Capete şi viscere de porci împrăştiate în jurul terenului unei moschei din Germania

1

Pe un teren din Germania, rezervat construirii unei moschei, au fost descoperite nouă mize de lemn, acoperite cu bucăţi din corpul unui porc mort, potrivit poliţiei. Acest incident a survenit în urma numeroaselor proteste ce au avut loc recent, împotriva construirii edificiului.

Bucăţile de carne au fost pironite în nouă pari din lemn înalţi de 1,5 metri, care au fost amplasaţi pe terenul din oraşul Erfurt din estul Germaniei, a declarat agenția de ştiri DPA, citând autoritățile locale. Jumătate de cap de porc, picioarele şi intestine au fost aşezate la locul unde urmează să fie construită moscheea Ahmadiyya. Autorităţile au declarat că nu au conoştinţă desăre cine ar fi putut face acest lucru, dar au deschis o anchetă. Luna trecută, au fost găsite capete de porci despicate agăţate pe un gard în afara reşedinței ambasadorului marocan, într-o suburbie din Paris, informează Russia Today.
În august 2016, un europarlamentar maghiar s-a confruntat cu o cascadă de critici şi comentarii dure, după ce a sugerat că un obstacol împotriva refugiaţilor care încearcă să intre în ţară ar fi apmplasarea unor capete de porci în drumul migranţilor.

Un astfel de gest este considerat foarte ofensator pentru musulmani, deoarece porcul este considerat un animal „impur” în Islam.

realitatea.net

Reclame

Sectantii au scos primul robot-preot din lume

1

*

„Iartă-mă robotule, că am păcătuit!”

Deși pare o glumă, BlessU-2, primul robot-preot din lume, poate binecuvânta credincioșii în cinci limbi, ridică brațele și „emite” lumină din mâini.
BlessU-2 a fost construit de o biserică din Germania pentru o expoziție ce marchează 500 de ani de când Martin Luther King a început răspândirea ideilor reformatoare despre Catolicism în Europa, informează cNet.
Robotul își poate mișca sprâncenele și gura și poate afișa o „față serioasă” și una „zâmbitoare”. Credincioșii trebuie să apese pe ecranul touchscreen al „preotului” pentru a alege tipul de rugăciune și a selecta o voce masculină sau feminină. BlessU-2 vorbește germană, engleză, franceză, spaniolă și poloneză și poate chiar printa rugăciunile și binecuvântările.

„Ideea este să stimulăm dezbaterea și să ne gândim la viitorul bisericii într-o lume dominată de tehnologie și dispozitive electronice”, spune Volker Rahn de la biserica Evanghelistă Hesse Nassau din Wittenberg.

„Și funcționează. Oamenii care trec pe aici sunt curioși, amuzați și interesați”, completează preotul.

digi24.ro

Un cleric musulman cere interzicerea semnului crucii după marcarea golurilor pe terenul de fotbal

1

Mohamad Al-Arefe, teolog islamist în cadrul Universităţii musulmane King Saud din Riad, a lansat această propunere prin intermediul contului său Twitter, pe care are aproape 18 milioane de urmăritori.

„Am văzut clipuri video ale sportivilor, jucători de fotbal, alergători sau cei care trag la ţintă, iar atunci când câştigă fac simbolul crucii pe piept, iar întrebarea mea este dacă regulile FIFA nu interzic acest lucru”, a scris Al-Arefe.

Criticii i-au răspuns imediat clericului, căruia i-au reamintit că acelaşi lucru este făcut deseori şi de către fotbaliştii musulmani. „Mohamed Salah şi alţii îngenunchează şi se roagă atunci când marcheză şi nimeni nu îi pedepseşte”, a scris Sultan Alhusni, adăugând: „Lăsaţi sportul celor care se ocupă de el”.

Polemica legată de această temă s-a amplificat după ce clubul Real Madrid, sponsorizat de compania aeriană Emirates din Dubai, a acceptat să îndepărteze simbolul crucii de pe logo-ul său, în cazul tricourilor comercializate în Orientul Mijlociu.

realitatea.net

Sfântul Simeon Noul Teolog le spune că sunt eretici ce închid cerul pe care ni l-a deschis Hristos şi taie calea spre Acela, pe care El însuşi ne-a înnoit-o celor ce au introdus laxitatea în Ortodoxie, spunând că acum creștinul nu poate să atingă măsura celor din vechime

corabia-bisericii

Nota noastră: În ultimii ani, din ce în ce mai frecvent, auzim că tot mai mulți duhovnici dezleagă păcatele mult mai ușor decât recomandă Sfinții Părinți în Canoane (Dreptarul Ortodoxiei), motivând că, acum, suntem cu mult mai supuși ispitelor (și deci mai nevolnici) sau că acum vremurile sunt mult mai dificile decât în trecut sau că în prezent condițiile de viață în general diferă față de trecut și că măsurile creștinului de altădată nu mai pot fi atinse azi. Ca urmare, acești duhovnici și adepții (ucenicii) lor consideră cerințele Sfinților Părinți fiind mult prea aspre, permițându-și să le încalce sau afirmând în mod prefăcut că ei le respectă ”în duh, nu în literă” (de exemplu necurăția femeii nu mai e considerată o opreliște de a intra în biserică și uneori se permite să se și împărtășească în această stare considerându-se în mod greșit că motivația opririi era una ce ținea de igienă, sau un alt exemplu grav – creștini cu păcate opritoare de la Sfânta Împărtășanie sunt împărtășiți, și încă des, fără a-și face canonul corespunzător precizat în Sfintele Canoane). Această diluare a Ortodoxiei este tot o manifestare și o consecință a ecumenismului! De aici decurge faptul că s-a ajuns să se considere că nu mai există nimeni care să poată să mai păzească poruncile evanghelice și să devină asemenea Sfinților Părinți. Sfântul Simeon Noul Teolog consideră despre această idee ca este o erezie ce le depășește pe toate cele de până acum, iar despre adepții acestor idei spune că nu au numai o anume erezie ci, dacă se poate spune aşa, au toate ereziile la un loc (s[ nu uităm că Sfântul Iustin Popovici considera ca fiind panerezie-ecumenismul !) Și mai spune Sfântul Simeon Noul Teolog despre aceștia că”răstoarnă toate dumnezeieştile Scripturi. (…) Deci, dacă ne este cu neputinţă a face cu lucrul şi a păzi neîncetat cele ce le spune Dumnezeu şi pe care toţi sfinţii le-au făptuit mai întâi ei înşişi toate, iar apoi, scriindu-le, ni le-au lăsat spre povăţuirea noastră [cf. 1 Co 10, 11], pentru ce s-au mai ostenit aceia să le scrie şi se mai citesc acum în biserici?„

1„Fraţilor şi părinţilor, mulţi spun în fiecare zi şi-i auzim şi noi zicând: „Dacă am fi fost în zilele apostolilor şi ne-am fi învrednicit să-L vedem pe Hristos ca aceia, am fi devenit şi noi sfinţi ca şi aceia”, neştiind că Acelaşi este Cel ce a grăit şi grăieşte şi atunci şi acum în întreaga lume; căci dacă Cel din vechime şi Cel de acum nu este Acelaşi, fiind Dumnezeu deopotrivă şi întru toate, fie şi în lucrări şi în riturile liturgice, cum se arată atunci Tatăl în Fiul şi Fiul în Tatăl [In 10, 38; 14, 10-11] zicând prin Duhul aceasta: „Tatăl Meu până acum lucrează şi eu lucrez” [In 5, 17]?(…)Acestea le spun cei ce sunt mai groşi la înţelegere decât alţii. Ce spun însă cei mai evlavioşi decât aceştia? „Dacă am fi fost în vremurile Sfinţilor Părinţi, ne-am fi luptat şi noi. Căci, privind la vieţuirea lor cea bună şi la luptele lor, ne-am fi aprins şi noi de zel. Acum însă, vieţuind cu oameni leneşi şi uşuratici, suntem duşi şi târâţi împreună cu ei şi, fără să vrem, pierim împreună cu ei”, neştiind, nici ei, pe cât se pare, că noi, mai mult decât aceia, suntem la liman [adăpost]. Căci în vremurile Părinţilor noştri erau multe erezii — să audă şi aceştia! — mulţi hristoşi mincinoşi [cf. 2 Co 11, 13], mulţi învăţători mincinoşi [2 Ptr 2, 1] care umblau de jur-împrejur cu îndrăzneală semănând neghina celui rău [Mt 13, 25], şi care, prinzând pe mulţi cu cuvintele lor şi amăgindu-i, au trimis la pierire sufletele lor. Că acest fapt e adevărat veţi găsi citind din Vieţile Sfinţilor Părinţilor noştri Eftimie, Antonie şi Sava. Căci stă scris că odinioară Antonie, îmbrăcând o haină mai strălucitoare deasupra celei pe care o îmbrăca de obicei şi urcându-se pe un loc înalt, s-a arătat pe sine însuşi şi s-a înfăţişat lumii, desigur ca, făcându-se arătat, să fie prins şi omorât de eretici; deci n-ar fi făcut aceasta dacă n-ar fi existat persecuţie (1) . Iar la naşterea Sfântului nostru Părinte Eftimie nu stă scris că pe atunci a fost dăruită Bisericilor „bucurie” de la Dumnezeu, încetând adică atunci persecuţiile şi ereziile(2) ? Iar la sfârşitul vieţii Cuviosului Părintelui nostru Sava n-aţi auzit cât s-a luptat pentru Biserici şi împotriva ereziilor, şi câţi dintre monahii de atunci nu s-au lăsat atraşi de eretici(3) ? Iar cele ce s-au petrecut cu Sfântul Ştefan cel Nou ce altceva au fost decât o prigoană foarte grea şi aspră(4) ? Sau nu vă gândiţi la furtuna ce s-a făcut atunci şi la valurile care i-au acoperit pe monahi? Dar ce să le mai expun pe toate? Căci atunci când îmi aduc aminte de aceştia, de cele petrecute cu Marele Vasile, după cum istoriseşte marele Grigorie(5) , şi de cele petrecute cu Ioan cel cu vorba de aur(6) şi cu sfinţii părinţi de după el, mă socotesc pe mine însumi un nefericit şi mi-e milă de cei ce nu se gândesc la acestea, fiindcă nu cunosc exact că toată vremea care a trecut a fost mai înfricoşătoare [decât cea de acum] şi în chip vădit plină de neghina celui rău [Mt 13, 38]. Cu toate acestea însă, deşi cele ce au trecut au fost mai înfricoşătoare decât cele de azi, şi viaţa de acum are mulţi eretici, mulţi lupi, vipere şi şerpi care petrec împreună cu noi, numai că nu mai au o putere împotriva noastră [cf. In 19, 11], ci unii ca aceştia stau ascunşi în noaptea răutăţilor, iar pe cei ce merg împreună cu ei şi ajung în întunericul lor îi răpesc şi-i mănâncă, dar celor ce umblă în lumina [1 In 1, 7; Ps 118, 105] dumnezeieştilor Scripturi şi merg pe calea poruncilor lui Dumnezeu nu cutează să le stea înainte, ci, văzându-i trecând, fug din faţa lor ca de foc [cf. Ps 67, 2-3].

Ereticii de odinioară

Pe cine, oare, aţi socotit că i-am numit [acum] „eretici” ?

Oare pe cei ce tăgăduiesc pe Fiul lui Dumnezeu(8 )? Oare pe cei ce blasfemiază pe Duhul Sfânt şi zic că El nu este Dumnezeu(9) ? Oare pe cei ce zic că Tatăl e mai mare decât Fiul(10)? Oare pe cei ce amestecă Treimea într-o unime(11) sau împart pe Unul Dumnezeu în trei dumnezei(12)? Oare pe cei ce zic că Hristos este Fiu al lui Dumnezeu, dar nu cred că El a luat trup din femeie(13)? Oare pe cei ce flecăresc că a luat trup dar unul lipsit de suflet(14)? Oare pe cei ce zic că avea trup însufleţit, ca unul ce era om întreg, dar că Fiul lui Dumnezeu Care S-a făcut şi Fiu al Născătoarei-de-Dumnezeu Maria nu este Dumnezeu după ipostas, ci taie pe Unul Hristos în doi fii(15)? Oare pe cei ce atribuie Tatălui Celui fără-de-început un început şi zic că: „a fost un timp când nu era”(16)? Sau pe cei ce cugetă şi dogmatizează în chip rău că Tatăl e fără-de-început, dar Fiul, ca Unul Care a fost născut de El, a luat un început după un anumit timp, ca o creatură(17)? Căci n-a fost un timp când Tatăl să nu aibă împreună cu El pe Fiul, şi cum va putea fi numit Tată cel ce este lipsit de copil? Oare cei ce propovăduiesc că unul e cel ce a pătimit şi altul cel ce a înviat (18)? Nicidecum!

Căci nu-ţi vorbesc de nici unul din aceşti lipsiţi-de-evlavie şi de-Dumnezeu, nici de vreuna din celelalte erezii care au apărut ca un întuneric dar care au fost făcute să dispară de către Sfinţii Părinţi care au strălucit pe atunci; pentru că atât de puternic a strălucit prin ei harul Preasfântului Duh şi a izgonit întunericul numitelor erezii, încât de-Dumnezeu-insuflatele lor scrieri strălucesc până acum mai presus decât razele soarelui, astfel încât nimeni nu îndrăzneşte să le contrazică.

O nouă erezie: a ne crede incapabili de a păzi Evanghelia ca cei din vechime

Ci vorbesc despre aceia, şi-i numesc eretici pe cei care zic că nu există cineva în timpurile noastre şi în mijlocul nostru care să poată păzi poruncile evanghelice şi să devină asemenea cu Sfinţii Părinţi: adică mai întâi de toate credincios şi făptuitor — căci credinţa se arată prin fapte [lac 2, 18] aşa cum se arată asemănarea feţei în oglindă —, apoi contemplativ şi văzător-de-Dumnezeu pentru faptul de a fi fost adică luminat şi a fi primit Duhul Sfânt şi de-a fi văzut prin El pe Fiul împreună cu Tatăl. Cei ce zic deci că aceasta e cu neputinţă(19) nu au numai o anume erezie ci, dacă se poate spune aşa, au toate ereziile la un loc, aceasta din urmă depăşindu-le şi acoperindu-le prin lipsa ei de evlavie şi excesul blasfemiei ei pe toate acelea. Cel ce zice aceasta răstoarnă toate dumnezeieştile Scripturi. În zadar, socotesc, zice zadarnicul acela, se mai citeşte Sfânta Evanghelie, în zadar, dă el mărturie, se mai citesc ori s-au scris scrierile Marelui Vasile şi ale celorlalţi preoţi şi cuvioşi. Deci, dacă ne este cu neputinţă a face cu lucrul şi a păzi neîncetat cele ce le spune Dumnezeu şi pe care toţi sfinţii le-au făptuit mai întâi ei înşişi toate, iar apoi, scriindu-le, ni le-au lăsat spre povăţuirea noastră [cf. 1 Co 10, 11], pentru ce s-au mai ostenit aceia să le scrie şi se mai citesc acum în biserici? Cei ce zic acestea închid cerul [cf. Mt 23, 13] pe care ni l-a deschis Hristos şi taie calea spre Acela, pe care El însuşi ne-a înnoit-o [Evr 10, 19-20]. Căci, în vreme ce Acela Dumnezeu fiind peste toţi credincioşii strigă şi zice prin Sfânta Evanghelie: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi” [Mt 11, 28], potrivnicii lui Dumnezeu [antitheos] aceştia sau, mai bine zis, aceşti potrivnici ai lui Hristos [antihrişti] zic: „Este cu neputinţă aceasta, este cu neputinţă!” Către aceştia Stăpânul zice pe drept cuvânt cu glas mare: „Vai vouă cărturarilor şi fariseilor [Mt 23, 13-15]! Vai vouă, călăuze oarbe orbilor [Mt 23, 16; 15, 14] că nu intraţi în împărăţia lui Dumnezeu şi pe cei ce vor să intre îi împiedicaţi! [Mt 23, 13; Le 11, 52]”. În vreme ce Acela fericeşte în mod deschis pe cei ce plâng [Mt 5, 4], aceştia spun că e cu neputinţă ca cineva să plângă şi să se întristeze în fiecare zi. O, ce nesimţire şi ce gură nepăzită care scoate din ea [astfel de] glăsuiri întinate împotriva Dumnezeului Celui Preaînalt şi face ca oile lui Hristos pentru care şi-a vărsat sângele însuşi Fiul Cel Unul-născut al lui Dumnezeu să devină pradă fiarelor. Cu adevărat bine zice David, părintele lui Dumnezeu, proorocind despre unii ca aceştia: „Fiii oamenilor, dinţii lor sunt arme şi săgeţi şi limba lor sabie ascuţită” [Ps 56, 5].

(1 )Cum ştim din Viaţa Sfântului Antonie, cap. 46, scrisă de SFÂNTUL ATANASIE CEL MARE (PG 26, 909B-912B [PSB 16, p. 219]), în anul 311, în timpul persecuţiei lui Maximin, Sfântul Antonie a părăsit pustia şi a venit la Alexandria dorind să fie martirizat pentru Hristos. Cu toate eforturile sale de a fi remarcat [şi-a spălat veşmintele şi s-a urcat pe o înălţime], autorităţile nu s-au atins de el, iar el s-a întors în pustie la sfârşitul persecuţiei. El a mai venit odată la Alexandria, la sfârşitul vieţii în 354-355, la cererea Sfântului Atanasie pentru a-i combate pe arieni (cap. 69, 941AB [PSB 17, p. 232]). Deşi detaliile arată limpede că se refera la persecuţia păgână a Iui Maximin, Sfântul Simeon se referă aici la ea ca la o persecuţie a „ereticilor”, amalgamând oarecum detaliile şi cronologia vieţii Sfântului Antonie [n. B. Krivocheine, SC 113, p. 170-171].
(2) Naşterea Sfântului Eftimie a precedat cu câteva luni moartea violentă a împăratului arian Valens, în bătălia de la Adrianopol (9 august 377), care a pus capăt lungii persecuţii, de patruzeci de ani, exercitate de arieni asupra ortodocşilor după Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325). Acest fericit eveniment a fost anunţat părinţilor Sfântului Eftimie în momentul naşterii lui într-o viziune de „bucurie” (euthymia) (cf. CHIRIL DIN SCYTHOPOLIS, Viaţa Sfântului Eftimie, cap. 2, ed. Schwartz, TU49, 2, 1939, p. 9) [n. B. Krivocheine, SC 113, p. 171].
(3) Detalii asupra disputelor origeniste declanşate între monahii din Palestina după moartea Sfântului Sava (prăznuit pe 5 decembrie 532) şi care aveau să ducă la con damnarea lui Origen, Evagrie şi Didim de Sinodul V Ecumenic de la Constantinopol (553), le oferă Viaţa Sfântului Sava scrisă de acelaşi CHIRIL DIN SCYTHOPOLIS, cap. 84-90 (ed. Schwartz, 1939, p. 189-202) [n. B. Krivocheine, SC 113, p. 172-173].
(4) Sfântul Ştefan cel Nou (prăznuit pe 28 noiembrie), monah de pe Muntele Sfântul Auxenţiu din Bithynia a fost martirizat în anul 764 sub împăratul iconoclast Constantin VI Copronimul pentru venerarea Sfintelor Icoane; Viaţa sa, scrisă în 808 de diaconul ŞTEFAN DIN CONSTANTINOPOL, în PG 100,1069A-1185D [n. B. Krivo cheine, SC 113, p. 173).
(5) Este vorba de Elogiul funebru al Sfântului Vasile cel Mare, scris de SFÂNTUL GRIGORIE DIN NAZIANZ în 380, PG 38, 493-605 [n. B. Krivocheine, SC 113, p. 173].
(6) Sfântul Simeon are probabil în vedere Dialogul asupra vieţii Sfântului Ioan Hrisostom scris în 408 de episcopul PALLADIOS DE HELENOPOLIS (t 431) [n. B. Krivochdine, 5C113, p. 173].
(7) Sfântul Simeon enumera aici erorile principale ale unei serii întregi de ereâi fără să le numească însă, bazându-se probabil, din memorie, pe o listă de erezii curentă în epocă, de tipul celei date de SFÂNTUL IOAN DAMASCHINUL în lucrarea sa Despre erezii (PG 94, 77-780). Nu este întotdeauna posibilă identificarea exactă a acestora, aluziile fiind prea generale şi sumare [n. B. Krivocheine, SC 113, p. 174].
(8) Arienii radicali, eunomienii (secolul IV); condamnaţi la Sinodul II Ecumenic (381).
(9) Pnevmatomahii (secolul IV); condamnaţi la Sinodul II Ecumenic (381).
(10) Probabil semiarienii (secolul IV); condamnaţi la Sinodul II Ecumenic (381).,
(11) Sabelienii modalişti (secolul IV); condamnaţi la Sinodul II Ecumenic (381).
(12) Triteiştii sau arienii în genere (secolul IV); condamnaţi la Sinodul II Ecume nic (381). (13) Gnosticii docheţi.
(14) Apolinariştii (secolul IV-V); condamnaţi la Sinodul III Ecumenic (431).
(15) Nestorienii (secolul V); condamnaţi la Sinodul III Ecumenic (431).
(16) Este greu de spus cine ar putea fi ereticii care atribuiau un „început” Tatălui. Formula pe care le-o atribuie aici Sfântul Simeon („a fost un timp când nu era”) este o expresie clasică a lui Arie care o aplica însă nu Tatălui, ci Fiului pentru a-i contesta divinitatea deplină pe care el o recunoştea numai Tatălui. ,,
(17) Poziţia arianismului „clasic” reprezentat de Arie; condamnat la Sinodul I Ecumenic (325).
(18) Ar putea fi vorba de o hristologie dochetică de tendinţă gnostică.
(19) Macarie, Epistula Magna, ed. Jaeger, p. 298 [n. B. Krivocheme, SC 113, p. 179]. ”

Fragment din Sfântul Simeon Noul Teolog – Cateheze. Scrieri II, Ed. Deisis, Sibiu, 2003, pag.302-311. Titlul articolului ne aparține.

s.o.

In proiectul Mega Moscheii din București, Merkel ce rol are?!

1

Chiar dacă proiectul este mai vechi și îl are erou principal pe fostul prim ministru Victor Ponta (unele voci spun că nici Băsescu nu este străin de acesta, deși acum se declară un opozant înfocat) și chiar dacă astăzi ștafeta multiculturalismului nivelator este purtată cu inconștiență de Iohannis (un alt susținător al construirii ei), în spatele acestor manevre se află politica lui Merkel.
Ori, este evident că președintele nostru este mai mult al… altora, dovadă stând nenumăratele decizii pe care le-a luat și care nu slujesc nici adevărul, nici interesul românilor. Obediența lui Iohannis față de politica lui Merkel poate fi unul dintre motivele pentru care Klaus se face frate cu dracul, chiar și când nu are de trecut vreo punte!

În cotextul dezastrului imigraționist încurajat de Merkel în mod iresponsabil, Turcia a reușit să șantajeze Europa cum a vrut, obținând aproape tot ce și-a dorit. Cine ne poate garanta că Mega Moscheea din București nu este una dintre “micile” dorințe ale lui Erdogan pentru a fi mai eficient în diminuarea asaltului arab asupra națiunilor europene?

În orice caz, toxicitatea viziunii lui Merkel, care se dovedește de la o poștă a fi una antieuropeană, l-a infectat se pare și pe Iohannis, cel care a trădat de mult România lucrului bine făcut! A gira public construirea unei Mega Moschei în București, la o zi după atentatele de la Bruxelles, nu poate fi decizia unui om responsabil. Poate fi însă decizia unui om care pupă pantoful cancelarei…
Privind în istorie, nu trebuie să ne așteptăm la nimic bun din partea Germaniei; o Germanie care a distrus Europa de două ori în cele două Războaie Mondiale, care ne-a și vândut lui Stalin în cel de-al doilea și care, astăzi, este pe punctul să distrugă Europa pentru a treia oară, prin islamizarea ei!
Pe cât punem pariu că Merkel va felicita România pentru construirea Mega Moscheii, dacă românii se vor dovedi niște babe și vor permite ca acest lucru să se petreacă? De ce ne va felicita? Pentru că obiectivul unei moschei în toate capitalele europene se pare că face parte din fișa postului Angelei. Noua Ordine Mondială nu se poate impune dacă nu se demolează ceea ce există; iar statele națiune sunt un obstacol major în calea acestui vis bolnav, așa că trebuie destabilizate. Arma momentului se numește islamizare!

Pe Iohannis nici nu îl mai iau în calcul… El este doar o butaforie!

Daniel Roxin

citeste si: AICI

citeste si: AICI si AICI

Suntem urmașii Sfântului Constantin Brâncoveanu! Să oprim construirea mega moscheii din București!

1

Cu ajutorul doamnei Daniela, vă oferim modelul de mai jos, necesar pentru ca inițiativa legală a domnului Cătălin Ioan Berenghi să aibă parte de susținerea necesară.

Cerere de interventie accesorie impotriva Mega Moscheii

Trebuie urmați acești pași:

1. Listați cererea.

2. Completați-o clar și citeț și puneți-o într-un plic.

3. Trimiteți-o prin poștă la adresa următoare, trecută pe plic:

Curtea de Apel Bucuresti
Splaiul Independentei nr 5, sector 4 Bucuresti.
Cod postal 050091
Sectia a-VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal.
Dosar 2315/2/2016

Motivele posibile pe care le puteți trece acolo (aici ca exemplificare):

Sunt creștin ortodox.
Strămoșii noștri și-au dat viața pentru țara noastră, să rămână ortodoxă.
Nu accept, din motive de conștiință religioasă, construirea moscheii pe pământ românesc.
De noi depinde dacă vrem să mai avem sau nu o țară.

Cineva îmi povestea că a fost în Arabia Saudită. La un moment dat cineva l-a invitat să meargă la spectacol. Și el a întrebat ce fel de spectacol. A primit răspunsul că la singurele spectacole existente: decapitări de oameni. Acesta este ”rodul islamului”: ura, adică crima, adică haosul etc.
Hai, frați români, cheltuiți câțiva lei și puneți un plic la poștă, să facem ceva pentru Biserica noastră. Să nu așteptăm de la mai-marii noștri vreo inițiativă. Nu sunt nici mari, iar de inițiativă întru apărarea neamului și a credinței străbune nu prea au auzit.

Câteva aspecte pe care trebuie să le luăm în seamă:

* Nu exista o altă cerere tip!
* Nu avem nevoie de like-uri si comentarii pe Facebook, NU AU NICI O VALOARE, pentru ca, acțiunea se desfășoară în viața reală și nu în cea virtuală!

TERMENUL PÂNĂ LA CARE CERERILE VOASTRE TREBUIE SĂ AJUNGĂ ESTE 09 iunie 2017.

Să nu lăsăm ecumenismul inter-religios să ne distrugă țara.

Cu nădejde,
Daniela cu familia și
pr. Ciprian Staicu cu voi toți

Între 2000 și 2008, comunitatea somaleză a avut cea mai mare rata de vaccinare / Cifre: În 1980, 1 din 10 000 de copii era diagnosticat cu AUTISM / În 2013, 1 din 50 de copii este diagnosticat cu AUTISM / Ce se află în spatele epidemiei de rujeola din SUA?

1

(Natural News) Nu mă mai miră deloc capacitatea mass-mediei de a aduna unu cu unu și a-i da 5. Ultimul caz îl reprezintă articolul trustului CNN numit „Grupări anti-vaccin acuzate de epidemia de rujeolă în Minnesota.” Articolul este presărat cu afirmații incomplete și păreri uni-laterale, prin urmare este necesar scindarea articolului și examinarea individuală a fiecărei afirmații.
Articolul menționează că în Minnesota, în districtele Hennepin, Ramsey and Crow Wing, a izbucnit o epidemie de rujeolă, 48 de persoane fiind afectate, 41 fiind de origine Somalezo-americană, iar 45 dintre persoane erau nevaccinate.
Potrivit articolului, problema ar fi scepticismul comunității somaleze cu privire la vaccinuri. Motivul ar fi că în anul 2008 părinții din comunitate au sesizat că un număr disproporționat de mare din copiii lor au fost diagnosticați cu autism.
Articolul proclamă cu mândrie faptul că între 2000 și 2008, comunitatea somaleză ar fi avut cea mai mare rată de vaccinare comparativ cu a celorlalte populații din stat, dar frica de autism a condus la scăderea dramatică a numărului celor care se vaccinează. Acesta este doar unul din exemplele în care 1+1=5: cum poate autorul să nu pună împreună faptul că înainte de 2008 această populație avea cea mai mare rată de vaccinare cu faptul că din 2008 s-a observat în interiorul populației una din cele mai mari rate de apariție a autismului? Aceste două informații nu sunt unite în articol, dar în momentul în care am citit articolul mi-a ieșit imediat în evidență „coincidența”.

Mai departe, jurnalistul începe să spună că această comunitate a căzut victimă persoanelor anti-vaccinare, precum mult discreditatul dr. Andrew Wakefield, care a fost printre primii oameni de știință care au publicat informații privind legătura dintre vaccinul MMR și autism. Deși a fost discreditat de comunitatea științifică argumentând că munca acestuia este defectuoasă, Health Impact News a publicat un articol în care se menționeză că munca dr. Andrew Wakefield a fost reprodusă în cel puțin 28 de alte studii! Trebuie menționat că nimeni nu a câștigat niciun proces intentat dr. Wakefield.
Chiar dacă scoatem din ecuație pe mult controversatul dr. Wakefield, cum rămâne cu eminentul om de știință dr. William Thomson, căruia i-a fost acordat un avertisment oficial din partea președintelui Obama și care își păstrează în continuare poziția de senior epidemiolog la CDC? Dr. Thomson este epidemiolog senior la Centrul pentru Controlul și Prevenția Bolilor (CCPB) și co-autor a un studiu privind vaccinul de imunizare împotriva rujeolei MMR din anul 2004. Tot în 2004 a trimis o scrisoare directorului CCPB din acel moment, dr. Julie Gerberding, în care își exprima îngrijorarea cu privire la creșterea uluitoare de 340% a autismului printre băieții afro-americani sub 3 ani, imediat după ce aceștia fuseseră vaccinați. Din nou, acest lucru coincide cu numărul tot mai mare de copii de origine somaleză care au fost diagnosticați cu autism după vaccinare, motiv pentru care părinții au încetat vaccinarea.
Interesant este faptul că în acest moment Julie Gerberding este președintele secției de vaccinare a firmei Merck, iar CCPB achiziționează în fiecare an vaccinuri în valoare de 4 miliarde de dolari de la companii, inclusiv Merck. Mai sesizează cineva conflictul de interese?
O altă afirmație deranjantă este cea a Kristinei Ehresmann, director la Departamentul de Sănătate din Minnesota, Divizia pentru Controlul și Prevenția Bolilor Epidemiologice, care a declarat pentru CNN următoarele:

„Nu ar trebui să cheltuim sute de mii de dolari din bugetul statului pentru a lupta împotriva rujeolei, avânf în vedere că această boală poate fi prevenită prin vaccinare.”

Deci, sute de mii de dolari din banii publici sunt pierduți pentru că niște părinți sceptici refuză să-și vaccineze copiii? Dar cum rămâne cu milioanele de dolari pe care părinții i-au primit de la guvern ca și despăgubire prin programul de compensație pentru daunele asupra sănătății induse copiilor în urma vaccinării (Vaccine Injury Compensation Program – VICP)? Acești bani de unde vin, dacă nu din taxe? Și de ce există un asftel de program pentru despăgubiri în caz că un vaccin aduce daune copiilor, având în vedere că guvernul și agențiile sunt convinși că vaccinurile sunt salvarea omenirii și nu dăunează sănătății?

Informațiile clare și imparțiale sunt următoarele:

  1. Vaccinurile împotriva rubeolei, rujeolei și oreonului au fost comasate în anul 1971 într-un singur vaccin denumit MMR:
  2. În anul 1980, unul din 10 000 de copii era diagnosticat cu autism;
  3. În anul 2013, unul din 50 de copii este diagnosticat cu autism.

Mass-media poate distruge oameni precum dr. Thomson și dr. Wakefield cât doresc, dar dovezile și faptele arată clar că vaccinurile au dus la o creștere a numărului de copii cu autism, iar poporul american abia acum a început să se lămurească cu privire la aceste lucruri, în ciuda minciunilor promovate de media.

naturalnews.com via ortodoxinfo