Serghei Lavrov, la inaugurarea oficială a mozaicului cupolei Catedralei Sf. Sava din Belgrad, cea mai mare biserică ortodoxă din Europa: „Biserica Ortodoxă s-a remarcat mereu prin felul în care a dat oamenilor încredere”

1.jpg

spc.rs: Inaugurarea oficială a mozaicului de pe cupola Catedralei Sf. Sava din Belgrad a avut loc săptămâna trecută, așa cum anunța din timp presa sârbă. La eveniment au fost prezențoi în Patriarhului Serbiei și membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe, Mitropolitul de Volokolamsk, Hilarion, președintele Serbiei, Aleksandar Vucici, oficiali ai guvernului de la Belgrad, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, Președintele Republicii Srpska, Milorad Dodik, precum și reprezentanți ai companiei ruse Gazprom, care au contribuit la executarea și instalarea mozaicului monumental de pe cupola bisericii cu o donație de 4 milioane de euro.

1
În cuvântul rostit în cadrul ceremoniei, Patriarhul Irineu a amintit că Biserica Sf Sava, cea mai mare catedrală ortodoxă din Europa, a fost construită pe locul în care turcii au ars corpul Sfântului Sava, primul Arhiepiscop al sîrbilor și iluminator, în 1595 și a mulțumit Rusiei și Patriarhului Chiril pentru ajutorul dat în realizarea impresionantului mozaic, potrivit orthodoxie.com

„În 1895, cu ocazia comemorării a trei sute de ani de la evenimentul tragic, s-a născut ideea de a construi pe acest loc o biserică maiestuoasă, dedicată figurii spirituale și culturale proeminente, apostolul poporului sârb, Sfântul Sava. La începutul secolului XX, mai multe anunțuri de concurs au fost publicate pentru construcția bisericii, dar nu au fost puse în aplicare, după care Serbia a trecut prin Golgota războaielor balcanice și a Primului Război Mondial.(…) Sperăm că Rusia va continua să ne ajute și cu pictura frescelor Bisericii Sf. Sava. Dacă Domnul Iisus și Sfântul Sava vor ca biserica să fie terminată conform planului, ea fi mândria sârbilor și a rușilor, precum și a ortodoxiei”, a spus Patriarhul Irineu.

Ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a mulțumit, la rândul lui, celor care au contribuit la construcția, decorarea și pictura frescelor Bisericii Sf. Sava, apreciind că acest moment „simbolizează apropierea spirituală și culturală a cetățenilor noștri și a bisericilor noastre”. „Este foarte important să arătăm această unitate într-un moment în care Bisericile ortodoxe rusă și sârbă trec printr-o perioadă în care încrederea în ele este pusă la încercare. Cu toții vedem cum se încearcă antrenarea bisericilor în jocuri politice, și în ​​Ucraina, Muntenegru și Macedonia, dar Biserica Ortodoxă s-a remarcat mereu prin felul în care a dat oamenilor siguranță și încredere” , a spus Lavrov, convins că „această perioadă turbulentă a Bisericii noastre va fi depășită cu demnitate, așa cum s-a întâmplat de fiecare dată în istorie”.

1

1

Știrea inițială

A fost finalizată instalarea compoziției centrale a mozaicului din interiorul Catedralei Sf. Sava din Belgrad, cea mai mare catedrală ortodoxă a Europei. Mozaicul descrie Înălțarea lui Iisus Hristos.

Proiectul, în valoare de 4 milioane de euro, a fost finanțat de gigantul energetic rus Gazprom Neft.

Deși prezentarea oficială va avea în zilele următoare, la eveniment fiind așteptat ministrul rus de externe Serghei Lavrov, site-ul B92 publică în exclusivitate fotografii din interiorul impresionantei biserici ortodoxe.
Acesta este unul dintre cele mai importante proiecte din lume, de la ora actuală, de decorare cu mozaic. Magnifica operă de artă a fost realizată la Moscova, iar la ea au contribuit 90 de artiști, conduși de Nikolai Mukhin, membru al Academiei Ruse de Arte.

1

Finalizarea mozaicului, care cântărește 40 de tone a durat un an, acesta fiind apoi tăiat și transportat la Belgrad în camioane speciale.

1

Catedrala Sf. Sava, construită în stilul sîrbo-bizantin, poate primi 12 000 de credincioși. Este este cea mai mare biserică ortodoxă din Europa, construcția ei începând în anii 1930 în zona Vracar din Belgrad, unde, la 27 aprilie 1595 turcii au ars moaștele Sfântului Sava, fondator al Bisericii Ortodoxe Sârbe, pentru a calma și pedepsi o populație rebelă. Catedrala Mântuirii Neamului de la București va putea găzdui doar 5.000 de oameni.

1

Decizia construirii Catedralei Sfântul Sava a fost luată în anul 1885, dar în acel moment nimeni nu a putut estima când vor fi terminate lucrările. Singura certitudine pe care au avut-o oamenii de atunci a fost aceea că sfântul lăcaș va reprezenta expresia profundului respect pe care poporul îl are pentru Sfânt.

 

„Nimeni nu vă poate spune ce să faceți cu corpul vostru, fie că e vorba de a tranziționa către o persoană trans, fie că e vorba de avort”, i-a învățat pe copiii din Focșani „transgenderul” Patricia Brăila, cu sprijinul Ambasadei SUA

1

activenews.ro: „Women Talk”, conferința ce a stârnit opoziția societății civile la Focșani, s-a prezentat ca pe un eveniment care prezintă problemele legate de „drepturile și discriminarea femeii”. Așa anunța în titlu publicația Ziarul de Vrancea. Câteva rânduri mai jos, obiectivul conferinței era definit drept „educarea tinerilor despre rolurile de gen, drepturile femeii și combaterea discriminării”.

Conform publicației focșănene, VranceaMedia, violența asupra femeilor sau drepturile acestora s-au strecurat printre pledoarii generoase în favoarea ideologiei genului, cea care postulează că fiecare persoană poate să-și aleagă genul, indiferent de sexul biologic.

O astfel de persoană, Patricia Brăila (care se consideră mai nou, bărbat), a vorbit tinerilor focșăneni despre deconstrucția omului și „reconstrucția” acestuia „conform calapodului vostru, oricare ar fi el”.

„Eu stabilesc ce fac cu corpul meu, nu terți!

Pentru că, atâta timp cât suntem Trans, depindem de niste gate-keeperi, de niste oameni care să valideze identitatea noastră.

Nimeni nu poate spune – si nici vouă! – ce să faceti cu corpul vostru fie ca e vorba de a tranzitiona către o persoană Trans, fie că e vorba, cine știe, de altceva, avort, sau orice altfel de a vă raporta la voi!”, a spus Patricia Brăila.

„Viata nu înseamnă să te găsești, ci înseamnă să te creezi. […] Fără să ne dăm seama, absorbim de la naștere o grămadă de tipare sociale si cred că este foarte încurajator să faceti exercițiul de a le identifica in primul rând si, încet – incet, de a le deconstrui, de a le dezorganiza, ca să vă cunoașteți si să vă construiți pe voi conform calapodului vostru oricare ar fi el”, a mai spus ea.

Afirmațiile făcute la conferința „Women Talk” confirmă ceea ce spunea filozoful francez Betrand Vergely, și anume că impunerea „căsătoriei pentru toți” are ca scop promovarea ideii „a că totul se poate inventa, totul se poate construi, totul se poate decreta”.

„Cred că este important să spun că există și date ale existenței, și că omul nu a inventat tot. De ce? Pentru că un anumit număr de persoane din lobby-ul economic și un anumit număr din lobby-ul științific sunt extrem de interesate de ideea de căsătorie nu din perspectiva homosexualității, ci din perspectiva a ceea ce putem numi „constructivism”. Miza metafizică a ”căsătoriei pentru toți” este de a promova ideea că totul se poate inventa, totul se poate construi, totul se poate decreta.                                                                               Așadar este vorba de ideea de a înlocui noțiunea de dat natural prin triumful în primul rând al legii, și, în al doilea rând, al tehnicii. Așadar avem aici o miză metafizică de fond, de a ști dacă omul se bazează pe un dat sau doar pe o construcție. Cei care sunt pentru ”căsătoria pentru toți” doresc să impună ideea că totul se poate construi, se poate decreta, se poate inventa.
Trebuie să înțelegem că problema căsătoriei pentru toți depășește complet simpla problemă a homosexualității, ea pune în joc noțiunea de realitate. Merleau – Ponty spunea că omul este atât natural, cât și istoric. Astăzi dorim să ștergem noțiunea de natură și să facem din om o ființă pur istorică, pe care o vom putea fabrica în laborator, practicând experiențe noi. Eu spun că regăsim astăzi aceleași simptome care existau la apariția nazimului în jurul anilor ’35-’36, numai că astăzi, neo-fascismul care ne amenință,nu se va realiza prin motoare de extrema dreaptă sau extrema stângă, ci va fi legat de democrație și tehnologie. Platon ne-a spus: „Atenție la constructivismul democratic”. Și asta cu 2006 ani înainte de Hristos”, a declarat el, atunci.

Un clip cu discursul integral al lui Bertrand Vergely pe acest subiect este disponibil aici.

Iohannis: Suntem tot mai departe de o revocare a procurorului-șef DNA

1

activenews.ro: Președintele Klaus Iohannis a declarat, miercuri dimineață, că așteaptă o serie de documente pentru a lua o decizie în cazul procurorului-șef al DNA.
Totodată aceasta a menționat că nu este tentat să ia în calcul revocarea procurorului-șef al DNA, așa cum cere ministrul justiției, Tudorel Toader.

„O decizie astăzi, nu. Trebuie să aștept diferitele documente, cum ar fi motivarea de la CSM, dar, în condițiile date, este clar că suntem departe de o revocare. Tot mai departe”, a afirmat șeful statului, înainte de ședința de bilanț al DNA pe anul 2017, potrivit Agerpres.

Secția pentru procurori a CSM a dat aviz negativ marți propunerii ministrului Justiției, Tudorel Toader, de revocare din funcție a procurorului-șef al DNA, Laura Kovesi.

„Secția pentru procurori a decis respingerea solicitării ministrului Justiției cu privire la posibilitatea revocării doamnei procuror-șef, prin urmare avizul este unul negativ. În perioada imediat următoare hotărârea va fi motivată, va fi transmisă decidenților în vederea luării măsurilor legale”, a declarat Codruț Olaru, șeful Secției de procurori din CSM.

Strămutaţi-vă la nemărginire, de la lucruri mărunte

32

De multe ori s-a vorbit despre faptul că putem introduce în facerile noastre, în cuvintele noastre, un înţeles sau altul. Cum şi ce trebuie să facem spre a preschimba acest Mare Post, din ceva ce ne înfricoşează, în ceva ce ne insuflă? Dacă monahul întâmpină Marele Post cu insuflare, atunci el curge cu adevărat ca o perioadă insuflată, ca o pregătire spre a primi lumina învierii. Dar dacă omul se teme, atunci el îşi poate strica sănătatea, iar postul va fi pentru el un chin. Fie ca fiecare dintre voi, în duh, să îşi înrădăcineze în minte vreun chip al sfinţeniei pentru a se însufla.
Vă voi vorbi despre gândurile care mie mi-au fost preţioase. Ce am observat eu în viaţa lumii, a lumii oamenilor şi a lumii în general, în tot regnul animal? Singur omul este în stare să se reţină prin înfrânare atunci când în faţa lui se află mâncare – omul căruia i s-a dat duh ca şi chip al Dumnezeului Vecinic Care înfăptuieşte dintru nimic.
Opriţi-vă asupra acestui gând. Astfel, dacă ne vom înfrâna de la mâncare, sau de la somn, sau de la mai ştiu eu ce – toate acestea vor lucra spre a face să crească în noi ceea ce aparţine chipului lui Dumnezeu. A curăţi în noi chipul lui Dumnezeu cel întunecat de păcat – iată sarcina ce ne stă înainte! Când va trăi în noi ideea aceasta, atunci nu fară sens va fi toată înfrânarea noastră. Aşadar marea sarcină pe care ne-o pune înainte viaţa monahală este a ne asemăna cu însuşi Hristos, precum şi El a primit chipul omenesc, arătându-Şi Dumnezeirea.
Postul acesta este aşezat întru amintirea postului de patruzeci de zile al însuşi Domnului în pustie, atunci când era cu fiarele, şi unde, la sfârşit, l-a lăsat către Sine până şi pe diavol şi a vorbit cu el. Ce putem noi alege din cuprinsul vieţii lui Hristos însuşi, aşa cum o putem înţelege din Evanghelie, din Tradiţie şi din cărţile apostolilor? Iată, apostolul Pavel, genialul poet, spune că „noi, oamenii, trebuie să avem aceleaşi gândiri, aceleaşi simţăminte care erau şi în Hristos.”
In ce constă taina? In faptul că, dacă ne asemănăm Dumnezeului Celui întrupat, aceasta va trece şi în vecinicia care era şi înainte de facerea lumii. Ipostasul omenesc trebuie să se dezvolte în noi şi să cuprindă în sine gândul lui Hristos însuşi.
Ce trebuie să purtăm în gândul nostru ca să nu ne smintim de caracterul neînsemnat a multe din înfăptuirile noastre legate de post şi, în general, de nevoinţa chipului monahal al vieţii?
Trebuie ca acea „înţelegere”, pe care am văzut-o în Hristos, să fie şi în noi. La Sf. Ioan de Dumnezeu Cuvântătorul aflăm o minunată expresie: „Noi ştim că acum fiii lui Dumnezeu suntem, şi încă nu s-a arătat ce vom fi după ieşirea noastră din această lume. Ci ştim numai, zice el, că atunci când vom vedea pre El precum este, şi noi ne vom putea face asemenea Lui: precum este El”.
Aşa încât vă rog, mai tinerii mei fraţi şi surori, amintiţi-vă acestea şi fiţi proprii voştri „făcători” precum o arată cel între sfinţi Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul, făcătorii tuturor, începând cu cele neînsemnate. Şi aşa, începând cu facerile noastre neînsemnate, neobservat ne pregătim duhul şi fiinţa spre a primi până şi suflarea cea nefăcută Dumnezeiască. Asemenea genialului poet, genialului theolog, genialului filosof – apostolul Pavel, fi-vom şi noi toţi făuritorii vecinicei noastre mântuiri în Dumnezeu.
„Aştept învierea morţilor”. Rostind aceste cuvinte ale Simbolului Credinţei ar trebui să ne amintim că ele reprezintă starea duhului care aşteaptă venirea lui Hristos. Iar această aşteptare este rezultatul înfăptuirii noastre; ea este şi va fi acea energie care neapărat ne va învia.
O, cum aş dori ca voi toţi să deveniţi poeţi! Fără o însuflare creatoare este greu să-ţi petreci o singură zi aşa cum s-ar cuveni creştinului. Astfel, apropiindu-ne de Post, să ne deschidem inima şi mintea către învierea ce ne stă înainte, aşa cum şi Domnul, înainte de a propovădui, a postit patruzeci de zile în pustie şi era acolo cu fiarele.
Şi deci astăzi v-am spus câteva cuvinte spre a vă îndrepta mintea către nevoinţa ce ne stă în faţă. La acestea aş dori să adaog că trebuie să fim nu numai poeţi, ci şi luptători plini de bărbăţie. Zis-a Domnul că „împărăţia cerurilor se ia cu trudă şi cu nevoinţă, şi cei ce se silesc o vor răpi”. Câtă vreme trăim pe Pământ, experienţa noastră în trup ne arată că trebuie neîncetat să bem, să mâncăm, să dormim, să ne odihnim, ca să redobândim noi energii biologice pentru viaţă. Aşa şi în plan duhovnicesc, suntem nevoiţi să ne hrănim sufletul, mintea, prin efort.
Voi cunoaşteţi expresia, adesea întrebuinţată ironic „este în chinurile facerii.” Aşa se poate spune despre tot artistul, în orice domeniu al artelor. In felul acesta, începând cu lucruri foarte mărunte, ne vom predispune către arătarea lui Dumnezeu însuşi în noi. Iar credinţa noastră stă în faptul că noi cu adevărat primim viaţa rezidită a lui Dumnezeu însuşi. Când noi „urmăm lui Dumnezeu” Celui întrupat – vorbesc despre Hristos – aceasta va trece apoi şi în planul duhului după moartea noastră. De vom fi asemenea Lui pe Pământ, precum a fost El, atunci vom fi asemenea Lui în vecinicia Sa fără de început.
Vedeţi ce cuvinte întrebuinţăm: Vecinicia cea fără de început a lui Dumnezeu va fi împărtăşită nouă! Aşa o îndrăzneală, oare nu este semnul nebuniei noastre? Dar iată că genialul Pavel spune că o astfel de „nebunie” mântuieşte lumea. Ceea ce ne-a făgăduit Hristos, mintea pământească nu poate cuprinde. Mintea noastră poate fi deosebit de înzestrată cu putere pentru gândirea sau înfăptuirea ştiinţifică, pentru filosofie sau pentru multe altele, însă nu pentru a crede în vecinicie. Dar în vecinicie pot să creadă până şi copiii, precum zice Domnul. Aşa că vedeţi: şi astăzi – acelaşi cuvânt al nostru către Dumnezeul Cel ceresc, acelaşi duh ne trage a urma lui Hristos.
A trecut puţină vreme de când am auzit de la cineva: “M-am săturat, nu mai vreau să sufăr. Vreau linişte, bucurie, fericire pământească, şi sufletul meu se scârbeşte de suferinţe”. Deşi un dreptslăvitor a rostit acestea, în esenţă el nu gândeşte în chip dreptslăvitor. Pentru a deveni în stare a cuprinde cu dragostea, mai pe urmă, întreaga făptură, trebuie să trăim multe stări dureroase şi multe suferinţe. Insă energia pentru acele suferinţe o dă porunca lui Hristos pentru ura de sine, pentru dragostea noastră de Dumnezeu şi de aproapele.
Iată că v-am vorbit despre lucruri în realitate înfricoşate. In zilele vieţuirii pe Pământ a Dumnezeului întrupat, Iisus Hristos a fost singurul Om Care, dându-ne porunca urii de sine pentru dragostea de Dumnezeu şi de aproapele, S-a îndreptat către Golgotha, nu pentru ca pe Sine să Se mântuiască: ci El S-a dat tuturor suferinţelor, plin de dragoste pentru om-omenire. O – ce chip acela – Omul! Iar cei care au trăit acea viziune nu mai pot afla nicăieri nimic asemenea.
Domnul ne-a poruncit ceea ce El însuşi a înfăptuit. Pentru dragostea de aproapele, El S-a dat pe Sine tuturor suferinţelor, şi nu numai morţii, ci unei morţi ce se trăia ca blestem în Vechiul Legământ: Blestemat tot cel spânzurat pre lemn.
Noi nu atingem măsura pe care o vedem în Hristos, şi înţelegem de ce Părinţii noştri – iar cel dintâi Botezătorul Ioan – au văzut în Hristos pe Dumnezeu. Iată pildă minunată: Ioan. Atunci când oamenii erau gata să recunoască în el însuşi pe Mesia cel aşteptat, el a zis: „Nu! Ci este Altul, Care vine înaintea mea, El este Mântuitorul lumii!” Cât de des se întâmplă pe Pământ ca aceia ce au primit stăpânire mare asupra multor oameni să fie înclinaţi a se socoti singurii vrednici de o astfel de stăpânire! Ci iată că Sf. Ioan a aflat în sine puterea de a tăgădui acest rol şi a spune cum trăia el însuşi insuflat de viziunea lui Hristos.
Dacă se înalţă mintea noastră către acea viziune a lui Hristos pe Golgotha, atunci este de înţeles că tot cuvântul încetează. Şi atunci îl cinstim pe El „ca Dumnezeu” – de acum în tăcere. In cele cincizeci de zile ale Postului care ne stau în faţă, fiecare dintre voi va avea de trăit clipe grele şi atunci ne vom aminti de Hristos, Care a petrecut în pustie patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.
Chiar înainte de începutul Marelui Post se face slujba „marii iertări”. Atunci când noi, în mica noastră obşte, vom cere smerit iertare fraţilor noştri pentru tot ceea ce am greşit înaintea lor în cugetul nostru, amintiţi-vă şi de Înfricoşata Judecată. Este spus că Domnul va veni în slavă. Şi când va şedea El pe scaunul Său, se vor aduna înaintea Lui toate noroadele, de la facerea omului până la cel mai de pe urmă ce va din femeie să se nască. Astfel, strămutaţi-vă mintea de la cele mărunte care, cu toate acestea, sunt chipurile altor lucruri, neţărmurite – iată ce trebuie să facem. In capitolul al cincilea la Evangheliei de la Matei se află multe cuvinte ale lui Hristos care pomenesc legea lui Moisi: S-a zis celor de demult: Să nu ucizi. (…) Dar Eu zic vouă… (…) S-a zis celor de demult: Să nu preacurveşti. (…) Dar Eu zic vouă…, ş.a.m.d. Şi de fiecare dată, purcezând de la poruncile Vechiului Legământ, El trece la înţelesul cel nemărginit al fiecăreia dintre ele.

Aşa şi eu acum, încerc să vă propun, ca frate al vostru, să folosiţi acest mijloc spre a face ca viaţa voastră să fie roditoare: De la lucruri mărunte, strămutaţi-vă la nemărginire!

Arhimandritul Sofronie, Cuvântări duhovniceşti, vol. 1, Editura Reîntregirea

1

Ce poţi şi să ceri ceea ce nu poţi, să faci

1

Fericitul Augustin spune că omul trebuie să facă ceea ce poate şi să ceară de la Dumnezeu ceea ce nu poate; „să faci ce poţi şi să ceri ceea ce nu poţi”.
Nu ai putere de la tine însuţi? Nu ai încredere în voinţa ta? Pricina este că nu le ceri de la Dumnezeu: „nu aveţi, pentru că nu cereţi” spune dumnezeiescul lacov (4, 2). Te temi de primejdie? Te înspăimânţi de ispita păcatului? Priveghează şi te roagă, ca să nu cazi. „Privegheaţi şi vă rugaţi ca să nu intraţi în ispită” (Matei 26, 41).
Să nu încetezi, aşadar, să te hărăzeşti pe tine lui Dumnezeu şi să-L rogi, fierbinte, să dea putere slăbiciunii tale şi să-ţi întărească voinţa întru această hotărâre pe care ai luat-o cu harul şi ajutorul cel de sus, nădăjduind că El te va auzi, în marea Sa milostivire, cum făgăduieşte El însuşi: „De va striga către Mine îl voi auzi, pentru că sunt milostiv” (Ieşire 22, 27).

IPS Pimen Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, Povățuiri pentru spovedanie, Editura Arhiepiscopiei Sucevei si Rădăuţilor, Suceava, 2002, pag. 64

1

Adevaratul post

1

De aceea vă rog ca cel puţin cealaltă vreme a postului s-o folosim aşa cum se cuvine, şi în fiecare săptămână, mai curând în fiecare zi, să ne cercetăm pe noi înşine şi să smulgem greşelile din sufletul nostru, si să ne îngrijim şi pentru apariţia izbânzilor, aşa cum ne-a îndemnat profetul David, să ne îndepărtăm de rele şi să ajungem la virtute, fiindcă acesta este postul adevărat. Cel care se mânie, să alunge din sufletul său patima care necăjeşte gândul evlavios şi să iubească blândeţea şi bu­nătatea. Cel leneş şi neînfrânat, care este atras continuu de frumuseţile trupului, după ce pune frâu gândurilor sale şi scrie pe lăţimea gândului Legea lui Hristos, Care zice: „Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui“ (Matei 5, 28), să alunge patima desfrânării şi să dobândească înţelepciunea. Cel obraznic la limbă, când vorbeşte, să urmeze încă o dată fericitului profet şi să zică:
„Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împotriva buzelor mele” (Psalmul 140,3).

Şi niciodată să nu pronunţe cuvintele neroade şi spuse la întâmplare, ci să-l asculte pe Pavel care zice: „Orice amărăciune şi supărare şi mânie şi izbucnire şi defăimare să piară de la voi, împreună cu orice rău­tate“ (Efeseni 4, 31).
Şi încă o dată ne învaţă: „Din gura voastră să nu iasă niciun cuvânt rău, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuinţă, ca să dea har celor ce ascultă” (Efeseni 4,29).

Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariu la Facere 15, E.P.E. 2, 402-404. P.G. 53, pp. 124-125

sfantul-ioan-gura-de-aur_0