Neştiind că aceea sunt demoni, omenirea va cere ajutor de la extratereştri

1

În perioada vremurilor de pe urmă nu vă uitaţi la cer: aţi putea fi înşelaţi de minunile ce se vor petrece acolo – puteţi să greşiţi şi să vă pierdeţi.

Adepţii lui antihrist vor umbla dezgoliţi. Creştinii însă vor fi îmbrăcaţi cuviincios. Conform canoanelor bisericeşti femeia nu trebuie să poarte haine bărbăteşti. Îmbrăcămintea omului arată starea lui duhovnicească.
Diavolul are 666 de mreje. În timpurile lui antihrist oamenii vor aştepta salvarea din cosmos. Aceasta va fi cea mai mare înşelare (momeală) a diavolului: omenirea va cere ajutor de la extratereştri, neştiind că aceea sunt demoni.

Despre lupta sfinţilor proroci Enoh şi Ilie cu antihristul se va transmite la televizor.

Când icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de la Iviru („Portăriţa”) va purcede să părăsească Athosul, va începe dangătul clopotelor, bisericile în mod văzut i se vor închina, pentru a o petrece. Toate acestea vor fi arătate la televizor.

Aceasta-i mila Domnului”, spunea stareţul.

Va veni timpul, oamenii vor pleca în munţi. Dar să nu vă duceţi câte unul… În păduri şi munţi să mergeţi în grupuri mici.

Pentru creştini cel mai mare chin va fi faptul, că ei singuri vor pleca în păduri, apropiaţii lor însă vor primi pecetea lui antihrist. Produsele pe care pun semnul lui antihrist nu vă pot dăuna. Aceasta încă nu este pecetea. Trebuie rostită rugăciunea „Tatăl nostru”, de însemnat cu sfânta cruce, de stropit cu aghiasmă şi astfel se va sfinţi orice hrană.

Dacă vei fura, vei încălca una dintre cele zece porunci. Cine va proceda astfel îl va primi pe antihrist.

Omul credincios va nădăjdui în Dumnezeu. Iar Domnul în ultimele vremuri va săvârşi aşa minuni pentru poporul său, încât o mică frunzuliţă din copac îi va ajunge pentru o lună întreagă. Şi pământul nu va scădea; îi vei face cruce şi îţi va da pâine.

Nu vă temeţi. Principalul este să nu fie primită pecetea lui antihrist pe mâna dreaptă şi pe frunte.

Nu mâncaţi pâinea celui care a primit pecetea lui antihrist.

În ultimele vremuri adepţii lui antihrist vor umbla la biserică, se vor boteza şi vor predica poruncile evanghelice.

Însă nu-i credeţi pe cei care nu au fapte bune. Doar după fapte se poate recunoaşte adevăratul creştin.

Credinţa adevărată îşi află loc în inimă, şi nu în minte (raţiune). Antihrist va fi urmat de cel ce are credinţa în minte, iar cel ce are credinţă în inimă, lesne îl va recunoaşte.

Acum se încep evenimente importante. Astfel de pericol n-a fost pe pământ de la facerea lumii. Este ultimul… Imaginaţi-vă mama a cinci copii: cum poate să-i hrănească, fără a primi pecetea lui antihrist? Vedeţi ce curse întinde antihristul oamenilor. La început aceasta se va face benevol. Dar când antihristul se va înscăuna şi va deveni stăpânul lumii, îi va impune pe toţi să primească această pecete. Pe cei care nu o vor primi îi va declara trădători. Atunci va trebui de plecat în păduri; grupuri a câte zece-cincisprezece oameni. Însă nu vă duceţi câte unul sau doi: nu vă veţi salva… Veţi fi păziţi de Duhul Sfânt. Niciodată să nu vă pierdeţi nădejdea. Dumnezeu vă va da înţelepciune cum să procedaţi. La sfârşitul vremurilor oamenii se vor mântui prin dragostea, smerenie şi bunătate. Bunătatea va deschide porţile Raiului, smerenia îi va duce încolo, iar dragostea îl va arăta pe Dumnezeu.

Arhimandritul Gavriil (Urghebadze) 1929 -1995

1

Ierusalimul va deveni capitala Israelului, iar cu timpul – şi al întregii lumi

1

Stareţul Serafim din Vâriţa (numele laic Vasili Nikolaevici Muraviov, 1866–1949) – un nevoitor deosebit, care s-a proslăvit prin multe daruri duhovniceşti: al înainte-vederii, al facerii de minuni, al tămăduirii bolilor. A fost canonizat în anul 1998.

Din învăţăturile şi proorociile Sfântului Serafim de Viriţa

„Domnul are putere să renască nevoitori, dacă noi vom cere. Haideţi dar să ne rugăm şi să cerem şi Domnul atunci va face şi din pietre aleşi de-ai Săi”.

„Măcar o dată în viaţă trebuie de pus o lumânare pentru acei pe care i-am ofensat, i-am înşelat, de la care am furat, nu am întors datoria”. Când părintelui i se plângeau de bârfă şi învinuire pe nedrept, el le spunea: „Lăsaţi să ne vorbească pe noi de rău. Iar noi ne vom strădui să facem bine”. Stareţul zicea că va veni aşa o vreme când de fiecare credincios se vor agăţa patruzeci de oameni, ca el să-i scoată pe ei. „Domnul va aştepta o mie de ani ca măcar un singur om să se mântuiască şi să se împlinească numărul îngerilor căzuţi”. „În vremurile cele mai grele cu uşurinţă se va mântui acel care după puterile sale se va nevoi în rugăciunea minţii („Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluieşte-mă pe mine păcătosul!”), înălţându-se prin pomenirea frecventă a numelui Fiului lui Dumnezeu spre rugăciunea neîncetată”.

Stareţul repeta nu o dată cât de necesară îi este creştinului rugăciunea pentru vrăjmaşi. Iată cuvintele lui: „Numai decât să te rogi pentru duşmani. Când nu te rogi parcă ai turna petrol în foc – flacăra se înteţeşte tot mai tare şi mai tare… Întotdeauna şi pentru toate, chiar şi pentru necazuri, mulţumeşte Domnului şi Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”. Stareţul spunea că o parte din păcatele părinţilor şi a strămoşilor trec la noi. Şi noi trebuie să ne rugăm pentru părinţii şi străbunii noştri şi la mărturisire să aducem pocăinţă pentru ei. Ei aşteaptă rugăciunea noastră şi se bucură mult când ne rugăm pentru ei; iar cei care sunt de acum în Împărăţia Cerurilor ne ajută nouă.
Părintele a prezis cel de-al doilea Război Mondial, distrugerea Bisericii şi renaşterea credinţei în Rusia. Părintele vorbea despre renaşterea vechilor lăcaşuri – Lavrei Sf. Treimi şi a cuv, Serghie, mănăstirii din Diveevo, Lavrei Sf. Aleksandr Nevski, Lavrei Peşterilor din Kiev. Stareţul spunea că oraşului Leningrad i se va reda numele Sankt-Petersburg şi că va veni timpul când la radio vor putea fi ascultate cântări bisericeşti, predici şi învăţături duhovniceşti.

Despre adânca înainte-vedere a stareţului nu numai a viitorului unor oameni, ci şi a viitorului Bisericii şi al Patriei noastre mărturiseşte grăitor poezia compusă de el în anul 1939:

Va trece furtuna peste pământul rusesc,

Ierta-va Domnul păcatele poporului rus.

Şi Crucea cu Dumnezeiasca-i frumuseţe

Va străluci din nou deasupra bisericii lui Dumnezeu.

Şi întreaga noastră Sfântă Rusie al clopotelor răsunet

Din somnul păcatului spre mântuire o va trezi.

Lăcaşele sfinte vor fi deschise din nou

Şi credinţa în Dumnezeu pe toţi îi va uni.

Potolise-vor cumplitele necazuri,

Rusia îi va birui pe duşmanii săi

Şi numele marelui popor rus

Ca tunetul va răsuna în toată lumea.

Stareţul mai spunea că va sosi timpul când rândul întâi al poeziei îl vom cânta astfel: „Trecut-a furtuna peste pământul rusesc”. Această poezie a părintelui Serafim era transmisă din mână în mână, nimerind şi la cei din închisori şi din exil. Era citită şi cântată de mucenicii şi mărturisitorii Bisericii Ruse, întărindu-i în credinţa şi speranţa renaşterii vieţii duhovniceşti a Patriei lor. Fiind întrebat de fiul său duhovnicesc despre viitorul Rusiei, stareţul i-a propus să se apropie de geam şi să privească. Acela a văzut golful Finic şi o mulţime de corăbii sub diverse drapele.

– Cum să înţeleg aceasta? – îl întrebă el pe părinte.

– Va veni aşa o vreme, – i-a răspuns el, – când în Rusia va fi prosperare duhovnicească. Se vor deschide multe biserici şi mănăstiri, şi vor sosi oameni de altă credinţă pe astfel de corăbii pentru a se boteza. Însă aceasta nu va dura mult, vreo cincisprezece ani, apoi va veni antihristul. Zicea că atunci când Orientul se va fortifica, totul va deveni şubred. Ei nu numai că sunt mult mai numeroşi, ci sunt treji şi muncitori, iar la noi este atâta beţie…

Stareţul mai spunea: ”Orientul se va boteza în Rusia. Întreaga lume cerească se roagă pentru luminarea Orientului”. Vor veni timpuri când Rusia va fi sfâşiată în bucăţi. Mai întâi o vor împărţi, apoi o vor prăda. Occidentul în fel şi chip va contribui la distrugerea Rusiei şi va da, pentru un timp, Chinei, partea ei de est. Japonia va acapara Extremul Orient, iar Siberia va fi ocupată de chinezii, care se vor strămuta în Rusia, se vor căsători cu rusoaice şi, în sfârşit, prin viclenie şi perfidie vor pune mâna pe întregul teritoriu al Siberiei până la Urali. Iar atunci când China va dori să meargă mai departe, Occidentul se va opune şi nu-i va permite. Multe ţări se vor năpusti asupra Rusiei, însă ea va rezista, pierzând o bună parte a pământurilor sale. Acest război despre care povesteşte Sfânta Scriptură şi vorbesc proorocii va deveni cauza unificării omenirii. Oamenii îşi vor da seama că este imposibil de trăit aşa mai departe, pentru că altfel tot ce-i viu va pieri şi vor alege o singură conducere – aceasta va fi anticiparea întronării lui antihrist Apoi se va începe prigoana asupra creştinilor; când eşaloanele vor pleca din oraşe în adâncul Rusiei, va trebui de grăbit pentru a nimeri printre primii, fiindcă mulţi dintre cei ce vor rămâne, vor pieri. Soseşte împărăţia minciunii şi a răutăţii. Va fi atât de greu, atât de straşnic, încât să nu dea Domnul să mai ajungem până la acele vremuri. Noi cu voi nu vom ajunge. Nu mult după terminarea celui de-al doilea Război Mondial părintelui Serafim i-au spus:

– Dragă părinte! Cât de bine este acum – războiul s-a terminat, răsună clopotele de pe biserici…

Părintele a răspuns:

– Nu, aceasta încă nu e totul. Va fi un dezastru şi mai mare. Voi încă îl veţi întâmpina (războiul). Foarte greu îi va veni tineretului să intre în mantale. Oare cine va supravieţui? Cine va rămâne în viaţă? Dar cei care vor supravieţui vor avea o viaţă bună…
Dacă oamenii lumii întregi, toţi până la unul, vor cădea în genunchi şi se vor ruga lui Dumnezeu măcar cinci minute pentru continuarea vieţii, ca Domnul să dăruiască tuturor vreme pentru pocăinţă… Dacă poporul rus nu se va pocăi, se poate întâmpla ca iarăşi fratele să meargă împotriva fratelui. Va veni o vreme când nu prigonirile, ci banii şi înşelările lumii acesteia îi vor despărţi pe oameni de Dumnezeu şi vor pieri cu mult mai multe suflete decât în vremurile prigoanei deschise. Pe de o parte se vor înălţa cruci şi se vor auri cupole, iar pe de altă parte se va instaura împărăţia minciunii şi a răului. Biserica cea adevărată va fi întotdeauna prigonită, iar mântuirea va fi prin scârbe şi boli, prigonirile însă vor căpăta un caracter foarte fin şi nebănuit. E îngrozitor să ajungi până la aceste vremuri”.

Stareţul iubea foarte mult tineretul. Pe atunci tinerii aproape că nu mergeau la biserică şi se bucura foarte mult când ei veneau la dânsul. Părintele vorbea despre marele rol al tinerilor în viitoarea renaştere a Bisericii. El spunea că vor veni timpuri (şi deja vin!) când desfrâul şi decăderea morală vor atinge ultimele limite. Aproape că nu vor mai rămâne neatinşi de păcatul trupesc. Ei vor considera, vâzând că nu li se aplică nici o pedeapsă, că totul le este permis pentru satisfacerea capriciilor şi senzualităţii excesive. Se vor aduna în grupuri, bande, vor prăda, se vor desfrâna. Însă va veni timpul când se va auzi glasul lui Dumnezeu şi tineretul va înţelege că astfel nu se mai poate trăi şi va veni la credinţă pe diferite căi, se va întări chemarea spre nevoinţă. Acei care au fost păcătoşi, beţivi, vor umplea bisericile, vor simţi o mare sete pentru viaţa duhovnicească, mulţi vor deveni călugări, se vor deschide mănăstirile, bisericile vor fi pline de credincioşi. Atunci tinerii vor merge în pelerinaje pe la locurile sfinte – va fi o perioadă deosebită! Acei care astăzi păcătuiesc, se vor pocăi mai fierbinte. Astfel, viaţa Bisericii e asemeni lumânării, care, înainte de a se stinge, izbucneşte cu o nouă putere, luminând totul în jur. Şi vremurile acestea sunt aproape.
Câte daruri a dat Domnul Rusiei, ce păduri, lacuri, râuri, bogăţii subterane! Însă noi trăim fără de Dumnezeu, iar pământul este maica noastră, care ne dă pâine şi viaţă. Vrăjmaşii noştri şi puterea împotrivitoare lui Dumnezeu o vreme îndelungată nu le vor permite oamenilor să se întoarcă la pământ. Astfel, toţi ar putea fi hrăniţi şi totul ar putea să se aranjeze, însă aceasta nu le convine duşmanilor – lor le este frică de Rusia renăscută. Şi, totuşi, Rusia se va hrăni din pământul său. „Mântuirea lumii se va face de la Rusia, iar Petersburgul va deveni centrul duhovnicesc al ţării. ÎnRusia se vor mai întâmpla încă mari evenimente – aflarea şi proslăvirea moaştelor în Petersburg, care va fi obucurie mare pentru întreaga lume”. Despre calea din Petersburg la Vâriţa părintele zicea aşa: „Acum locomotiva cu aburi face două ore şi jumătate, chiar trei, iar mai târziu vor circula trenuri electrice, care vor ajunge mai repede, apoi va veni timpul când, hop – şi altul deja zboară”.

După război părintele îi vorbea fiicei sale duhovniceşti: „Va sosi vremea când iarăşi Drumul Crucii va trece de la catedrala Kazansk până în Lavră. Tu vei ajunge până atunci”.

(Era de necrezut, dar aşa s-a întâmplat! Pentru toţi creştinii este memorabil Drumul Crucii spre Lavra Sf. Aleksandr Nevski cu nou-aflatele moaşte ale Cuviosului Serafim din Sarov).

„Ierusalimul va deveni capitala Israelului, iar cu timpul – şi al întregii lumi. Fiindcă acolo este centrul pământului, acolo a fost răstignit şi a înviat Mântuitorul lumii”. Stareţul a prezis că catolicii vor avea un papă de origine slavă. Spunea părintele Serafim despre apropiata sa proslăvire, adăugând însă la acestea: „Nu vă grăbiţi să-mi dezgropaţi trupul. Lăsaţi în voia Domnului… Nu vreau să se facă târguială cu trupul meu”.

“Staretii despre vremurile de pe urma “, Manastirea Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, Petru-Voda, 2007

Vremea este sa ne trezim din somn

1.jpgDupă cum văd, toată lumea aleargă spre cel viclean, ca si păcătosul spre păcat. Neînfrânati sunt oamenii, – si popor si cler; ca si caii cei nărăvasi aleargă spre păcat. Nu se gândesc nici la Dumnezeu, nici la moarte, nici la judecată sau răsplată, la nimic; numai pentru materie, trup si plăceri trupesti se interesează. Pentru Dumnezeu, suflet, virtute – nimic! Foarte putini sunt cei care au interese adevărate si poate datorită acestor prea putini mai tine Dumnezeu lumea.

Satana face ultimul asalt si in acesti ani in care ne gasim, mare necaz si stramtorare vor veni in lume…(…) Asadar, mare manie are sa vina. Multe rautati se intampla in lume, indeosebi doua: desfraul si avortul.

Un rău atât de mare nu s-a întâmplat în nici o vreme, ca mamele să ucidă 6-10 copii si să nu simtă deloc mustrare de conștiintă, când, dacă ar fi avut o cât de mică urmă de pocăintă si simtire, ar fi trebuit să-si deschidă mormintele si să intre de vii în ele ca să se chinuie, dar sunt nepăsătoare… Se spovedesc uneori, dar fără să se pocăiască sincer.
Aceasta una, iar a doua – goliciunea femeilor. Umblă acum goale, – desi bărbatii nu sunt mai prejos, – însă mai mult femeile, iar aceasta nu este cu putintă s-o rabde Dumnezeu. A răbdat pe păcătosii din vremea lui Noe, pe cei din Sodoma si Gomora, dar parcă nu ajunseseră la acest stadiu, să umble goi pe stradă si să-si arate trupurile lor goale la bărbati, ca să-i atragă spre păcat.
Dumnezeu este indelung-rabdator, iar o mie de ani sunt inaintea lui Dumnezeu ca o ora. Rabda indelung, dar si rabdarea Sa are margini. Nu e cu putinta ca Dumnezeu, care totdeauna pedepseste pacatul, sa ingaduie a se face atatea pacate, fara sa le pedepseasca… Numai sa fim pregatiti. Sa avem credinta in Dumnezeu, in El sa ne punem nadejdea si dragostea si El nu ne va parasi. Fie ca nimic sa nu ne desparta de iubirea lui Hristos.
Acum ne aflam in pragul marii manii; se apropie sfarsitul sfarsitului. Sfintii Parinti ai Bisericii noastre au socotit moartea si a doua venirea Mantuitorului necesare pentru mantuirea omului, iar cei care le-au avut intotdeauna in minte, au fost izbaviti de chinurile vesnice. Din nefericire, oamenii au exemple rele din partea mai marilor societatii si ai Bisericii, care si-au invartosat inimile mai rau decat evreii.

(…)

Vai si amar de vietuitorii acestei lumi! Cata intristare va sa vina peste oameni, daca stapanitorii lor sunt slujitori si robi ai antihristului! (…) Pentru ca aceia care au fost inrolati de Stapanul Imparatiei Cerurilor sa lupte, s-au molesit. Si nu numai ca au slabit, ci s-au adancit in somnul greu al trandaviei si al nepasarii.

(…)

E vremea sa va treziti din somn. Sculati-va, aruncati departe somnul nepasarii, ca sa nu va gaseasca vrajmasul dormind si sa va omoare. Treziti-va, caci ne indreptam spre sfarsit, spre moarte, pentru ca ziua celei de-a doua veniri a Domnului se apropie. Treziti-va ca sa luptati in putinul timp care v-a mai ramas, caci <<vine ceasul cand nimeni nu va mai putea lucra>>

(“Profetii si marturii crestine pentru vremea de acum“)

Aceasta nu va dura mult, vreo cincisprezece ani, apoi va veni antihristul

1

Stareţul Serafim din Vâriţa (numele laic Vasili Nikolaevici Muraviov, 1866–1949) – un nevoitor deosebit, care s-a proslăvit prin multe daruri duhovniceşti: al înainte-vederii, al facerii de minuni, al tămăduirii bolilor. A fost canonizat în anul 1998.

Din învăţăturile şi proorociile Sfântului Serafim de Viriţa

„Domnul are putere să renască nevoitori, dacă noi vom cere. Haideţi dar să ne rugăm şi să cerem şi Domnul atunci va face şi din pietre aleşi de-ai Săi”.

„Măcar o dată în viaţă trebuie de pus o lumânare pentru acei pe care i-am ofensat, i-am înşelat, de la care am furat, nu am întors datoria”. Când părintelui i se plângeau de bârfă şi învinuire pe nedrept, el le spunea: „Lăsaţi să ne vorbească pe noi de rău. Iar noi ne vom strădui să facem bine”. Stareţul zicea că va veni aşa o vreme când de fiecare credincios se vor agăţa patruzeci de oameni, ca el să-i scoată pe ei. „Domnul va aştepta o mie de ani ca măcar un singur om să se mântuiască şi să se împlinească numărul îngerilor căzuţi”. „În vremurile cele mai grele cu uşurinţă se va mântui acel care după puterile sale se va nevoi în rugăciunea minţii („Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluieşte-mă pe mine păcătosul!”), înălţându-se prin pomenirea frecventă a numelui Fiului lui Dumnezeu spre rugăciunea neîncetată”.

Stareţul repeta nu o dată cât de necesară îi este creştinului rugăciunea pentru vrăjmaşi. Iată cuvintele lui: „Numai decât să te rogi pentru duşmani. Când nu te rogi parcă ai turna petrol în foc – flacăra se înteţeşte tot mai tare şi mai tare… Întotdeauna şi pentru toate, chiar şi pentru necazuri, mulţumeşte Domnului şi Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”. Stareţul spunea că o parte din păcatele părinţilor şi a strămoşilor trec la noi. Şi noi trebuie să ne rugăm pentru părinţii şi străbunii noştri şi la mărturisire să aducem pocăinţă pentru ei. Ei aşteaptă rugăciunea noastră şi se bucură mult când ne rugăm pentru ei; iar cei care sunt de acum în Împărăţia Cerurilor ne ajută nouă.
Părintele a prezis cel de-al doilea Război Mondial, distrugerea Bisericii şi renaşterea credinţei în Rusia. Părintele vorbea despre renaşterea vechilor lăcaşuri – Lavrei Sf. Treimi şi a cuv, Serghie, mănăstirii din Diveevo, Lavrei Sf. Aleksandr Nevski, Lavrei Peşterilor din Kiev. Stareţul spunea că oraşului Leningrad i se va reda numele Sankt-Petersburg şi că va veni timpul când la radio vor putea fi ascultate cântări bisericeşti, predici şi învăţături duhovniceşti.

Despre adânca înainte-vedere a stareţului nu numai a viitorului unor oameni, ci şi a viitorului Bisericii şi al Patriei noastre mărturiseşte grăitor poezia compusă de el în anul 1939:

Va trece furtuna peste pământul rusesc,
Ierta-va Domnul păcatele poporului rus.
Şi Crucea cu Dumnezeiasca-i frumuseţe
Va străluci din nou deasupra bisericii lui Dumnezeu.
Şi întreaga noastră Sfântă Rusie al clopotelor răsunet
Din somnul păcatului spre mântuire o va trezi.
Lăcaşele sfinte vor fi deschise din nou
Şi credinţa în Dumnezeu pe toţi îi va uni.
Potolise-vor cumplitele necazuri,
Rusia îi va birui pe duşmanii săi
Şi numele marelui popor rus
Ca tunetul va răsuna în toată lumea.

Stareţul mai spunea că va sosi timpul când rândul întâi al poeziei îl vom cânta astfel: „Trecut-a furtuna peste pământul rusesc”. Această poezie a părintelui Serafim era transmisă din mână în mână, nimerind şi la cei din închisori şi din exil. Era citită şi cântată de mucenicii şi mărturisitorii Bisericii Ruse, întărindu-i în credinţa şi speranţa renaşterii vieţii duhovniceşti a Patriei lor. Fiind întrebat de fiul său duhovnicesc despre viitorul Rusiei, stareţul i-a propus să se apropie de geam şi să privească. Acela a văzut golful Finic şi o mulţime de corăbii sub diverse drapele.

– Cum să înţeleg aceasta? – îl întrebă el pe părinte.

– Va veni aşa o vreme, – i-a răspuns el, – când în Rusia va fi prosperare duhovnicească. Se vor deschide multe biserici şi mănăstiri, şi vor sosi oameni de altă credinţă pe astfel de corăbii pentru a se boteza. Însă aceasta nu va dura mult, vreo cincisprezece ani, apoi va veni antihristul. Zicea că atunci când Orientul se va fortifica, totul va deveni şubred. Ei nu numai că sunt mult mai numeroşi, ci sunt treji şi muncitori, iar la noi este atâta beţie…

Stareţul mai spunea: ”Orientul se va boteza în Rusia. Întreaga lume cerească se roagă pentru luminarea Orientului”. Vor veni timpuri când Rusia va fi sfâşiată în bucăţi. Mai întâi o vor împărţi, apoi o vor prăda. Occidentul în fel şi chip va contribui la distrugerea Rusiei şi va da, pentru un timp, Chinei, partea ei de est. Japonia va acapara Extremul Orient, iar Siberia va fi ocupată de chinezii, care se vor strămuta în Rusia, se vor căsători cu rusoaice şi, în sfârşit, prin viclenie şi perfidie vor pune mâna pe întregul teritoriu al Siberiei până la Urali. Iar atunci când China va dori să meargă mai departe, Occidentul se va opune şi nu-i va permite. Multe ţări se vor năpusti asupra Rusiei, însă ea va rezista, pierzând o bună parte a pământurilor sale. Acest război despre care povesteşte Sfânta Scriptură şi vorbesc proorocii va deveni cauza unificării omenirii. Oamenii îşi vor da seama că este imposibil de trăit aşa mai departe, pentru că altfel tot ce-i viu va pieri şi vor alege o singură conducere – aceasta va fi anticiparea întronării lui antihrist Apoi se va începe prigoana asupra creştinilor; când eşaloanele vor pleca din oraşe în adâncul Rusiei, va trebui de grăbit pentru a nimeri printre primii, fiindcă mulţi dintre cei ce vor rămâne, vor pieri. Soseşte împărăţia minciunii şi a răutăţii. Va fi atât de greu, atât de straşnic, încât să nu dea Domnul să mai ajungem până la acele vremuri. Noi cu voi nu vom ajunge. Nu mult după terminarea celui de-al doilea Război Mondial părintelui Serafim i-au spus:

– Dragă părinte! Cât de bine este acum – războiul s-a terminat, răsună clopotele de pe biserici…

Părintele a răspuns:

– Nu, aceasta încă nu e totul. Va fi un dezastru şi mai mare. Voi încă îl veţi întâmpina (războiul).

Foarte greu îi va veni tineretului să intre în mantale. Oare cine va supravieţui? Cine va rămâne în viaţă? Dar cei care vor supravieţui vor avea o viaţă bună…

Dacă oamenii lumii întregi, toţi până la unul, vor cădea în genunchi şi se vor ruga lui Dumnezeu măcar cinci minute pentru continuarea vieţii, ca Domnul să dăruiască tuturor vreme pentru pocăinţă… Dacă poporul rus nu se va pocăi, se poate întâmpla ca iarăşi fratele să meargă împotriva fratelui. Va veni o vreme când nu prigonirile, ci banii şi înşelările lumii acesteia îi vor despărţi pe oameni de Dumnezeu şi vor pieri cu mult mai multe suflete decât în vremurile prigoanei deschise. Pe de o parte se vor înălţa cruci şi se vor auri cupole, iar pe de altă parte se va instaura împărăţia minciunii şi a răului. Biserica cea adevărată va fi întotdeauna prigonită, iar mântuirea va fi prin scârbe şi boli, prigonirile însă vor căpăta un caracter foarte fin şi nebănuit. E îngrozitor să ajungi până la aceste vremuri”.

Stareţul iubea foarte mult tineretul. Pe atunci tinerii aproape că nu mergeau la biserică şi se bucura foarte mult când ei veneau la dânsul. Părintele vorbea despre marele rol al tinerilor în viitoarea renaştere a Bisericii. El spunea că vor veni timpuri (şi deja vin!) când desfrâul şi decăderea morală vor atinge ultimele limite. Aproape că nu vor mai rămâne neatinşi de păcatul trupesc. Ei vor considera, vâzând că nu li se aplică nici o pedeapsă, că totul le este permis pentru satisfacerea capriciilor şi senzualităţii excesive. Se vor aduna în grupuri, bande, vor prăda, se vor desfrâna. Însă va veni timpul când se va auzi glasul lui Dumnezeu şi tineretul va înţelege că astfel nu se mai poate trăi şi va veni la credinţă pe diferite căi, se va întări chemarea spre nevoinţă. Acei care au fost păcătoşi, beţivi, vor umplea bisericile, vor simţi o mare sete pentru viaţa duhovnicească, mulţi vor deveni călugări, se vor deschide mănăstirile, bisericile vor fi pline de credincioşi. Atunci tinerii vor merge în pelerinaje pe la locurile sfinte – va fi o perioadă deosebită! Acei care astăzi păcătuiesc, se vor pocăi mai fierbinte. Astfel, viaţa Bisericii e asemeni lumânării, care, înainte de a se stinge, izbucneşte cu o nouă putere, luminând totul în jur. Şi vremurile acestea sunt aproape.

Câte daruri a dat Domnul Rusiei, ce păduri, lacuri, râuri, bogăţii subterane! Însă noi trăim fără de Dumnezeu, iar pământul este maica noastră, care ne dă pâine şi viaţă. Vrăjmaşii noştri şi puterea împotrivitoare lui Dumnezeu o vreme îndelungată nu le vor permite oamenilor să se întoarcă la pământ. Astfel, toţi ar putea fi hrăniţi şi totul ar putea să se aranjeze, însă aceasta nu le convine duşmanilor – lor le este frică de Rusia renăscută. Şi, totuşi, Rusia se va hrăni din pământul său. „Mântuirea lumii se va face de la Rusia, iar Petersburgul va deveni centrul duhovnicesc al ţării. ÎnRusia se vor mai întâmpla încă mari evenimente – aflarea şi proslăvirea moaştelor în Petersburg, care va fi obucurie mare pentru întreaga lume”. Despre calea din Petersburg la Vâriţa părintele zicea aşa: „Acum locomotiva cu aburi face două ore şi jumătate, chiar trei, iar mai târziu vor circula trenuri electrice, care vor ajunge mai repede, apoi va veni timpul când, hop – şi altul deja zboară”.

După război părintele îi vorbea fiicei sale duhovniceşti: „Va sosi vremea când iarăşi Drumul Crucii va trece de la catedrala Kazansk până în Lavră. Tu vei ajunge până atunci”.

(Era de necrezut, dar aşa s-a întâmplat! Pentru toţi creştinii este memorabil Drumul Crucii spre Lavra Sf. Aleksandr Nevski cu nou-aflatele moaşte ale Cuviosului Serafim din Sarov).

„Ierusalimul va deveni capitala Israelului, iar cu timpul – şi al întregii lumi. Fiindcă acolo este centrul pământului, acolo a fost răstignit şi a înviat Mântuitorul lumii”. Stareţul a prezis că catolicii vor avea un papă de origine slavă. Spunea părintele Serafim despre apropiata sa proslăvire, adăugând însă la acestea: „Nu vă grăbiţi să-mi dezgropaţi trupul. Lăsaţi în voia Domnului… Nu vreau să se facă târguială cu trupul meu”.

„Staretii despre vremurile de pe urma“, Manastirea Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, Petru-Voda, 2007

Mulţi „creştini” care nu sunt ortodocşi au un sentiment foarte bine definit că acestea sunt vremurile de pe urmă, dar ei dau cu toţii interpretări bazate pe propriile opinii

1.jpg

Semnele pe care ni le-a dat Hristos

Noi, creştinii ortodocşi, am recunoscut deja şi am acceptat semnele Primei Veniri a lui Hristos. Însuşi faptul că suntem creştini ortodocşi înseamnă că am făcut aceasta. Noi cunoaştem semnificaţia acestor semne: de exemplu, semnul lui Iona, cei 490 ani ai Proorocului Daniil, şi multe altele pe care Domnul le-a împlinit. Slujbele noastre ortodoxe dumnezeieşti sunt pline de proorociile Vechiului Testament care au fost împlinite prin venirea lui Hristos. Pe acestea le vedem şi le recunoaştem cu toţii, toate par limpezi. Dar astăzi trebuie să căutăm alte feluri de semne, adică semnele celei de-a Doua Veniri a lui Hristos. Întreaga învăţătură despre cea de-a Doua Venire a lui Hristos şi semnele ce o vor preceda este expusă în câteva locuri din Evanghelii, mai cu seamă în capitolul 24 al Evangheliei de la Matei. Sfântul Marcu şi Sfântul Luca au de asemenea capitole dedicate acesteia.

Acest capitol din Sfântul Evanghelist Matei ne istoriseşte despre cum Domnul nostru S-a depărtat de templu şi despre cum ucenicii Lui au venit să-I arate zidirile templului. Desigur, în acele zile, templul era centrul cultului. Fiecare iudeu trebuia să vină la templu cel puţin la sărbătoarea Paştilor, căci doar acolo se putea închina lui Dumnezeu cum se cuvine. Domnul nostru a privit spre templu şi le-a spus ucenicilor Săi: Vedeţi acestea toate? Amin grăiesc vouă: nu va rămâne aici piatră pre piatră, care să nu se risipească (Matei 24, 2). A spune unui iudeu credincios din acea vreme că întreg templul va fi dărâmat, că nu va mai rămâne nimic din el, este ca şi cum i-ai spune că este sfârşitul lumii, deoarece templul este tocmai locul unde cineva se poate închina lui Dumnezeu. Cum te vei închina lui Dumnezeu dacă nu există nici un templu? Deci, aceste cuvinte ale Mântuitorului nostru i-au făcut pe ucenici să înceapă să se gândească la sfârşitul lumii. Ei au spus numaidecât: Spune nouă, când vor fi acestea? Şi care este semnul venirii tale şi al sfârşitului veacului? Cu alte cuvinte, ei ştiau deja că El avea să vină din nou şi că această venire este legată de sfârşitul lumii.

Atunci Domnul dă o serie întreagă de semne care vor să se petreacă înainte ca El să vină din nou. În primul rând, El spune: Căutaţi să nu vă amăgească cineva pre voi; că mulţi vor veni întru numele meu, zicând: eu sunt Hristos, şi pre mulţi vor înşela (Matei 24, 4-5). Adică, vor veni mulţi hristoşi mincinoşi. Aceasta noi am văzut-o deja pe tot parcursul istoriei Bisericii: cei care s-au ridicat împotriva Bisericii, cei care au pretins că sunt Dumnezeu, cei care au pretins că sunt Hristos.

În al doilea rând, în versetul următor El spune: Şi aveţi să auziţi războaie şi veşti de războaie. Căutaţi să nu vă spăimântaţi, că se cuvine toate acestea să fie; ci încă nu va fi atunci sfârşitul. Cu siguranţă, chiar de la începutul erei creştine au fost războaie şi veşti de războaie, şi încă mai mult în vremea noastră. Că se va scula neam preste neam, şi împărăţie preste împărăţie, şi vor fi foamete şi ciumă şi cutremure pre alocuri. Din nou războaie, apoi foamete, cutremure. Şi zice: Ci acestea toate vor fi începătură a durerilor.

Apoi vine următorul semn, care este prigonirea. Atunci vă vor da pre voi în necazuri, şi vă vor omorî pre voi, şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru numele meu. Aşadar, mai întâi avem hristoşi mincinoşi, apoi războaie, veşti de războaie, foamete, cutremure, prigoniri – şi apoi un semn foarte important pentru vremurile noastre referitor la răcirea crescândă a dragostei: Şi pentru înmulţirea fărădelegii, va răci dragostea multora. Acesta este cel mai implacabil dintre toate semnele, deoarece semnul creştinilor, aşa cum ne spune Sfântul Ioan Teologul, este că ei au dragoste unul faţă de altul. Când această dragoste se răceşte, înseamnă că până şi creştinii încep să piardă creştinismul.

Apoi alt semn, în versetul următor din capitolul 24: Şi se va propovădui această evanghelie a împărăţiei întru toată lumea, întru mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul. Acest semn al Evangheliei de a fi propovăduită la toate neamurile îl vedem noi acum. Evanghelia însăşi este tipărită în sute de limbi astăzi, pentru aproape toate neamurile pământului, şi creştinismul ortodox este propovăduit în aproape fiecare ţară din lume. În Africa există misiuni impresionante: în Uganda, Kenya, Tanzania, Congo, şi de acolo răspândindu-se mai departe. Apoi un loc mai dificil: Domnul nostru vorbeşte despre urâciunea pustiirii despre care a vorbit Proorocul Daniil: Deci când veţi vedea urâciunea pustiirii, care s-a zis prin Daniil Proorocul, stând în locul cel sfânt (cela ce citeşte să înţeleagă). Adică, se presupune că noi distingem aceasta de [orice] altceva. Acesta este alt semn. Se referă, bineînţeles, la Templul din Ierusalim şi la un fel de profanare a sa.

După aceea, în versetul 21, există semnul marii strâmtorări: Că va fi atunci necaz mare, care nu a fost din începutul lumii până acum, nici va fi. Adică, va fi cel mai rău şi mai dificil moment de suferinţă din întreaga istorie a lumii. Puteţi citi cărţi de istorie şi să aflaţi că au fost multe momente în istorie când a existat multă suferinţă. Dacă citiţi despre ce s-a întâmplat cu evreii când a fost distrus Ierusalimul după moartea lui Hristos, veţi descoperi că o astfel de suferinţă precum cea de atunci nu a avut egal în istorie. În alte locuri a fost aproape tot atât de multă suferinţă. Şi totuşi marele necaz chiar de la sfârşit va fi mult mai teribil. Desigur, va fi pretutindeni şi se va răsfrânge asupra tuturor oamenilor, nu doar asupra unui popor, şi va fi ceva cu un caracter foarte impresionant. Va fi numit necaz mare, care nu a fost din începutul lumii.

Imediat după aceasta, va începe ceva încă mai grozav. În versetul 29 citim: Însă îndată după necazul acelor zile, soarele se va întuneca, şi luna nu-şi va da lumina sa, şi stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor se vor clăti. Un asemenea eveniment nu s-a mai petrecut nicicând înainte, cu siguranţă, şi acesta este legat în mod evident de timpurile exact de la sfârşitul lumii, când întreaga creaţie se pregăteşte de a fi nimicită pentru a fi remodelată.

În sfârşit, următorul verset: Şi atunci se va arăta semnul Fiului Omului pre cer, adică semnul sfintei cruci se va arăta pe cer. Şi atunci vor plânge toate seminţiile pământului; şi vor vedea pre Fiul Omului venind pre norii cerului, cu putere şi cu slavă multă. Adică, însăşi venirea lui Hristos va fi din ceruri cu semnul crucii, şi aceasta este chiar sfârşitul a toate.
După ce ne-a spus toate acestea despre semnele sfârşitului, Domnul nostru dă o ultimă poruncă, zicând: Deci privegheaţi, că nu ştiţi în care ceas Domnul vostru va veni. (…) Pentru aceasta şi voi fiţi gata, că în ceasul care nu gândiţi, Fiul Omului va veni.

Toate acestea se află în capitolul 24 al Evangheliei de la Sfântul Matei. Dar pentru cel care nu este întru totul familiarizat cu Scripturile şi scrierile Sfinţilor Părinţi, toate acestea aproape că ridică mai multe întrebări decât cele la care răspunde. Noi trebuie să înţelegem care este semnificaţia tuturor acestor proorocii. Cum putem cunoaşte când se vor împlini cu adevărat ? Şi cum putem evita falsele interpretări? deoarece există mulţi hristoşi mincinoşi, prooroci mincinoşi, profeţii false, interpretări false. Cum putem şti care este adevărata interpretare şi care sunt adevăratele semne ale vremurilor? Dacă vă veţi uita în jurul vostru şi veţi merge în orice librărie religioasă, veţi vedea rafturi ce conţin multe cărţi de comentarii ale Apocalipsei, cărţi cu interpretări ale venirii sfârşitului lumii. În realitate, mulţi creştini care nu sunt ortodocşi au un sentiment foarte bine definit că acestea sunt vremurile de pe urmă, dar ei dau cu toţii interpretări bazate pe propriile opinii.

ieromonah Serafim Rose

Articol apărut în periodicul diasporei ruse The Orthodox Word, vol. 34, nr. 3-4 (200-201), mai-august 1998

Proorociile Sfintei Pelaghia de la Reazani despre vremurile dinaintea venirii lui antihrist, despre învierea Sf. Serafim de Sarov

1Majoritatea clerului dorește să creeze o biserică aparte, conform rațiunii omenești, pentru a nu preaslăvi pe Hristosul ceresc! Întâistătătorii nu vor să-l slăvească pe Împăratul Legitim! Aceasta este o abatere de la aşezămintele Duhului Sfânt, care nu va fi iertată în veci! Preoții înșiși și-au încălcat jurământul ca să nu-l slujească pe Împărat și să învețe norodul! Oare clerul nu știe că nu se poate să facă acest lucru? Ei știu, dar fac asta în mod deliberat.

Marii preoți (arhiereii, cu ajutorul proprietarilor de moşii, l-au răsturnat pe Țar. Pentru aceasta au suferit: sânge, chin, moarte! Soarta lor de după mormânt este un focul veşnic! Spune-mi – nu-i adevărat? Adevărat! Preoțimea a tăiat timp îndelungat creanga pe care stătea și, prin urmare, o mare mulțime de clerici au primit chinuri groaznice și, în ciuda morții martirice, au mers în iad. La urma urmei, ei au eliberat tronul pământesc al Unsului lui Dumnezeu pentru antihrist.

Creștini, trageți concluzii

… Majoritatea clerului dorește să creeze o biserică aparte, conform rațiunii omenești, pentru a nu preaslăvi pe Hristosul ceresc! Întâistătătorii nu vor să-l slăvească pe Împăratul Legitim! Aceasta este o abatere de la aşezămintele Duhului Sfânt, care nu va fi iertată în veci!
Preoții înșiși și-au încălcat jurământul ca să nu-l slujească pe Împărat și să învețe norodul! Oare clerul nu știe că nu se poate să facă acest lucru? Ei știu, dar fac asta în mod deliberat.

Preoțimea de dinaintea venirii lui antihrist va pieri aproape în întregime – în focul veșnic! La Arie, pântecele i-a crăpat și intestinele i-au căzut – la rugăciunea Sfântului Atanasie cel Mare. Iată ce rugător înaintea lui Dumnezeu! Dar clerul actual – de la tineri la bătrâni – doar îl așteaptă pe antihrist, să se păgubească pe ei înșiși și pe norod. Clerul se înalță cu mintea, dar în ce abis merge? E destul să se smerească și să-L slăvească pe Împăratul Cerului și pe Unşii Săi – totul va reveni la locul său (din cap în picioare) și va fi viața – lapte şi miere!

Cuvioasa a spus că puteți să salvați Rusia de antihrist, că totul este în mâinile patriarhului și a arhiereilor, dar ei sunt pentru conducătorii cei fără de Dumnezeu!

Vrăjitorii ne-au omorât pe Țarul și au luat puterea asupra noastră, sunt deghizați: nemți; polonezi, ruși au capturat toată bogăția Rusiei pentru a sufoca poporul ortodox, pentru a distruge Biserica!

Toți vor fi încrezuți de învierea Sfântului Serafim. Da, cu adevărat, acesta este starețul4 care s-a dedicat lui Dumnezeu pe acest pământ, în acestare loc! Acesta va fi un miracol mondial. Din Sarov, Serafim va merge pe jos la mănăstirea Diveevo. El va fi însoțit de ultimul suveran cu o preoțime regală și o mulțime de popor. Pe drumul către Diveevo, Cuviosul va face multe minuni, și în Diveevo! El va denunța clerul pentru trădare, va predica pocăința întregii lumi …

Sf. Serafim de Sarov va explica întreaga istorie, va spune totul și va denunța păstorii, ca unor bebeluși, le va arăta cum să-şi facă corect cruce și multe altele! Chiar și evreii vor crede în Sf. Serafim și prin el – în Domnul nostru Iisus Hristos. Imaginați-vă un soare strălucind întregii lumi …

Cuviasa Pelaghia din Reazani mai spunea că episcopii Bisericii Ortodoxe Ruse se vor îndepărta de adevărurile credinței ortodoxe, nu vor crede profețiilor despre învierea Rusiei. Pentru demascarea acestora, Sf. Serafim de Sarov va fi înviat din morți.
După atâtea minuni dumnezeiești, clerul va fi devotat Domnului, adică va învăța poporul să-l slujească pe Țar cu toată inima. Evreii care nu vor accepta pecetea vor emite legi crude cu privire la vrăjitorie, pe care ei înșiși o sprijină și vor distruge ei înșiși pe toți vrăjitorii!

Cuvioasa Pelaghia, înaintevăzătoarea, a prezis că antihristul va apărea în America. Şi întreaga lume se va pleca lui, cu excepția Bisericii Ortodoxe Împărătești (țariste), care va fi mai întâi în Rusia. Și atunci Domnul va da micii sale turme – biruinţă asupra antihristului și a împărăției sale.

Crucea este puterea Țarilor…!

“Ungerea spre Împărăție. Care conducere este de la Dumnezeu“

Cuvinte profetice şi mântuitoare

7 (1)

Oamenii care vor trăi în mileniul al optulea (7500 de la zidirea lumii), vor trăi în ticăloşie şi desfrânare. Atunci se va face tulburare mare şi se vor certa mereu, fără să iasă la vreun capăt.

Apoi se va face sinodul al optulea…, şi atunci oamenii se vor linişti puţin, şi iarăşi îi va duce gândul la cele viclene, la pierzanie, … şi nu vor cunoaşte ce este cununa căsătoriei, ci se vor duce spre pierzanie şi vor trăi în desfrânare, mai rău ca in Sodoma şi Gomora…, şi alte mulţimi de rele se vor întâmpla. Şi cu cât răutăţile vor fi mai mari, cu atât nenorocirile care se vor abate asupra lor vor fi mai crunte. Vor hotărî că cel care lucrează răuta­tea este bun… şi cu cât oamenii vor fi mai lacomi, cu atât mai multe nenorociri vor veni în lume… Iubirea de arginţi este patimă nesătulă… Lăcomia este călăuzitorul spre pierzanie, iar lepădarea de cele lumeşti este călăuzitorul spre mântuire. Te lăcomeşti? îţi vei pierde mântuirea, deoarece mântuirea omului riscă să se piardă în lăcomie.
Această desfrânare va aduce în lume întris­tare şi fericirea va pieri. Aceasta va instaura di­honia în lume şi în societate… Lăcomia este tronul antihristului… Lăcomia a adus minciuna în lume şi oamenii sunt atraşi de minciună şi nele­giuire, săvârşind nedreptatea. Adevărul va pieri şi oamenii se vor lăfăi în minciună. Adevărul este iconomia întrupată a lui Hristos şi propovăduirea Evangheliei. Minciuna provine de la antihrist şi de la împărăţia acestuia, care are ca scop adu­cerea nefericirii şi a pierzaniei în lumea întreagă. Şi în timp ce proorocii vorbesc despre venirea Domnului, lăcomia va întuneca cugetul oameni­lor, pentru a-i face nesimţitori faţă de mântuirea lor, prin multele griji pe care le vor avea. Mântuirea va lucra doar pentru cei care nu se vor lăsa atraşi în lucrarea antihristului. Căci lucrarea antihristului este grija lumească şi strângerea de avuţii… Şi astăzi oamenii se dedau strângerii de avuţii şi mulţimii de griji şi au fost predaţi pierzaniei prin răpire, trădare, minciună, lăcomie, mândrie, prin întărirea inimii şi prin iubirea de arginţi.

Când lumea va fi lipsită de harul Sfântului Duh, atunci va fi cuprinsă de toate necazurile.

Mai întâi lumea va fi lipsită de iubire, armonie şi înţelepciune. Apoi fiecare ţară va fi răvăşită şi stăpânitorii ei vor pieri, iar Biserica lui Hristos va fi si ea lipsită de arhierei, păstori şi duhovnici.

După această nenorocire se va naşte necura­tul din pântecele necurăţiei, şi va săvârşi semne si minuni prin închipuiri diavoleşti, prefăcându-se în faţa lumii că este blând şi smerit la inimă, pe când el va fi învârtoşat la inimă şi sălbatic la cuget. Hrana antihristului va fi tulburarea oamenilor.
Tulburarea oamenilor va fi judecarea aproa­pelui, invidia, ţinerea de minte a răului, ura, duş­mănia, lăcomia, adulterul, desfrânarea, pierderea credinţei şi mândria. Acestea îl vor hrăni pe an­tihrist şi el va fi căpetenie peste ţară… şi stăpâ­nitorul lumii. Va stăpâni peste simţurile omului, și toţi vor crede în el, fiindcă el va fi legiuitor şi împărat, şi-i va duce pe toţi la pierzanie. Şi cel ce se va afla pe calea pierzaniei, acela va crede că lucrează la mântuirea lui.

Atunci Evanghelia Bisericii va fi nesocotită, căci pierzania va aduce mare nefericire în lume, i se vor face mari semne şi minuni. Va fi o foamete mare, iar oamenii nu se vor mai sătura, căci atunci vor mânca de şapte ori cât mănâncă acum și tot nu se vor sătura, şi pretutindeni va fi mare durere…

Atunci, dintre cei care s-au pecetluit cu pe­cetea lui antihrist mulţi vor muri pe drumuri şi inima li se va împuţina şi mai mult şi neputând răbda foamea vor tăbărî să-i mănânce pe cei morţi… şi pe pecetea lui va scrie: „eşti al meu, da, sunt al tău de bunăvoie, nu cu forţa”, şi vai de cei care vor primi această pecete. Atunci se va face mare tulburare în lume… şi văzând Dumnezeu tulbura­rea oamenilor, va porunci mării să-şi recapete prma stare, care era fierbinte… şi când antihrist va sta pe tronul lui blestemat, apa va fierbe ca într-o oală, şi plantele şi copacii de pe pământ se vor usca de fierbinţeala mării şi izvoarele vor seca, iar animalele şi păsările vor muri. Atunci ziua va de­veni ca ceasul, săptămâna ca ziua, luna ca săptămâna, căci din pricina vicleniilor omului toate se vor scurge în grabă, pentru a se termina repede timpul pe care l-a grăit Dumnezeu…

Atunci vor veni să propovăduiască proorocul Ilie şi dreptul Enoh. Cel ce va face răbdare şi nu va primi pecetea antihristului se va mântui şi Dumnezeu îl va lua în Rai; e suficient să nu pri­mească pecetea şi să-şi facă semnul crucii, fiindcă semnul crucii îl scapă pe om de chinurile iadului, pe când pecetea antihristului îl predă lor. Şi dacă le e foame, să nu ceară mâncare, ci să aibă răbdare, şi Dumnezeu, văzând răbdarea lor, va trimite ajutor de Sus.

Fiii netrebnici ai lui antihrist sunt desfrânarea, adulterul, crima, răpirea, furtişagul, nedrep­tatea, minciuna, tirania, negoţul cu oameni… atât de vicleană va deveni atunci firea omenească…, şi vor lucra viclenia lor mai mult decât demonii…, şi văzând antihrist că firea omenească devine mai vicleană decât demonii, se va bucura mult…

Urgia lui Dumnezeu vine să-i chinuiască pe cei care lucrează fărădelegea”.

Despre venirea antihristului şi despre oamenii din vremea de apoi

„Prin anul 1900, lumea din vremea aceea va deveni de nerecunoscut.

Când se va apropia vremea antihristului necuviinţa şi fărădelegea se vor înmulţi însutit. Atunci lumea va fi de nerecunoscut.

Chipul oamenilor se va preschimba şi nu se vor deosebi bărbaţii de femei prin hainele neruşi­nate şi prin părul capului.

Oamenii de atunci se vor sălbătici din prici­na rătăcirii antihristului.

Nu va mai exista respectul faţă de părinţi şi fată de cei mai vârstnici.

Iubirea va lipsi, iar preoţii creştinilor vor fi oameni iubitori de slavă deşartă, nedeosebind calea dreaptă de cea strâmbă.

Atunci se vor schimba moravurile şi tradiţii­le creştinilor şi ale Bisericii.

Cumpătarea va lipsi de la oameni şi va stă­pâni risipirea.

Minciuna şi iubirea de arginţi vor ajunge la măsura maximă, şi toţi vor alerga să strângă bogăţii.

Desfrânarea, adulterul, furtişagurile şi cri­mele vor stăpâni în vremea aceea şi prin lucrarea păcatului necuviinţei, oamenii vor fi lipsiţi de harul Sfântului Duh, pe care l-au primit la Sfântul Botez, precum şi de mustrările de conştiinţă.

Bisericile lui Dumnezeu vor fi lipsite de pre­oţi evlavioşi şi cucernici şi vai de creştinii aflaţi atunci în lume, care vor fi total lipsiţi de credinţă, căci nu vor avea nicio luminare. Atunci vor pleca din lume în sfintele locuri de refugiu pentru a afla odihnă sufletească în necazurile lor şi pretutin­deni vor găsi piedici şi supărări. Acestea se vor întâmpla pentru că antihrist va împăraţi peste toate şi va deveni stăpânitorul lumii, făcând semne şi minuni închipuite, şi va da înţelepciune vicleană sărmanilor oameni, şi vor vorbi unul cu altul de la un capăt la altul al pământului. Atunci oamenii vor zbura în aer ca nişte păsări şi vor străbate adâncurile mării ca nişte peşti.

Acestea toate săvârşindu-le sărmanii oa­meni, vor trăi în huzur, neştiind că acestea sunt rătăcirile lui antihrist. Şi vicleanul va face ca ştiința să evolueze atât de mult, încât oamenii vor fi amăgiţi şi nu vor crede în existenţa Dumnezeului Treimic.

(Nil Aghioritul, Izvorâtorul de mir „Grădina evanghelică”, Sfânta Mănăstire Stavrovounios, Cipru)

1