baza unei decizii a guvernului legionaro-antonescian nu mai puteau fi salariaţi ai teatrelor existente. Astfel, acestor oameni li s-a oferit o posibilitate de trai şi de afirmare a spiritului artistic. Povestea condamnării lui Radu Gyr, împreună cu alţi scriitori şi ziarişti, în procesul intentat în 1945 de guvernarea comunistă instaurată de ocupantul sovietic, constituie subiectul unuia dintre cele mai dramatice episoade din filmul “Memorialul Durerii”, producţie a Televiziunii Române, având ca autoare pe prestigioasa realizatoare TV Lucia Hossu Longin. În filmul documentar „Demonul din calimara” este dezvăluită, în toată monstruozitatea sa, farsa juridică înscenată de comunişti în acest proces politic, un proces al delictului de opinie, montat în contradicţie cu normele legale şi constituţionale din acel moment. O mare parte a vieţii lui Radu Gyr a fost petrecută în închisorile regimurilor totalitare ce au întunecat trecutul recent al României. În 1938-1940 el a fost deţinut politic în lagărul de la Miercurea Ciuc, după care, în 1941, a fost condamnat din nou de regimul lui Ion Antonescu. În 1945, poetul a făcut obiectul unui nou proces politic, alături de alţi scriitori şi jurnalişti acuzaţi de guvernul comunist instaurat de ocupaţia sovietică pentru literatura şi activitatea lor ziaristică. Pentru a putea înţelege mai bine contextul în care s-a desfăşurat acel proces şi caracterul său ilegitim şi abuziv, vom apela la consideraţiile jurnalistului de origine evreiască Teşu Solomovici, publicate în ziarul Ziua, material republicat anii trecuţi pe site-ul Ziarişti Online: “Decretul-lege din 21 aprilie 1945 legifera o invenţie comunistă satanică: “Tribunalul Poporului”. O instanţă specială de judecată, neexistentă până atunci, care va deveni principala armă de exterminare a “elitelor burgheze”. Reputatul istoric Dinu C. Giurescu, în cartea “Uzurpatorii”, arată că acest lucru a fost posibil datorită guvernului impus prin ultimatumul şi şantajul exercitat de A. Vîşinschi în numele lui Stalin. Guvernul Petru Groza, de la 6 martie 1945, a făcut posibil ca administraţia centrală şi teritorială, poliţia, jandarmeria, armata, informaţiile şi comunicaţiile să fie controlate de Partidul Comunist Român. Sarcina trasată de Stalin stipula clar: trei ani pentru comunizarea României şi nimicirea definitivă a “duşmanilor poporului”. (…) “Printre cei dintâi vizaţi de noile organisme au fost ziariştii. Mai ales aceia care, prin scris şi atitudini publice, s-au plasat între factorii de reală influenţă. Aceia care au condus marile cotidiene – «Universul», «Curentul », «Porunca Vremii», «Gândirea » – au fost consideraţi responsabili ai naţionalismului, legionarismului, susţinători ai hitlerismului şi fascismului. Ei au primit etichete de antisemiţi, antisovietici, antidemocraţi şi au fost judecaţi drept criminali de război“, scrie [cercetătorul] Ioan Opriş. Au fost introduse noi principii diriguitoare, între care abolirea prezumţiei de nevinovăţie: de vreme ce erai arestat, erai vinovat. Dreptul la apărare devenise o simplă formalitate, iar sentinţa se hotăra de regulă, înaintea procesului, în timpul anchetei. Astfel, toate principiile de bază ale Justiţiei româneşti, care răspundeau standardelor europene ale vremii, erau răsturnate – scrie Giurescu.”. ( Sursa: http://www.ziaristionline.ro/2011/03/27/tesu-solomovici-despre-procesul-ziaristilor-nationalisti/ )

În aceste condiţii, considerăm că ar fi aberant ca, în România anului 2017, la 27 de ani de la căderea comunismului, într-o ţară membră NATO şi UE, consiliul local al celui mai mare oraş din Transilvania să ia o decizie pe baza tezelor susţinute, în urmă cu 72 de ani, de reprezentanţii Partidului Comunist Român, la ordinele ocupantului sovietic. De altfel, măsura de înlocuire a numelui poetului Radu Gyr acordat străzii din Cluj Napoca se află în contradicţie flagrantă cu un act normativ (iniţiat de grupul PNL), recent adoptat de Parlament şi promulgat de Preşedintele Klaus Iohannis. Este vorba de Legea nr.127 din 30 mai 2017 pentru instituirea Zilei naţionale de cinstire a martirilor din temniţele comuniste, în a cărei expunere de motive, poetul Radu Gyr este menţionat, alături de Mircea Vulcănescu, Iuliu Maniu, Nicolae Steinhardt, Tertulian Langa, Richard Wurmbrandt şi alte nume mari, ca unul dintre martirii închisorilor politice comuniste cărora le este închinată această zi. (Sursa: https://www.agerpres.ro/politica/2017/05/30/legea-prin-care-14-mai-devine-zi-nationala-de-cinstire-a-martirilor-romani-din-temnitele-comuniste-promulgata-18-28-58 )

Este evident că retragerea numelui lui Radu Gyr acordat străzii din Cluj, sub acuzaţia de a fi fost “criminal de război”, contravine flagrant actului normativ sus menţionat. Domnule Primar, Domnilor Consilieri locali, Ţinând cont de cele arătate în această petiţie, vă solicităm să nu aprobaţi hotărârea de modificare a denumirii străzii Radu Gyr. Numele celui care a devenit simbolul transfigurării artistice a suferinţei în închisorile politice comuniste trebuie să rămână la locul său, ca un act de dreptate în faţa Istoriei şi a viitorului Naţiunii române. Stă în puterea dumneavoastră să arătaţi că administraţia publică a municipiului Cluj Napoca se află în mâna unor oameni demni, călăuziţi în activitatea lor de respectul pentru Adevăr şi valorile naţionale. Cu deosebită stimă, Coriolan Baciu Preşedintele Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu S-au alăturat petiţiei, susţinând-o:

Dan Puric – actor
Lucia Hossu Longin – preşedinte Fundaţia Memorialul Durerii Marius Oprea – istoric Zoe Rădulescu – preşedinte de onoare al Asociaţiei Gogu Puiu şi Haiducii Dobrogei
Manuela Hărăbor – actrița

20/06/2017

Autor: Fundatia Ion Gavrila Ogoranu

Destinatar: Primaria si Consiliul Municipal al Municipiului Cluj Napoca

petitia o puteti semna AICI

Publicat în Social | Lasă un comentariu