Sensul duhovnicesc al acceptării buletinului biometric şi în general al îndosarierii electronice

1

Fiecare persoană va fi pecetluită; fiecare amănunt sau element al muncii sale şi al vieţii acesteia, ba şi fiecare cuvânt, fiecare mişcare a facultăţilor mintale va fi sub supraveghere neîncetată, astfel încât ea [persoana] nu va mai avea obiceiul de a cugeta la sine, de teamă ca nu cumva înfăţişarea feţei să reflecte fără voia sa ceva nepotrivit cu autoritatea conducătorului lumii, adică a Antihristului. Toată lumea va purta „măşti de piatră”. Toată munca, fiecare metru pătrat de pământ, fiecare bob de grâu va fi sub controlul lui Antihrist. – Profeţie din sec.XV

Deseori credincioşilor care se pronunţă împotriva codificării electronice li se spune: ’’Ce legătura are această operaţie tehnică, formală de atribuire a codului personal de identificare sau a altor identificatori electronici cu religia, cu sfera moral-spirituală?’’ Relaţia în cauză devine clară atunci când se descoperă sensul duhovnicesc al acestei ’’operaţii’’.
Atribuirea pe viaţă a codului neschimbat de identificare este, de fapt, înlocuirea numelui propriu cu numărul, înlocuirea substantivului cu numeralul. Să comparăm: Petru – cine?; 123 – al câtelea? Adică al câtelea eşti, care iţi este numărul? Toate acestea vorbesc despre depersonalizare, despre pierderea personalităţii şi a numelui adică înseamnă şi pierderea vieţii veşnice. Numărul personal se dă de sistemul computaţional şi se utilizează în toate sferele de existenţă pentru ca numele omului pe totdeauna să se şteargă din Cartea Vieţii.

’’Sălbăticia’’, adică pierderea personalităţii, în sens spiritual este direct legată cu pierderea numelui, fiindcă numele indică ceea ce este mai important pentru om – personalitatea lui. ’’Numele presupune o personalitate sau alta. Despre cuvânt putem vorbi referindu-ne la orice obiect; despre nume însă – doar cu referinţă la personalitate sau în genere la un obiect personalizat’’ (A.F. Losev).

’’Numele este ultima expresie în cuvânt a începutului personal, aşa precum numărul – a celui impresonal’’ (Prot. Pavel Florenski).

Iată de ce Apocalipsa numeşte numele ’’numeric’’ ’’al fiarei’’, ’’animalic’’. ’’Al fiarei’’ semnifică depersonalizarea, care îl lipseşte pe om de demnitatea asemănării dumnezeieşti a fiinţei lui nemuritoare, care îl preface într-o fiinţă dobitocească, în fiară, într-o anexă a sistemului impersonal computerizat într-un mecanism dirijabil, marcat de nişte cifre neînsufleţite, adică de numele ’’numeric’’. Daca numele omului este însemnarea şi certificarea personalităţii lui, atunci ’’numele’’ numeric (mai bine-zis, numarul în locul numelui) este însemnarea şi adeverirea pierderii personalităţii, dezicerea de ea, dezicerea de sine însuşi.

Prin nume omul se prezintă drept persoană, iar prin numar – drept obiect. În Roma Antică, de exemplu, robii nu aveau nume proprii, fiind consideraţi ’’obiecte vorbitoare’’.

Deseori ei erau numiţi după apartenenţa lor la neam, după numele vânzătorului sau al locului unde au fost cumpăraţi. Însă aceste nume nu erau personale, evidenţiind persoana drept individ, ci doar nişte etichete ale unor obiecte, care puteau fi schimbate dupa hatârul stăpânilor, mai ales în cazul schimbării acestora. Şi cu atât mai mult numele numerice actuale pot fi numite etichete de inventariere a oamenilor, care sunt calificaţi drept obiecte, ce necesită a fi numărate. Cu atât mai mult cu cât numărul de identificare conţine în sine informaţia despre localizarea (sau vânzarea în robie ’’noii ordini mondiale’’) acestui ’’obiect vorbitor’’.

Astăzi, peste tot, omul nu este prezentat ca o persoană sau personalitate, ci ca un număr (identificarea prin CNP, nota G.S.). Sistemul informaţional electronic îl presează pe om, prefăcându-l într-un obiect informaţional. Prin aceasta se încalcă demnitatea personalităţii umane. De aceea ar fi o mare autoamăgire să considerăm un asemenea fenomen precum atribuirea identificatoarelor numerice ca ceva în sine, iar nu în contextul epocii moderne de ’’fiară’’.

Însăşi ideea înlocuirii numelor personale date de Dumnezeu oamenilor cu cifre impresonale, moarte, poate aparţine doar duşmanului neamului omenesc, diavolului ‚’’marelui balaur-fiară’’ şi căpetenia (’’tatălui) ’’sălbăticiei’’ în lumea creată de Dumnezeu a făpturilor raţionale. Nu în zadar, în tradiţia ortodoxă, pentru satana şi alte duhuri căzute sunt folosite chipuri de fiare (balaurul, şarpele, ţapul, lupul, câinele, ş.a.) sau alte particularităţi ale firii animalice (coarne, copite, coadă, blană, gheare ş.a)

Aici, pe pământ aeastă idee satanică o ’’transpun în viaţă’’ nefericitele slugi ale diavolului şi liderii ’’tainei fărădelegii’’ – sioniştii şi masonii, făuritorii ’’noii ordini mondiale’’ anticreştine – împărăţia ’’fiarei’’. Este binecunoscut faptul că ’’tatăl satanismului modern’’ Alister Crowley (1875-1947) se numea pe sine ’’fiara din Apocalipsă’’.

Satana este primul care a refuzat viaţa personalităţii sale şi care tinde să-i depersonalizeze pe toţi ceilalţi. El este primul sinucigaş impersonal şi prin urmare, ucigaş.

În absurditatea împotrivirii lui Dumnezeu el şi-a ales veşnica moarte şi din invidie aceeaşi soartă o doreşte tuturor celorlalte personalităţi create de Dumnezeu. El le priveşte ca pe nişte obiecte, nişte lucruri, pe când Dumnezeu vede în toţi personalitatea, reflectarea Sa în creaţia Sa. Depersonalizarea şi moartea duhovnicească a fiinţelor raţionale este hrana satanei, aşa precum pentru Dumnezeu ’’mâncare şi băutură’’ este lucrarea de mântuire a personalităţilor create de El pentru viaţa veşnică.

Aşadar, iată care sunt verigile acestui lanţ: răcirea dragostei – înstrăinarea – pierderea personalităţii (’’animalitatea’’) – pierderea numelui. Nu în zadar Sf. Ioan Teologul a ales (mai bine-zis Însuşi Domnul i-a descoperit) acest chip – ’’al fiarei’’. Temelia dragostei este recunoaşterea şi acceptarea personalităţii altuia sau a altora; fiindă dragoste înseamnă comunicarea între personalităţi.

Dacă azi acceptăm enumerarea electronică, ceea ce presupune, depersonalizarea şi îndobitocirea aproapelui, înseamnă că nu avem în noi dragostea lui Hristos. Faptul că suntem de acord cu viaţa în care aproapele nostru va fi identificat prin număr vorbeşte despre aceea că privim la lume cu ochii diavolului, adică rece, înstrăinat, ’’dintr-o parte’’ ‚’’animalic’’, fără a recunoaşte personalităţile apropiaţilor noştri, considerându-i nişte obiecte sau lucruri. Însă prin aceasta şi noi ne pierdem propria personalitate! Să ne amintim sfatul Sf. Ignatie Briancianinov: ’’Schimbă-ţi privirea asupra aproapelui’’. În aceste cuvinte e chemarea de a vedea lumea cu ochii lui Dumnezeu, iar nu cu ochii satanei.

Numele numeric nu exprimă doar ideea mulţimii depersonalizate, ci totodata semnifică apartenenţa, conectarea obiectului cu numar la sistem, în cazul dat – a omului identifcat la sistemul ’’fiarei’’. De aceea acordul nostru de azi cu primele elemente (documente biometrice) ale viitoarei dictaturi antihristice înseamnă, conform Apocalipsei, închinare la ’’fiară’’, coparticipare la construirea împărăţiei ’’fiarei’’, când oamenii se vor preface într-o biomasa depersonalizată, cibernetizată, în bioroboţi cu microcipuri implantate, adică în purtători ai numelor numerice implantate sub piele.

Când suntem de acord cu acest sistem înseamnă că nu avem în noi dragoste, că în inima noastră e doar răceală şi indiferenţă faţă de aproapele. Noi îl ucidem în inimile noastre, cu toate că gura noastră spune ca principalul este de a-L avea în inimă pe Hristos. Însă Hristos se sălăşluieşte doar în inima iubitoare, în care este durere pentru aproapele, suferinţă şi compătimire. De exemplu, părintele Paisie Aghioritul îţi semna epistolele sale despre semnele vremurilor de pe urmă astfel: ’’Cu multă durere şi dragoste întru Hristos’’

În afară de aceasta, creştinul care este de acord cu acest sistem al ’’fiarei’’, se postează pe sine de partea (stânga) duşmanilor Ortodoxiei şi totodată îşi exprimă acordul cu acest sistem antihristic să fie folosit pentru prigoana creştinilor adevăraţi şi nefăţarnici. În Sfânta Scriptură creştinii-trădători şi făţarnici sunt numiţi fraţi mincinoşi.

Slujitorii satanei şi luptătorii cu Dumnezeu orbiţi, ca şi ’’tatăl’’ lor, îi consideră pe toţi oamenii turmă de dobitoace. După cum se ştie, conform Talmudului, toţi creştinii şi în genere, neevreii – sunt ’’goimi’’ care n-au nici familie, nici avere, nici suflet, precum fiarele. Învăţătura lor – Sulhan Aruh – prescrie că goimii nu trebuie socotiţi oameni, evreului i se interzice cu stricteţe să salveze pe goim de la moarte, asupra goimilor pot fi făcute experimente, pot fi încercate medicamente şi otrăvuri, la judecată evreul nu are dreptul să fie martor în folosul neevreului, neevreul este mai rău decât câinele (H. Mișnat, 227)ș.a.m.d.

’’Pentru evrei ţările sunt nişte spaţii, în care masele populare sunt asemeni unor animale de tracţiune, scrie cunoscutul analist al ’’problemei evreieşti’’ Iu. M. Ivanov, formând temelia impersonală de robi a bunastării statale; oamenii în ele, din punctul de vedere al evreilor, fiind doar forma inferioară a zoologiei internaţionale’’

„Goimii sunt o turmă de berbeci, iar noi suntem pentru ei lupi. Dar voi ştiţi ce se întâmplă cu oile când în staul intră lupii?…” se spune în „Protocoalele înţelepţilor din Sion”.

Scopul antihriştilor (luptători împotriva lui Dumnezeu) este nimicirea chipului lui Dumnezeu în om, batjocorirea, depersonalizarea omului. Lovitura de graţie a „tainei fărădelegii” permanent este îndreptată împotriva personalităţii, individualităţii. „Noi le-am dat lor (goimilor – nota autorului) pasărea visului despre asimilarea individualităţii omeneşti de către unitatea simbolică a colectivităţii, se spune în „Protocoalele înţelepţilor din Sion”. Ei încă n-au înţeles şi nu vor înţelege că această pasăre este încălcarea directă a legii principale a naturii (ştiu urâtorii de Dumnezeu că principiul personalităţii este legea de bază a vieţii! – nota autorului), care a creat chiar la începutul lumii unitatea, ce nu se aseamănă cu altele, anume pentru scopurile individualităţii”

Este cunoscut faptul ca în secte, mai ales în cele totalitariste, oamenii se depersonalizează. La aceleaşi consecinţe conduc şi toate ideologiile antihristice, al căror izvor este „fântâna adâncului” (Apoc. 9,2), de exemplu, marxismul. În anul 1918 Sfântul Ierarh Tihon, Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii, a trimis bolşevicilor o adresare în care erau şi aceste cuvinte: „Da, noi trăim în vremurile groaznice ale stăpânirii voastre şi ea nu se va şterge mult timp din sufletul poporului, întunecând în el chipul lui Dumnezeu şi pecetluind în el chipul fiarei”. „Bardul” revoluţiei V.V. Maiakovski exclama cu patos satanic:

„Te vom sfaşia,
Lume romantică!
Vom schimba credinţele-’n suflet – cu electricitate, aburi.
Vom înlocui cerşetorii
Cu bogăţiile lumilor toate!
E bătrân? – ucideţi-l!
Din cranii faceţi scrumiere!”

Alt mizantrop L. Troţki (Leiba Bronştein), formulând aşa-zisele armate de muncă, scria: „Dragostea de muncă nu este deloc o trăsătură înnăscută: ea se creează prin presiunea economică şi educaţia socială. Putem afirma, că omul este o fiară destul de lenoasă”

Şi iată acum cultura şi civilizaţia americană modernă, „noua ordine mondială” îi propun omenirii o existenţă cu caracter animalic şi mai pronunţat. Marele eceonomist american, vestitul militant politic şi social Lindon Larush, care şi-a dedicat mulţi ani ai vieţii cu oligarhia financiară mondială, spune: „Pentru schimbarea mentalităţii de către adepţii guvernării mondiale a fost lansată în mase ideologia anticreştină a „Noii ere”. Ea neagă ca omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, iar în loc de această introducere în conştiinţa maselor închipuirea despre om ca despre un animal desfrânat. Anume în acest scop, inspirându-se din exemplul Imperiului Roman, constructorii noii utopii au început să susţină şi să promoveze homosexualismul şi alte perversiuni sexuale. Ei s-au obişnuit să se comporte cu oamenii ca cu nişte dobitoace iraţionale, care orbecăiesc cu supuşenie în directia în care sunt mânate. De aceea conducerea oligarhiei mondiale, pe de o parte nu este interesată în creşterea populaţiei, iar pe de alta – inventează mijloace de îndobitocire a omului. Iată de ce peste tot se întroduce subcultura de cea mai joasă şi vulgară speţă”

Şi dacă noi astăzi tăcem şi nu mărturisim Adevărul Sfânt al lui Dumnezeu, fiind de acord cu sistemul „fiarei”, nu înseamnă oare că ne-am prefăcut deja într-o turmă necuvântătoare, într-o gloată de impersonali, de „goimi”, cum vor să ne vadă urâtorii de Hristos, „arşi întru a sa cunoştinţă” (1 Tim.4,2) şi al căror „tată” este diavolul?

| Taina fiarei – pag. 23-31

Sfântul Paisie Aghioritul despre noile buletine de identitate

– Părinte, a spus cineva: “Cum de folosiţi bancnota de 5.000 de drahme care are pe ea nr. 666? Acelaşi lucru este şi cu buletinul”.

– Hârtia de 5.000 este ban – şi lira Angliei are pe ea pe regina Elisabeta; asta nu vatămă. “Cele ale Cezarului, daţi Cezarului” [1]. Aici însă este vorba de identitatea mea, este ceva personal; nu este ban [2]. Identitatea înseamnă ceea ce înseamnă şi cuvântul; adică cineva se identifică cu cele pe care le declară. Ei pun pe diavolul şi să semnez că îl primesc. Cum să fac asta?

– Părinte, ce legătură are acest buletin de identitate cu pecetluirea?

– Buletinul de identitate nu este pecetea; este introducerea pecetluirii.

[…]

– Părinte, cum se va introduce pecetluirea?

– Încet-încet, după cartelă şi buletin de identitate, adică după “îndosariere”, vor înainta în mod viclean la pecetluire. Vor sili prin diferite mijloace viclene, pentru ca oamenii să primească pecetea pe frunte sau pe mână. Vor forţa astfel lucrurile şi vor spune: “Vă veţi mişca numai cu cartele; banii se vor desfiinţa”. Va da cineva cartela la magazin şi va cumpăra şi vânzătorul va lua banii din bancă. Cel ce nu va avea cartelă, nu va putea nici vinde, nici cumpăra. Pe de altă parte vor începe să facă reclamă “sistemului perfect”, pecetluirii cu raze laser cu 666 pe mână sau pe frunte, care nu se va vedea la exterior. În acelaşi timp la televizor vor arăta că cutare a luat cartela cutăruia şi i-a luat banii din bancă şi vor spune mereu: “Mai sigură este pecetluirea cu raze laser pe mână sau pe frunte, pentru că numai deţinătorul îşi ştie numărul lui. Pecetluirea este sistemul perfect. Celălalt nu-ţi va putea lua nici capul, nici mâna şi nici nu-ţi va vedea pecetea”.

[…]

– Pecetluirea este totuna cu lepădarea?

– Deşi Sfântul Ioan Evanghelistul spune clar în Apocalipsă despre pecetluire, unii nu înţeleg. Ce să le spui? Din păcate auzi o grămadă de neghiobii ale minţii de la unii “cunoscători” contemporani. Unul spune: “Eu voi primi buletinul cu 666 şi voi pune o cruce”. Altul: “Eu voi primi pecetea pe frunte şi îmi voi face şi o cruce pe ea…” Şi o grămadă de asemenea prostii. Ei cred că se vor sfinţii în felul acesta, câtă vreme acestea sunt înşelări. Un episcop mi-a spus: “Eu, lângă semnătură voi face şi o cruce. Nu mă lepăd de Hristos, ci, simplu, mă slujesc (folosesc). În regulă – îi spun – tu eşti episcop şi pui o cruce lângă numele tău în virtutea calităţii ce o ai; altul este arhimandrit şi pune şi el, datorită rangului ce-l are, o cruce. Lumea ce va face?” Lucrul murdar nu se sfinţeşte. Apa curată primeşte harul şi se face aghiazmă. Urina nu se face aghiazmă. Piatra se face pâine prin minune. Necurăţia nu primeşte sfinţenie. Prin urmare, diavolul, antihristul, atunci când este în buletinul nostru de identitate, pe mână sau pe fruntea noastră cu simbolul lui, nu se sfinţeşte deşi am pune şi o cruce. Avem puterea Sfintei Cruci, a Lemnului Sfânt, a harului dumnezeiesc a lui Hristos, numai atunci când păstrăm harul Sfântului Botez, prin care ne lepădăm de satana, ne unim cu Hristos şi primim Pecetea Sfântă: “Pecetea darului Sfântului Duh”. Vezi, unii ca aceştia merg înainte cu o logică…
Vor pune alături o cruce şi totul e în regulă. Şi deşi vedem că Sfântul Apostol Petru s-a lepădat numai la exterior de Hristos, dar şi asta a fost tot lepădare [3], aceştia se leapădă de pecetea cea sfântă a lui Hristos ce li s-a dat la Sfântul Botez, ca să primească pecetea lui antihrist, şi spun că au înlăuntrul lor pe Hristos!

– Părinte, dar dacă cineva primeşte pecetea din neştiinţă?

– Aceasta se va putea întâmpla numai din nepăsare. Ce neştiinţă să fie, atunci când lucrurile sunt atât de clare? Chiar dacă nu ar şti cineva, trebuie să se intereseze şi să afle. Dacă spune că n-am ştiut şi pentru asta am primit pecetea, Hristos ne va spune: “Făţarnicule, faţa cerului ştiţi s-o judecaţi, iar semnele vremilor nu puteţi!” [4]. Chiar de s-ar pecetlui cineva din neştiinţă, pierde harul dumnezeiesc şi primeşte lucrarea diavolească. Vezi, copilaşul, la Sfântul Botez, atunci când preotul îl afundă în apă [5] primeşte pe Sfântul Duh, fără ca acela să-şi dea seama de asta şi după aceea sălăşluieşte în el harul dumnezeiesc.

1 Matei 22,21; Marcu 12,17.
2 “Banul vine de la stat şi tot la stat se duce, însă buletinul poartă chipul şi semnătura mea, îmi reprezintă identitatea” (n.n.)
3 Matei 26, 69-75; Marcu 14,66-72; Luca 22,54-62; Ioan 18, 16-18; 25-27.
4 Matei 16,3
5 Conform Canonului 50 al Sfinţilor Apostoli, Botezul valid se face numai prin cele trei afundări în apă.

| Ieroschimonah Dorotei Melinte – Feriţi-vă de vicleana pecetluire vol.2, pag.45, 47, 49,50

glasulstramosesc

Sinaxa Anti-Creta: Afiș și alte informații

2

Aceasta conferinta interortodoxa va aborda problema intreruperii canonice a pomenirii episcopilor care accepta pseudo Sindoul din Creta.

Oprirea pomenirii = schisma? etc. In ce conditii este schisma? In ce conditii nu este schisma? Va fi foarte actuala! Eu va recomand sa mergeti!
E o mare surpriza pentru multi faptul ca parintele Theodoros Zisis a primit felicitari din partea multor ierarhi ai Bisericii Greciei pentru intreruperea pomenirii, aratand ca acesti ierarhi nu sunt straini de traditia Bisericii, unii explicand faptul ca din motive tactice nu intrerup pomenirea dar sunt intr-un suflet si o inima cu cei care au intrerupt pomenirea colegilor lor ierarhi care predica sau impun diferite erezii eclesiologice( denumite simbolic- ecumenism- materializat prin pseudo Sindoul din Creta) in eparhiile lor sau in general.

4 Aprilie 2017 Ora 5 PM
La Complexul Nuvelle kilometrul 7 Salonic- Oreokastro, autobuzul 56, Statia Lidl
Organizeaza: Parinti Aghioriti, Societatea de Studii Patristice, Sinaxa Cretanii Ortodocsi

Vor conferentia:

– din partea Societatii de Studii Patristice-Parintele Theodoros Zisis, Profesor Emerit al Facultatii de Teologie din Salonic
– Protoprezbiter Dr. Anghelos Anghelakopulos, Colaborator- consilier pe probleme de erezie- din partea Mitropoliei Pireului
– din partea monahilor aghioriti monahul Epifanie Kapsaliotis si monahul Sava Lavriotul
– din partea pleromei Bisericii Ortodoxe Romane care respinge Creta: teolog Mihai Silviu Chirila

Vor Saluta conferinta reprezentanti ai Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova, Romania, Ucraina, Sfantul Munte Athos (Gheron Gavriil) etc.
nota. Biserica Ortodoxa Romana nu este numai Patriarhul si Sinodul sau clericii in general, orice mirean membru deplin al Bisericii Ortodoxe Locale din Romania reprezinta prin marturisirea lui ortodoxa Biserica Locala din care face parte, institutionalizarea excesiva a Bisericii este defapt rodul clericalismului si duce inevitabil la secularism, extremele ducand intotdeauna la extreme.

cu drag,
preot Matei Vulcanescu

sursa

Masca perfecta pentru promovarea ecumenismului, Marsul pentru viata

1

Epistola a 2-a catre Corinteni a Sf Apostol Pavel, cap 6, vers 14, 15, 16, 17 :

„Nu va injugati in alt jug cu cei necredinciosi: ca ce impartasire are dreptatea cu faradelegea? Sau ce impreunare are lumina cu intunericul?
Sau ce unire are Hristos cu veliar. Sau ce parte este credinciosului cu cel necredincios?
Sau ce insotire este bisericii lui Dumnezeu cu idolii?
Pentru aceea iesiti din mijlocul lor, si va osebiti, zice Domnul, si de necuratie sa nu va atingeti; si eu voiu primi pe voi.”

1

Anul acesta marsul pentru viata, se desfasoara cu implicarea Patriarhiei Romane, ceea ce este o premiera. Pana in acest an acest mars era organizat doar de asociatii nonguvermantale din tara. Acesta se va desfasura sambata, 25 Martie 2017, in toata tara. Sa vedem de ce tocmai acum patriahia se implica in organizare si daca este benefic acest mars.
Multi dintre sustinatorii acestui mars probabil veti zice ca noi cautam sa dezbinam si sa cream ura intre crestini, ceea ce este fals. Tot timpul cand avem de dus o lupta de aparare a credintei, sau a familiei, nu putem merge la drum cu eretici, atei, sectari sau chiar asa-zisi ortodocsi care au duh sectar , adica nu sunt in totalitate condusi de invatatura Sfintilor. Observam ca in acest an, la Cluj, sunt chemati sa sustina acest mars si cei din partea sectelor si ereticilor ceea ce contravine invataturii autentice ortodoxe.

http://www.eparhiaclujgherla.ro/2017/02/28/episcopia-de-cluj-gherla-invita-la-campania-si-la-marsul-pentru-viata-2017/

http://www.activenews.ro/stiri/Trei-culte-se-alatura-Bisericii-Ortodoxe-si-cer-respingerea-%E2%80%9Eparteneriatului-civil-.-Politicienii-taxati-Se-tergiverseaza-nepermis-de-mult-adoptarea-legii-privind-organizarea-referendumului-pentru-familie-141580

Tot timpul trebuie sa taiem raul de la radacina si nu sa asteptam sa se extinda. Patriarhia, in acest caz, ar putea foarte simplu sa o ia pe fagasul normal, adica sa refuze ereziile acceptate pana in prezent, si sa urmeze cu adevarat Sfintilor Parinti. Dupa care sa inceapa sa restabileasca ordinea conform Canoanelor in toate eparhiile din tara, sa le transmita episcopiilor sa ia masuri canonice impotriva preotilor care nu doresc sa asculte de Hristos, sa se reinceapa catehizarea populatiei, si atunci nu ar mai fii necesare marsuri , conferinte si alte moduri de informare si manifestare. Dar se vede ca nu se vrea acest lucru, chiar daca cheia rezolvarii multor probleme duhovnicesti se afla in mana Patriarhului.

Scopul acestui mars este cat se poate de evident, patriarhia doreste sa castige cati mai multi adepti de partea ei in privinta ecumenismului , si chiar reuseste.

Cum nu se poate vedea cum ierarhii nostrii si pastorii ne trag in gheena iadului prin mijloace aparent ”bune”. Uitati ce spun canoanele bisericii despre asemenea situatii: „canonul 45 Apostolic: Episcopul, sau prezbiterul, sau diaconul, impreuna cu ereticii rugandu-se , sa se afuriseasca numai; iar de au dat voie lor, ca unor clerici a lucra ceva, sa se cateriseasca” .
Cu atat mai mult mirenii, nu au voie sa aiba prietesuguri sau sa lupte impotriva oricarui rau cu acesti eretici, sectari etc…

Se observa cum din ce in ce mai multe ONG uri din tara isi arata adevarata fata.

De exemplu Fundatia George Manu:

https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2017/01/30/ecumenism-la-parastasul-lui-mota-si-marin/

Iar, in cazul de fata, ONG uri si asociatii aparent ortodoxe, de exemplu Coalitia Pentru Familie sau Bucovina Profunda, ASCOR , toate foarte bune colaboratoare in ultimul an. Prima promoveaza intens ecumenismul chiar prin liderii organizatiei care sunt eretici, iar a doua sustine ecumenismul. Multi cad in plasa acestor tipuri de organizatii deoarece este mai atractiva masca ortodoxa fata de adevarata ortodoxie care presupune jertfa, nevointa, ascultare de Hristos si Sfintii Parinti. Nicidecum ortodoxia nu presupune a fi diplomat si a tolera raul, ci presupune sa facem exact ce ne cere Mantuitorul si nu avem voie sa ne abatem catusi de putin de la Invatatura LUI, dupa cum scrie la: Matei,cap 5 ,ver 19″ Deci cela ce va strica una dintr’aceste porunci mai mici, si va invata asa pre oameni, mai mic se va chema intru imparatia cerurilor; iar cela ce va face si va invata, acela mare se va chema intru imparatia cerurilor.”

Marcu cap 7 ver 7, 9: ”Si in zadar ma cinstesc, invatand invataturi, porunci omenesti;”

„Si zicea lor: bine, lepadati porunca lui Dumnezeu, ca sa paziti asezamantul vostru.”

Luca cap 6 ver 46: ”Si ce ma chemati: Doamne , Doamne, si nu faceti cele ce va zic?”

Solutia nicidecum nu este organizarea de marsuri si mitinguri alaturi de ierarhi eretici sau chiar sectari, atei, eretici. Ci sa ne intoarcem cu adevarat la Hristos si Dansul va intrerupe tot raul din tara daca va vedea la noi pocainta. Dar nu se observa asa ceva ci din contra , pacatele sunt incurajate. Uitati-va numai la doamnele care participa la aceste marsuri cum sunt imbracate sau ce atitudine au , cand Sfintii Ioan Gura de Aur si altii ne invata ca femeia trebuie sa aiba o tinuta care sa nu sminteasca barbatul si nu are voie ca ea sa conduca si sa se creada superioara. Tocmai acestia cu intentie sau fara intentie promoveaza feminismul, dar zic ca vor binele aproapelui prin organizarea de marsuri. Oare Dumnezeu cand vede la noi neascultare, nesupunere, ne mai asculta asemenea rugaciuni? Uitati ca nu. Si se vede. Avorturile nu au incetat, lumea se indreapta cu pasi repezi spre ce este mai rau, dar noua nu ne pasa, fiindca facem marsuri ca sa dam bine in ochii lumii.
Uitati ca pana si Patriarhia spune ca in anumite exceptii ea permite avortul: ”Există anumite excepţii cu privire la avort prezentate în poziţia oficială a Bisericii Ortodoxe Române pe această temă.” sursa: http://www.mitropolia-clujului.ro/lupta-si-tu-impotriva-avortului-participa-la-marsul-pentru-viata/
Observam la acesti asa zisi ortodoxi organizatori de marsuri care cica apara dreapta credinta, foarte multa ura, indiferenta, respingerea aproapelui daca nu sunt deacord cu ei. Se cunosc cazuri in care acesti intelectuali au refuzat sa mai ofere ajutor celor care nu sunt in acelasi cuget. Oare acest duh este de la Hristos?
Problema fundamentala in momentul de fata este lipsa catehizarilor, slaba cercetare a fiecaruia dintre noi, dezinteresul fata de viata vesnica. Nu suntem suficient de constienti de scopul nostru final si ne pierdem timpul muncind peste masura, uitandu-ne la diferite filme sau citind carti care n-au nici o legatura cu Hristos. Uitam sa-l avem prezent pe Hristos in fiecare lucru pe care il facem; pentru ca daca ne-am gandi cum sa facem sa nu-L suparam am avea grija sa cercetam mai mult ca sa descoperim tot ce ne sta in putinta sa respectam Dreapta Credinta. In momentul de fata intunecimea mintii este atat de avansata incat ne indreptam cu pasi grabiti spre final. Degeaba facem marsuri si conferinte din moment ce nu vrem sa fim TOTAL cu Hristos, nu doar pe bucati (ex.: comuniuni cu eretici). Observam la promotorii acestor manifestari ca nu vor sa fie 100% cu Dumnezeu si, prin urmare, au o atitudine de respingere si ura fata de cei care nu sunt de acord cu ei, implinindu-se astfel cuvintele Sf. Antonie cel Mare care spune:

“Va veni vremea ca oamenii să înnebunească şi când vor vedea pe cineva că nu înnebuneşte se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor”.

Sa ne ajute Dumnezeu sa Ii facem voia din toate punctele de vedere!

sursa

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!

1

A te ruga cu adevărat înseamnă a sta cu mintea în inimă în prezenţa Domnului, adică a fi pe deplin deschis lui Hristos, fiind în comuniune cu El din adâncurile ființei noastre. Sfântul Apostol Pavel scrie că Duhul Sfânt ne învaţă cum să ne rugăm, cu suspine prea adânci pentru a le exprima în cuvinte (Romani 8, 26). Ca să spun adevărul, nu mă aflu încă acolo, nici pe departe. Am nevoie de cuvinte în rugăciune pentru a nu-mi lăsa mintea să rătăcească. De aceea cuvintele simple ale Rugăciunii lui Iisus sunt atât de iubite în Ortodoxie: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”. Ori de câte ori facem ceva care nu are nevoie de o concentrare mintală semnificativă, ne putem ruga în tăcere cu Rugăciunea lui Iisus. Dacă nu este nimeni în apropiere, putem spune cuvintele cu voce tare, fără a provoca probleme. Pentru rugăciunile personale obișnuite de dimineaţă sau de seară, putem dedica cinci sau zece sau mai multe minute. Nu este teologie abstractă, ci o motivație ce ne așază în locul potrivit înaintea Domnului.
Cu această rugăciune în inimile noastre, cerem ajutorul lui Hristos, chiar atunci când mărturisim greşelile noastre. Nu trebuie să fie rostită ca şi cum recităm o formulă sau am încerca să Îl influenţăm pe Dumnezeu cu cuvinte magice, ci din inimă, cu concentrare deplină. Noi vorbim Domnului direct, cu smerenia intensă a vameşului care, spre deosebire de fariseul îndrăzneţ şi vorbăreţ, putea doar să se bată în piept şi să spună: „Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului” (Luca 18, 9-14). Persoana care se roagă cu Rugăciunea lui Iisus în acest mod este om care creşte în cunoaşterea lui Dumnezeu, adică un om care se apropie de Dumnezeu. Da, omul foloseşte cuvinte şi noi credem că aceste cuvinte sunt adevărate. Deşi scopul nu sunt cuvintele în sine, ele sunt necesare celor mai mulţi dintre noi pentru a ne concentra mintea şi a ne deschide inima în smerenie şi pocăinţă. Dacă încerc să stau în linişte chiar şi pentru câteva minute, în rugăciune fără cuvinte, mintea mea rătăceşte teribil. Nu sunt un expert al rostirii Rugăciunii lui Iisus, dar o consider foarte folositoare pentru cel care vrea să stea așa cum se cuvine înaintea Domnului. Dacă ne adresăm Lui cu smerenie şi pocăinţă, simţim puterea şi prezenţa Sa în viața noastră. Sufletul nostru devine mai fin racordat la ceea ce face El, iar El răspunde chemării noastre de a ne ajuta. Aceasta nu este o meditaţie pentru a te elibera de stres, ci o smerită rugăciune către Mântuitorul nostru.

(Pr. Prof. Philip LeMasters, Credinţa uitată. Vechi adevăruri din Răsăritul creştin pentru creştinii contemporani, Traducere din engleză MĂDĂLIN ENCIU, Editura Doxologia, Iași, 2016, pp. 59-62)

Ca să te smerești, te mai părăsește harul. Continuă rugăciunea.

1

Dacă ești într-o stare de recrudescență interioară și vezi că slăbește credința, te rogi să nu slăbească!
Chiar și la sfinți se constată o viață de oscilație, o ridicare și-o coborâre. Pentru că te mai părăsește harul, ca să nu te mândrești, să nu spui: „Ia te uită unde am ajuns!”. Te mai părăsește harul, ca să te smerești.
Când suntem asaltați de impresii de uscăcine sufletească, simțim că „trăim degeaba”, să știm că acestea sunt îngăduite de Dumnezeu pentru smerenia noastră. Dar trebuie să înțelegem că noi nu ne smerim pentru efect imediat, ci avem în vedere veșnicia!
Dar nu trebuie să-ți pierzi credința Tu trebuie să fii mereu prezent. Că nu rezolvi atât de mult prin rugăciunea pe care o faci, ci prin harul lui Dumnezeu, pentru că tu vrei cu orice chip ajutorul Lui. Pentru că imediat vine satana să-ți folosească mintea; nu trebuie să vă speriați, el nu se astâmpără. Iisus știe ce vrei tu, nu te speria deloc, tu continuă rugăciunea!

(Arhimandrit Arsenie Papacioc, Despre izbăvirea de întristare, Editura Elena, Constanța, 2013, pp. 31-32)

1

Trepte ale nepătimirii

1

Atunci când spunem că suntem „nepătimitori” nu înseamnă că nu mai suntem „războiţi de draci”. Vrăjmaşul vieţii noastre continuă să-i atace chiar şi pe cei nepătimitori. Nu este el cel care a încercat să-L ispitească de trei ori pe Domnul Hristos Însuşi, în pustie? Cu adevărat nepătimitori suntem atunci când, „războiţi fiind” de diavol, „rămânem nebiruiţi” de el (Sfântul Diadoh).

Potrivit învăţăturii Sfinţilor Părinţi, există mai multe stadii sau trepte ale nepătimirii. Spre pildă, Sfântul Maxim Mărturisitorul ne înfăţişează patru asemenea trepte, pe care el le numeşte „miriade”, „înaintări în împlinirea poruncilor dumnezeieşti de-a lungul contemplaţiei şi a cunoaşterii”, sau „nepătimiri generale”:

Prima nepătimire este înfrânarea desăvârşită de la păcatele cu fapta, constatată la cei începători.

A doua nepătimire este lepădarea totală a gândurilor care consimt la păcate; aceasta o găsim la cei care cultivă virtutea cu raţiune.

A treia este nemişcarea totală a poftei spre patimi; ea e proprie celor ce contemplă în chip spiritual înfăţişarea lucrurilor văzute în raţiunile lor.

A patra este curăţirea totală chiar şi de închipuirea simplă a patimilor; aceasta o aflăm la cei ce şi-au făcut mintea, prin cunoştinţă şi contemplaţie, oglindă curată şi străvezie a lui Dumnezeu.

Fiecare dintre aceste patru trepte ale nepătimirii se manifestă potrivit gradului de purificare duhovnicească a omului.

(Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința Sfinților Părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, pp. 345-346)

1