Mesajul Mitropolitului Onufrie, privind “marșul pentru egalitate”, din Kiev: Nu putem observa în tăcere călcarea în picioare și degradarea relațiilor familiale tradiționale

1

Cu ocazia „Marșului pentru egalitate“ din Kiev, programat pentru data de 17 iunie 2018, Mitropolitul Kievului, Onufrie, Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice (de sub Patriarhia Moscovei), a trimis următorul mesaj, încă din data de 11 iunie, adresat credincioșilor și reprezentanților autorităților municipale din capitala Ucrainei:

„Biserica Ortodoxă Sfântă întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos și ghidată prin acțiunea Duhului Sfânt, este preocupată de secole de păstrarea purității adevărurilor Evangheliei. De-a lungul secolelor, bunicii noștri și străbunicii au păstrat cu sfințenie și au transmis descendenților lor valorile și tradițiile familiale, construite pe poruncile lui Dumnezeu.
Instituția familiei – ca unire dintre un bărbat și o femeie – a fost stabilită și sfințită de Dumnezeu Însuși. Și astăzi noi, Ortodoxia Ucraineană, nu putem observa în tăcere călcarea în picioare și degradarea relațiilor familiale tradiționale, în același timp încercându-se să ni se impună opinii ale unei lumi nu doar străine, ci și păcătoase.

Din nou, Biserica noastră subliniază faptul că realizarea unor astfel de evenimente este o propagandă publică și deschisă făcută păcatului, în special perversiunilor sexuale. Acest lucru poate provoca daune ireparabile inimilor pure și sufletelor copiilor noștri, și cel mai important, atrage mânia divină pe pământul ucrainean, care este plătit, de mai mulți ani consecutivi, cu sângele nevinovat al ucrainenilor.

Sfânta Scriptură condamnă păcatul sodomiei și toate celelalte abateri împotriva firii. Respectăm concepțiile lumii și interesele celorlalți. Cu toate acestea, ei nu trebuie să propage perversiuni păcătoase. Este inadmisibil să plasezi la același nivel păcatul și libertatea dată nouă de Dumnezeu. De asemenea, simțind responsabilitatea noastră în fața lui Dumnezeu și a oamenilor din prezent și ai generațiilor viitoare, ne adesăm dumneavoastră, reprezentanți ai autorităților, cerându-vă să nu permiteți marșul membrilor asociațiilor LGBT în Kiev.

Având în vedere cele de mai sus, o slujbă de mijlocire pentru păstrarea valorilor familiale creștine și a păcii în Ucraina va avea loc în data de 17 iulie, la ora 14:30, în Parcul Mariinsky din Kiev, în apropiere de Cruce. Acordăm binecuvântarea noastră pentru a fi înălțate rugăciuni în biserici și mănăstiri ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene, pentru ca Domnul să nu permită răspândirea, în rândul persoanelor dragi lui Dumnezeu, a păcatului sodomiei. Noi credem că rugăciunile întărite ale credincioșilor, înțelepciunea și chibzuința liderilor noștri vor călăuzi mila și binecuvântarea lui Dumnezeu către orașul slăvit al Kievului și pământul ucrainean!

+ Onufrie, Mitropolitul Kievului și al Întregii Ucraine, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene

Reclame

Un rege african s-a botezat în Sfântul Munte Athos

1

Recent, un rege african a călătorit la Sfântul Munte Athos pentru a fi botezat în sânul Sfintei Biserici Ortodoxe.

Inițial s-a raportat de către Uniunea Jurnaliștilor Ortodocși numai faptul că un rege african a fost botezat de către Ieromonahul Dionisie de la Mănăstirea Cutlumuș, primind numele creștin David.

Ulterior, regele a fost identificat ca Regele Tribal Tchiffi Zae Jean Gervais al căpeteniilor Krou din Coasta de Fildeș.

Regele Tchiffi Zae Jean Gervais este Secretar General Permanent al Forumului Regilor, Prinților, Șeicilor și Liderilor Tradiționali Africani, care potrivit Afrika247, a fost constituit în August 2008 în Benghazi, Libia, și își are sediul în Sirte, Libia.

Este de asemenea Prim Cancelar al Regatelor Africane Unite, o platformă non-politică de propagandă pentru dezvoltare socială care funcționează în sprijinul Președintelui și al Guvernului Național, al instituțiilor și oamenilor, pentru realizarea Planurilor de Dezvoltare Națională.

1

2

3

4

Traducere după orthochristian.com pentru Blogul Sfântul Munte Athos de Elena Dinu.

Masonul Florian Bichir anunta ca Arsenie Boca va fi canonizat! Care este numele de SFÂNT ales de mai-marii BOR

1

evz.ro: Colegul nostru Florian Bichir a anunțat duminică seară pe postul B1 TV că Părintele Arsenie Boca urmează să fie canonizat de Biserica Ortodoxă Română, prima celebrare a sa urmând să fie făcută pe 28 noiembrie 2018, cu doar câteva zile înainte de inaugurarea Catedralei Neamului. Data este aleasă simbolic, duhovnicul de la Prislop murind la 28 noiembrie 1989. Numele de sfânt va fi Sfântul Arsenie de la Prislop.

Procesul de canonizare a început în urmă cu peste doi ani, când Comisia a început să strângă informații despre munca și opera duhovnicului.
Florian Bichir nu a făcut întâmplător acest anunț, el fiind, alături de Romeo Petrașciuc și Raluca Toderel, coordonator al lucrării ”Părintele Arsenie Boca în Arhivele Securității”, trei cărți de documente inedite din arhivele CNSAS. Acestea au fost singurele volume cu valoarea științifică acceptate și cercetate de Comisie.
Raportul Comisiei de canonizare, condusă de Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului, va fi supus aprobării Sfântului Sinod în următoarea sa ședință.

Părintele Arhimandrit Mina Dobzeu a trecut la Domnul

1

basilica.ro: Părintele Mina Dobzeu, unul dintre cei care au avut curajul să înfrunte sistemul comunist și cel care l-a creștinat în închisoare pe Nicolae Steinhardt, a trecut la Domnul, joi, 7 iunie, în chilia sa de la Catedrala Episcopală din Huși.

Părintele Mina Dobzeu s-a născut în data de 5 noiembrie 1921, în satul Grozești, județul Lapușna, Republica Moldova.

La vârsta de 13 ani a intrat ca frate de mănăstire la Mănăstirea Hâncu. În 1948 a fost tuns în monahism la Schitul Brădicești, aflat atunci în Episcopia Hușilor, fiind hirotonit ierodiacon în același an. Primește Taina Preoției în 1955.

În perioada 1948-1949 a fost arestat timp de 11 luni pentru proteste împotriva scoaterii învățământului religios din școală. În 1959 a fost exmatriculat din anul al II-lea de studii (Facultatea de Teologie din București), scos din monahism și condamnat la închisoare pentru atitudinea sa contra Decretului 410/1959, privind desființarea mănăstirilor și reducerea personalului monahal.

A fost închis la Galați, Jilava, Gherla și în colonia de muncă din Delta Dunării.

Aflat la închisoarea Jilava, în 15 martie 1960, Mina Dobzeu l-a botezat în credința ortodoxă pe marele cărturar Nicolae Steinhardt, cunoscut ulterior ca monahul Nicolae Delarohia, autorul celebrului „Jurnal al fericirii”.

”Nu mi-a fost teamă. Nu m-am lăsat!”
– Arhim. Mina Dobzeu

În închisorile comuniste, părintele a continuat să răspândească învățătura de credință ortodoxă, fără să se gândească la riscuri, învățându-și colegii de celulă rugăciuni. Acest lucru i-a adus de multe ori consecințe usturătoare:

„Eu am fost pedepsit și am fost închis într-o temniță care se numea Neagra. Am stat o săptămână la izolare. Acolo nu aveam nici un scaun, era multă umezeală, pe jos numai apă, pavimentul era din ciment, și din cauza asta stăteam toată ziua în picioare. Mi se dădea de mâncare o dată pe zi, seara, la ora nouă, după care se aducea un pat, iar dimineața la cinci îl luau”, își amintea părintele.

A ieșit din închisoare în 1964. Din anul 1969 a fost chemat să slujească Biserica la Mănăstirea „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Huși, al cărei stareț a fost între anii 1978-1988.

În anul 1988 a fost din nou arestat, timp de 8 luni, pentru „răzvrătire” și „uneltire împotriva siguranței statului”, în fapt pentru protestele sale materializate în 7 scrisori adresate direct lui Nicolae Ceaușescu, cu privire la morala poporului român și la ateismul adus de comunism.

După reînființarea Episcopiei Hușilor (în 1996), între anii 1996-2002, a îndeplinit funcția de consilier cultural-misionar la Centrul Eparhial Huși.

Serbia: Canonizarea Sfintei Mucenițe Bosiljka, martira din Pasjane

1

În 20 mai, anul acesta, într-un mic sătuc, uitat de lume, din Kosovo, a avut loc un mare eveniment. În această zi de duminică a fost ținută prima Sfântă Liturghie prin care se glorifică și se comemorează nou-canonizata Sfânta Muceniță Bosiljka, martira de la Pasjane. Slujba a fost oficiată de către episcopul local, Preasfinția Sa Teodosie de Raška-Prizren, împreună cu numeroși preoți, călugări, călugărițe și o mulțime de credincioși. Martira Bosiljka, cea care fusese venerată de foarte mulți ani de către credincioșii localnici, a fost canonizată în sfârșit, la cel mai recent Sfânt Sinod din Belgrad. Cu mare bucurie, credincioșii au putut să cânte troparele și condacurile pentru sfânta pe care au venerat-o local de zeci de ani iar sfânta ei prezență și protecție au fost simțite de toată lumea.

1Icoană din secolul al XIX-lea a Sfintei Mucenițe Bosiljka din biserica în care sunt adăpostite moștele acesteia

Sfânta Muceniță Bosiljka a trăit la mijlocul secolului al XIX-lea în satul Pasjane, în apropierea orașului Gnjilane, în estul provinciei Kosovo. Familia ei era săracă iar Bosiljka ducea o viață normală de la țară, ajutându-și familia la recoltat și ducând animalele la păscut. În timpul opresiunii otomane asupra creștinilor, satul nu a mai avut biserică dar familia Bosiljkăi era cunoscută pentru evlavia ei. De foarte multe ori, Bosiljka mergea să se roage și să primească Sfintele Taine la aproape 17 kilometri depărtare, la Mănăstirea Draganac, un refugiu pentru creștinii locali ascunși prin munți.
La vârsta de șaptesprezece ani, viața liniștită de la țară a Bosiljkăi avea să se termine, întrucât ea avea să răspundă cu credință și curaj unei chemări mai înalte. În acel an, familia ei a decis să meargă la Gnjilane, unde încă funcționa o parohie ortodoxă, pentru praznicul Sf. Ilie. Din păcate, așa cum se întâmpla deseori sub legiuirea otomană în acea vreme, un albanez musulman a văzut-o pe Bosiljka și, fermecat de frumusețea și inocența ei, a rugat-o să se convertească la islam și să se căsătorească cu el. Bosiljka i-a refuzat avansurile iar ca răspuns pentru convertirea la islam si numeroasele daruri pe care albanezul i le promitea, ea i-a spus că nu are nevoie de altă credință decât cea în Hristos și că nimic nu este mai frumos decât El.
Musulmanul s-a simțit foarte ofensat că o fetișcană îl înfruntă cu asemenea îndrăzneală, așa că a răpit-o și a dus-o la el acasă. Acolo a încercat s-o înduplece prin înfometare, dar fără rezultat. Bosiljka a rămas fermă că Iisus Hristos este tot ce are ea nevoie și că nicio tortură sau privațiune nu o vor îndepărta de El și de dragostea Lui. Musulmanul a dus-o atunci la o altă femeie, care fusese ortodoxă dar se convertise la islam și care a încercat s-o convingă pe Bosiljka să se convertească la islam, spre binele ei și al familiei ei. Tânăra Bosiljka a răspuns din nou că nu are nevoie de altă credință decât cea ortodoxă și că, în privința unui soț, ea are deja unul. Curioasă, femeia musulmană a întrebat-o cine este soțul ei, la care Bosiljka i-a răspuns: „Hristos, bineînțeles! El este mirele meu, îi aparțin Lui și numai Lui și nu voi renunța la El sau la credința mea, spre deosebire de tine, de care îmi este milă!”

Sârboaica musulmană i-a răspuns: „Nu mai fi așa încăpățânată, convertește-te și salvează-ți sufletul!” la care Bosiljka i-a replicat ferm: „Nu așa îți salvezi sufletul, ci așa ți-l pierzi.”

Frustrată, musulmanca a înapoiat-o pe Bosiljka albanezului care se îndrăgostise de ea, acesta încercând din nou s-o convertească și să o ia de soție. Eșuând jalnic, a supus-o pe Bosiljka la noi torturi, pe care ea le-a îndurat cu curaj, cu putere și cu mare credință în Hristos. Au ținut-o cu fața deasupra focului din vatră pentru a o îneca cu fum, apoi au aruncat pe ea jar încins. La acestea, singurul răspuns al Bosiljkăi a fost: „Omorâți-mă, tot ce puteți să-mi omorâți este trupul, dar voi rămâne creștin-ortodoxă, voi rămâne cu Hristos, voi rămâne curată iar voi nu puteți să-mi luați asta!”
Umilit de neputința de a face o fată de șaptesprezece ani să se răzgândească, albanezul musulman a legat-o pe Bosiljka de un cal și a târât-o până la marginea orașului, unde el și cu câțiva prieteni au tăiat-o de vie, încet, în bucăți, urlând într-una: „Moarte sârboaicei împuțite!” În tot acest timp, se spune că Bosiljka a repetat cuvintele: „Doamne, dă-mi putere să îndur până la capăt, nu mă lăsa să cad, ajută-mă să rabd până la capăt!” Ultimele ei cuvinte au fost: „Asta nu este moartea mea, ăsta nu e sfârșitul meu, ci începutul vieții mele veșnice. Voi, în schimb, ați murit pentru totdeauna.” Și așa și-a încredințat sufletul mirelui ei, Iisus Hristos, după nenumărate cazne, dovedind mult curaj și dând mărturisire despre dragostea și adevărul lui Hristos.

1Moaștele Sfintei Mucenițe Bosiljka sunt în coloana din spatele icoanei

Familia ei a putut recupera rămășițele trupești ale Bosiljkăi de la autoritățile turce, după care le-a îngropat sub ruinele fostei biserici din sat. Câteva decenii mai târziu, când au fost instituite reformele Tanzimat iar creștinii au putut din nou să-și ridice biserici, satul Pasjane a reconstruit biserica, zidind o raclă cu moaștele Bosiljkăi într-una dintre coloanele bisericii. Așezarea moaștelor într-o coloană de piatră ori în fundație, pentru a le proteja, devenise o practică frecventă în Serbia otomană, întrucât foarte des turcii si albanezii profanau moaștele lăsate la vedere. În acest fel multe relicve, printre care și ale Sfintei Mucenițe Bosiljka, s-au păstrat până în zilele noastre.

Și așa viața unei adolescente dintr-un sătuc din Kosovo, care altfel ar fi fost demult uitată, a intrat între cele veșnice și a venit să ne încălzească astăzi inimile. Sfânta Muceniță Bosiljka, ca și alți noi mucenici din perioada jugului otoman, era un om obișnuit. Nu era nici călugăriță, nici vreo mare ascetă, nici vreun teolog; satul ei nici măcar nu avea biserică pe vremea ei. Și totuși, când i s-a cerut, și-a dat viața pentru Hristos, și asta cu multă durere și suferință. Viața ei ne cheamă de peste veacuri, ca să dea mărturie despre dragostea și puterea lui Hristos, despre slava care îi așteaptă pe cei ce îi sunt credincioși Lui și despre adevărul că orice om poate deveni un sfânt. Nu doar monahii sau monahiile sunt chemați la sfințenie, ci toți creștinii – de la fete de șaptesprezece ani, ca Bosiljka, până la brutari, grădinari sau băcani, la fel ca în perioada jugului otoman. Viața acestei fete dintr-un mic sat din Kosovo ne relevă tuturor, de oriunde am fi și în orice moment, că putem să ne sfințim și că asta nu este doar o posibilitate, este de fapt ceea ce ni se cere.

Părintele Sophronios (Copan) este călugăr la Mănăstirea Draganac, din mult-încercatul Kosovo. Puteți afla mai multe despre Mănăstirea Draganac de pe noul ei site!

Parintele Sophronos (Copan)
28 mai 2018

orthochristian.com via ortodox.com

Postul Sfinţilor Apostoli Petru si Pavel

1

a.c.: În Biserica Ortodoxă, anul acesta, Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel va începe luni, 04 iunie 2018. Spre deosebire de celelalte posturi care au o durată fixă, Postul închinat Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel are o durată variabilă de la an la an, în funcţie de data variabilă a Sfintelor Paşti. Dat fiind rolul major pe care l-au avut aceşti Sfinţi Apostoli ai Mântuitorului în răspândirea creștinismului, Biserica a rânduit ca prăznuirea lor să fie pregătită printr-o perioadă de post, adică printr-o primenire atât trupească, cât şi duhovnicească a creştinilor.

Istorie:

Postul Sf. Ap. Petru si Pavel era numit in vechime Postul Cincizecimii, datorita darurilor Sf. Duh, care s-au pogorât peste Sf. Apostoli.

Primele marturii despre acest post le avem din sec. IV, in Constituţiile Apostolice – Cartea V, cap. 20: „După ce veţi serba Cincizecimea, mai serbaţi o săptămână, şi după aceea postiţi o săptămână; căci este drept să vă bucuraţi de darul lui Dumnezeu, şi să postiţi după odihnă, deoarece şi Moise şi Ilie au postit patruzeci de zile…”

Mai târziu vom găsi informaţii despre acest post la Sf. Atanasie cel Mare, Teodoret, al Cirului si Leon cel Mare, care numeşte postul acesta Postul de vara sau al Cincizecimii. Potrivit cercetătorilor, acest post era ţinut la început numai in cercurile monahale şi abia mai târziu s-a extins şi la credincioși.

Temei canonic:

Spre deosebire de Postul Mare, postul Sf. Ap. Petru si Pavel, împreună cu celelalte 2 posturi de peste an, sunt mai noi. Hotărârile bisericești privitoare la respectarea lor nu fac altceva decât să consfinţească practici care erau de mult în uz. Întrucât la început, nici timpul din cursul anului, nici durata şi nici felul postirii nu erau uniforme, data şi durata postului au fost uniformizate pentru întreaga Ortodoxie la Sinodul local din Constantinopol (1166) prezidat de împăratul bizantin Manuil I şi patriarhul ecumenic Luca.

Durata:

Postul Sf. Apostoli Petru si Pavel are o durată variabilă de la an la an, deoarece începutul lui este fixat în funcţie de data variabila a Sfintelor Pasti (22 martie – 25 aprilie). Postul ţine până în ziua de 29 iunie/12 iulie. Durata lui poate varia de la 8 zile (durata cea mai scurtă, când Învierea cade la 25 aprilie/ 8 mai) până la 42 de zile (durata cea mai lungă, când Învierea cade la 22 martie/ 4 aprilie).

Notă:

• În Bisericile de stil nou, care ţin Pascalia tot pe stilul vechi, durata Postului Sf.Apostoli se scurtează, de la 28 de zile (durata cea mai lungă) până la desfiinţare (în anii în care Învierea cade după data de 1 mai).

O regulă simplă şi practica spre a afla durata Postului Sf. Petru si Pavel din orice an este următoarea: câte zile sunt de la data Învierii (inclusiv) din anul respectiv până la 3/16 mai (exclusiv), atâtea zile ţine postul.

Dezlegări:

În Postul Sf. Petru si Pavel sâmbăta şi duminica se mănâncă peşte. Avem dezlegarea la peşte şi luni, marţi, joi, când cade sărbătoarea vreunui sfânt cu doxologie mare. La hramuri şi la Nașterea Sf. Ioan Botezătorul (24 iunie/7 iulie) se dă dezlegare la peşte, în orice zi a săptămânii ar cădea.

Rostul postului:

Cele 4 mari posturi din an constituie fără nici o discuţie, cea mai bună perioadă a anului pentru pocăinţă şi mărturisire, cercetare a cugetului şi curăţire pentru primirea Sf. Taine. Că aşa stau lucrurile o confirmă şi Tradiţia Bisericii, şi faptul că în acele perioade, există posturile de obşte, adică toată Biserica posteşte, „de la vlădică până la opincă”, cler şi credincioşi. Aceasta e regula, cu excepţiile de rigoare. Lăsăm la o parte cât reprezintă procentul acestor excepţii, deşi per ansamblu s-ar putea, pe bună dreptate obiecta, că, statistic vorbind, peste 80% din credincioşii ortodocşi nominali, nu respectă cum se cuvine rânduielile posturilor.
Postul este o lege dumnezeiască şi este legat de pocăinţa, el este o rânduială sfântă care asigură stăpânirea duhului asupra patimilor trupești. Postul este o jertfă liber consimţită, de credincios pentru progresul său duhovnicesc; este o negare de bună voie a tot ceea ce înrobește sufletul; el este mijloc de supunere, întărire a voinţei, este cea mai mare contribuţie a omului pe calea sfinţirii lui. De asemenea, este un mijloc de binefacere socială. El are o importanţă deosebită în anul liturgic, pentru pregătirea sărbătorilor.
Se înţelege, însă, de la sine că postul, ca abţinere de la mâncare, băutură şi pofte trupești, nu este singurul mijloc de desăvârșire şi cea mai importantă datorie creștinească. Postul trupesc trebuie dublat negreșit de cel sufletesc, de rugăciune, de milostenie şi de orice faptă de caritate. Numai așa el este un post deplin. Din acest punct de vedere, putem spune că postul are o importanţă socială, constituind un mijloc şi o forţă de progres, de întrajutorare. Sub această formă el este strâns legat de o altă virtute şi anume de cumpătare, care cere omului să folosească din bunurile pe care Dumnezeu i le dă, numai atât cât îi trebuie. Prin întrebuinţarea raţională şi echilibrată a bunurilor materiale, prin renunţarea de bună voie la consumarea îndreptăţită a lor, creștinul poate oferi şi celui care nu are posibilitatea de întreţinere şi de existenţă.

Sf. Părinţi despre post:

“Hrana trebuie dată trupului nu pentru satisfacerea plăcerii, ci spre satisfacerea slăbiciunii, caci cei care se împărtășesc din mâncări din alte pricini, se vor osândi ca cei care s-au dedat desfătării”.

“Când cineva îţi va zice: “Eu am ţinut tot postul”, răspunde-i: “Eu aveam un dușman şi m-am împăcat cu el” . (Sf. Ioan Gura de Aur)

„Postiţi? Arătaţi-mi-o prin fapte. Cum? De vedeţi vreun sărac, aveţi milă de el; un duşman, împăcaţi-vă cu el; un prieten înconjurat de un nume bun, nu-l invidiaţi; o femeie frumoasă, întoarceţi capul. Nu numai gura şi stomacul vostru să postească, ci şi ochiul şi urechile, şi picioarele, şi mâinile voastre, şi toate mădularele trupului vostru. Mâinile voastre să postească rămânând curate şi de hrăpire şi de lăcomie. Picioarele, nealergând la privelişti urâte şi în calea păcătoşilor. Ochii, neprivind cu ispitire frumuseţile străine… Gura trebuie să postească de sudalme şi de alte vorbiri ruşinoase”. (Sf. Ioan Gura de Aur)

„Şi pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: Osebiţi-mi pe Barnaba şi pe Saul, pentru lucrul la care i-am chemat” (Faptele Apostolilor 13, 2).

„Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredinţat pe ei Domnului în Care crezuseră” (Faptele Apostolilor 14, 23).

Un american a primit botezul ortodox la Piteşti

cof

basilica.ro: Cetăţeanul american Philip Bruce Trapnell Jr., de confesiune protestantă, a trecut marţi la ortodoxie şi a fost botezat la Piteşti.

Convertirea este procesul prin care o persoană decide să devină ortodoxă, spre deosebire de intrarea în ortodoxie din copilărie.

Philip Bruce Trapnell Jr. s-a născut în Baltimore, Maryland, USA şi şi-a exprimat dorinţa de a trece la credinţa ortodoxă, potrivit site-ului oficial al Eparhiei Argeşului şi Muscelului.

Rânduiala liturgică a fost oficiată în biserica Parohiei Găvana III din Protoieria Piteşti.

După ce s-au împlinit rânduielile tipiconale prevăzute în Molitfelnic şi a citit Mărturisirea de Credinţă Ortodoxă, candidatul la Ortodoxie a primit Taina Botezului, a fost miruit şi cuminecat cu Sfintele Taine.

La finalul slujbei, noul membru al Bisericii lui Hristos, dimpreună cu naşii şi familia, au primit icoane şi cărţi de rugăciune.

Această prezentare necesită JavaScript.