Parintele Stelian Tofană despre „Valentine’s Day”: Este un împrumut comercial. Dragi tineri, nu vă căsătoriți pentru o zi în școală, hoteluri, cabane, nu sărbătoriți o zi în dezmăț care poate avea consecințe dramatice.

1

activenews.ro: Pe 14 februarie, mass-media și rețelele comerciale sărbătoresc Valentine’s Day sau așa zisa Ziuă a Îndrăgostiților, acesta fiind subiectul unei conferințe susținute de preotul Stelian Tofană la Cluj Napoca.

Părintele Tofană a explicat că „Biserica are și o altă viziune vizavi de această zi pentru că se practică kitsch-ul și romantismul colectiv la comandă” și „este o sărbătoare de marketing, nu este impusă de creștinism, de vreo morală a valorilor Evangheliei, ci de marketing”.

„Este un împrumut comercial. Nu putem să aducem sentimentele cele mai frumoase în spațiul kitsch-ului romantic, dacă avem un respect față de ceea ce înseamnă iubirea din noi”, a mărturisit sfinția sa.

El i-a îndemnat pe tinerii prezenți în număr mare în Casa de Cultură a Studenților să fie atenți la faptele lor și la consecințele care urmează acestora.

„Dragi tineri, nu folosiți această zi aruncându-vă sentimentele la întâmplare pentru că este ziua îndrăgostiților fără niciun temei istoric în spate, doar impusă de societate, nu vă căsătoriți pentru o zi în școală, hoteluri, cabane, nu sărbătoriți o zi în dezmăț care poate avea consecințe dramatice”, a spus Pr. Stelian Tofană.

„Nu poți să spui că există o zi a iubirii sau o zi a îndrăgostiților. Iubirea are toate zilele lângă ființa iubită din căsnicia ta, care este cealaltă jumătate a vieții tale. Soția sau soțul nu sunt parteneri de viață, ci cealaltă jumătate a ființei tale”, a conchis părintele profesor.

Reclame

Scrisoare de Valentine’s Day: Nu vă amăgiți cu „iubirea” surogat!

1

Ne-am intors la Albac dupa mai bine de un an, ca sa aflam cuvant de tamaduire pentru nelinistile unei vieti framantate, asa cum o traim cei mai multi dintre noi, fie in mijlocul marilor orase, fie in mijlocul marii de ganduri. Parintele Dionisie ne-a primit cu bucurie, chiar in Ajunul Bobotezei, cand, ajunand de cele trupesti, mai tare insetam dupa cele duhovnicesti…

– Parinte, „dragostea” este unul dintre cuvintele cele mai folosite in ziua de astazi… Il auzim cel mai des, „pe toate drumurile, pe toate gardurile”. Insa, in realitate, adevarata dragoste a ajuns din ce in ce mai greu de gasit. Ne-a ramas doar o dragoste fatarnica, declarativa, „de plastic”: peste tot, numai inimioare de plastic! Cum sa facem sa ajungem la dragostea aceea care sa vina din inima omului, si mai ales cea din „inima adanca” (Psalm63:7), cum spune psalmistul…

– Astazi le spuneam si oamenilor la slujba ca, daca nu reusim sa intelegem sensul sarbatorilor, daca nu intelegem sensul a tot ceea ce facem, sensul spovedaniei, sensul impartasaniei, atunci mersul la biserica, spovedania, impartasania, toate devin niste lucruri pe care le facem doar asa, la anumite soroace, ca si cum ar trebui. „Trebuie” sa ne spovedim, „trebuie” sa ne impartasim, „trebuie” sa mergem la biserica… Si mi-am adus aminte de o vorba spusa de „monahul de la Rohia”, Nicolae Steinhardt, ca Ortodoxia nu-i religia prostilor. Adica trebuie sa stii ce faci — pentru ca daca te intreaba un copilas de 7 ani de ce sa postesti, si tu ii spui: „Ca trebuie!”, atunci o sa posteasca mai mult de frica, ca a zis mama sau bunica, si dupa ce creste nu mai vrea sa auda de asta. Si mie tot timpul mi se spunea: „Ca trebuie!” sau „C-asa e crestineste!” – dar, cand cineva ne-a spus mai tarziu:

„Uite, miercurea postim pentru ca miercurea a fost vandut Domnul nostru Iisus Hristos, vinerea postim pentru ca vinerea a fost rastignit”, am inteles ca postul este o jertfa; pana la urma asta este sensul postului, este o jertfa pe care noi o aducem lui Dumnezeu.

Si atunci, neintelegandu-se sensul spovedaniei, impartasaniei, inseamna ca n-o sa intelegem niciodata sensul dragostei. Daca ne gandim numai la ce spune Scriptura, ca Dumnezeu este dragoste, atunci o sa ne dam seama ca suntem departe de intelegerea asta, si punem numele de „dragoste” la te-miri-ce — dragoste fata de caini, dragoste fata de animale, dragoste fata de natura, dragoste fata de orice… Dar asta e cu totul altceva.

„Cand intre doua persoane se iveste iubirea, acolo se iveste Dumnezeu”

Si am gasit intr-o cartulie ce spune un monah, Daniel Cornea, ca

„in iubire omul face pentru prima oara cu adevarat cunostinta cu sine insusi”.

Asta este! In iubire, in dragoste, nu mai esti doar tu. Pana atunci, numai eu contez; sunt eu — si restul lumii. Or dragostea, ea nu poate sa-existe decat intre persoane — cainele nu-i persoana, planta nu-i persoana, nimic altceva nu sunt persoane, decat omul si Dumnezeu. Daca noi suntem persoane si suntem creati dupa chipul lui Dumnezeu, inseamna ca si Dumnezeu este o Persoana. Dumnezeu nu este o „forta”, nu este o „energie”, nu este un „tot impersonal” in care ne dizolvam. Si atunci de multe ori spun, mai ales tinerilor; poti sa ai o relatie de dragoste cu energia electrica? Sau cu forta gravitationala?…

Deci, cand iubeste, omul face cunostinta cu sine insusi — si aceasta se petrece prin intermediul unui celalalt. Si avem urmatorul scenariu:

„In prima etapa, omul constata, nu doar cu titlu informativ, ci existential, ca celalalt exista”.

Pana acum nu eram interesat de altii, era bine ca eram eu. In a doua etapa,

„isi doreste foarte mult ca celalalt sa existe”.

Iar in a treia — si acesta este iubirea desavarsita –

„inexplicabil, faptul ca celalalt exista devine mai important, mai semnificativ decat faptul ca el insusi exista”.

Si spune:

„Dintr-o data, constata ca realitatea nu este totuna cu eu. Eu este doar o parte a acestui fapt minunat, formidabil, care se petrece intre eu si celalalt, intre eu si tu.”

Trebuie sa fim pe deplin lamuriti ca iubirea si indragosteala se deosebesc radical. Tehnic, daca vrem. Pe amorez nu-l intereseaza celalalt, ci ale celuilalt — bunaoara, ochii, parul, zambetul, dulcea leganare a soldului, chiar si calitatile intelectuale sau abilitatile, pe care vrea sa le achizitioneze, sa le taraie in ograda sa cu lucruri familiare, bune de folosit, destinate consumului.

Si atunci te trezesti ca vine unul si altul, si zice ca a „facut dragoste” aseara cu nu stiu care de pe centura. Ai „facut dragoste”?… Asta nu e dragoste! Dragostea este un act de creatie. Iata, copiii! Noi suntem rezultatul dragostei. Toata creatia asta, toti Sfintii Parinti marturisesc ca este rodul dragostei lui Dumnezeu, tot ceea ce a creat Dumnezeu este revarsarea iubirii Sale. Pentru ca dragostea, asta este:

„Eu in tine, tu in mine, si noi in ei (in copii)” (cf. Ioan 17).

Si astazi, cum am spus, nu se mai intelege sensul dragostei, din prisma a ceea ce spune Biserica ca este dragoste — caci numai in Biserica se poate ajunge la intelesul profund a ceea ce este dragostea. Da, sunt poate si familii necrestine care traiesc dupa niste principii bune, si simt o oarecare iubire. Pentru noi, pentru crestini, dragostea in primul rand este Dumnezeu — si tocmai de aceea, cand intre doua persoane se iveste iubirea, acolo se iveste Dumnezeu. Le spun de multe ori tinerilor casatoriti: barbatul si femeia-s ca doua caramizi pe care le pui una peste alta, dar daca intre ele nu pui mortar, la cutremur cad si se sparg. Dar daca pui mortar, si-l pui asa cum trebuie facut — intelegi, nu pui mai mult „nisip”, sau mai mult „var” — asa se vor lipi, incat atunci cand vrei sa le demolezi, nu le mai poti desface. Or liantul asta nu este altcineva decat Hristos.

Numai Dumnezeu ii poate uni pe oameni in asa fel incat nici macar moartea sa nu-i desparta. Vrajmasul tocmai asta urmareste sa faca: tot ceea ce Dumnezeu a creat bine si „bun foarte” Facere 1:31, dracul sa perverteasca, sa schimbe sensul, ca sa nu mai faci asa – si atunci s-a ajuns si la aberatia asta, ca „facem dragoste”. Nu. Cand faci dragoste, cum am spus, este act de creatie. Cand faci dragoste inseamna ca creezi un om. Mama cu tata, impreuna cu Dumnezeu, sunt impreuna – creatorii unui „dumnezeu in facere” — copilul care se naste. Mama face „un dumnezeu mic”, un dumnezeu in devenire, care trebuie sa ajunga asemenea Celui din Ceruri.

„Lasa, mama draga, nu fi necajita…”

– Si atunci cum sa facem in zilele noastre ca sa ne crestem copiii in asa fel incat sa fie pregatiti pentru aceasta adevarata dragoste, nu pentru dragostea „de plastic”pe care o vedem promovata peste tot?…

– Stii cum? Sa ne-aducem aminte cum se facea educatia copiilor pe vremuri. De curand vorbeam, tot asa, cu o femeie mai in varsta, cum ii batea pe copii cand minteau. Mama, ce bataie am luat si eu pentru minciuna! Astazi insa auzi pe foarte multi parinti:

„A, pai lasa, Parinte, ca daca noi n-am avut, macar ei sa aiba si sa se distreze!”

Dar stai sa vezi, ca nu stau lucrurile chiar asa. Am auzit o stire ca fata cea mare a lui Obama, cand a implinit 14 ani, a primit cadou… ce credeti? Primul ei telefon mobil! Primul ei telefon mobil la 14 ani! Si stiti ce spunea mama-sa? Ca o controleaza, nu neaparat fiecare convorbire, dar o intreaba:

„Cu cine ai vorbit? Cine sunt prietenii tai? Sa vad si eu ce mesaje va trimiteti”.

Si fiica-sa nu s-a dat de ceasul mortii, ca da-mi, ca toti colegii mei au, ca cine sunt eu!— cum vedem la ai nostri.

De asta zic, e vorba despre cum pornesc ei de mici. Parintele Arsenie Papacioc spune ca educatia copiilor incepe din momentul in care se naste mama lor! Ca, daca ne uitam si in Scriptura, vedem ca „pana la al patrulea neam” merg binecuvantarile. De ce s-a nascut Hristos din Fecioara Maria? Vedeti ce familie binecuvantata si ce neam binecuvantat a avut!

– Dar ce facem cand este, totusi, prea tarziu, cand suntem deja parinti si nu mai putem schimba nimic din urma…

Uite, la un moment dat, la Parintele Paisie Olaru vine o mama indurerata si spune:

„Parinte, m-am silit sa-mi cresc copiii in frica de Dumnezeu si sa ii duc la biserica, sa le pun samanta credintei, dar uite, au crescut, s-au facut mari, s-au dus la liceu, i-o luat valul si nu-i mai putem tine in frau, si mi-e teama ca-i scapam…”.

Si zice Parintele Paisie:

„Lasa, mama draga, nu fi necajita, daca tu ti-ai facut datoria si ai pus samanta in pamant, acolo, cand trebuia si unde trebuia, lasa ca are grija Dumnezeu sa creasca”.

Si chiar am vazut lucrul asta. Am fost aseara la o familie de credinciosi si mi-au povestit ca fetita lor si-a prins degetul la pat, si-o durea, si a-nceput sa planga, iar mama-sa se uita la ea si nu stia ce sa-i faca, ca degetul ramasese blocat la pat, nu putea sa-l traga. Si fetita a inceput sa zica: „Tatal nostru, Care esti in Ceruri, sfinteasca-se numele Tau…” – dar asa, printre lacrimi! — si in momentul acela si-a scos degetul fara nici un fel de rana, fara nimic.

Si tot asa, o alta familie, cand se intampla ceva la ei in casa, cand nu le iesea ceva, ziceau: „Doamne miluieste!”. Fetita lor asta auzea in casa de cele mai multe ori: „Doamne miluieste!”. Ei, si intr-o zi se juca la un sertar, si-l tragea, si apoi se-mpingea in el, si iar il tragea — si la un moment dat s-a scapat mai tare si s-a prins cu mainile acolo, si a-nceput sa planga… Si si-a scos mainile si a-nceput sa zica: „Doamne miluieste! Doamne miluieste!”…

Vezi, astfel de copii sunt „echipati” cu tot ce le trebuie, si in corabia vietii lor, daca este prinsa de furtuna pe mare, ei au colac de salvare, c-a fost pus deja acolo.

– Si totusi sunt copiii buni, crescuti in Biserica, care se pierd…

– Altceva in afara de rugaciune nu cred ca ne ramane. Si Parintele Porfirie zice:

„Le-ai tot spus copiilor tai despre Dumnezeu, acum spune-I lui Dumnezeu despre copiii tai!”.

Preasfintitul Siluan (Span) povestea intr-un interviu despre familia lui, familie de preot, si spunea cum au fost ei crescuti. Cand venea la tata-sau si-i spunea: „Tata, ma lasi sa merg afara, la fotbal cu baietii?”, tata il intreba: „Mama ce-a zis?” „A zis sa nu ma duc.” „Atunci nu te duci”. Daca venea si zicea: „Mama, ma lasi sa ma duc la discoteca?” — „Tata ce-a zis?” „A zis sa ma duc.” „Pai atunci, du-te”. Dar mai zicea doamna preoteasa: „Daca nu eram de acord si nu l-as fi lasat, eu nu-i distrugeam increderea in cuvantul tatalui lui. Ma intalneam cu el dupa aceea si-i spuneam: «Tu i-ai zis sa mearga la fotbal, dar uite ca noi avem treaba cu el». «A, bine, lasa ca-l lasam sa steie juma’ de ora si-l chemam»”. Sau, cand voia sa plece undeva: „Unde te duci?” „Pai avem intalnire cu baietii de la scoala.” „Ma, tu asa te duci, cu blugi si cu tricou? Asa se duce un om serios? Ia, te rog frumos sa-ti iei pantofii, nu adidasii, sa-ti pui pantalonii ceilalti.” „Ai, ma, tata, ca prietenii mei nu merg asa!” „Mai baiete, la orice intalnire, tu trebuie sa te respecti!”.

Asta era esential. Daca parintii se contrazic intre ei, atunci copilul nu mai asculta de nici unul. Sa va mai spun o intamplare. Vine o fetita la mama ei:

„Mama, noi de unde suntem, cine ne-a facut pe noi?”.

„Dumnezeu. Cand a facut cerul si pamantul, l-a facut pe om”.

Si asa ii explica. Se duce si la tata-sau:

„Tata, oare pe noi cine ne-a facut? Mama zice ca ne-a facut Dumnezeu”.

„A, las-o pe mama-ta, ca nu stie nimic, ea e cu biserica! Stiinta spune ca ne tragem din maimuta”.

Si se duce fetita inapoi la mama:

„Mama, tu ne-ai zis ca ne tragem din Dumnezeu, si uite, tata zice ca ne tragem din maimuta…”.

Si atunci mama-sa ii zice:

„Pai, eu ti-am spus linia mea genealogica!”.

Copilul, pana la 7 ani, cand pleaca la scoala, are suficient timp in viata de familie sa creasca in asa fel incat sa castige incredere, asa incat, atunci cand vine de la scoala, sa nu-l mai clatine nimic din ce aude acolo. Vedem si in viata Sfantului Siluan – cand era la 4 ani, a auzit un cuvant care l-a smintit si pana la 18 ani s-a chinuit, cand a regasit credinta.
Daca noi, care suntem oameni maturi si de-abia intelegem sensul unor sarbatori, sensul vietii, sensul a ceea ce facem… dar un copil mic, ce sa inteleaga? Si atunci trebuie sa-i explici pentru mintea lui — si vedem ca pricepe. Si asta pentru ca Dumnezeu nu a vorbit pentru oameni mari si pentru oameni mici. Dumnezeu a vorbit pentru om. Si atunci Dumnezeu, Care poate sa incapa in inima unui copilas, tot la fel cum poate sa incapa in inima unui mare sfant, Dumnezeu il face pe copilul acela sa inteleaga, atat cat poate el.

Dar pana la urma trebuie rugaciune, toate se duc la rugaciune:

„Doamne, lumineaza-ma cum sa-i explic eu copilasului meu ca ceea ce face el nu este bine… Lumineaza-ma Tu!”.

Si cand faci rugaciunea asta, Dumnezeu iti da si tie lumina sa-i explici, dar ii da si lui deschiderea inimii ca sa primeasca — si copilul intelege.
„Masura iubirii este masura jertfirii”

– Parinte, sa ne intoarcem la dragoste. Exista dragoste fara smerenie?

– Nu, nu exista. Toti Sfintii Parinti spun care este radacina tuturor relelor: mandria. Care este radacina tuturor virtutilor? Dragostea.

– Cum ajungem la smerenia asta, la care nu ajungem?

– Stii cum? Daca invatam sa spunem o simpla rugaciune,

„Tatal nostru”: „Faca-se voia Ta, precum in Cer, si pe pamant”.

Uite:

„Doamne, de este cu putinta, as vrea sa mergem la Albac, dar nu cum vreau eu, cum vrei Tu”.

Si atunci, ca sa aflu voia lui Dumnezeu, ce fac? Ii spun sotului meu:

„Vrei sa mergem la Albac?”.

Si el spune:

„Mai, nu ar fi cazul…” — poate n-avem bani destui, sau se anunta ca vine zapada.

Si atunci tu trebuie sa primesti cuvantul asa cum este:

„Eu m-am rugat la Dumnezeu—«Doamne, da-mi cuvant prin sotul meu!» — si am primit”.

De ce? Ca n-am pe duhovnic aproape, si nu trebuie sa-l sunam pe duhovnic pentru orice. Noi ne putem exersa in taierea voii prin ceilalti. Daca el zice „Nu”, iar eu zic: „A, pai daca nu mergem acum, nu mai avem cand” — astea sunt deja argumente omenesti, in fata carora orice om poate sa deie inapoi.

– Si atunci iesim din voia lui Dumnezeu.

– Da. Ne dam seama ca suntem in voia lui Dumnezeu daca ramanem cu pace, indiferent de raspunsul primit de la celalalt. A fi in voia lui Dumnezeu, a te smeri, inseamna a avea pace. Si, pana la urma, nu putem sa ne smerim atata vreme cat noi cautam „imparatie” omeneasca, stapanie asupra celorlalti. Or Hristos spune asa:

„Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu” (Matei 6:33).

Si Imparatia lui Dumnezeu ce este? Este pace, este bucurie in Duhul Sfant si este dreptate (cf. Romani 14:17). Dar nu este dreptate omeneasca, pentru care ne certam. Eu sunt om, tu esti om. Eu am dreptatea mea si argumentele mele, tu esti om si ai dreptatea ta si argumentele tale. Si noi ne certam pentru dreptatea noastra. Dar inseamna ca, daca ne certam pentru lucrul asta, noi nu cautam Imparatia lui Dumnezeu. Si atunci eu renunt. Si Hristos a spus;

„Da, sunt Fiul lui Dumnezeu, voi ziceti, si sunt Fiul lui Dumnezeu. Dar bine, faceti cum vreti voi”.

Adica ce inseamna dreptatea dumnezeiasca? Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca sunt trei feluri de dreptate: dreptate omeneasca, dreptate ingereasca si dreptatea lui Dumnezeu, dreptate dumnezeiasca. Dreptatea omeneasca este a se da fiecaruia cele ce i se cuvin, dreptatea ingereasca este aceea de-a canta pururea lui Dumnezeu si dreptatea dumnezeiasca este cand renunti la tine pentru celalalt. Jertfa…

– Dragostea!

– Si atunci, daca eu caut pacea, n-o sa ma opresc la pacea asta omeneasca, la armistitiu, ca spune Hristos:

„Pacea Mea o dau voua. Nu cum dau oamenii pace” Ioan l4:27…

Deci este vorba de o cu totul alta pace.

Uite, ii spuneam unei surori, daca intri in bucatarie si vrei o prajitura, sau, stiu eu, o felie de paine, ii spui sorei de la bucatarie:

„Pot sa iau o felie de paine, sora?”.

Dar tu inainte trebuie sa te rogi (ca, daca nu te rogi, reactionezi cu totul altfel):

„Doamne, mi-i foame, si mai este pana la masa… O sa ma duc la bucatarie — dar ce sa fac, daca nu e voia Ta sa iau? Dar eu ma duc pana la bucatarie si incerc. Daca e voia Ta, atunci sa pot sa iau, daca nu, nu”.

Si intri, si vezi ca e sora acolo. Si zici:

„Pot sa iau o felie de paine?”;

daca ea spune „Da” — atunci da, poti sa iei. Deja nu mai e voia ta! Dar, exact cum spuneau Sfintii Parinti, ca

„cel ce face voia lui Dumnezeu, se trezeste de fapt facand voia lui”.

Si atunci eu i-am cerut voia lui Dumnezeu prin sora respectiva. Sau prin parintele duhovnic, sau prin sot, sau prin sotie, sau printr-un copil. Eu stiu o maica care avea probleme cu o sora si voia sa n-o mai primeasca la manastire. Si era de fata o fetita mica, cam de vreo 7-8 anisori. Si se plimba cu fata asta de mana prin preajma manastirii, si o vede pe sora asta ca vine:

„Mai, da’ ti-am spus sa nu mai vii! Du-te si cauta-ti in alta parte!” „Maica, stiti, imi pare rau… Va rog sa ma primiti…”.

Si maica, fiind o maica cu rugaciune, zice:

„Doamne, lumineaza-ma ce sa fac…”.

Si-o-ntreaba pe fetita asta:

„Tu ce zici, s-o primesc inapoi?”.

Si copila:

„Da, maica, iertati-o si primiti-o!”.

Au primit-o, si in ziua de astazi e in manastire, si-a schimbat viata. Dar vezi, daca tii de ambitia ta, de dreptatea ta omeneasca…

Insa, daca intri la bucatarie si sora zice:

„Nu poti sa iei paine, lasa, nu lua acum paine…”,

tu trebuie sa fii pregatit, sa faci rugaciune inainte, pentru ca tu stii ca raspunsul celuilalt e raspunsul lui Dumnezeu. Daca nu faci rugaciune, te superi pe alalalt:

„Cine esti tu sa ma refuzi?”

Si-asa, invatand lucrul asta, atunci inveti sa le faci pe toate, si cautand pacea sufletului, atunci ramai cu pace si daca iei, si daca nu iei: „Asa a vrut Dumnezeu!”. Dar trebuie pregatire, care consta in rugaciune, in discutia asta cu Dumnezeu. Cat dureaza? Doar nu trebuie sa fac un acatist acuma ca sa ma duc sa cer o felie de pita! Il ai pe Dumnezeu tot timpul cu tine, cum zicea Parintele Rafail:

„Contactati «satelitul Doamne»”„Doamne, am nevoie de cutare lucru. Oare ce sa fac? Cum sa fac?”

Si imediat iti raspunde Dumnezeu.

Cautand voia lui Dumnezeu, ne taiem tot timpul voia in fata celorlalti si intram pe calea Crucii. Spunea Parintele Sofronie ca peste toate, si peste univers, si peste pamant, troneaza Crucea. De ce Crucea? Pentru ca Crucea este… nu simbolul sacrificiului, Crucea este simbolul iubirii. Jertfa suprema, jertfa suprema a dragostei supreme, ca

„Dragoste mai mare ca aceasta nu este…” (cf. Ioan 15:13).

Tot Universul nu se poate tine decat prin jertfa, care este iubire. Masura jertfirii este masura iubirii si masura iubirii este masura jertfirii. In masura in care te poti jertfi pentru cineva, in masura aceea il iubesti. In masura in care iubesti pe cineva, in masura aceea te poti jertfi pentru el…

Material realizat de Anca Stanciu

„Dragostea si smerenia merg impreuna. Atunci cand iubesti pe cineva, nu poti fi egoist cu acea persoana. Dragostea este cel mai minunat lucru din viata unui om. Scopul vietii omului este sa iubeasca. Nimic altceva. Dar ce inseamna aceasta dragoste? Cand vezi pe cineva, pe oricine, fa-te pe tine insuti ca pe un nimic si patrunde in sufletul celuilalt, oricare ar fi el, chiar daca este un facator de rele sau cineva cu care nu te poti intelege…Trebuie sa faci aceasta! Caci si el are intru sine chipul lui Dumnezeu si o inima care bate la fel ca si a ta…Pana nu vei face aceasta, nu il vei putea ajuta pe celalalt”

Maica Gavrilia

(Revista Familia Ortodoxa, februarie, nr.2(49)/2013″Familia)

Bezna mintii: Căsătorii pentru o zi de Valentine’s Day

1

ortodoxinfo: Sunt multe astfel de afise pe internet, precum cel de mai sus. Care-i ideea? Iata de exemplu ce putem citi la Căsătorii pentru o zi de Valentine’s Day de pe igj:

Shopping City Târgu Jiu devine destinația îndrăgostiților. Cuplurile care vizitează centrul comercial își pot sărbători iubirea la evenimentul Love Parade, unde vor avea parte de căsătorii de o zi și multe alte surprize destinate cuplurilor.
Astfel, cei mai hotărâți dintre îndrăgostiți își pot legaliza simbolic relațiile, pentru o zi, prin intermediul unei ceremonii de căsătorie, oficiată de către un MC. Proaspeții însurăței vor primi, din partea centrului comercial, un certificat care atestă oficierea ceremoniei și pot imortaliza fericitul moment în photobooth-ul cu accesorii haioase, deschis pentru toți îndrăgostiții.
Tot de Valentine’s Day, surprizele care aduc zâmbete se țin lanț, așadar partenerii își pot impresiona jumătatea cu declarații de dragoste scrise pe bilețele ce vor fi lipite, apoi, pe o inimă-gigant, special amenajată în interiorul mall-ului.
Mai mult, pentru că momentele petrecute împreună sunt de neprețuit, cei loviți de săgeata lui Cupidon pot participa la concursurile organizate în cadrul evenimentului Love Parade. Îndrăgostiții vor demonstra cât de bine își cunosc partenerii, participând la diverse quiz-uri tematice, iar cel mai frumos dans și cele mai emoționante declarații de dragoste vor fi premiate cu sticle de șampanie, vin sau bomboane de ciocolată. Și, fie că au câștigat sau nu, toate cuplurile pot face o vizită la Candy Bar, pentru a se îndulci cu bunătăți culinare.

Evenimentul Love Parade va avea loc pe 14 Februarie, între orele 16:00 și 20:00, interval în care vizitatorii Shopping City Târgu Jiu își pot sărbători iubirea participând la activitățile organizate în centrul comercial.

Fratilor, ne razvratim impotriva traditiilor sanatoase pentru a galopa spre iad. Si o facem vorbind de iubire. Ba inca indraznim sa vorbim si de Sfinti.

Sfantul Valentin, pomenit pe 30 iulie, a fost martirizat pentru ca a casatorit tineri, in secret, in timpul imparatului Claudius al II-lea, iar noi, in aceasta zi, vrem casatorii de o zi. Mentionam ca imparatul Claudius eliberase un decret prin care interzicea oficierea casatoriilor soldatilor, pe motiv ca nu putea avea o armata puternica cu soldati casatoriti. Acest sfant, luptand impotriva desfraului impus de imparat, poate fi considerat sfantul casatoriei.

Adica Sfantul a fost martirizat deoarece nu dorea ca poporul sa traiasca in curvie si noi promovam curvia folosind numele Sfantului. In cata bezna razvratita traim …

De fapt, Valentine’s Day este mai degraba urmasa anticei zile inchinate lui Pan, zeul fertilitatii, cel jumatate om jumatate tap:

1

“Ziua Sfantului Valentin” – “Sarbatoarea” desfraului sub numele fals al dragostei a invocarii impostura hulitoare a invocarii unui sfant mucenic.

“Într-o societate consumistă, lăcomia şi imoralitatea îi fac pe unii să creeze sărbători din nimic, doar pentru a se îmbogăţi pe seama patimi­lor noastre”

2

Ce e cu ziua îndrăgostiților?

E săptămâna pregătirilor intense pentru serbarea zilei îndrăgostiţilor. Unii ne solicită să le oficiem Taina Cununiei chiar în această zi, alţii vor să facă declaraţii de dragoste chiar în biserică și alte multe năstrușnicii.
Pentru mulţi tineri această zi e „sfântă”, încercând s-o petreacă cât mai romantic.
Fidelii prăznuitori se laudă că au comandat mese la restaurante, camere de hotel, călătorii, pentru ca această zi să-şi lase amprenta din plin.
Cel mai trist este că o bună parte dintre „îndrăgostiţi” sunt necăsătoriţi şi vor să se distreze pentru o seară, pe care nici nu ştiu cum ar fi mai corect s-o numim?! Probabil ziua desfrâului!
Spun astfel cu riscul de a părea demodat și rigorist, când, de fapt, încerc să fac auzite bătăile de clopot, de alarmă, pentru a ne trezi şi a lua o poziție responsabilă față de ceea ce se întâmplă la astfel de sărbători. Tone de materiale publicitare, consum de creativitate și energie pentru a seduce, dezmăț… ˗ totul pentru a-ţi satisface poftele carnale.
Nici nu m-am gândit că sunt atâţia doritori de a se „iubi” pentru o noapte, după care, probabil, se revine la categoria neîndrăgostiţilor, neiubitorilor…
Sunt convins că cei desfrânaţi mai caută o zi, una mai neordinară…
Totuşi, în această tristă realitate, avem şi lume cumsecade, care se felicită, îşi fac surprize unul altuia şi nu uită să-şi zică odată în plus un sincer – Te Iubesc!
Mai sunt şi dintre cei care văd sărbătoarea drept una religioasă, deoarece este a „Sântului Valentin”, iar de la o vreme încoace a apărut şi „Valentina”.
Chiar nu avem niciun sfânt protector al sărbătorii, iar Biserica n-are cum să încurajeze astfel de serbări.

[…]

Unii înrădăcinează acest eveniment chiar de la grădiniţă şi clasele primare. Educatorii confecţionează cu micuţii inimioare şi le împart între copii. Adesea îi auzi pe copiii de câţiva anişori că au deja prieteni, iubiţi… Nu cred că e ceva sănătos!
Să nu încurajăm astfel de sărbători, care vin cu un mesaj denaturat al dragostei, fără angajamente, responsabilităţi, sinceritate şi dăruire.
Adevărata dragoste se educă, se creşte, se trăieşte, se trece prin lăuntrul firii, rabdă, iartă… şi nu moare niciodată!
Să râvnim adevărata dragoste, care e departe de plăceri şi dulceţi, dar mângâie inimile noastre!

***

3

Între dragoste şi iluzia ei

Deşi ne aflăm deja în secolul XXI al existenţei umani­tăţii după Naşterea lui Hristos, se pare că ideile păgâne mai dăinuie. Nu este o manifestare panicardă, ci, pur şi simplu, o constatare. Să analizăm, de exemplu, mai atent sărbă­torile pe care le celebrăm sau, mai bine zis, una dintre ele: Valentine’s Day – Ziua Sf. Valentin sau Ziua îndrăgostiţilor, o sărbătoare care, de rând cu multe altele, am importat-o din Occident şi pe care conştiinţa colectivă nu a analizat-o cu rigoarea şi severitatea necesară.
Şi televizorul, şi internetul ne spun insistent că data de 14 februarie este o zi specială, dedicată dragostei, în care iubiţii îşi demonstrează unul altuia cât de mult se iubesc, făcându-şi unul altuia daruri mai mici sau mai mari, dedi­caţii şi, evident, unindu-se trupeşte. Este şi mai grav faptul că hula şi batjocura unora nu are margini. Pretinsei Zile a îndrăgostiţilor i-a fost atribuit ca protector ceresc Sfântul Valentin, unul din mucenicii creştini ai secolelor primare, care oficia la Roma cununii în taină, chiar dacă împăratul a interzis acest lucru, fapt pentru care a şi fost executat.
Acest exemplu ne este de ajuns ca să ne dăm seama cât de mult a degradat umanitatea, dacă am ajuns să nu mai putem face o elementară distincţie între bine şi rău, între curăţie şi întinăciune. De când oare un sfânt creştin ar fi propovăduit şi ar fi binecuvântat dragostea trupească fără responsabili­tăţi, de când Evanghelia lui Hristos ne învaţă aşa ceva?
Rădăcinile sărbătorii, de fapt, coboară adânc în păgânătatea antică, acolo unde grecii şi romanii aveau zile spe­ciale dedicate adorării zeilor desfrâului, care nu erau puţini. Aceste premise au fost suficiente pentru ca o societate aşa-zis creştină, cu un fundament spiritual şi moral şubred, să preia aceste practici păgâne şi să le adapteze la realitatea de azi.
Absurditatea situaţiei este cu atât mai mare cu cât Bi­serica Ortodoxă vorbeşte despre dragoste ca despre jertfire, despre dăruire sau sacrificiu pentru cel drag. Plăcerea car­nală fără responsabilităţi şi ocazională nu este iubire, ci, pur şi simplu, o modalitate a unora de a-şi satisface necesităţile pornite din nişte instincte animalice. Or, cum ne mai putem numi ortodocşi atunci când încuviinţăm şi chiar participăm la asemenea destrăbălări?
Pentru a-i spune şi a-i demonstra persoanei dragi că o iubeşti nu e nevoie de o zi anume, pentru acest lucru este nevoie de o viaţă întreagă, iar cea mai frumoasă declaraţie de dragoste este rugăciunea. Necontenit să ne rugăm pentru cei pe care îi iubim, până la ultima suflare, căci numai astfel Dumnezeu ne va binecuvânta cu fericire şi bună înţelegere, căci rugăciunea este adevărata măsură a dragostei noastre.
Tinereţea este perioada cea mai frumoasă a vieţii pă­mânteşti, dar şi cea mai plină de ispite. Să ştim deci să ne ferim de toate vicleşugurile duşmanului şi să ne punem toată nădejdea în Bunul Dumnezeu şi Biserica Sa. Într-o societate consumistă, precum este cea contemporană nouă, lăcomia şi imoralitatea îi fac pe unii să creeze sărbători din fiecare nimic, doar pentru a se îmbogăţi pe seama patimi­lor noastre. Să nu ne lăsăm atraşi în această cursă, ci să ne îndreptăm privirile spre tezaurul cultural şi spiritual al po­porului nostru, care prin excelenţă este unul creştinesc şi frumuseţea căruia este incontestabilă.
Dragi tineri, bucuraţi-vă de viaţă, trăiţi-o din plin, spuneţi-vă că vă iubiţi, dar faceţi toate acestea în faţa lui Hristos şi cu frică de El şi atunci veţi avea toată binecuvântarea Sa.
Ar trebui să revenim la noţiunea de sărbătoare în înţeles creştin, care nu înseamnă plăcere, desfrâu etc., dar prilej de bucurie lăuntrică.

Preot Octavian Mosin

sursa

Valentines day sau Mucenicii Valentin si Valentina?

1

VALENTINE’S DAY SAU MUCENICII VALENTIN SI VALENTINA?
Ocrotitorii neprihanitei iubiri
(11 – 14 Februarie)

…Dragostea iarta totul…infrange ura, zideste
si inalta…daca nu e dragoste nimic nu e…
( I Corinteni XIII, 4-8)

Dragostea, pe langa rostul ei firesc, este o virtute teologica. Insusi omul este zidit dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, din iubire (Facere I 26 ), pentru aceasta, omul da viata, continua creatia lui Dumnezeu prin dragoste, prin unire fireasca, prin familie. Ceea ce Dumnezeu a unit, omul sa nu desparta ( Facere II, 24), fiindca va lasa tanarul pe tatal sau si pe mama sa si se va insoti cu aleasa sa si vor fi amandoi o familie…taina aceasta mare este, iar eu zic in Hristos si in Biserica (Efeseni V, 32). Iata, asadar dimensiunea spirituala a dragostei materializate. Dumnezeu nu opreste pe om de la nimic ceea ce este natural, fiindca Ziditorul le-a facut pe toate bune (Facere II, 1-3), insa omul trebuie sa le randuiasca, de aceea are constiinta si libertate.
Ori, lipsind constiinta si libertatea sau fiind neglijate, atunci omul devine o fiinta instingtiva si chiar sub nivelul necuvantatoarelor. Si caderea aceasta se observa astazi la generatia tanara, care lasand stiinta si invatatura, ascultarea si formarea, a inteles prin libertate – libertinaj. Si asa de mare este caderea, incat se iau drept modele ale pornirilor erotice necontrolate unii sfinti si martiri de care n-au cunostinta. Asa a aparut „ziua indragostitilor” in Babilonul modern SUA, luand ca „patroni” pe tinerii marturisitori crestini Valentin si Valentina. Mai mult, la romani, dupa dezastrul din decembrie 1989, au inceput a se oficia castorii in mijloace de transport. Rasul lumii! Tot de la aceeasi data, pentru ca tineretul sa scape de „comunism”, se practica, spre rusinea tuturor, la scara nationala, prostitutia si proxenetismul, homosexualitatea si lesbianismul. Pacate grave si dereglari ale insului socotite „drepturi” ale omului!
Nu ne este dat noua sa-i judecam pe altii, dar sa nu uitam, avem porunca Mantuitorului si indatorirea sociala de a-i aduce pe calea adevarului. Nu este ingaduit nimanui sa batjocoreasca martirii Bisericii lui Hristos cu practice si indeltniciri satanice, neinchipuite in ziua lor de eternal ponenire: saptamana 11 – 16 Februarie a fiecarui an.
Dar, cine au fost cei doi pomeniti de crestini si ponegriti de unii tineri prin atitudinea lor inconstienta sau sustinuta de politicieni pagani?
Valentin a trait la Roma in vremea imparatului Claudiu al II-lea, dintr-o familie crestina, crescut in frica de Dumnezeu si cu educatie aleasa. El isi convingea prietenii si pe cei de o varsta cu el sa fuga de varsari de sange si sa evite spectacolele sangeroase din Coloseum. El admira virtutile stramosilor nostri daci si era nelipsit langa Columna lui Traian. Valentin si alti tineri milosi ridicau trupurile martirilor crestini si le depuneau in locuri de cinste. Acestea erau fapte care au atras atentia unor ierarhi crestini din Catacombele Romei, probabil Sf. Silvestru.
Pentru dragostea sa fata de om izvorata din credinta in Mantuitorul Hristos, Valentin a fost sfintit preot. In aceasta treapta de demnitate crestina predica, dupa indemnul Sf. Apostol Pavel, cu timp si fara timp. Fiind cunoscut de catre slujitorii templelor pagane, a fost prins si judecat de prefectul Romei. Asa de pregatit era Valentin in filozofie si mitologie, incat, dupa intrebarile de rigoare a fost gasit nevinovat si eliberat cu conditia sa spuna unde se strang crestini.
In acea perioada imparatul Claudiu al II-lea, a dat un decret prin care interzicea oficierea casatoriilor soldatilor romani, insa Mucenicul Valentin continua sa-i casatoreasca pe crestiniii care urmau sa fie inrolati in armata. Pentru aceasta a fost prins, dus in senatul Cetatii si declarat periculos imparatului. Sfetnicii imparatului au poruncit sa i se taie capul, si astfel preotul Valentin s-a savarsit intru Hristos, in ziua de 14-16 Februarie 270.
Al doilea nume sacrificat pentru Hristos, pentru pacatele sale si pentru izbavirea multimii este Valentina- fecioara (Enata). S-a pastrat numele de Valentin(a) insemnand vointa, vigoare, virtute, dar si cel de Enata, care in Orient inseamna cinste, cumintenie, frumusete, virginitate. Sunt mai multe martire fecioare cu acest nume Enata. Una era din localitatea Aza (Palestina), care impreuna cu alte patru intemeiasera un schit, traind ca cele cinci fecioare intelepte din Evanghelie (Matei XXV, 1-13).
Valentina cea reala si consemnata in calendar era din Cezareea lui Filip. Atunci ea luand exemplul Veronicai (cu Marama), slujnica Fotinei ( Femeia samarineanca, Ioan IV), aales calea nevointei. Sunt unele fete care renunta la viata obisnuita pentru a-si duce zilele langa mari intelepti, dascali sau profesori, barbati sau femei, in afara nevointelor monahale, dare ele traiesc in cinste si feciorie, in ascultare si munca de multe ori mai intens decat calugaritele.
Enata sau Renata era din Gaza. O femeie cu stare si stinta de carte. S-a convertit la Evanghelie de tanara si propavaduia credinta crestina, mai ales tineretului si chiar convertind soldati romani trimisi in garnizoana locului inca din vremea lui Traian (117).
Enata, fiind cunoscuta de romani, a fost chemata de guvernatorul Firmiliaan, punandu-i-se in vedere sa nu mai propovaduiasca pe Hristos si sa nu mai spuna ca zeii romanilor n-au existat si ca sunt surzi si muti. Ea a continuat marturisirea mai intensiv. A fost prinsa , nu s-a lepadat de Hristos si atunci a fost pironita pe lemn, ca si Mantuitorul. Si pentru ca suferinta pentru Domnul o considera o bucurie, multi vazand se lepadau de idoli si slaveau pe Hristos. In chinuri groaznice, martira si-a dat duhul lui Dumnezeu cel in Treime-inchinat.
Ucenica Enatei, vazand toate acestea si cunoscand viata sfanta a mucenitei, a inceput sa propovaduiasca pe Hristos si Maica Sfanta, aratand desertaciunea zeilor pagani. De asemenea, a raspuns guvernatorului si judecatorilor, acuzandu-i de crima impotriva lui Dumnezeu si nevinovatiei stapanei sale Enata. Sentinta lui Firmilian a fost implinita. S-a ridicat un rug pe care a fost pusa o cruce de lemn pe care era pironita Valentina si ea a fost dezbracata, batuta pana la lesin si corpul ei de fecioara sfanta a fost ars in foc.
Avea doar 18 ani. Era noaptea de 10 – 11 Februarie a anului 280. Sfintele lor moaste, ce a mai ramas din para focului, au fost luate de crestini si oferite comunitatilor primelor veacuri. In Gaza, pe locul martirajului, se fac multe pomeni. Asa au ajuns pana la noi relicvele lor si traditiile lor. Se spune ca cele doua mucenite, ca si alte tinere crestine, au fost nasi(e) la multe cupluri fericite ale vremii lor. Si mai multi tineri, (si astazi s-a pastrat obiceiul), se logodeau in aceasta vreme (martisorul la romani) si primeau cununia pentru familie dupa praznicul Invierii Domnului.
Este exclusa pentru crestini practica intalnirilor de dezmat, casatoriilor de proba sau intamplatoare, oriunde sau in diferite vehicule, concursuri de sarut si alte obiceiuri pagane puse pe seama traitorilor in Hristos, mucenicilor Valentin si Valentina…venerati in luna Februarie.
Sa cinstim, asadar, cu bunacuviinta pe mucenici. Sa respectam ceea ce este sfant si curat in venerarea cu responsabilitate a sfintilor. Sa ne ferim cu totii de paganizarea si banalizarea datinelor, obiceiurilor sfinte si traditiilor inaltatoare. Sa evitam influentele nefaste ale strainilor asupra copiilor nostri curati prin ereditare si respectuosi prin formare.
Pastrand ceea ce este sfant, cinstim pe mucenicii Valentin si Valentina si intelegem cuvintele Scripturii care zice:… ceea ce a zidit Dumnezeu, omul sa nu pangareasca (Facere I, 26).

Costel Birleanu

sursa

Valentines day – o pseudo sarbatoare religioasa

1

Ziua de 14 februarie, a fiecarui an, este asteptata cu nerabdare de catre negustorii de tarabe, de magazine si de mall – uri, deoarece in aceasta zi cresc vanzarile la majoritatea produselor, in special, la cele specifice sarbatorii Valentine’s day: inimioare, fundite roz, bomboane ambalate in tipla purpurie, amorasi suspendati printre norisori pufosi si albastri, iepurasi si ursuleti de plus, carti, felicitari, dulciuri si tot felul de produse in forma de inima, iar restaurantele ofera meniuri speciale pentru aceasta ocazie.

Originea sarbatorii

La originea acestui faimos patronaj legat de ziua indragostitilor ar sta un fenomen legat de lumea pasarilor, si anume “imperecherea acestora” chiar in data de 14 februarie. Unii cercetatori in domeniul folclorului, pun acest eveniment pe seama unui ritual arhaic conectat la fertilitate, numit „Lupercalia” si care se desfasura in aceeasi zi, la Roma. Altii spun ca aceasta credinta vine din secolul XIV, fiind ideea poetului englez Geoffrey Chaucer.

Traditia crestina

Lumea crestina in data de 14 februarie il sarbatoreste pe Sfantul Valentin care isi are obarsia intr-o traditie a Romei antice, respectiv serbarile numite Lupercalia, care se organizau, de fapt, pe 15 februarie, in onoarea zeitatilor Juno si Pan. Pentru ca era si o sarbatoare a fertilitatii, obiceiul cerea tinerelelor necasatorite sa scrie biletele de amor, iar mesajele erau puse intr-o urna din care flacaii de insurat extrageau, la intamplare, cate unul. Conform obiceiului, participantii erau obligati sa o curteze apoi cu precadere pe semnatara mesajului ales, si de aici, desigur, porneau tot felul de „mici povesti de iubire”.
Biserica Romano-Catolica il sarbatoreste pe Sf. Valentin din secolul al V-lea d. Hr. cu binecuvantarea Papei Ghelasie I. In ziua de 14 februarie, romano-catolicii merg la biserica pentru a rosti rugaciuni, se spovedesc si aduc sacrificii. Zidarii se roaga pentru a primi binecuvantarea Sfantului, mai ales atunci cand lucreaza pe schele, in dimineata acestei zile se pune apa sfintita in apa pe care animalele de casa urmeaza sa o bea. Unii fermieri fac ocolul proprietatii lor inca din zorii zilei, pentru a fi feriti, chipurile, de hoti si de pasarile hraparete. Apoi, acesta a fost scos din calendarul roman de sfinti in anul 1969 de catre Papa Paul al VI-lea, dar sarbatoarea a ramas in continuare in constiinta spirituala a credinciosilor. Interesant este faptul ca, in prezent, nici Biserica Romano-Catolica si nici Biserica Ortodoxa nu sarbatoresc niciun sfant cu numele Valentin in data de 14 februarie. Astfel, potrivit Calendarului romano-catolic la 14 februarie, sunt pomeniti Sfintii Chiril si Metodie, iar conform Sinaxarului ortodox, in ceeasi zi, sunt pomeniti mai multi sfinti: Cuviosii Auxentiu, Maron, Avraam si Sfantul Filimon, episcopul Gazei.
In schimb, in cadrul Calendarul ortodox, pe langa Sfantul Ierarh Mucenic Valentin, praznuit pe 30 iulie, intalnim mai multi mucenici care au purtat acest nume: Sfintii Mucenici Marcu, Sotirih si Valentin – 24 octombrie, Sfanta Mucenita Valentina – 10 februarie, Sfantul Mucenic Valentin – 16 februarie; Sfantul Mucenic Valentin – 24 aprilie, Sfantul Valentin Preotul – 06 iulie, Sfanta Mucenita Valentina – 18 iulie.

Valentine’s day, o afacere

Este mai mult decat evident ca toti negustorii incearca sa profite, in fond, iubirea comerciala dureaza doar o zi. O zi in care majoritatea afaceristilor incearca din rasputeri sa dea „tunuri”: un buchet de flori – 40 de euro, o inima de plus de la 10 lei la 150 lei, o lumanarica sub forma de inima ce arde doar o ora – 10 lei. In mod firesc, atata timp cat exista cerere, kitsch-urile vor continua sa se vanda. Tot ce vrei si ce nu vrei, de la vaze de ceramica, lenjerie intima, maimutoi, bijuterii, carti si, de ce nu, papuci si prosoape de baie. Toate ca intr-un adevarat Turn Babel…

Valentine’s day, o provocare

Sunt state, spre exemplu tarile islamice sau Rusia, care critica aspru fenomenul occidental “Valentine’s day”, spunand despre aceasta ca este o sarbatoare superficiala cu accente comerciale. In acest sens, sunt interzise tiparirea, fabricarea si distribuirea de produse specifice acestei celebrari: cum ar fi cele care fac trimitere la sex, felicitarile, florile, in special trandafirii rosii, ursuletii de plus.
Astfel, in regiunea Belgorod, din sudul Rusiei, autoritatile au interzis sarbatoarea Sfantului Valentin, sustinand ca este una “ce contravine culturii ruse”. Grigory Bolotnov, purtatorul de cuvant al administratiei din Belgorod, a declarat ca sarbatoarea Sfantului Valentin nu are nimic de-a face cu traditia ruseasca, iar daca ar accepta-o ar fi ca si cand ar introduce sarbatoarea “Vodka Day”.

Valentine’s day versus Dragobete

Pe plaiurile mioritice, sarbatoarea traditionala pentru indragostiti este Dragobetele, fiul Dochiei, un fel de „omolog local” al lui Cupidon si se tine pe 24 februarie. Cu toate ca aceasta este trecuta in Calendarul ortodox, ea nu este o sarbatoare strict religioasa, ci provine din zona folclorului romanesc traditional si poarta numele fiului Babei Dochia. Ea simbolizeaza fiorul iubirii, dar marcheaza si inceputul primaverii, anotimpul in care intreaga natura se trezeste la viata.
Cu toate ca au povesti si simbolistici asemanatoare, in duelul cu Dragobetele Valentine”s day are un oarecare avans, deoarece si-a insusit deja tehnicile moderne de lucru, prin urmare are o echipa de relatii publice imbatabila. Totusi, romanticul Dragobete ii face pe multi sa viseze la inceput de primavara, in padure se dezleaga ciocul pasarilor care n-au plecat peste iarna, in gradini vrabiile se strang in stoluri, incep sa ciripeasca si sa-si dureze cuiburi. Cei mici urca in deal sa culeaga ghiocei si branduse, iar fetele strang apa din zapada ne-topita, cu care isi dau pe obraz, pentru a-si mentine tineretea si frumusetea.
Asadar, sarbatoarea occidentala Valentine”s day, cu tot fastul acesteia, ramane o festivitate falsa, care nu are nimic in comun cu crestinismul, nici cu ortodoxia si, cu atat mai mult, cu traditia spiritualitatii romanesti.

Stefan Popa

sursa

Valentine’s Day – sarbatoarea indragostitilor?

1

Sarbatorile sunt placute si asteptate de catre toti. In zilele de sarbatoare oamenii cinstesc ceea ce pentru ei este sfant si pretios, traiesc bucuria sarbatorii. Sarbatorile pot fi deosebite : de familie, nationale, religioase. Ele evoca trecutul familiei, a neamului si istoria relatiei dintre Dumnezeu si om. Sarbatorile reflecta cultura nationala, este firul care leaga generatiile unui neam. Daca ar fi sa parafrazam un vestit proverb am zice: „Spune-mi ce sarbatoresti, ca sa-ti spun cine esti”. Sarbatorile traditionale sunt zambetul unui popor. E destul sa nimeresti la una din ele ca sa afli, fara cuvinte, o istorie de secole, uneori de milenii. La noi, la romani, una din aceste sarbatori a devenit Valentine’s Day.
Cu aceasta ocazie avem parte de casatorii de proba, casatorii in tramvai, in metrou, in parc sau in scoli; dezmat public, imoralitate; declaratii de dragoste, programe speciale la TV si radio, felicitari, concursuri, premii; ziua indragostitilor, alegerea unui partener, chefuri monstruoase in statiuni turistice… La toate acestea se reduce sarbatoarea sfantului Valentin sau Valentine’s Day din ziua de 14 februarie. O sarbatoare importata in Romania din SUA, cu toata recuzita de rigoare.  Desi romanii au aflat de existenta ei de putina vreme, iar multi inca mai invata sa-i pronunte denumirea corect, totusi ea a devenit foarte populara, starnind mai multa verva si pregatiri decat sarbatorile deja invechite, cum sunt Craciunul si Pastele. Pe 14 februarie toti indragostitii isi trimit si primesc scrisori, mesaje, declaratii de dragoste insotite bineinteles si de cadouri. Ziua este sarbatorita in special de tineri, adulti chiar si copii. Sustinatorii acestei sarbatori au proclamat-o ca fiind ”ziua dragostei libere” – free love.
In iuresul comercial dezvoltat in jurul acestei sarbatori, putini ar putea spune cine a fost Sfantul Valentin si cum s-a ajuns ca el sa devina patronul indragostitilor.
Sursa cea mai bogata in informatii este cu siguranta internetul. De aici aflam ca Sfantul Valentin a trait in secolul II-III, in perioada imparatului Claudius al II-lea, care la un moment dat, a vazut ca soldatii necasatoriti sunt mai buni, mai detasati de problemele casei decat cei cu familie care se gandeau si la problemele casniciei, ale copiilor, ale sotiilor. El a dat un decret prin care interzicea oficierea casatoriilor soldatilor romani, tocmai pentru a-si rezerva o forta militara detasata de aceasta problema. Mucenicul Valentin a desconsiderat decretul, continuand sa-i casatoreasca pe crestinii care urmau sa fie inrolati pentru a lupta in legiunile romane. Pentru aceasta a fost aruncat in temnita, unde a vindecat pe fiica temnicerului de care se pare ca a fost indragostit. Fiind condamnat la moarte, in drum spre locul executiei i-a scris iubitei sale o scrisoare pe care a semnat-o ”Al tau Valentin”.De aici si obiceiul de a trimite in aceasta zi mesaje de dragoste.
Daca analizam cu atentie calendarul Bisericii Ortodoxe, dar si al Bisericii Catolice, nu vom gasi nici un sfant Valentin pomenit pe 14 februarie. In Calendarul Ortodox, pe parcursul unui an gasim urmatorii sfinti cu numele Valentin sau Valentina : Sfantul Ierarh Mucenic Valentin, praznuit pe 30 iulie, Sfintii Mucenici Marcu, Sotirih si Valentin – 24 octombrie, Sfanta Mucenita Valentina – 10 februarie, Sfantul Mucenic Valentin – 24 aprilie, Sfantul Valentin Preotul – 06 iulie, Sfanta Mucenita Valentina – 18 iulie.
Curios lucru este ca, anul martiriului Sfantul Ierarh Mucenic Valentin, praznuit pe 30 iulie este identic cu cel al ”Sf. Valentin din internet”.
Iata pe scurt si viata Sfantului Ierarh Valentin. Sfantul Valentin s-a nascut in anul 175, la Interamna (Terni de astazi, in regiunea Umbria din Italia). A fost hirotonit preot de catre Sfantul Felician de Foligno, iar Episcop de Interamna de catre Papa Victor I, in anul 197.
Remarcabil propovaduitor al Evangheliei, facator de minuni si vindecator, a fost foarte iubit de catre credinciosii sai. El l-a vindecat pe fratele tribunului roman, Frontanus, de o boala foarte grea. Cand s-a imbolnavit Cherimon, fiul vestitului filosof Craton, acesta, urmand sfatul lui Frontanus, l-a chemat pe Episcopul Valentin la Roma. Cherimon suferea de o boala care ii schimonosea si ii contorsiona cumplit trupul. Dupa ce Sfantul Valentin a petrecut o noapte in rugaciune, Cherimon, complet sanatos, s-a aratat inaintea filosofului Craton, tatal sau. Atunci s-au botezat Craton si toata casa acestuia, impreuna si cu trei discipoli ai lui.
Sfantul Valentin a fost arestat, torturat si decapitat la Roma, la varsta de aproape o suta de ani, din ordinul prefectului Placid Furius, in timpul persecutiilor imparatului Marc Aureliu. Sfantul Valentin a fost ucis in secret, in timpul noptii, pentru a se evita rascoala populatiei din Terni. Trei dintre discipolii lui Craton: Procul, Efiv si Apolonie, au fost si ei ucisi impreuna cu Sfantul Valentin, in anul 273. Particele din moastele Sfantului Mucenic Valentin se gasesc la Biserica Delea-Noua Calist din Bucuresti. Sfintele Moaste au fost primite in dar de la Episcopia din Terni, Italia, in anul 2005.
Nimic din viata acestui sfant ierarh mucenic nu se aseamana cu versiunea internautica. Nu gasim in viata sa nici cununii tainice, nici declaratii de dragoste.
Asa cum arata ea astazi, Valentine’s Day nu e Ziua Indragostitilor, ci a desfraului si a jocului „de-a casatoria“. Chiar si Biserica Catolica se dezice de ea. In anul 1998, episcopii catolici din Romania au dat o declaratie prin care si-au exprimat dezacordul. „Din punct de vedere crestin, se spune in declaratie, este o profanare a memoriei unui martir si a virtutii castitatii faptul de a pune dezmatul sexual public sub patronajul unui preot sfant… Orice crestin constient si responsabil in fata lui Dumnezeu stie si nu poate tolera ca o sfanta taina – ca aceea a Casatoriei – sa fie celebrata batjocoritor in tramvai, in autobuz sau intr-o spelunca, sub oficierea ei de catre un impostor sardonic, in sfidarea ostentativa a unui sacrament instituit de Iisus Hristos, a Preotiei si a ofiterului starii civile. Un crestin onest este convins ca orice act sexual in afara casatoriei este imoral, oricat de raspandit ar fi acest pacat“.
Sfantul Valentin este o sarbatoare artificiala, care a devenit importanta datorita celor care proclama iubirea cu orice pret, chiar si atunci cand ea nu exista. Atunci cand iubesti, nu e nevoie de o zi anume din calendar pentru a o arata. Cel mai frumos cadou pe care si-l fac doi oameni care se iubesc sunt copiii pe care-i au impreuna, indiferent de religia lor, de continentul sau tara in care locuiesc.
Nu poate fi numita sarbatoare crestineasca, deoarece majoritatea celor care o implinesc incalca porunca a 7-a din Decalog : Sa nu fii desfranat; mai mult, Insusi Mantuitorul ne invata:„ Ca oricine se uita la femeie, poftind-o, a si savarsit adulter cu ea in inima lui”.(Matei 5.28).
Este frumos sa fii indragostit. Lumea devine mai buna iar iubirea iti da aripi sa te inalti tot mai sus. Dar de aici si pana la obiceiurile ce insotesc Ziua Indragostitilor e distanta mare.
Dragostea in ziua de astazi nu mai este perceputa ca fiind un sentiment romantic, gingas, afectuos, jertfelnic, ci mai ales se rezuma la priviri, vorbe, gesturi seducatoare spre pacat. Cu desavarsire tuturor acestora li se face o reclama deosebita in mass media romaneasca. Se pare ca este o diversiune pusa la cale pentru a strica moralitatea si traditiile crestine ale neamului nostru. Cred ca nu se cuvine a face propaganda acestei sarbatori plina de petreceri, dezmat, betie si in final desfranare.
Unii romani spun indignati: „Ce ne trebuie noua Valentine’s Day? E o sarbatoare importata. Nu avem noi sarbatorile noastre romanesti. Dragobetele trebuie reinviat“. Si depun eforturi pentru a impamanteni Dragobetele, o sarbatoare care era prezenta in sudul Romaniei in lunile februarie-martie. Dimineata, tinerii se adunau in afara satului; fetele adunau flori, baietii lemne pentru foc; se dansa in jurul focurilor. La pranz, fetele o luau la fuga spre sat, iar fiecare baiat urmarea fata care ii cazuse draga; daca fata se lasa prinsa, primea sarutul de Dragobete, care era si o logodna pe un an de zile. Cu alte cuvinte, schimbam motivatia, dar ramanem cu obiceiurile. Desigur, Dragobetele are o valoare folclorica, etnografica, istorica. Ne ajuta sa ne intelegem mai bine, sa vedem unde am fost, de unde am plecat. Dar sa ne intoarcem la aceleasi obiceiuri care au fost parasite, nu e prea mult?
Nu ar fi mai bine sa se depuna eforturi pentru a se promova in familii, in scoala, in mass-media valorile care ne pot salva si cladi cu adevarat?
Iata, spre exemplu, reactia autoritatilor ruse fata de sarbatoarea „Valentine’s Day”, din anul acesta, redau stirea aparuta pe agentiile de presa acum cateva zile : Guvernul regiunii ruse Belgorod a anuntat ca interzice orice forma de a sarbatori in spatii publice de Valentine’s Day, pentru ca aceasta sarbatoare „contravine culturii rusesti”. „Suntem impotriva sarbatorilor catolice in regiunea noastra, unde 97% din populatia locala este ortodoxa”, a spus Nikolai Bezlutski, membru in administratia regiunii Belgorod, citat de Ria Novosti. Oficialul a precizat insa ca fanii Valentine’s Day pot sarbatori in intimitate, nicidecum in spatiul public. De asemenea, nici o petrecere nu va fi organizata la Universitatea Belgorod, care va celebra pe 15 februarie „ziua tinerilor ortodocsi”, a declarat purtatorul de cuvant al universitatii, Alexandrei Pyj. Intr-un document intitulat „Masuri pentru asigurarea securitatii spirituale a regiunii Belgorod”, autoritatile locale au hotarat „sa nu autorizeze petrecerile de Sfantul Valentin si de Holloween in obiectivele culturale, educative si alte administratii orasenesti si departamentale din aceasta regiune”. Și sotia presedintelui rus Dmitri Medvedev este unul dintre opozantii sarbatorii occidentale. In 2008 Svetlana Medvedeva a lansat o ofensiva impotriva acestei sarbatori importate din Occident, lansand o versiune alternativa si „100% ruseasca”, denumita „ziua familiei, a dragostei si a fidelitatii”, care este celebrata pe 8 iulie.
De ce Valentine’s Day la noi? Simplu, pentru ca este o sarbatoare profitabila. In SUA aceasta sarbatoare aduce vanzari de peste 14 miliarde de dolari anual, mult mai mult decat se vinde de Memorial Day sau Halloween si comparabil cu volumul de vanzari realizat in preajma Craciunului sau Independence Day. Deviza sub care se vinde in nestire in SUA in primele doua saptamani ale lunii februarie este: “Nu faci economii cand este vorba de cei dragi!” O iubire desacralizata, golita de profunzime. Valentine’s Day este ocazia trista de a observa cat de putini mai sunt cei care se iubesc sincer in ziua de astazi. Ursuleti cu inimioara, flori, bomboane, tort cu jeleu de fructe rosii, cina la restaurant, lumanari in forma de inima, relatii intime intr-un pat strain in lenjerie rosie… cu alt partener in fiecare an, si ziua de 14 februarie traita an de an dupa acelasi tipar.
Cu cine iti petreci Ziua Indragostitilor? E o intrebare la ordinea zilei, iar raspunsul este aproape orice afara de “acasa, cu sotul meu si cu copiii”. Din nefericire auzim doar ca oamenii vor petrece aceasta zi – cu noul prieten intr-un club; cu oricine care e de sex opus; impreuna cu cineva cunoscut pe internet; cu un coleg de la birou care imi tot facea ochi dulci in ultima vreme; cu cineva care era tot singur in ziua asta, asa ca petrecem impreuna… Aranjamente de pseudo dragoste facute in graba, din teama de a nu fi singuri de Ziua Indragostitilor. Acesta este Valentine’s Day in anul de gratie 2011.
Personal recunosc, nu am nevoie de o zi anume ca sa-mi serbez iubirea. Pentru mine si sotia mea Ziua Indragostitilor e in fiecare zi si mi se pare o mare bazaconie comerciala si de prost gust valva care se face acestei zile de 14 feb… an de an. O iubesc in fiecare zi la fel de mult sau poate ca, cu fiecare zi mai mult. Și daca nu as simti ca ea exista, cu siguranta ca viata mea ar fi mult mai trista si mai urata, nici nu as putea sa indur faptul ca nu e langa mine , sau ca ne si certam uneori, ca o supar, ca ma supara, ca nu imi vorbeste, sau ca nu ii vorbesc. Deja imi pot da seama ca iubirea mea nu e oarba, dar e solida, imi pot da seama ca are si defecte ( cine oare e perfect dintre pamanteni) dar calitatile ei au o valoare mai mare.
Spunea parintele Savatie Bastovoi intr-un articol pe aceasta tema: „Nu trebuie sa primim soaptele demonice ale desfraului daca avem macar o mica simpatie pentru acest Sfant Valentin, iar daca ne place mai mult sa ramanem in desfrau, atunci sa-l uram pe acest Sfantul Valentin, sa-l uram cu adevarat, dupa cum si el a urat desfranarea noastra”. Desfraul a inceput sa fie acoperit si justificat cu numele lui Valentin, mucenicul crestin, iar aceasta-i cu adevarat un lucru demonic.
As incheia cu cuvintele Sf. Ap. Pavel adresate corintenilor si bineinteles si noua crestinilor, sa luam aminte: ”Nu va amagiti: Nici desfranatii, nici inchinatorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomitii, nici furii, nici lacomii, nici betivii, nici batjocoritorii, nici rapitorii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu. Și asa erati unii dintre voi.”(1Corinteni 6.9-11)

Preot Lupu Vasile (Parohia Gainesti)

sursa