Un studiu, citat de Bloomberg, susține că ortodoxia nu este compatibilă cu capitalismul: Ortodoxia ar fi o sursă de tensiune între țările ortodoxe și Occident, care poate fi doar atenuată, nu și îndepărtată

1

Rădăcinile religioase, nu experiența comunistă, sprijină autoritarismul și aversiunea față de risc, scrie Leonid Berșidski într-un comentariu în care este analizată legătura dintre creștinismul răsăritean, comunism și capitalism.

Citând concluzii ale unor autori bulgari, articolul din Bloomberg trage drept concluzie ideea că Ortodoxia a făcut ca anumite țări să devină un teren fertil pentru comunism și, în general, le-a modelat calea, în altă direcție decât în cea luată de țările cu tradiții creștine occidentale.

Iată articolul integral:

Creștinismul Ortodox Răsăritean a făcut mai mult pentru a modela anumite țări ex-comuniste decât comunismul însuși. De asemenea, unii spun că i-au făcut pe locuitorii acestor țări relativ nefericiți și anti-capitaliști. Această teorie a fost intens vehiculată în Rusia, în anii 1990, iar acum a reapărut acum într-un document de lucru al Băncii Mondiale.

Autorii acesteia, fostul ministru bulgar de Finanțe, Simeon Djankov, și Elena Nikolova, de la University College London, au analizat datele din Studiul Mondial privind Valorile și studiul „Viața în tranziție” al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru a vedea legătura dintre background-ul religios și atitudini. Cei doi au ajuns la concluzia că Ortodoxia a făcut anumite ca anumite țări să fie un teren fertil pentru comunism și, în general, le-a modelat calea, în altă direcție decât în cea luată de țările cu tradiții creștine occidentale.

Iată ce au scris cei doi:

„Creștinismul occidental (care a dat naștere catolicismului și protestantismului) a pus accentul pe raționalism, pe explorarea logică, individualism și pe chestionarea autorităților. Creștinismul Răsăritean (din care se trage Ortodoxia Răsăriteană) a fost asociat cu fenomene mistice, a fost mai afectuos și mai comunitar și a pus mai puțin accentul pe lege, rațiune și pe chestionarea autorităților. Remarcabil însă este că aceste diferențe de atitudine pe termen lung au supraviețuit și după aproape 50 de ani de comunism”.

Liderii comunitari nu au fost prea prietenoși în ceea ce privește relația cu Biserica, ci, după cum susțin Djankov și Nikolova, au exploatat trăsăturile lumii ortodoxe, pe care le-au considerat utile, cum ar fi: accentul pus pe tradiție, comunitarismul, „mai puțină încredere în schimburile juridice” și un respect mai mare pentru autoritate. Așadar, mentalitatea modelată de religia suprimată a persistat, reprimând respectul pentru statul de drept, iconoclasmul, creativitatea și inovația.

Dacă sunteți ca mine, puteți vedea ce li se spunea rușilor, bulgarilor, ucrainenilor și oamenilor din fosta Iugoslavie (dar nu și grecilor, care erau bogați la acea vreme și știau despre capitalism) de către elitele emergente, în anii 1990: că, în deplină concordanță cu opera lui Max Weber, filosoful și politologul german, capitalismul a fost strâns legat de tradiția religioasă occidentală, în special de etica protestantă, și că acest lucru a explicat succesul relativ al unor țări ca Polonia și Republica Cehă în epoca post-comunistă.

Se poate citi despre acest lucru și în publicațiile academice de la acea dată – activitatea sociologului Andreas Buss din 1989 a devenit deja una clasică. Dar tradiția, cel puțin pentru ruși, este mult mai veche: ea are rădăcini în opera și activitatea filosofului occidental din secolul XIX-, Pyotr Chaadaev, care credea că, spre deosebire de națiunile europene, Rusia a adoptat un tip greșit de creștinism. „Chiar dacă suntem creștini, rodul creștinismului nu s-a copt pentru noi”, scria el. „Este ceva în sângele nostru care respinge adevăratul progres”. În anii 1990, când Rusia a încercat să se alăture „lumii civilizate”, Chaadaev a devenit din nou popular.

Apoi, Rusia și vecinii săi ortodocși s-au ridicat pentru a-și găsi locul în lume și s-au fizat, în mare măsură, într-un model de creștere și convergență. Acum, refuzul Rusiei de a se alătura lumii occidentale și disconfortul economic din Grecia, Ucraina și alte națiuni ortodoxe par să fi reaprins această veche linie de gândire.

Djankov și Nikolova se bazează pe dovezi din datele sociologice. Ei spun că creștinii ortodocși sunt mai puțin mulțumiți de viața lor și au mai puțini bani decât catolicii sau decât protestanții – și poate la fel de mult ca persoanele nereligioase. De asemenea, este mai puțin probabil ca ei să sprijine idei noi, să-și asume riscuri sau să dorească să lucreze în marile companii private. De asemenea, susțin mai mult responsabilitatea guvernului și proprietatea statului. Pe scurt, creștinii ortodocși sunt mai puțin potriviți capitalismului.

„Diferențele teologice dintre diferite denominațiuni creștine ar fi putut aduce țările pe căi de dezvoltare diferite, cu mult înainte de venirea comunismului”, scriu Djankov și Nikolova.

În urmă cu douăzeci de ani, aș fi fost înclinat să renunț la această idee pur și simplu pentru că nu consideram că sună intuitiv adevărat. Ba chiar suna destul de umilitor, în condițiile în care majoritatea oamenilor s-a grăbit să se adapteze la o nouă realitate economică, de multe ori în moduri antreprenoriale extrem de nelegitime și în care respectul pentru autoritate a dispărut. Era destul de greu ca acest capitalism sălbatic să se potrivească cu tradiția ortodoxă.
Cu toate acestea, mi se pare greu să nu fiu de acord cu analiza lui Djankov și Nikolova, cel puțin atunci când vine vorba despre Rusia. Abordând problema dintr-un unghi total diferit, Ivan Zabaev, un sociolog rus care lucrează la una dintre cele mai mari universități ortodoxe din Rusia, și care a primit un grant guvernamental pentru cercetările sale recente, a ajuns la o concluzie similară:

„Caracterul specific al ortodoxiei este că activitățile non-vocaționale sau profesionale nu le privește ca pe un mijloc de mântuire, ci ascultarea și umilința față de o persoană mai experimentată din punct de vedere spiritual sau față de o persoană superioară ierarhic”.

Rădăcinile și fundamentele religioase ale unei culturi pot avea într-adevăr un impact mai mare asupra modului în care o țară are nevoie, decât orice considerente raționale, geopolitice sau economice. Dacă este așa, națiunile cu tradiție ortodoxă nu se simt într-adevăr confortabil într-o lume dominată de Occident – o sursă de tensiune care poate fi doar atenuată, nu și îndepărtată.

Reclame

Președintele Iohannis, viraj explicit spre activismul LGBT: Vrea legi care elimine total „DISCRIMINAREA”. Vrea ca profesorii și conducerile școlilor să se implice direct în „deschiderea” spre „toleranța” Europei secolului XXI

2

activenews.ro:Președintele României, Klaus Iohannis, a declarat că își dorește o legislație care să combată și să elimine total discriminarea din legislație. Acesta a răspuns unei întrebări adresate de către un activist al Asociației pro-homosexualitate Accept, într-un dialog purtat la Bacău.

„Însă pentru a combate discriminarea elaborarea unei legislații specifice este doar un pas, un pas important. O să mă sfătuiesc cu colegele și cu colegii să vedem în ce măsură putem să încurajăm Parlamentul României să accepte o discuție și o legiferare pe tema eliminării discriminării. Asta se poate face relativ ușor”, a spus Iohannis.

Președintele i-a acuzat pe inițiatorii modificării Constituției în sensul protejării familiei că „inflamează societatea românească”.

„Eu cred că și în chestiunea discriminării, și în chestiunea modificării Constituției, cuvântul cel mai potrivit este toleranță. Dacă suntem toleranți nu înseamnă că vrem să fim altfel, dar vrem să-l cunoaștem pe celălalt și să încercăm să îl înțelegem. Trăim din păcate niște vremuri în care toleranța în loc să crească în societate este mai degrabă în reducere, ceea ce este foarte, foarte păcat și eu n-am văzut rolul meu în a tranșa discuția de exemplu pe Constituție, ci eu văd rolul meu în a explica societății în ansamblu că toleranța este o calitate esențială a unei societăți moderne din Europa secolului XXI, și nu altceva. Și atunci, cu siguranță într-un climat de mai bună toleranță și aceste chestiuni de eliminare a discriminării vor fi mult mai ușor de tratat”, a subliniat Klaus Iohannis la evenimentul organizat de Consiliul Tineretului din România.

1

Președintele României s-a poziționat fățiș de partea activiștilor homosexualității, afișându-se și dialogând cu un reprezentant al acestora. Este binecunoscut faptul că la o astfel de întâlnire nu participă decât acele persoane sau organizații care sunt agreate de Administrația Prezidențială, iar președintele știe ce va fi întrebat.
Acest lucru a fost demonstrat în trecut, atunci când studenții de la Iași au arătat că întâlnirea dintre Președinte și „reprezentanții” acestora a fost un simulacru: Au participat doar studenți agreați de conducerile universitare și membri ai PNL.
Momentul ales de președinte pentru întâlnirea și afișarea cu reprezentanții activiștilor LGBT este semnificativ: el vine la puțin timp după ce Mihai Gheorghiu, președintele Comitetului de Inițiativă pentru modificarea Constituției, afirmase în Evenimentul Zilei că președintele Iohannis a refuzat orice întâlnire cu reprezentanții Coaliției pentru Familie.
Până acum, președintele a afirmat că inițiatorii riscă să cadă în „fanatism religios” sau că luna mai 2017 – la aproape doi ani de la declanșarea inițiativei! -, nu este potrivită pentru desfășurarea consultării populare.
De asemenea, șeful statului a blocat legea organizării referendumurilor de două ori: o dată prin retrimiterea actului în Parlament pentru revizuire și apoi prin refuzul de a-l promulga și sesizarea depusă la CCR.

Manipulare și minciună din partea autointitulatului teolog Mihai Chirilă

1

ortodoxos.ro: Redam un citat dintr-un articol recent al autointitulatului teolog Mihai Chirilă, în care se observă cum încearcă să manipuleze cititorii.

Mihai Chirilă:

Monahul Sava Lavriotul a scris un material în care încearcă să îmi răspundă la comentariul în 12 puncte, în care îl întrebam în legătură cu ceea ce a făcut în Serbia, împreună cu “delegația română”, alături de care a fost.

Cuvioșia sa pretinde că îmi răspunde punctual la întrebări, deși pe unele le evită pur și simplu. Să vedem ce spune:

1.Spune că Mitropolitul Serafim al Pireului este în comuniune cu patriarhul Bartolomeu, ceea ce este fals, deoarece, din câte știu eu, mitropolitul Serafim nu îl pomenește direct pe patriarhul Bartolomeu, ci sinodul elen. Nu cred că ar avea această obligație canonică să îl pomenească.

Răspuns ortodox:

Deci mitropolitul Serafim nu este eretic întrucât nu pomenește pe patriarhul Bartolomeu. Să presupunem că este așa cum spune Mihai Chirilă.Dar una este pomenirea și alta rugăciunea împreună cu ereticii. Sunt două lucruri diferite pe care ”teologul” le confundă. Dar dacă mitropolitul Serafim se roagă cu alți episcopi care acceptă Sinodul din Creta se cheamă că este eretic?

În mod intenționat Mihai Silviu Chirilă trece sub tăcere faptul că Mitropolitul Serafim slujește cu ereticii, încearcând să arate faptul că dacă cineva se roagă cu ereticii este în continuare ortodox și nu este nicio problemă. Iată câteva dovezi de rugăciune împreună cu ereticii:

Canon 45 Episcopul sau preotul sau diaconul, rugându-se împreună cu ereticii, să se afurisească; iar de le-a dat lor voie a lucra ceva ca unor clerici, să se caterisească. [Apostol: 65; Sobor 3: 2, 4; Laodic: 6, 9, 32, 33, 34, 37; Timo: 9].

Prin nesocotirea acestor canoane , Mihai Chirilă încearcă să se pună pe sine deasupra lor(mândrie demonică). Încearcă să înlocuiască prevederile canoanelor cu judecata lui, astfel încât oamenii să nu se mai ghideze după aceste canoane ci după ce spune și învață Mihai Chirilă.

În continuarea articolului Mihai Chirilă scrie:

2.Spune că arhiepiscopul Longhin se află în comuniune cu patriarhul Kirill, ceea ce este iarăși fals, deoarece IPS Longhin a întrerupt pomenirea patriarhului Kirill în urmă cu doi ani. Mitropolitul Onufrie îl pomenește pe patriarh din necesitatea de a nu se destabiliza Biserica ucraineană, în condițiile extrem de grele în care se află Biserica de acolo în acea țară, fiind acoperit de canoane și de gândirea patristică pentru aceasta, nu din atașament față de gândirea patriarhului moscovit, știut fiind că mitropolitul Onufrie are o gândire și trăire ortodoxe.

Răspuns ortodox:

Mihai Chirilă susține că în cazul în care sunt condiții extrem de grele(oare unde sunt descrise acestea)cineva ar avea voie să pomenească eretici . Revenim la faptul că mitropolitul Onufrie se roagă cu ereticii. Aici Mihai Chirilă ”ne dezvăluie” gândirea de care este stăpânit, o gândire a compromisului pe care Sfinții Părinți nu au avut-o niciodată. Este inexistentă în istoria Bisericii o astfel de derogare. De asemenea nu există niciun canon care să acorde derogări în ceea ce privește rugăciunea împreună cu ereticii.

Ca argument, Mihai Chirilă aduce spusele Sfântului Teodor Studitul: ”Căci nu e nimic, de vreme ce îl pomenește pe episcopul ortodox, chiar dacă acela, de frică, îl pomenește pe mitropolitul său eretic”. Să observăm că Sfântul Teodor vorbește despre pomenirea mitropolitului eretic nu despre rugăciunea împreună cu acesta. Din nou Mihai Chirilă manipulează cititorii. Ne poate arăta așa zisul teolog unde spune Sfântul Teodor (sau alt Sfânt) că avem voie să ne rugăm împreună cu ereticii?

Iată o dovadă despre ”trăirea și gândirea ortodoxă” a mitropolitului Onufrie:

Este mitropolitul Onufrie ortodox? Episcopul Longhin este în comuniune bisericească cu Mitropolitul Onufrie.

Acest articol manipulator, este o mostră a perfidiei de care dă dovadă Mihai Chirilă. El își arogă dreptul de a decide cine este ortodox și cine este schismatic sau eretic. Afirmă în mod neortodox că atunci când mitropolitul Onufrie se roagă împreună cu papistașii și cu musulmanii este scuzat, motivul fiind că ”Mitropolitul Onufrie îl pomenește pe patriarh din necesitatea de a nu se destabiliza Biserica ucraineană, în condițiile extrem de grele în care se află Biserica de acolo în acea țară, fiind acoperit de canoane și de gândirea patristică pentru aceasta”. Despre ce canoane este vorba? Cum să fii acoperit și să ai voie să te rogi împreună cu ereticii? Unde s-a mai pomenit așa ceva? Dacă ar fi corect ceea ce spune Mihai Chirilă, atunci ne putem întoarce înapoi în comuniune cu ecumeniștii? Oare pe câți oameni a reușit să păcălească acest personaj de tristă pomenire cu minciunile și înșelătoriile lui?

Mihai Chirilă introduce inovația teologică cum că ar fi posibil să existe anumite derogări de la faptul că Biserica interzice rugăciune în comun cu ereticii. Minciună!

Mihai Chirilă aduce inovații în învățătura ortodoxă și pur și simplu iți bate joc de cei care fac parte din gruparea sa.Primul de care iși bate joc este ierom Grigorie Sanda care a întrerupt pomenirea episcopului Varsanufie. Păi episcopul Varsanufie , din frică, nu a mers în Creta ca să-si pună semnătura pe ereziile adoptate acolo. Rezultă că ierom Grigorie Sanda a întrerupt pomenirea degeaba și a fost caterisit degeaba. Putea să rămană în mănăstire și nu îl dădea nimeni afară. În limbaj colocvial ”și-a luat țeapă”. Realitatea este că la acea vreme ierom Grigorie a înțeles foarte bine cum stau lucrurile. În timp , boala, persuasiunea ierom Macarie de la Oituz și acum perfidia lui Mihai Chirilă i-au schimbat opinia ortodoxă. Acum și ierom Grigorie a adoptat teologia compromisului, a așa zisei căi de mijloc și foarte subtil a fost readus în comuniune cu ereticii de către omul infiltrat de către ecumeniști în rândurile ortodocșilor.

Subliniem încă o dată că acțiunile înșelătoare ale lui Mihai Chirilă au ca scop atragerea credincioșilor în comuniune cu ierarhii eretici și în același timp să le dea impresia că s-au îngrădit de eretici. Astfel , prin intermediul lui Mihai Chirilă ecumeniștii pot avea control asupra persoanelor care vor să se separe de ecumeniști.

Radiografia momentului: Aprilie 2018

1

ortodoxos.ro: Întrucât sunt persoane care au auzit de erezia ecumenismului dar sunt nehotărâte în luarea unei decizii, am decis sa publicăm un rezumat al stării de fapt din Biserică la sfârșit de aprilie 2018.

1.Ecumeniștii eretici (scuzați pleonasmul) sunt în aceeași stare de erezie. Nu s-a schimbat nimic în atitudinea lor eretică. Un singur episcop a luat atitudine verbală și faptică împotriva ereziei: episcopul Artemie din Serbia ucenic al Sfântului Iustin Popovici. A mai fost episcopul Serafim de Pireu care a vorbit împotriva ecumenismului înainte de Sinodul eretic din 2016, dar după momentul Creta, slujește împreună cu ereticii la diferite ocazii. La fel episcopul Longhin vorbește împotriva ereziei ecumeniste dar pomenește un mitropolit ecumenist. De asemenea a fost avansat recent la rangul de arhiepiscop de către ecumeniști.

2.Unii dintre ortodocși au urmat Sfintele Canoane ale Bisercii Ortodoxe, s-au îngradit atât de erezia ecumenistă cât și de eretici. Aceștia urmează din toate puterile lor Credința Ortodoxă. Evident au și ei patimile lor, greșelile lor omenești. Dumnezeu văzând însă voința lor de mântuire și totodată de a păstra credința Sfinților Părinți, îi ajută . Monahii aghioriți din Sfantul Munte Athos contribuie foarte mult la păstrarea drumului drept pe calea Ortodoxiei, a Sfinților Părinți. Cine sunt acești monahi? Cel mai cunoscut este Gheron Sava Lavriotul. Cine intră în contact cu ei sau ascultă conferintele lor va vedea o credință autentic ortodoxă . De asemnea sunt și preoti sau ieromonahi din Romania care au luat atitudine împotriva ecumenismului și au suferit prigoană din partea ierarhiei eretice: Ierom Elefterie, Ierom Spiridon, preot Ciprian Staicu , pr Xenofont etc. Să îmi fie cu iertare faptul ca nu i-am scris pe toți. Sunt multe pericole și greutăți pentru ortodocșii care s-au îngradit de eretici: pericolul schismei, fanatism, compromis cu ereticii , patimi personale etc. Cu ajutorul lui Dumnezeu aceștia nădăjduiesc să țină dreapta credință și să își biruiască patimile.

3.În afară de ereticii (descriși la punctul 1 mai puțin episcopul Artemie) și de ortodocșii descriși la punctul 2, mai există diferite grupări care pretind că doar ei dețin adevarul. Amintim aici:

  • gruparea preotului Ioan Miron . Acesta sustine în mod necanonic cum că nu mai există har și Sfinte Taine la nimeni decât la el și la alți preoți care fac parte din gruparea lui (pr Claudiu Maria, preotul Tudor ,pr Onisim). De asemnea acestia au adoptat calendarul vechi renuntând la calendarul nou care este canonic.
  • gruparea lui Mihai Chirilă. Acesta este un autointitulat teolog, vechi colaborator al Patriarhiei române,un fel de guru modern care a modificat concepția despre erezie. Mihai Chirilă a introdus un nou concept , acela de părtășie la erezie. Adică există 3 stari: eretic, ortodox și părtaș la erezie. Cu alte cuvinte o persoană poate să fie ortodoxă și eretică în același timp(ortodox 40% și eretic 60% etc). Cei care au aderat la gruparea acestuia se află tot în erezia ecumenismului , și-au schimbat doar ”stăpânul”: în loc de episcopi au acadăgăm la finalul acestei scurte radiografii pe Ierom Antim Gâdioi cu ucenicii lui, care în mod public afirmă că nu se alătura nimanui și niciunei grupări. În realitate însă, îl favorizează pe Mihai Chirilă prin neparticipare la sinaxele ortodoxe. Au fost cazuri cand ucenici ai părintelui Antim au dorit să meargă la sinaxele ortodocșilor, dar au fost întorși din drum la sugestia episcopului Longhin. O mare greșeală pe care o urmează și parintele Antim, este aceea că trimite pe unii credincioși la episcop pentru dezlegarea unor păcate grele care chipurile nu pot fi dezlegate de un simplu preot, ceea ce nu este în concordanță cu învățătura Bisericii. La episcopul Longhin(eretic) și alți episcopi ecumeniști neîngrădiți de erezie. O similitudine cu ecleziologia papistă(Papa are har 100%, cardinalii 70%, preoții 50% iar laicii puțin sau deloc). Nu persoana preotului sau a episcopului iartă păcatele ci harul Dumnezeirii Treimice în virtutea Tainei Preoției ca stăpân pe Mihai Chirilă care îi stăpânește prin intermediul ereziilor pe car ele-a creat. Practic cine vrea să scape de ecumeniști și aderă la această grupare, este tot în erezie!

Mihai Chirila a atras diverși preoți , adepți ai compromisului liturgic și canonic. Mai exact este vorba despre preoți care îmbrățișează diferite înșelări , având evlavie la pseudo-sfinți sau preoți care au ambiții politice de a stăpânii peste cât mai mulți adepți , de a fi “recunoscuți” ca fiind “cei mai ortodocși”, “cei care țin credința dreaptă” etc. Amintim aici pe ieromonahul Grigorie Sanda victimă a înșelării cu pseudo-sfântul Nil Dorobanțu;urmarea acestei înșelări a fost Împărtășania dată acasă credincioșilor; preotul Claudiu Buză care s-a rugat împreună cu ereticii la consistoriu și adept al înșelării cu “taica Visarion”.

  • adăgăm la finalul acestei scurte radiografii pe Ierom Antim Gâdioi cu ucenicii lui, care în mod public afirmă că nu se alătura nimanui și niciunei grupări. În realitate însă, îl favorizează pe Mihai Chirilă prin neparticipare la sinaxele ortodoxe. Au fost cazuri cand ucenici ai părintelui Antim au dorit să meargă la sinaxele ortodocșilor , dar au fost întorși din drum la sugestia episcopului Longhin. O mare greșeală pe care o urmează și parintele Antim, este aceea că trimite pe unii credincioși la episcop pentru dezlegarea unor păcate grele care chipurile nu pot fi dezlegate de un simplu preot, ceea ce nu este în concordanță cu învățătura Bisericii. La episcopul Longhin(eretic) și alți episcopi ecumeniști neîngrădiți de erezie . O similitudine cu ecleziologia papistă(Papa are har 100%, cardinalii 70%, preoții 50% iar laicii puțin sau deloc). Nu persoana preotului sau a episcopului iartă păcatele ci harul Dumnezeirii Treimice în virtutea Tainei Preoției.

Din păcate diavolul are o “ofertă” foarte bogată de așa zis credințe și religii : musulmană, budistă, hinduistă, catolică etc. Credința dată de Dumnezeu este una singură : Ortodoxia. Dar și aici au apărut lupi în piele de oaie care pretind că ei sunt cei care dețin adevărul. Aceștia pot fi recunoscuți ușor:

  • au diferite înșelări cu Arsenie Boca, Nil Dorobanțu , taica Visarion, Maglavit, Oastea Domnului etc
  • au vedenii , viziuni , se luptă cu diavoli în timpul somnului dar și în realitate
  • sunt foști pușcăriași, care au îmbrăcat o față creștină , care pretind că au înțeles învățătura ortodoxă și care ademenesc pe cine pot (Vasile Vieru alias Saccssiv de la ortodoxinfo.ro , Emanuel Iscru din Pitești condamnat pentru trafic de persoane).
  • Au dorință de stăpânire , vor să aibă mulți adepți , să predice după Liturghie chiar dacă sunt simplii mireni.
  • Sunt infiltrați de sistem fiind vechi colaboratori ai acestuia (Mihai Chirilă fost colaborator al Patriarhiei)
  • Nu au înțeles Ortodoxia și de aceea intră in conflict cu scrierile Sfinților Părinți. Pretind că ai au ”calea de mijloc” sau ”calea împărătescă”
  • Au ca armă manipularea, înșelăciunea și frica ce o insuflă adepților
  • Acești “duhovnici” ai înșelării, pretind că dezleagă păcatele pe bandă rulantă, împărtășesc oricand și oricum. Nu au înțeles Taina Sfintei Împărtășanii .
  • Diferența față de ecumeniști este că ei vorbesc despre erezie. În realitate sunt in comuniune cu ereticii, spunând că evită extremismul.
  • Luptă contra ortodocșilor , denigrandu-i și calomniindu-i public (foștii pușcăriași Vasile Vieru alias Saccsiv și Emanuel Iscru). De fapt ei nu luptă contra ecumeniștilor ci contra ortodocșilor care s-au îngrădit de erezia ecumenistă.
  • Cine nu îi urmează pe ei și învățăturii lor sunt considerați dușmani, extremiști , fanatici
  • Consideră că dacă au întrerupt comuniunea cu ereticii dobândesc o infailibilitate și orice fac și spun este corect și este plăcut în fața lui Dumnezeu.
  • Duhovnicii grupării Chirilă nu corectează pe fiii duhovnicești, atunci când aceștia se află în înșelare, pentru a nu se micșora numărul de adepți.
  • Unii dintre acești preoți au fost caterisiți în mod corect canonic și ca să exercite rolul de preot în continuare, s-au transformat in “antiecumeniști”
  • pentru aceștia nu contează rânduiala ortodoxă ci satisfacerea clienților din grupare (ex : daca cineva vrea să cânte la Liturghie în alt mod decăt este rânduit, închinarea la icoane necanonice , permisiunea de a trăi în concubinaj, etc). Este ca la magazin:dai bani și ”primești” iertare de păcate.

Cum îi deosebim pe cei care într-adevar sunt ortodocși? Iată cum:

  • Țin credința Sfinților Părinți și nu acceptă înșelarile contemporane. Nu admit nicio inovație adusă învățăturii ortodoxe.
  • Au intr-adevăr dragoste față de aproapele. Nu urmăresc nimic, niciun folos.
  • Au o formare ortodoxă (ex: Monahii Aghioriți din Sfăntul munte Athos)
  • Sunt duhovnici veritabili : nu dau împărtășania acasă la pachet, nu au viziuni, vedenii. Nu fac minuni, învață ortodox.
  • Luptă pentru credință în mod real. Nu confundă credința cu lupta împotriva cipurilor sau a CNP-ului , care sunt lucruri secundare. A nu se înțelege ca ortodocșii sunt de acord cu acestea.
  • Vor tot timpul sa urmeze Sfinților Părinți, învățăturii ortodoxe. Nu au dorință de a fi deasupra celorlalți, nu au dorinșă de stăpânire, nu silesc pe nimeni la nimic. Nu învață nimic de la ei ci numai de la Sfinții Părinți.
  • Nu așteaptă răsplată pentru binele pe care îl fac.
  • Urmează Sfintelor Canoane și nu se roagă împreună cu ereticii.
  • Caută să citesca scrierile Sfinților Părinți mai întâi și nu alte nvățături și sfaturi contemporane.
  • Nu creează alianțe sau grupări . Biserica nu constă în numărul de membri.

Răspuns inter-ortodox (sârbesc, grecesc și românesc) către cei mai activi și acizi eretici neo-ecumeniști

A sărit satana în sus și a dat cu coarnele de tavan. Iar când a căzut jos, direct în brațele noilor „teologi” s-a cuibărit. Însă nu e nici o problemă, textul din Ioan 8, 44 este valabil și ieri și azi și în veșnicie.

1. Doamna Sanja din Serbia a trimis dovada că pr. Matei Vulcănescu minte (nu ne miră, doar atâta poate omul care pomenește un eretic și care s-a anathematizat pe sine în Duminica Ortodoxiei a anului 2018 – înfricoșător lucru):

„Pr. Matei Vulcănescu spune că părintele Simeon Vilovski nu îl mai suportă (nu mai este în legătură cu) pe episcopul Artemie pentru că episcopul Artemie ar fi în schismă. După părerea lui, episcopul este în schismă datorită hirotoniilor horespiscopilor.

Această afirmație nu are nici o logică pentru că, așa cum știm, prima hirotonie de horepiscop a fost în aprilie 2015, a doua în august 2015, iar a treia și ultima în iunie 2016, dar poza de mai jos a fost făcută la sfârșitul lunii august 2017 (în care părintele al cărui chip este încercuit cu roșu și care stă de-a dreapta episcopului este chiar arhimandritul Simeon).

Deci cum ar fi putut să nu mai aibă nici o legătură părintele Simeon cu episcopul Artemie după acele hirotonii, dar totuși la un an după ele să stea cu el la masă?

1

Marko Pejkovic (cel care a tradus la sinaxa de la Barajevo și care apare în această poză, fiind tânărul cu ochelari, primul din dreapta) a fost martor al acestei întâlniri și al altora dintre episcopul Artemie și părintele Simeon. Marko mi-a spus astăzi – afirmă doamna Sanja – că a văzut cu ochii lui cu acea ocazie (surprinsă în poza de mai sus) cum pr. Simeon a sărutat mâna dreaptă a episcopului Artemie și i s-a adresat cu cuvintele „Preasfinția Voastră.” Iar Marko a spus că poate oricând da mărturie scrisă despre aceasta.”

Sanja Gnjatovic

Nota noastră: îi mulțumim frumos doamnei Sanja, prietena noastră în Hristos. Acest text de mai sus are un singur scop: de a arăta minciuna pr. Matei (aude și el, sărmanul ceva și, crezându-se foarte deosebit, „brodează” o realitate cum o născocește el pe o informație, ca un fel de… Matrix). Ce și cum se întâmplă la sârbi vom afla în timp, nu sunt problemele noastre, nu este episcopul nostru, dar sunt frații noștri ortodocși. Iar cercetarea cu atenție a tuturor aspectelor realității prezente ne va ajuta să tragem o concluzie clară și sănătoasă, nu să aruncăm în alții cu noroi numai pentru că altceva nu știm a face.

2. Gheron Sava Lavriotul a trimis un comentariu, pe care l-au publicat – fără traducere – frații noștri români căzuți în erezie. Pentru că pr. Sava mi-a trimis și mie pe mail acest text, îl traduc mai jos, din dragoste și din respect față de persoana lui – ca om care trudește pentru Hristos, în adevăr, fără minciuni, fără calomnii și fără compromisuri, ca un misionar neobosit, care dorește doar slava Bisericii și slujirea ei smerită:

1

Spre informarea poporului care poartă numele de creștin și mai ales către poporul român

Văzând câte minciuni au scris Mihail Silviu Chirilă și pr. Matei Vulcănescu, răspundem astfel:

De la început spunem că nu îl avem ca episcop (eparhiot) pe Preasfințitul Artemie, nici nu îl pomenim ca fiind episcopul nostru. Am fost invitați în Serbia ca să îi ajutăm pe frații noștri sârbi în lupta antiecumenistă împotriva ereticilor, lucru pe care ar trebui să îl facă toți părinții care luptă pentru Ortodoxie.

Am fost invitat să țin o omilie împotriva sinodului tâlhăresc din Creta; sârbii nu l-au invitat nici pe pr. Theodor Zisis, nici pe pr. Matei Vulcănescu, nici pe Mihai Silviu Chirilă, care nu au întrerupt pomenirea ecumeniștilor și Îl batjocoresc pe Dumnezeu!

Cunoaștem toate canoanele menționate în articolul de pe orthodox.info de așa-numiții „teologi”, dar care în realitate sunt neteologi și antipatristici, canoane despre schismatici, însă acestea nu ni se potrivesc nici nouă, nici episcopului Artemie, iar lucru acesta îl vom demonstra pe larg la Satu Mare, în data de 19 mai 2018.

Însă pot ei să spună că episcopul Artemie este schismatic? Cine îl numește schismatic? Pentru că a hirotonit horespiscopi? Pentru că este prigonit și singurul episcop care s-a împotrivit ecumenismului în Serbia?

Ceea ce noi am făcut și i-am spus episcopului Artemie a fost ca să evităm ca el să creeze propriului lui sinod și atunci să ajungă cu adevărat schismatic!

Voi (se referă la gruparea lui Zisis-Vulcănescu-Chirilă – n.trad.) doar condamnați, fără să încercați să îi ajutați pe părinții care luptă împotriva ecumenismului, ci faceți tocmai invers.

Mihai Chirilă și pr. Matei și pr. Theodor Zisis pomenesc pe Bartolomeu al Constantinopolului, pe Chiril al Moscovei și pe ecumenistul Serafim de Pireu și pe cei care acceptă sinodul din Creta, iar astfel ei sunt nu numai schismatici, ci chiar eretici! Pot ei să vorbească despre Ortodoxie din moment ce se împărtășesc cu episcopul Longhin, care îl pomenește pe patriarhul Chiril, unul dintre cei mai mari ecumeniști și eretici din toată Ortodoxia?!

Sunt fățarnici (mincinoși) și evită dialogul cu noi, pentru că nu au argumente pentru a sta împotriva adevărului. Pentru că în esență Matei Vulcănescu și Theodor Zisis pomenesc eretici!

Îi invităm pe toți aceștia la Satu Mare pentru un dialog deschis în fața creștinilor, astfel încât aceștia să vadă care este adevărul.

Gheron Sava Lavriotul

traducere din limba engleză, respectiv din limba greacă de pr. Ciprian Staicu

Notă: să nu ne mâhnim că unii aruncă cu noroi în oricine. Pentru că nu prea pricep românește, să le mai spun încă o dată că la Barajevo: NU am slujit cu sârbii, NU ne-am împărtășit cu ei (din precauție, vrând să îi cunoaștem mai întâi), NU am semnat vreo adeziune la Eparhia de Rașca, NU am făcut nimic ce ar putea ține de schismă, ci doar AM STAT DE VORBĂ. Și nici nu vom face cele de mai sus; iar dacă linia urmată de sârbi este și va fi curat ortodoxă, așa cum ne-o dorim să fie și a noastră, atunci vom fi în comuniune cu ei, altfel HOTĂRÂT NU. Dacă nici acum nu pricep cei „interesați”, recomandăm un consult de specialitate, desigur precedat de o Sfântă Spovedanie, poate sunt ceva patimi care le întunecă judecata minții; cu urări de sănătate și mântuire și cu nădejdea într-un dialog proxim și rodnic în Hristos, pr. Ciprian.

Greci, sârbi, ruși, români, cretani, elvețieni – ortodocși uniți întru slujirea Mântuitorului Iisus Hristos – gânduri după Sinaxa de la Barajevo (Serbia), din 22 aprilie 2018

1

Duminică, 22 aprilie 2018, la ora 8 dimineața am ajuns la mănăstirea „Sfântul Justin Popovici” din localitatea Barajevo (la aproximativ 30 km sud de Belgrad). Eu am mers cu doi fii duhovnicești – Cornel și Ștefan, precum și cu dragul meu prieten – Cristian.

1

Primul monah cu care ne-am întâlnit a fost chiar Gheron Sava Lavriotul, care ajunsese de sâmbătă seara, când a avut o întâlnire cu Preasfințitul Artemie, episcop al Eparhiei de Rașca și Prizen în exil (conform mărturiei-poză de mai sus).

2

1

Apoi am intrat la slujbă și am stat la strană. Nu am slujit, nici nu am fost invitați să o facem (motivul îl vom arăta în finalul acestui articol). Nici nu ne-am împărtășit cu clericii sârbi – horepiscopi, ieromonahi, preoți, ierodiaconi și diaconi – pentru că am vrut să știm mai întâi dacă sunt cu adevărat în duhul dreptei credințe, fără vreo abatere de la rânduială, am vrut să îi cunoaștem, să purtăm un dialog, să fim uniți în lupta împotriva panereziei ecumeniste, ceea ce s-a și realizat, spre slava lui Dumnezeu.
Părintele Sava a cântat Heruvicul în limba greacă, acompaniat de sârbi și de noi, iar noi, părinții români (părintele Emanuel Oros, ieromonahul Spiridon Roșu, monahul Efrem Prodromitul și subsemnatul) am cântat Axionul Învierii – „Îngerul a strigat”, acompaniați de sârbi și de Gheron Sava.

1

2

Au slujit horespiscopii Maxim (ca protos) și Naum (care a fost și gazdă, iar vlădica Artemie nu a putut veni, fiind foarte bolnav, la pat); au slujit arhimandritul Varnava, protopresbiterul Zeljko, ieromonahul Jakov, preotul Zeljko, preotul Igor, diaconul Victor, ierodiaconul Paladie, ierodiaconul Paisie și diaconul Goran (detalii cunoscute conform știrii apărute la adresa: http://www.eparhija-prizren.org/?p=28400). În timpul Sfintei Liturghii, horepiscopul Maxim a hirotonit pe diaconul Victor Pavlov din Voronezh (Rusia) în treapta de preot, iar pe monahul Dionisie, frate din obștea mănăstirii, l-a hirotonit ierodiacon.

1

2

Conform știrii apărute în limba sârbă (la adresa de mai sus, tradusă de doamna Sanja pentru noi în engleză, iar de subsemnatul în dulcele grai românesc): „aproximativ 700 de credincioși au participat la Sfânta Liturghie arhierească, aceștia fiind din Serbia, alături de preoți, monahi și credincioși din Rusia, din Grecia și din România, care potrivit Canonului 15 al Sinodului I-II Constantinopol, au întrerupt comuniunea liturgică cu episcopii, preoții și credincioșii ecumeniști (după cum se vede, nici vorbă în cazul sârbilor să accepte vreo „părtășie nevinovată la erezie”, pe care pun atât de mult accentul neo-ecumeniștii lui Chirilă și ai părintelui Teodor Zisis – n.trad.). Oaspeții din România au fost în număr de aproximativ 50 de persoane.

Astfel, în familia Sfântului Justin Popovici a fost văzută o imagine unică: un episcop sârb în exil, într-o biserică din catacombe, a hirotonit un diacon rus ca preot și un monah sârb ca ierodiacon, în timp ce ortodocșii sârbi, ruși, greci și români au strigat plini de bucurie: „AXIOS! „ (Vrednic este!). Cu adevărat o imagine și un mesaj unic a fost trimis în lumea întreagă. Cine are urechi de auzit, să audă.

Grecii au cântat imnul Heruvic în limba lor, românii au cântat „Îngerul a strigat” în limba lor – aceste două lucruri au servit într-un mod special la întărirea sentimentului de comuniune, de dragoste între frați, de solidaritate în lupta comună pentru puritatea credinței.”

1

Într-adevăr, noi, cei ce nu am ieșit din Biserică, cei ce nu suntem schismatici și nu schimbăm cu nimic învățătura patristică, pentru că nimic nu este al nostru, iar lupta nu o conducem noi, ci ne supunem Capului Bisericii – Hristos Domnul, mărturisim că atmosfera a fost minunată și lacrimile de recunoștință față de Sfântul Justin Popovici au curs bogat, căci el ne-a adunat aici spre slăvirea lui Dumnezeu Cel în Treime.
A urmat Sinaxa propriu-zisă, care a avut loc afară, sub un cort imens, alături de biserică (spațial vorbind), dar ÎN DUHUL Bisericii (ontologic vorbind). S-a vorbit în limba greacă și în limba sârbă (de mare ajutor a fost tânărul Marko Pejkovic, care a tradus și din greacă în sârbă, dar și viceversa, cu un mare profesionalism), iar părintele Efrem Prodromitul și încă un frate ortodox au tradus în șoaptă pentru românii aflați lângă ei, dintre care unii și-au luat și notițe.

Sinaxa a început cu troparul Paștilor: „Hristos a înviat…”, cântat de 3 ori, câte una în limbile: sârbă, greacă și română, ca toți să fim de la început uniți în slujirea lui Hristos.

1

Mai întâi au fost câteva cuvinte de salut și de mărturisire a dreptei credințe:

2

a) Mai întâi a vorbit domnul Gheorghe Vlamakis, președintele Sinaxei Ortodocșilor din Creta (cel acuzat pe nedrept de către un ierarh ecumenist – pomenitor de eretici – că ar fi mason), care a vorbit despre implicarea Asociației pe care o conduce în susținerea luptei antiecumeniste și de sprijinul pe care aceasta l-a oferit și o face în continuare pentru editarea de cărți ortodoxe, organizarea de conferințe și sinaxe, sprijinirea preoților și monahilor prigoniți (eu nu am primit nici un ban de la această Asociație – după cum s-au grăbit unii să arunce cu venin, pentru că mă strădui să îmi câștig, cu mila Domnului, pâinea pentru familie și tot ceea ce fac este spre slava lui Hristos);

1

b) a urmat cuvântul DE FOC al domnului Konstantinos Stefos (un fiu duhovnicesc de-al meu, grec stabilit în Elveția), care a dat citire (iar fratele Marko a tradus) scrisorii pe care în urmă cu doi ani a trimis-o episcopului grec Ieremia al Elveției (care aparține de Patriarhia Ecumenică) și în care aduce 15 argumente că patriarhul ecumenic Bartolomeu este un eretic care a întrecut pe toți ereticii din istoria Bisericii și îl roagă să întrerupă pomenirea lui. Scrisoarea este din partea credincioșilor ortodocși greci din Elveția, iar până în prezent nu a primit nici un răspuns;

1

c) a urmat cuvântul meu, în care am prezentat pe scurt situația din România, arătând că la noi există trei căi-moduri în mărturisirea împotriva ecumenismului (căi care există și la sârbi, după cum ne-au spus aceștia):

1. Cei care spun că nu mai este har în Biserica Ortodoxă Română – mai exact că doar ei și adepții lor mai sunt membri ai Bisericii, ceilalți fiind căzuți din har, caterisiți, dezbotezați etc, fără vreo judecată sinodală prealabilă – iar în consecință au trecut la schimbarea calendarului și adoptă o metodă de abordare teologică lipsită de orice dialog și consfătuire, spunând că nu mai există sinod, nici nu mai e nevoie de așa ceva, ei se supun direct lui Hristos etc etc (nici nu este de mirare că gândesc așa și inventează astfel de idei, devreme ce aceștia nu reușesc să deslușească niciun rând dintr-o operă patristică în original, cu atât mai puțin să înțeleagă duhul Sfinților Părinți);

2. Adepții „părtășiei la erezie”, care au revenit deja la pomenirea ereticilor ecumeniști (prin slujirea lor la Bănceni cu ÎPS Longhin Jar, pomenitor de eretici), care trimit pe credincioși să se împărtășească și la ecumeniști, adoptând o dragoste fără limite dogmatice, adică un neo-ecumenism girat de „teologia” (nepatristică) lui M. S. Chirilă, sub aripa pr. prof. dr. Teodor Zisis, în care iconomia a devenit lege, iar acrivia au transformat-o în fărădelege, numindu-se pe sine „moderați” și „echilibrați”, iar pe cei care vor a urma Sfinților Părinți, întru acuratețea credinței ortodoxe, numindu-i „fanatici” și „extremiști”, chiar eretici prezbiterieni (dacă noi am participat la o slujbă arhierească cum mai putem fi acuzați că nu mai recunoaștem nici un episcop din lume ca fiind ortodox?! );

3. Zeci de părinți din Grecia și România, alături de mii de credincioși, care studiem atent învățătura Sfinților Părinți, învățăm de la Sfinți cum se duce lupta cu erezia și nu venim cu nimic personal, propriu, nou, updatat etc, ci doar ne-am îngrădit de erezie și mărturisim curat credința Bisericii, lăsând pe Dumnezeu să intervină cum și când crede de cuviință pentru condamnarea sinodală panortodoxă sau ecumenică a panereziei ecumeniste.

1

d) cuvântul lui Gheron Sava Lavriotul a fost o sinteză a omiliei scrise pe care a pregătit-o și care va fi publicată în limbile română și sârbă în curând, din care reținem următoarele idei (pe care cei 700 de oameni prezenți la Sinaxă le-au întâmpinat cu multe șiruri de aplauze aprobatoare):

– trebuie să fim uniți în lupta cu panerezia ecumenistă, această panerezie fiind dușmanul nostru comun;

– s-a terminat cu toate minciunile și calomniile aduse de neo-ecumeniști la adresa celor care duc patristic lupta cu erezia, iar tăcerea plină de bun simț abordată până acum mai ales de către părinții athoniți va fi înlocuită cu o mare Sinaxă la Athena, în data de 12 mai 2018, când teologic se va demonstra lipsa de ortodoxie a ideii invalidității Tainelor (abordată de unii) și a părtășiei la erezie (abordată de alții), precum și a neobligativității respectării Sfintelor Canoane (promovată de pr. prof. Teodor Zisis) și a laxismului trimiterii credincioșilor îngrădiți înapoi între eretici (practicat de același părinte grec, cât și de „ucenicii” lui Chirilă din România);

– există o singură categorie mai neortodoxă decât ecumeniștii: cei care trimit pe oamenii îngrădiți de erezie din nou la ecumeniști;

1

e) horepiscopul Maxim a specificat în cuvântul său că TOȚI cei 17 ierarhi sârbi, care nu au semnat documentul 6 al sinodului tâlhăresc din Creta, deși aveau „cuget ortodox”, în luna mai 2017 au semnat alături de întreaga ierarhie sârbă acceptarea ecumenismului și a hotărârilor cretane, arătând prin fapta trădării lor că „cugetul ortodox” nu este decât un paravan al ereziei, al lașității și al lipsei de iubire față de Hristos;

f) horepiscopul Naum (gazda Sinaxei) a spus că această sinaxă a fost un mic Sinod Ecumenic (în sensul participării la el din toate treptele clericale, precum și a credincioșilor din mai multe țări ortodoxe: Serbia, Rusia, România, Grecia, Creta și Elveția) sau, cel puțin, un prim pas spre acesta, iar realizarea acestei Sinaxe se datorează rugăciunilor Sfântului Justin Popovici, cel mai mare luptător contemporan împotriva panereziei ecumeniste.

1

2

După servirea prânzului pentru toți cei prezenți, prin purtarea de grijă a Asociației „Femeilor purtătoare de mir” din Barajevo (care au un cor ce a dat răspunsurile la Sfânta Liturghie în trei limbi: sârbă, greacă și română, dar a cântat și pricesne în cele trei limbi), a avut loc încă o sinaxă, doar între clerici, în cadrul căreia s-au lămurit multe probleme și nelămuriri (care poate vor stinge „focul” celor care nu știu decât să arunce cu învinuiri – pe net, prin sms sau în alte moduri – fără să încerce a afla adevărul):

– episcopul Artemie – care este doctor în teologie al Universității din Atena, trimis acum câteva zeci de ani acolo la studii de dascălul său, Sfântul Justin Popovici însuși, i-a hirotonit pe cei doi horepiscopi având ca bază canonică existența acestei demnități de horepiscop în istoria Bisericii (cel puțin până în secolul X). Vlădica Artemie s-a ferit de schismă pentru că: nu a format un sinod paralel cu cei nou hirotoniți (care să încerce să se substituie Sinodului Bisericii Ortodoxe a Serbiei), toate hotărârile le ia vlădica Artemie singur, cei doi horepiscopi nu pot participa la hirotonia unui alt episcop, ci doar pot hirotoni preoți și diaconi; însăși Eparhia nu și-a schimbat numele oficial (când era în Kosovo), ci doar a adăugat titulatura de – „în exil.” Nici un cleric – preot sau diacon – nu poate sluji cu clericii eparhiei dacă nu este cercetat personal de vlădica Artemie, care vrea să vadă dacă este ortodox și dacă se va feri și în continuare să slujească cu ereticii ecumeniști, neavând nici o comuniune cu ei;

– Gheron Sava Lavriotul a accentuat că atâta vreme cât nu fac nici o schismă, noi suntem alături de frații noștri sârbi și nădăjduim că și ei vor fi alături de noi;

– eu am subliniat că nu am venit în Serbia ca să ne căutăm episcop, că rămânem fiecare în cadrul Eparhiei al cărei actual pseudo-ierarh ne prigonește, că nu vrem să fim sub ascultarea canonică a vlădicului Artemie, ci doar uniți cu Preasfinția Sa în aceeași luptă cu panerezia ecumenistă;

– horespiscopul Maxim a spus că mulțumește lui Dumnezeu că după 10 ani de rugăciune Dumnezeu i-a împlinit azi dorința: să vadă o sinaxă interortodoxă în Serbia, în rândul ortodocșilor prigoniți de ecumeniștii sârbi; eu am adăugat că poate soluția pentru viitor este să îi mulțumim lui Dumnezeu în următorii 10 ani pentru această întâlnire;

– dialogul a fost foarte deschis; toți am fost de acord că putem greși, că trebuie să ne susținem unii pe alții, că avem un dușman comun – erezia, dar și schisma.

– ni s-a răspuns că preotul rus Victor (hirotonit în această zi de 22 aprilie 2018) se va întoarce în Rusia și, precum și ceilalți preoți hirotoniți la fel, nu va pomeni pe vlădica Artemie în Rusia (ci doar la Proscomidie, în taină), iar cu voce tare va folosi formula de întrerupere a pomenirii ierarhului rus din eparhia căruia slujește (în stil de catacombă), așteptând ca acesta sau un alt ierarh rus să se ridice împotriva ereziei, iar atunci să treacă sub oblăduirea lui canonică; sârbii îi ajută pe ruși doar cu hirotoniile necesare, ca să poată sluji ortodox în țara lor, dar nu îi îndeamnă la nicio schismă, nevrând să greșească în niciun fel.

1

Azi mi-a scris doamna Sanja și mi-a transmis că sunt mulți sârbi care vor să vină la Sinaxa inter-ortodoxă care va avea loc la Satu Mare, în 19 mai 2018. De asemenea, vom merge și noi din nou, la începutul lui iunie, la Sinaxa anuală antiecumenistă pe care sârbii o fac de aproape zece ani. Să ținem cont că 150 de monahi (o treime din numărul total al monahilor sârbi), precum și mii de credincioși fac parte din această Eparhie prigonită, care a reușit în câțiva ani să construiască peste 30 de mănăstiri și biserici în care Ortodoxia patristică este mărturisită 100%.

Am întâlnit în Serbia oameni cuminți, credincioși, normali, pașnici, evlavioși – toate acestea aducându-ne aminte că AȘA și nu altfel trebuie să fie Ortodoxia, chiar și în vremuri de prigoană, trăită frumos în Duhul Sfânt.

Noi – Gheron Sava Lavriotul, pr. Emanuel, pr. Spiridon, părintele Efrem, pr. Ciprian și toți credincioșii pelerini în Serbia – vă mulțumim tuturor pentru rugăciuni și vă spunem cu sufletele pline de bucurie:

Hristos a înviat!

a consemnat pr. Ciprian Staicu

Notă – toată Sinaxa a fost filmată de fratele Cristian. Cine dorește o poate asculta în curând – ea a fost trimisă la fratele Lois din insula Rodos, prieten al părintelui Sava, care are o televiziune și un radio ortodox și va pune pe net toate cele petrecute la Barajevo, în Serbia (numai că ascultătorii trebuie să cunoască una dintre cele două limbi: greacă sau sârbă, pentru a înțelege). Vom reveni cu studiul părintelui Sava pregătit pentru această sinaxă. Și ne pregătim pentru Sinaxa din 12 mai de la Atena, cu rugăciunile sfințiilor și frățiilor voastre.

Ce sărbătorește gloata de 1 Mai? Noaptea vrăjitoarelor (Walpurgisnacht) și înființarea Ordinului Illuminati (1 mai 1776)

1

g.s.: În acest week-end se anunță reduceri mari la bere și mici, se face propagandă pe la televizor pentru sărbătorirea zilei de 1 Mai. Prompteristele prezintă oameni prin parcuri, păduri, pe marginea lacurilor care fac grătare, grătare și iar grătare, consuma bere, bere și iar bere. O societate fericită, ce mai… Dar ce sărbătoresc oamenii de fapt?

1

Noaptea vrăjitoarelor – sărbătoare satanică

”1 mai muncitoresc” înseamnă pentru noi o zi liberă, picnicuri, mici şi bere. Pentru jumătatea de nord a Europei, însă, 1 mai nu este neapărat Ziua Internaţională a Muncii, ci o zi în care petrecăreţii îşi revin după Noaptea Valpurgiei.

Popoarele nordice consideră că abia la 1 mai vine primăvara, astfel că, în noaptea de 30 aprilie spre 1 mai, întâmpină cu festivităţi acest anotimp mult aşteptat şi mult iubit în zonele unde căldura soarelui e la mare preţ. Primăvara este celebrată de vrăjitoare şi demoni, spirite ale pământului şi zâne, care se dezlănţuie pentru câteva ore, sărbătorind dragostea şi fertilitatea. Germanii numesc sărbătoarea Walpurgisnacht sau Hexennnacht, adică ”Noaptea vrăjitoarelor” – pentru că, potrivit tradiţiei, vrăjitoarele organizau în această noapte sabaturi, pe Vârful Brocken, cel mai înalt din munţii Harz, un loc renumit pentru fenomenele misterioase care se petrec acolo. În consecinţă, există şi în zilele noastre grupuri de persoane care se îmbracă în haine de vrăjitori şi merg acolo, la locul de întâlnire. Se aprind focuri uriaşe, iar ”vrăjitoarele” dansează în jurul lor.

Prima menţionare scrisă a sărbătorii în limba engleză, Walpurgis Night, datează din secolul 19, în timp ce termenul german, Walpurgisnacht (Walpurgis Nacht sau Walpurgis Abend), apare în 1603 şi 1668. Se pare că întâlnirile vrăjitoarelor şi vrăjitorilor în ajunul zilei de 1 mai erau deja tradiţionale în secolul 17, influenţate fiind de literatura secolelor 15 şi 16, care descria Sabaturile vrăjitoarelor.

Variante locale de ”Noaptea Valpurgiei” se întâlnesc în Olanda, Germania, Cehia, Suedia, Lituania, Letonia, Finlanda sau Estonia. În Statele Unite ale Americii, ca de obicei, lucrurile au fost duse şi mai departe, astfel că într-o Noapte a Valpurgiei a fost înfiinţată aşa-numita ”biserică satanistă.”

În Cehia, 30 aprilie este ziua în care se ard vrăjitoarele (pálení čarodějnic), ziua în care iarna ia sfârşit în mod oficial. Se organizează ”ritualuri de purificare”, ce includ neapărat focuri mari – uneori, se ard păpuşi din paie sau cârpe, ce înfăţişează vrăjitoare, alteori mături sau doar crengi, resturi vegetale. Toată lumea sărbătoreşte, oamenii mănâncă bine, beau şi se veselesc, fericiţi că au scăpat de iarnă, frig şi îngheţ. – Transilvania Reporter

1

Ziua Internațională a Muncii

Evenimentul oficial al genezei zilei muncii amintește de o serie de mișcări de mase care au avut loc în 1886 la Chicago. Așa numita afacere Haymarket a fost un mittig muncitoresc în timpul căruia, cineva, un anarhist, a aruncat o bombă în rândurile poliției. Aceștia au deschis apoi focul. A murit un polițist și un muncitor, alți 70 de polițiști au fost răniți și un număr apreciabil de demonstranți. Hagiografia comunistă a găsit astfel martiri pe sângele cărora să-și poată zidi miturile. Uită însă să menționeze că acest eveniment a avut loc nu la 1 ci la 4 mai.

1.jpg

1 Mai – Ziua înființării ordinului iluminaților

La 1 mai 1776, sub conducerea evreului Mayer Amschel Rothschild (în traducere scutul rosu – înainte chemându-l Mayer Amschel Bauer, schimbându-și numele în mod special pentru ce avea în plan să facă), cu sprijinul altor familii de evrei germani bogați – Wessely, Moses, Mendelsson – și a unor bancheri (Itzig, Friedlander) -, Weishaupt fondează în secret societatea „Vechii căutători de lumină din Bavaria”, care va deveni mai cunoscută sub denumirea „Ordinul Iluminaților”. Weishaupt a susținut că numele provenea din vechi scrieri și însemna „cei care dețin lumina”.

Primul profet al „Ordinului”, cel care întocmise o doctrină de la care mai târziu s-au inspirat alte societăți secrete influente – „Carbonarii” lui Giuseppe Mazzini, „Liga Drepților” lui Karl Marx sau „Decembriștii” lui Cernisevski – a fost Adam Weishaupt, din acest punct de vedere poate cel mai influent om al secolului XIX. Doctrina lui, Novus Ordo Seclorum,(Noua Ordine Mondială) a supraviețuit veacului și a schimbat lumea în secolul XX.

1) Abolirea monarhiei și a oricărei puteri ordonate;

2) Abolirea proprietății private;

3) Abolirea moștenitorilor;

4) Abolirea patriotismului;

5) Abolirea familiei (a căsniciei și instruirea în comun a copiilor);

6) Abolirea tuturor religiilor teiste

Între 16 iulie și 29 august 1782, la Wilhelmsbaden a avut loc al doilea Congres Masonic, sub președinția baronului de Braunswick. Congresul de la Wilhelmsbaden a încercat să facă o conciliere între diverse secte francmasonice: rosicrucieni, necromanți, cabaliști și umanitariști. La Congres a fost prezent și Adam Weishaupt, care a reușit să fuzioneze Ordinul Iluminaților cu masonii din lojile engleze și franceze. Congresul mai este important și pentru că a coincis cu emanciparea evreilor din Imperiul Habsburgic. Totodată, a fost pus la punct în mare secret planul Revoluției franceze care se va declanșa șapte ani mai târziu. Contele de Virieu, un mason care a participat la congresul secret de la Wilhelmsbaden, i-a dezvăluit ulterior unui prieten: „Nu pot să-ți spun ce s-a hotărât acolo. Pot doar să-ți spun că este mult mai grav decât îți închipui tu. Conspirația care s-a pus în mișcare la Wilhelmsbaden este atât de perfect organizată, încât nu au scăpare nici monarhia, nici biserica… – Saccsiv

Pentru a înțelege mai bine, vă recomandăm să urmăriți reportajul realizat de jurnalistul Cristi Țepeș, care a trecut la Domnul în 2015 în timp ce se afla singur la volanul mașinii, în urma unui stop cardiac… Printre ultimele sale cuvinte în cadrul unei emisiuni la radio: Europa are apucături nazite și eugeniste; Norvegia răpește copiii în mod obișnuit; copiii sunt plasați la familii de homosexuali și pedofili…