Un ultim semnal de alarmă cu privire la pericolul pierderii Transilvaniei

1

dantanasa.ro: Pericolul pierderii Transilvaniei se conturează din ce în ce mai evident. Lipsa de reacție a clasei politice românești crează toate condițiile pentru ruperea Transilvaniei de România și alipirea ei la Ungaria.

Duminică, 6 mai a.c., Antena 3 a difuzat un documentar incendiar marca „În premieră” despre situația reală din Transilvania. Intitulat „Bătălia pentru România”, documentarul arată cu argumente solide cât de mare este pericolul ruperii Transilvaniei de România și alipirea ei la Ungaria.

Nu mai există niciun dubiu că Ungaria are un plan foarte bine pus la punct de alipire a Transilvaniei în timp ce clasa politică de la București este formată în mare parte din trădători de neam.

Reclame

Documentar +18: Cât de ușor poți deveni dependent de pornografie de la doar nouă ani

activenews.ro: Documentarul „Over 18” descrie cum pornografia cu scene violente (hardcore) a devenit normă în epoca internetului. Schimbarea masivă a industriei pornografice a început odată cu revista „Playboy”, ale cărei imagini se regăsesc deja în cele mai comune reclame din ziua de astăzi, scrie Alexandra Nadane, cea care a tradus articolul de pe site-ul http://www.lifesitenews.com

Gabe Deem, fondatorul Reboot Nation, explică în acest documentar cum a descoperit pentru prima dată o revistă porno la vârsta de opt ani. La nouă ani deja urmărea scene erotice la TV (softcore), iar de la 12 ani accesa pornografie pe Internet de viteză.
După o lungă luptă cu pornografia online, Deem spune că abia acum „poate simți din nou”. După ce a renunțat la pornografie, a durat nouă luni până să fie capabil să o excludă complet.
Vizionarea pornografiei crește cu 200% nivelul de dopamină din creier. Acesta este neurotransmițătorul care ajută la controlarea plăcerii, conform experților intervievați în film. Pornografia stimulează creierele consumatorilor în același mod în care o fac heroina, jocurile de noroc și cocaina.
Filmul vorbește despre multiplele moduri în care industria pornografică schimbă obiceiurile sexuale, la fel cum industria alimentară ne schimbă obiceiurile alimentare. De exemplu, mulți bărbați au ajuns să creadă că femeilor le place să simtă durere în timpul actului sexual. Aceasta pentru că pornografia arată din ce în ce mai mult femei abuzate.
„Over 18” evidențiază, de asemenea, tăcerea amețitoare a pediatrilor și adulților cu privire la această problemă. Demonstrează pericolul de a le da copiilor un smartphone, care le asigură „pornografie la purtător”.
Deoarece cortexul prefrontal, partea creierului responsabilă cu controlarea impulsurilor nu e dezvoltat complet până la vârsta adolescenței, e periculos ca un copil să consume pornografie.

Dependent de pornografie în clasa a treia

Una dintre cele mai teribile povești din film este cea a lui Joseph. El a devenit dependent de pornografie în clasa a treia, când avea doar 9 ani.

A descoperit-o accidental, în timp ce juca un joc. Apoi, viața lui s-a destrămat în timp ce viziona din ce în ce mai multe materiale cu conținut explicit și cu scene violente (hardcore).
Joseph a devenit furios și a început să o bată pe sora lui, care, în cele din urmă se temea să mai rămână singură cu el. Comportamentul său agresiv față de femei a fost una dintre cele mai mari schimbări în personalitatea sa.
După ce mama lui a aflat cât de mult și de divers era conținutul pornografic pe care băiatul îl accesa, familia a descoperit că singura cale de a-l proteja de această dependență era să se descotorosească total de electronice.

„În sfârșit am fost eliberat” spune Joseph, care are acum 13 ani.

Familia are acum o metodă: dacă cineva vrea să folosească un computer, o altă persoană trebuie să stea alături și să se uite la ecran.

Una din metodele prin care Joseph a început să se recupereze după expunerea la violența extremă a pornografiei misogine a fost să umanizeze protagoniștii din filme.

Părinții au fost nevoiți să îi explice că pornografia nu este deloc o reprezentare realistă a sexualității.

„Este puțin ciudat că avem această conversație cu fiul nostru, pentru că nu e ca și când vorbim despre, să zicem, o mamă și un tată care au ajuns împreună și au făcut un copil”, a spus mama lui Joseph. „Majoritatea părinților nu trebuie să vorbească cu copiii lor despre orgii.”

„Mi-am vărsat mațele toată noaptea”

În film, foști actori porno povestesc regretul și nefericirea pe care le-au produs-o această ocupație. Cu toate acestea, producătorul de filme porno William Margold apără această industrie.

Margold este responsabil pentru aproximativ „500 de scene de sex violent (hardcore)” și a câștigat numeroase premii pentru producțiile sale pornografice. „Aș muri ca să protejez această industrie, pentru că ea mi-a dat viață”, spune Margold în acest documentar.

„Am făcute multe interviuri la viața mea, dar cel cu Bill (William Margold), a fost de departe cel mai dificil”, a povestit mai târziu Jared Brock, co-regizorul documentarului.

„A trebuit să plec la Vegas a doua zi, dar mi-am dat peste cap tot programul, pentru că m-am întors la gazdă și mi-am vărsat mațele toată noaptea.”

Brock mai povestește: „Mi-a fost rău fizic după două ore petrecute în casa lui Bill. El credea în minciuna pornografiei, credea că oamenii nu contează, nu au valoare.”

„Să nu credeți aceste minciuni”, mai spune Brock. Bill locuiește singur, cu un ursuleț de pluș și o pisică, într-o locuință socială din centrul orașului Los Angeles.”

Margold a murit după ce s-a făcut documentarul. Ulterior, între el și producătorii documentarului a existat un schimb intens de email-uri. Margold credea că acest documentar despre daunele pornografiei era o pierdere de timp.

„Unii se vor bucura că Bill nu mai este printre noi”, spune Brock. „Dar pe mine mă întristează aceasta, pentru că Bill n-a ajuns să cunoască dragostea adevărată.”

Nu apar scene de pornografie în documentar, dar degradarea femeii este discutată explicit, așa cum sunt și diverse genuri și subgenuri de pornografie.
Deși filmul este greu de urmărit, interviurile cu foști dependenți de pornografie, cu foști actori porno și cu reprezentanții organizațiilor care se ocupă cu reabilitarea dependenților de pornografie arată că există speranță pentru cei afectați.

Fosta actriță porno Brittni De La Mora spune: „Este o diferență uriașă între faimă și dragoste. Când lucram în industrie, credeam că faima pe care o aveam era dragoste. Nimeni nu te iubește cu adevărat (în pornografie), te laudă din cele mai nepotrivite motive.”

De la Mora a părăsit în cele din urmă industria și s-a căsătorit. Soțul ei o vede „ca fiind mai mult decât corpul ei.”

Chiar dacă „îi cunoaște trecutul… nu a căutat niciodată pe internet numele ei.”

Traducerea: AlexandraNadane.ro

Islamizarea Europei (documentar israelian)

3

Realizatorul filmului este un israelian care vorbește arabă fără accent, iar asta i-a fost suficient pentru a se putea infiltra în comunitatea musulană din mai multe „no-go zones” (despre zonele islamice din Europa, citiți ZUS) din Suedia și Franța, pentru a înțelege mai bine mentalitatea din interiorul comunității islamice europene.

Nu este irelevant faptul că documentarul a fost realizat de israelieni. Israelul se confruntă cu islamismul de la inființare și știe cu cine are de-a face, spre deosebire de Europa „multiculturală”, încă orbită de ideologie.

Documentarul începe vorbind despre milioanele de musulmani acceptați în Europa în ultimele decenii, imigranți care resping integrarea și se ghetoizează în zone ce le transformă în focare de crimă, trafic de droguri și extremism religios. Teama de revoltele musulmane este din ce în ce mai prezentă în Europa.

„Vă invit la o plimbare prin Europa obișnuită, unde furia imigranților musulmani s-a făcut deja simțită, în locuri în care frica duce zilnic la confruntări reale între culturi și civilizații, între est și vest.”

Zvi Yehezkeli pornește de la o intrebare: există acel „nou islam european”, este el diferit și produce o nouă generație?
Aterizează în orașul din sudul Suediei, Malmo, cu o populație musulmană de aproximativ 25%, și caută un ghid pentru a-l îndruma în cartierul majoritar islamic Rosengård. Neînsoțit, orice străin este atacat în acest cartier din sudul Suediei, îi spune un tînăr irakian care este de acord să îl însoțească.

Articole despre imigrația islamică în Suedia:

Documentarul prezintă și cîteva detalii despre imigrația islamică a orașului Montfermeil din sudul Franței. Primarul orașului a declarat, referindu-se la problemele cu imigranții musulmani din oraș, că „doar în vise poți aplica politici de integrare aici, atîta timp există oameni care nu au învățat limba în 25 de ani”, „ceea ce se întîmplă e un razboi civil intre culturi”.

Comunitatea islamică din Franța e ca o bombă cu ceas care stă să explodeze. Poliția din Franța este conștientă că o nouă intifada, ca cea din 2005, poate izbucni în orice moment.

O femeie musulmancă de origine din Algeria, primar în zona Marsiliei, spune că „extremiștii impun propriile reguli în zonele locuite de musulani, impun basmaua islamică și modul de viață după regulile strict islamice. Același lucru e valabil și în Malmo.

Primarul din Montfermeil, întrebat dacă dorește să limiteze imigrația musulmană, spune că e prea tîrziu, „în Franța sînt 7 milioane de musulmani, 10%, cea mai mare problemă este deja în interiorul Franței.”

Lars Hedegaard, președintele Societăţii daneze pentru libertatea presei, un scriitor și cunoscut critic al islamului care scrie și vorbește despre deteriorarea libertății de exprimare în Europa ca urmare a imigrație musulmane, a declarat: „pînă în 2060 musulmanii vor fi jumătate din polpulația Danemarcei. În Europa se va produce o rupere, o segmentare, în viitor va fi o parte slabă a lumii, nu știu cum va evolua situația, sper ca nu vom ajunge la razboi civil.”

În închieierea primului episod, ghidul irakian al lui Zvi Yehezkeli în cartierul din Malmo, ajuns de mai puțin de un an în Suedia, spune că, „în ciuda războiului, mai bine ramîneam în Irak. Credeam ca aici e Raiul pe Pămînt, dar sînt atît de mulți arabi. Asta nu poate fi Suedia. E păcat dacă Suedia va arăta așa. Curînd steagul suedez va fi coborît și în locul lui va fi pus steagul arab.”

Episodul 2: „Legile lui Allah sau legile țării”

Episodul 3: „Teroare”

Episodul 4: „Evreii din Europa”

inliniedreapta.net

“POKROV” – Film documentar rusesc despre Acoperamantul Maicii Domnului

1

*

1

“Cand vom acoperi greselile fratelui, si Dumnezeu le va acoperi pe ale noastre”

1

Predica Fericitului Preot Valentin Mordasov la Acoperamantul Maicii Domnului:

Este sarbatoarea Acoperamantului Maicii Domnului. Zi­ua aceasta ne ofera o lectie despre cum sa ne rugam astfel incat rugaciunea noastra sa fie primita de Domnul.

Trebuie sa ne rugam acasa, apoi si pe drumul spre biserica. Ajungand la biserica, se fac trei inchinaciuni, rostind: „Intra-voi in casa Ta, Doamne…, inchina-ma-voi in biserica Ta cea sfanta.” Ingerul bisericii il scrie pe cel venit de la ince­putul slujbei si care a ramas pana la sfarsit. Inchinarea se face astfel: in zilele de rand inchinaciune pana la pamant, in zi de sarbatoare, pana la brau. Inchina-te nedemonstrativ, cu rugaciune: „Dumnezeule, curateste-ma pe mine, pacatosul. ..”, „Fara de numar am gresit, iarta-ma…”, cu Rugaciunea lui Iisus etc. Nu-i deranja pe cei care se roaga, nu te impinge, inchina-te la icoane inainte de inceperea slujbei, nu te deplasa prin biserica in timpul predicii sau al impartasaniei.
Iesind din biserica, nu judeca, nu vorbi in desert, nu te abate din drumul tau spre casa. Ajungand acasa, este bine sa citesti rugaciuni; nu te apuca brusc de cele lumesti. Nu merge la magazin, la piata: vei pierde duhul rugaciunii.
In biserica lui Dumnezeu nu-ti ridica ochii, privind in jur cu curiozitate. Cand iti vin ganduri straine, ciupeste-te, daca nu le poti alunga altfel. Cine carteste plangandu-se de lungimea slujbelor se aseamana cu oamenii de pana la potop.
Daca vrei sa te rogi curat, nu cauta sa afli vesti, nu te lauda, pazeste-ti ochii, fii cu inima infranta. Daca nu ai posibilitatea sa fii in biserica in zi de sarbatoare, roaga-te acasa doua ore, cat timp are loc slujba in biserica. Rosteste de 40 de ori „Doamne, miluieste!”, aminteste-ti toate poruncile…
In biserica straduieste-te sa te rogi corect si cu atentie. Ia seama la pacatul care distruge, precum rugina, rugaciunea si toate faptele bune: judecarea aproapelui. Din ce motiv judec? Pentru ca nu m-am cunoscut. Este absurd sa-ti lasi mortul tau (sufletul) si sa plangi mortul altuia! Cand vom acoperi greselile fratelui, si Dumnezeu le va acoperi pe ale noastre. Calea pocaintei este ingusta! In ce judeci pe cineva, in aceea vei fi judecat!

Limba celui care judeca este mai rea decat iadul, deoarece iadul ii ia doar pe cei rai, iar limba ii inghite si pe cei rai, si pe cei buni.

A te ocupa de sufletul tau, a te cunoaste pe tine insuti es­te lucrul cel mai anevoios, dar si cel mai de folos. Vrem sa stim multe: ce se intampla in alta parte, in oras, in tara etc, iar despre noi nu intelegem si nu stim nimic. Cu cat mai pu­tin se considera omul pacatos, cu atat mai pacatos este de fapt. Daca vrei sa fii bun, convinge-te ca esti rau. Trebuie sa urmaresti gandurile, simturile si dorintele tale, caci ele sunt radacinile cuvintelor si faptelor noastre rele. Cine nu ia aminte la propriile pacate, acela cauta sa afle despre pa­catele straine.
Nu-i vorbi de rau pe cei care nu sunt de fata. Dragostea inseamna nejudecarea aproapelui. Fereste-te de cel care judeca ca de ciuma, ca sa nu pieri. Ferindu-te de cel care judeca, vei scapa tu insuti de judecata.
Cum sa ne curatim de pacatul judecarii aproapelui? Cu rugaciunea Sfantului Efrem Sirul, care se citeste in Postul Mare. Citeste-o in fiecare zi, dimineata si seara, si in orice alt moment al zile, in intregime si separat, indeosebi fragmentul: “Daruieste-mi, Doamne, sa-mi vad pacatele mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in vecii vecilor”. Fixeaza-ti un canon de inchinaciuni pentru acest pacat: roaga-te pentru cel pe care l-ai judecat. Taie mandria ta prin amintirea pacatelor tale si mustrarea de sine pentru acestea. Asa ar trebui sa invingem placerea de a-l judeca pe aproapele nostru, care nimiceste rugaciunea si faptele bune.

(Pr. Valentin Mordasov, duhovnicul de la Pskov: Invataturi si intamplari minunate, Editura Sophia, 2011)

1

Mănăstire în peşteră, o enigmă a istoriei ruse

5În sud-vestul Rusiei, în regiunea Voronej, se întinde pe mulţi kilometri o creastă stâncoasă de culoare albă. Culoarea neobişnuită este dată de sedimentele cretacice, formate cu zeci de milioane de ani în urmă.

Printre aceste stânci se află satul Kostomarovo, iar în apropiere o mănăstire ortodoxă. Ea este considerată una dintre cele mai neobişnuite mănăstiri din ţară: bisericile şi chiliile se află în adâncul peşterilor ascunse printre stâncile albe. În sălile subterane uriaşe ale principalei biserici pot încăpea în jur de două mii de persoane.
Nu se ştie cine şi când a construit această mănăstire. La sfârşitul secolului al XIX-lea, cercetători ruşi au afirmat că ea a apărut la începutul erei noastre, înainte ca Rusia să fi adoptat creştinismul. Este posibil ca această mănăstire să fie primul lăcaş sfânt de pe teritoriul Rusiei.
Cercetătorii contemporani nu se grăbesc să tragă concluzii, însă ei atrag atenţia asupra asemănării uimitoare dintre mănăstirea din Kostomarovo şi bisericile rupestre vechi descoperite în Turcia. Cu două mii de ani în urmă, primii creştini, încercând să se salveze de persecuţii, fugeau în munţi şi se ascundeau în peşteri. Ei construiau acolo numeroase biserici. Aşa că ipoteza construirii acestei mănăstiri din Rusia de către primii creştini pare a fi plauzibilă.
Cu toate acestea, prima atestare documentară a mănăstirii datează doar de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Aici veneau călugări care căutau un refugiu departe de lume. Ei şi-au construit în adâncul peşterilor chilii şi şi-au petrecut viaţa în post şi rugăciune. Cu timpul, la mănăstire au început să vină pelerini din întreaga Rusie.
Faţada mănăstirii este din stânci albe, acoperite cu cupole aurii. În interior domneşte o linişte binefăcătoare, în aer se simte miros de tămâie. În faţa icoanelor ard permanent lumânări. Fiecare vizitator al mănăstirii primeşte câte o lumânare aprinsă, care să le călăuzească paşii în labirinturile subterane întunecate.
Taina spovedaniei se oficiază în Peştera Căinţei. Pentru a ajunge la ea, credincioşii trebuie să treacă printr-un coridor lung şi îngust. Treptat, coridorul se îngustează, iar credincioşii trebuie să meargă aplecaţi, adesea în genunchi, până la chilia preotului, căindu-se astfel pentru păcatele lor.
Aflându-te în bisericile subterane, ai senzaţia că eşti rupt de lumea obişnuită cu grijile şi problemele zilnice. Probabil aceeaşi senzaţie o au şi călugării. Însă contactul cu lumea exterioară a fost inevitabil.
Cataclismele sociale care au zguduit Rusia în secolul trecut au afectat şi acest lăcaş sfânt. După revoluţia din 1917, mănăstirea a fost închisă. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, aici au avut loc lupte crâncene, iar în peşteri s-au ascuns localnicii în timpul bombardamentelor. Mănăstirea a fost refăcută doar după destrămarea URSS. Peşterile părăsite au fost curăţate, s-au construit noi biserici şi chilii. Ca şi cu secole în urmă, mănăstirea este vizitată de numeroşi pelerini. Iar cupolele aurii continuă să strălucească de pe stâncile albe.

Această prezentare necesită JavaScript.

ro.sputnik.md

Documentar rusesc despre Sfântul Mare Mucenic Gheorghe

2

*

Documentar rusesc despre Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință (23 aprilie / 6 mai), a cărui mână dreaptă se află la Mănăstirea Xenofont.

De la minutul 2.50, un scurt cuvânt al arhimandritului Alexei, Starețul Mănăstirii Xenofont, Muntele Athos.

Pentru subtitrarea în limba română, dați click în bara de jos pe Subtitles/CC