Protestatarele feministe au simulat un avort pe o femeie îmbrăcată ca Fecioara Maria

Blasfemie de 8 martie („Ziua Femeii”) în Argentina:

1

Cu ocazia Zilei Internaționale a Femeii (8 martie), protestatarele feministe au simulat un avort sângeros pe o femeie îmbrăcată ca Fecioara Maria, mama lui Iisus Hristos, în fața catedralei din Tucuman, Argentina.
Protestatarii, potrivit Life Site News, care a raportat incidentul în presa de limbă engleză, au aplaudat avortul fals ca pe o ucidere simbolică a “patriarhatului” și a “heterosexualității forțate.”

Reverendul Frank Pavone, care reprezintă clerul pro-viață, a declarat pentru Life Site News:

“Acest act arată încă o dată ceea ce este la baza gîndirii oamenilor pro-avort: Ei urăsc biserica, și doresc pur și simplu să Îl avorteze pe Iisus de pe fața pământului în fiecare manifestare a prezenței Sale astăzi.”

În interpretarea avortului în bătaie de joc din fața catedralei, o femeie tânără poartă o rochie albă, un voal albastru și o coroană de flori. Ea poartă, de asemenea, ceea ce pare a fi un rozariu în jurul gâtului ei.
Este așezată pe un scaun cu picioarele desfăcute. Mai multe „moașe” avortatoare, purtând un fel de măști – căciuli roz ce fac trimitere la forma organelor genitale femininie, o ajută să elimine un avorton fals plin de sânge din vagin și să îl dezmembreze. Sângele fals și alte fragmente sunt împrăștiate pe stradă.
Într-o fotografie de la eveniment, un protestatar este surprins filmând “avortul” pruncului Iisus.

cnsnews.com

Reclame

8 martie sau Duminica Mironosiţelor?

Vă oferim, în cele ce urmează, un interviu cu părintele Valentin Băltoi, pr. spiritual în cadrul Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Gheorghe“ din Roman şi paroh la Icuşeşti, Neamţ, despre semnificaţia mărţişorului şi a zilei de 8 martie pentru femeile creştine.

1

*

1

2

-Preacucernice părinte, ce părere are Biserica despre mărţişor?

-Mărţişorul nu este un simbol religios şi în nici un caz creştin, ci este specific credinţelor populare necreştine, fiind un element al unui ritual de înnoire a timpului şi a anului. Până la a fi exploatat economic, el avea o singură formă, cea a discului solar, era confecţionat din argint şi legat de un şnur împletit din două fire de lână colorată. Potrivit simbolisticii cromatice a anotimpurilor, şnurul era un simbol al trecerii de la iarnă la primăvară, putând în acelaşi timp să semnifice unitatea contrariilor sau împletirea inseparabilă a principiilor masculin şi feminin. El avea rolul unui talisman magic solar menit să-i împrumute purtătorului frumuseţe, iubire, puritate şi să-l apere de boală şi de deochi. În funcţie de zona etnografică, era purtat până la o anumită sărbătoare a primăverii sau înflorirea unui pom.
Obiceiul de a pune în piept mărţişoare s-a perpetuat de-a lungul timpului, reuşind să convieţuiască cu practicile creştine bimilenare. Cu toate acestea, semnificaţiile esenţiale ce însoţeau oferirea mărţişorului s-au pierdut, rămânând doar prilejul de a oferi bucurie celor dragi. „Omul mărţişorului“ avea conştiinţa apartenenţei la universul înconjurător, trăind în acelaşi ritm cu el. De aceea ştia să-i descifreze semnele şi simţea nevoia împrumutării atributelor sale. Omul modern nu mai poate simţi acest puls, în faţa standului cu mărţişoare el nu alege încercând să se integreze unei continuităţi magico-simbolice, ci alegerea lui este una de natură estetică sau financiară, mărţişorul fiind o podoabă ce trebuie purtată într-un anumit context. Biserica nu recomandă purtarea mărţişorului, dar tolerează această tradiţie, având în vedere amploarea fenomenului şi atitudinea inofensivă a manifestării.

Sfânta cruce nu poate fi aşezată oriunde şi nici asociată cu orice

-Dacă unui mărţişor i se ataşează o cruce, poate aceasta să-l „încreştineze“?

-Nu putem da sens creştin mărţişorului, ataşându-i simboluri religioase, într-o încercare de „încreştinare“ a lui. Asocierea este nefericită. Simbolurile creştine au o semnificaţie specifică şi exprimă în sine realităţi ce nu au nevoie de îmbunătăţiri.
Este drept că sfânta cruce are darul de a sfinţi, dar ea nu poate fi aşezată oriunde şi nici asociată cu orice, ci singurele podoabe care o înfrumuseţează sunt cele duhovniceşti, izvorâte din propriile eforturi spirituale. Să încercăm să nu ne folosim de surogate, care nu pot decât să ne înstrăineze de autenticul duh creştin.

-Reflectă ziua de 8 martie profilul femeii creştine contemporane?

-8 martie s-a impus ca Zi Internaţională a Femeii sub influenţa socialismului american, în urma eforturilor de emancipare a femeii. În statele fost comuniste, această sărbătoare e percepută ca „o moştenire“ a comunismului, deoarece în acei ani ea a fost folosită în scop propagandistic, pentru demonstrarea că numai în astfel de orânduiri femeia era apreciată la adevărata ei valoare. Pentru comunişti, 8 martie era ziua unui anumit tip de femeie – revoluţionară, eroină, muncitoare. În tradiţia populară românească nu a existat o dată în care să fie serbată în toată ţara ziua femeii.
Plecând de la aceste premise şi înţelegând contextul istoric al naşterii şi impunerii ei la noi, am putea aprecia faptul că această zi nu evaluează tocmai adevăratele calităţi ale feminităţii şi cu atât mai puţin pe cele creştine. „Sărbătoarea“ promovează valorile socio-politice pentru care a luptat şi luptă femeia modernă şi-i confirmă egalitatea de drept cu bărbatul.
De departe, mult mai bine aleasă ca zi care să reflecte profilul creştin al femeii contemporane este cea decisă de Sfântul Sinod, Duminica Femeilor Mironosiţe – zi a femeii creştine. Viaţa sfântă a femeilor mironosiţe, curajul de a înfrunta moartea, patosul credinţei, atitudinea pioasă, demnitatea le-au făcut vrednice ca numele să le fie trecute în Cartea vieţii, iar viaţa lor să fie paradigma vieţuirii creştine pentru femeile de astăzi. Cinstirea acestei duminici, ca zi a femeii creştine, este o recunoaştere a faptului că şi femeia de astăzi este purtătoare de mir, pe care-l păstrează în candela sufletului său, aşteptând, asemenea fecioarelor înţelepte, venirea lui Hristos.

-Ca atare, această zi nu ar trebui „serbată“ de femeile creştine?

-Fiecare zi a vieţii noastre ar trebui să fie un timp al regăsirii de sine şi al întâlnirii cu Dumnezeu.
Biserica acceptă sărbătorile oficiale, care au caracter naţional sau internaţional, însă promovează pe cele care îşi găsesc fundamentul în valorile autentic religioase. 8 martie face parte din categoria acelor sărbători internaţionale ce trec de multe ori peste specificul cultural şi religios al unui popor, în încercarea de a stabili punţi care să exprime aceleaşi idealuri ale femeilor de pretutindeni.
Privind însă partea bună a lucrurilor, cred că 8 martie o poate ajuta pe femeia creştină să îşi conştientizeze mai mult rolul ei în societate. Cum spuneam, este o zi care confirmă egalitatea drepturilor sale socio-politice cu ale bărbatului, o zi a recunoaşterii vocaţiei sale de mamă, o zi de bucurie, până la urmă, în care se poate exprima ataşamentul şi recunoştinţa faţă de darurile feminităţii. Femeile creştine nu se pot sustrage acestui eveniment al lunii martie, avându-se în vedere amploarea şi importanţa acordată de societate, dar trebuie să poarte mereu în suflet modelul jertfei de sine, al dragostei jertfelnice.

-Dar despre Ziua îndrăgostiţilor ce ne puteţi spune? Îşi are rostul în viaţa tinerilor?

-De ce am avea nevoie de o zi specială în care să ne arătăm intensitatea sentimentelor faţă de persoana iubită, ca şi cum acest lucru ar trebui încuviinţat sau oficializat de cineva din exterior? Iubirea este un sentiment intim, împărtăşit în mod tainic şi într-o atmosferă specifică. De ce să fim tributari Occidentului şi la acest capitol? Valentineâs Day este, înainte de toate, o activitate comercială care-şi revendică originea într-o istorioară destul de nesigură, pusă pe seama unui sfânt din spaţiul catolic. Pe de altă parte, Dragobetele, tânărul zeu al dragostei din panteonul mitologiei româneşti, e varianta locală mai nou promovată a sărbătorii ce protejează pe îndrăgostiţi şi dragostea lor.
Astfel de „sărbători“ sunt străine de duhul curat şi echilibrat al Ortodoxiei, de curăţia specifică neamului românesc.

Nicoleta Olaru

sursa

 

8 martie – „Sarbatoarea” unui macel deturnata in mod fals de catre bolsevici in „ziua mamei”, un ritual pagan

2

Ziua de 8 martie este intemeiata in 1910, de Clara Zetchin (nascuta Asser), la Conferinta Femeilor Socialiste de la Copenhaga. Era o mutare importanta pe care o facea Internationala Socialista, prin crearea unei sarbatori pentru femeia-revolutionar. Comunistii, revoltati impotriva lui Dumnezeu si a randuielilor puse de Acesta in lume, voiau sa inroleze alaturi de ei si femeile. Intai de toate le-au oferit o zi a feminitatii pagane, o sarbatoare buna pentru dezlimitarea patimilor si slavirea femeii, adica a fapturii, negandu-l pe Creator. De la bun inceput, aceasta sarbatoare a fost anticrestina, antihristica, apostata, antisociala, pierzatoare de suflete. Prin propaganda insistenta privind dreptul la vot dar mai ales „drepturile” anticrestine, precum si prin adunari sfidatoare, prin ziare si carti, miscarea feminista s-a impus in constiinta cat mai multor oameni. In Vest, dupa al doilea Razboi Mondial, din feminism au izbucnit revolutia sexuala, lesbianismul, miscarile protestatare ale tinerilor hippy, cu consecinte dezastruoase privind pruncuciderea (legea dreptului la avort), homosexualitatea, concubinajul si distrugerea familiei. In Est, a lucrat bolsevismul satanist, prin organizatiile de femei si tineret care au impus randuieli noi, joia tineretului, regina balului, 8 Martie, deturnata in mod fals catre „ziua mamei”, implicandu-i astfel si pe copii, apoi discoteca si concursurile de miss au inlocuit traditiile morale si crestine ale romanilor. Privind inapoi cu amaraciune, observam ca vrajmasii nevazuti, dar si cei vazuti au facut cu noi exact ceea ce au vrut. S-au bizuit pe pacatele si patimile noastre, pe naivitatea si nestiinta noastra, pe slaba credinta si pe slabiciunile noastre si ne-au spalat creierele, dupa care le-au „remobilat” cu ideile, opiniile, obiceiurile si naravurile lor. Le-au fost suficiente doua generatii, cel mult trei, pentru ca sa ne preschimbe din crestini in pagani sadea.
Oare noi stim ce sarbatorim la 8 Martie? Pe langa originea comunista, pe langa paganismul ei, pe langa inchinarea la idolul frumusetii (mitul Afroditei face astazi ravagii prin aceea ca el reprezinta, in realitate, pe diavolul placerilor si desfranarilor fara frontiere, demon ce domina lumea), sarbatoarea de la 8 martie mai are un sens, ceva mai adanc si bine ascuns. Initiatoarea sarbatorii, Clara Zetchin i-a dedicat aceasta zi femeii revolutionar si a ales-o pe Estera din Vechiul Testament. Ba chiar este posibil ca, in anul 1910, sarbatoarea Purimului sa fi cazut chiar pe 8 martie. Cine doreste sa se lamureasca in detaliu, sa revada cartea Estera, din care va afla ca, in luna Adar, a douasprezecea a anului, ziua 13, din porunca regelui Artaxerxe, evreii au macelarit 75.000 de persi din elita, pe care ii considerau dusmani personali. A doua zi, au sarbatorit cu mare veselie aceasta ucidere. Ne punem intrebarea: „Cum se poate sarbatori o zi de macel? Nici un popor din lume nu serbeaza o asemenea zi cu bucurie. Purimul – sarbatoare in special pentru copii (unde se canta, se joaca, iar Talmudul recomanda celor maturi chiar sa bea bauturi spirtoase pana nu mai deosebesc diferenta dintre expresiile “blestemat fie Aman” si “binecuvantat este Mardoheu”) este comemorarea unui masacru in care au murit poate mii de copii. Nu a fost o batalie (cum incearca unii sa explice), in care si evreii si persii sa se lupte cu armele in mana, ci anume un macel. […] Internationala a avut scopuri mondiale. Ea a avut ce spune lumii: ca Purimul e sarbatoarea nimicirii dusmanilor, iar dusmanii Revolutiei bineinteles au fost nu numai capitalistii, ci si Biserica. In acest caz e lipsita oare de motivatie presupunerea ca in constiinta liderilor evrei ai Internationalei, miscarea revolutionara feminina se asocia cu Estera, iar 8 Martie – din obisnuinta cu sarbatoarea Purim?”
Cati dintre romani s-au gandit vreodata, dar mai ales in aceste vremuri de asa zisa libertate, ca celebreaza „crestineste”, in Postul Mare, cu jocuri, spirtoase, daruri, dezmat si culpabila bucurie, o sarbatoare straina, patata cu sange din belsug? Fac acest lucru fara sa constientizeze nici unul din sensurile sarbatorii respective. Sfantul Episcop Nicolae Velimirovici ne avertizeaza ca aceasta slavire a frumusetii feminine, cum ne amagim noi ca facem la 8 martie, este o grea cadere: „Dintre toate ispitele cu care omul are a se masura in sine insusi, frumusetea este, oricum, cea mai anevoie de biruit. […] Caci frumusetea este un ghetar de pe care se aluneca sigur in adancul de foc” iar „concursurile moderne de Miss sunt […] in fapt, un comert abil disimulat cu prostituate” (Raspunsuri la intrebari ale lumii de astazi, vol. 1, Sophia, Buc., 2002, p. 227). Ca e frumusete revolutionara, adica supradesfranata, larg mediatizata si comercializata, ca e manipulare sentimentala, camuflata sub „ziua mamei” (mamele crestine nu s-au identificat niciodata cu feministele, nici sfintele mucenite, nici cuvioasele care impodobesc calendarul crestin), ca e profund pagana, ca e straina si antihristica, aceasta neghina amara si neagra, numita 8 Martie, face mult rau credintei noastre ortodoxe. Care sunt dusmanii comunistilor (deghizati in spirite postmoderne, in internationalisti democrati etc.), ai ateilor si apostatilor contemporani? Hristos si Biserica Lui. Noi, crestinii ortodocsi, am luat locul persilor de alta data. Si daca nu suntem macelariti cu sabiile, in mod sigur suntem ucisi sufleteste, lucru faptuit cu neegalata ravna in comunism si continuat in prezent cu mijloace sofisticate. Culmea prostiei noastre e si culmea vicleniei dusmanilor nostri: ne-au format reflexe conditionate, precum cainilor lui Pavlov, asa incat, cum se apropie 8 Martie, dam iama in magazine, florarii si restaurante, ni se dezlantuiesc patimile trupesti, facem foarte urat, precum paganii bestializati. Ne secatuim postul, curatirea sufleteasca, veselindu-ne de propria infrangere, de propria nimicire. 8 Martie e un ritual cumplit in care, jucand, ne calcam in picioare propriile suflete, slavim moartea pe care ne-o administreaza subtil vrajmasii nostri. Feminismul, ca vlastar otravit al masono-iluminism-comunismului, e un fel de magie a ielelor patrunsa in mintea femeilor crestine, naucind, prin contaminare, si mintea barbatilor crestini, asa de rau, incat toti, de-a valma, il uita pe Hristos, se dezbraca de viata vesnica si se arunca, robi, in bratele Satanei. Mosii nostri de acum un veac nu ar fi facut asa ceva nici daca ar fi fost amenintati cu moartea. Noi, insa, de bunavoie si cu placere beteaga, ridicam imne Satanei prin discoteci, taverne si birturi. Numai biciul lui Hristos ne mai poate trezi! Doamne, atinge-ne acum, ca sa ne mai ramana timp de revenire!

Ioan Enache

sursa

cititi si

8 MARTIE – sărbătoare cu origini jidanesti. Care este sărbătoarea femeii creştine?

Clara_Zetkin

Ziua de 8 Martie a fost propusă în 1910, de Clara Zetkin (1857-1933), ca zi dedicată femeii, care să fie sărbătorita la nivel internaţional, la aşa-numita Conferinţă a Femeilor Socialiste de la Copenhaga.
Prima sărbătorire a femeii la 8 martie, a avut loc în anul următor. Cu toate că 8 martie este numită “ziua internaţională a femeii”, această zi nu a fost sărbătorita oficial decât în ţările din fostul „lagăr socialist“.

De ce 8 Martie?

Unul dintre motivele cel mai des invocat este că în această zi avuseseră loc mai multe demonstraţii revendicative ale „femeilor muncitoare“, începând cu o greva a ţesătoarelor new-yorkeze din 1857.
Însă, diac. prof. dr. Andrei Kuraev pornind de la originea evreiască a Clarei Zetkin, susţine că aceasta a propus ziua de 8 martie pentru că s-a gândit la sărbătoarea Purim care rememorează anual un cumplit masacru (după tradiţie, 75.000 de morţi – bărbaţi, femei şi copii) întreprins asupra poporului persan de iudeii aflaţi în exil. Personajul-cheie al evenimentului este tocmai o femeie, Estera, devenită întruchipare biblică a “eroismului“ feminin evreiesc. El susţine că Esterei îi este închinată cea mai veselă sărbătoare a evreilor – Sărbătoarea Purim. Astfel, în viziunea sa, ziua de 8 Martie este o chemare a lumii de a slavi Femeia-Lider – pe Estera, adică a serba Purimul.

8 Martie – o sărbătoare necreştină

Ortodoxia nu a asumat ziua de 8 martie ca zi închinată femeii. Dacă ar fi să vorbim de o zi pe care Ortodoxia o închină femeilor, acesta este Duminica Femeilor Mironosiţe, a treia duminică după Învierea Domnului. Femeile Mironisiţe sunt cele care au urmat, au slujit lui Hristos atât înainte cât şi după moartea Sa şi au vestit pentru prima dată că El a înviat din morţi. Potrivit Sfintei Scripturi, ele au plecat de la mormânt „cu frică şi cu bucurie mare ca să vestească ucenicilor Lui“ (Matei 28, 18). „Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat zicând: Bucuraţi-vă!“ (Matei 28, 9). Cu aceste cuvinte întâmpină Biserica femeia.

| CrestinOrtodox.ro

feminism

De ce nu trebuie sărbătorită ziua de 8 martie

Cu toţii ştim că 8 Martie este “ziua internaţională a femeii”. De asemenea ştim că femei sunt în toate ţările lumii. Cu toate acestea, în ultimii ani ne-am dat seama că această zi se serbează doar în ţările fostei URSS şi în unele ţări foste socialiste. De ce în celelalte ţări nu se serbează această zi? 8 Martie nu e ziua femeii, ci a unui tip de femeie – a femeii-revoluţionar. Iată de ce în ţările unde mişcarea comunista nu a prins rădăcini, această sărbătoare nu s-a păstrat.
De ce însă ziua femeii-revoluţionar a fost pusa pe 8 Martie? Cine din liderii mişcării a fost concediat? Cine a fost arestat? Cine din ei s-a născut în această zi? Nici un raspuns… De aici reiese că motivele creării acestei sărbători nu au fost istorice, sociale sau publice. Ceva personal se asocia la fondatorii acestei sărbători cu această dată. O dată ce motivele au fost personale, ar trebui să cercetam mai îndeaproape persoanele, care de altfel ne sunt cunoscute încă din copilarie. Numai că abia nu demult ne-am permis să observăm că nu doar apertenenţa la Internaţionala şi ideile revoluţionare erau comune pentru ei, ci şi o legătură etnica. Internaţionala, cum s-a constatat mai tirziu, în mare parte era uninaţională. Este un fapt fără de care nu se poate vorbi despre mişcarea revoluţionară din Europa sfârşitului de secol 19 – începutul secolului 20. Anume evreii au ridicat popoarele împotriva “lumii violenţei” şi au propus ca ea să fie “distrusă din temelie”.
Instinctul mitic al revoluţiei pune întrebarea astfel: “Au fost în istorie femei care au ridicat poporul în lupta contra tiraniei şi au avut succes?” Rugând un european să dea un nume de femeie-lider, el negreşit va răspunde: Ioana d’Arc. Dar Clara Zetkin e evreică şi pentru ea mai familiare sunt asocierile cu evenimentele din istoria poporului său. Pentru evrei Ioana d’Arc se asociază cu Estera din istoria biblica. De acea, atunci când Partidul a pus problema înfiinţării unei sărbători feminine, Clara Zetkin şi-a adus aminte de Estera.

2
Cu multe secole în urmă Estera şi-a salvat poporul de mânia unui tiran. Istoria aceasta este prezentă nu numai in Biblie. Esterei îi este închinată cea mai veselă sărbătoare a evreilor – Sărbătoarea Purim. Ea se serbează la sfârşitul lunii februarie – începutul lui martie. Această sărbătoare nu are o data fixă (ca si Paştele creştin) şi e posibil ca în anul când s-a înfiinţat “ziua internaţională a femeii” Purimul a coincis cu 8 Martie. A schimba în fiecare an data ar fi fost incomod, de aceea s-a hotărât ca ziua femeii-revoluţionar să se serbeze aparte de Purim. Indiferent de aceasta însă, în fiecare an ziua de 8 Martie este o chemare a lumii de a slăvi Femeia-Lider – pe Estera, adică a serba Purimul. Numai că în acea zi au fost nimiciţi 75.000 de oameni – elita ţării, din imperiul persan.
Cum se poate sărbători o zi de macel? Nici un popor din lume nu serbează o asemenea zi cu bucurie. Purimul – sărbătoare în special pentru copii ( unde se cânta, se joacă, iar Talmudul recomanda celor maturi chiar să bea băuturi spirtoase pâna nu mai deosebesc diferenţa dintre expresiile “blestemat fie Aman” şi “binecuvântat este Mardoheu”) este comemorarea unui masacru în care au murit poate mii de copii. Nu a fost o bătălie (cum încearcă unii să explice), în care şi evreii şi perşii să se lupte cu armele în mână, ci anume un măcel.
Biserica nu are nimic împotriva personajelor biblice, doar că înţelegerea evenimentelor petrecute în cartea Estera este diferită în creştinism şi iudaism. Creştinismul vede în aceasta cum Dumnezeu nu a permis ca poporul Său să fie nimicit de duşmanii perşi, iar iudaismul vede în toate popoarele un duşman, care ar trebui să fie nimicit asemenea perşilor.
Exista în istoria gândirii iudaice o părere precum că toate popoarele sunt ostile evreilor, iar evenimentele Purimului amintesc cum trebuie să se procedeze cu ele.
În creştinism, războaiele şi robia babiloniană din Vechiul Testament sunt înţelese în mod alegoric. În iudaism însă s-a păstrat înţelegerea literală a normelor şi exemplelor vechi-testamentare.
De ce un popor în istoria căruia au fost atâtea suferinţe, care a trecut prin atâtea devastări, sărbătoreşte un masacru care în vechime i-a reuşit?
Internaţionala a avut scopuri mondiale. Ea a avut ce spune lumii: că Purimul e sărbătoarea nimicirii duşmanilor, iar duşmanii Revoluţiei bineînţeles au fost nu numai capitaliştii, ci şi Biserica. În acest caz e lipsită oare de motivaţie presupunerea că în conştiinţa liderilor evrei ai Internaţionalei, mişcarea revoluţionară feminină se asocia cu Estera, iar 8 Martie – din obişnuinţă cu sărbătoarea Purim?
Am scris acest articol nu pentru ca noi creştinii să avem o atitudine neprietenoasă faţă de cei de un neam cu Clara Zetkin, ci pentru a înţelege ce sărbătorim de fapt pe 8 Martie şi pentru a reîntoarce stima faţă de tradiţiile noastre ortodoxe. Motivele Clarei Zetkin sunt evidente… Nu înţeleg de ce noi ar trebui să serbăm Purimul evreilor. N-ar fi timpul să uităm de sărbătorile “roşii”, ostile creştinismului şi de 8 Martie în special? Zi care nu are nimic comun cu femeia creştină.

femeile_mironosite

Care este sărbătoarea femeii creştine?

Creştinismul sărbătoreşte femeia într-un mod smerit, aşa cum se cade. De fapt nici nu e normal să existe o sărbătoare diferenţiată pe sexe, ca din moment ce există o sărbătoare a femeii, logic ar fi să existe şi o sărbătoare a bărbatului, dar aceasta nu este. De aceea credem că femeia este subapreciată atunci cand i se închină o zi anume, ca una ce are nevoie de celebrare pentru a-şi asigura condiţia de om. Creştinismul nu sărbătoreşte firea umană, ci cinsteşte nevoinţele lăudabile ale sfinţilor, indiferent de sex. Calendarul bisericesc este plin de cinstiri ale sfintelor femei, muceniţe sau cuvioase, după nevoinţele lor. Dar exista o zi anume, prin care Biserica cinsteşte femeile împreună, şi anume ziua mironosiţelor, Duminica mironosiţelor, zi în care sunt slăvite toate sfintele femei care L-au urmat pe Mântuitorul, unele chiar până la Cruce, cum e cazul Sfintei Mironosiţe Maria Magdalena. Pentru a înlătura ideea de discreditare a femeii în faţa bărbatului, Traditia le numeşte nu numai sfinte femei, ci şi întocmai cu Apostolii. Oricine vieţuieşte în Hristos, bărbat sau femeie, este mai presus de oricine vieţuieşte după legile lumii căzute, indiferent că ar fi bărbat sau femeie.
Asadar dorim tuturor femeilor: fecioare, căsătorite sau văduve, să urmeze sfintelor femei mironosiţe pe drumul Crucii Mântuitorului, care să le dăruiască focul dumnezeiesc al iubirii sfintei Maria Magdalena şi inima bună a sfintei Veronica, cea care a şters faţa Mântuitorului, ostenită pe drumul Crucii.
O altă mare sărbătoare ce aduce bucurie îndeosebi femeilor (creştine) este Bunavestire, când Fecioarei Maria i se oferă cinstea maximă de a purta în pântece pe Dumnezeu Fiul, Iisus Hristos.

extrase din articolul apărut in revista Ekklesia, semnat de Prof. Dr. Andrei Kuraev

| Apologeticum

glasulstramosesc

De ce nu trebuie sarbatorita ziua de 8 Martie?

1Cu toții știm că 8 Martie este ,,ziua internațională a femeii”. Cu toate acestea, în ultimii ani ne-am dat seama că aceastaă zi se serbează doar în țarile fostei URSS și în unele țări foste socialiste. De ce în celelalte țări nu se serbează aceasta zi? 8 Martie nu e ziua femeii, ci a unui tip de femeie – a femeii-revoluționară. Iata de ce în țările unde mișcarea comunistă nu a prins rădăcini, această sarbatoare nu s-a păstrat.
De ce însă ziua femeii-revolutionar a fost pusaă pe 8 Martie? Cine din liderii mișcării a fost concediat? Cine a fost arestat? Cine din ei s-au născut în această zi? Nici un rspuns… De aici reiese că motivele creării acestei sărbători nu au fost istorice, sociale sau publice. Ceva personal se asocia la fondatorii acestei sărbători cu această dată. Odată ce motivele au fost personale, ar trebui sa cercetăm mai îndeaproape persoanele, care de altfel ne sunt cunoscute înca din copilrie. Numai ca abia nu demult ne-am permis să observăm că nu doar apertenența la Internatională și ideile revoluționare erau comune pentru ei, ci și o legătură etnică. Internatională, cum s-a constatat mai târziu, în mare parte era uninațională. Este un fapt fără de care nu se poate vorbi despre mișcarea revoluționară din Europa sf. sec. 19 – inc. sec. 20.
Anume evreii au ridicat popoarele împotriva “lumii violenței” și au propus ca ea să fie “distrusă din temelie”. Instinctul mitic al revoluției pune întrebarea astfel: “Au fost în istorie femei care au ridicat poporul în lupta contra tiraniei și au avut succes?” Rugind un european să dea un nume de femeie-lider, el negreșit va raspunde: Ioana d’Arc. Dar Clara Țetkin e evreică și pentru ea mai familiare sunt asocierile cu evenimentele din istoria poporului său. Pentru evrei Ioana d’Arc se asociaza cu Estera din istoria biblică. De acea, atunci cînd Partidul a pus problema inființării unei sărbători feminine, Clara Țetkin și-a adus aminte de Estera.
Cu multe secole în urmă Estera și-a salvat poporul de mînia unui tiran. Istoria aceasta este prezentă nu numai in Biblie. Esterei este închinată cea mai veselă sărbatoare a evreilor – Sărbătoarea Purim. Ea se serbează la sfârsitul lunii februarie – începutul lui martie. Aceasta sarbatoare nu are o dată fixă (ca și Pastele creștin) și e posibil ca în anul când s-a inființat “ziua internatională a femeii” Purimul a coincis cu 8 Martie. A schimba în fiecare an data ar fi fost incomod, de aceea s-a hotărât ca ziua femeii-revoluționar să se serbeze aparte de Purim. Indiferent de aceasta insă, in fiecare an ziua de 8 Martie este o chemare a lumii de a slăvi Femeia-Lider – pe Estera, adica a serba Purimul. Numai că în acea zi au fost nimiciți 75.000 de oameni – elita țării, din imperiul persan. Cum se poate sărbători o zi de macel? Nici un popor din lume nu serbează o asemenea zi cu bucurie. Purimul – sărbătoare în special pentru copii (unde se cântî, se joacă, iar Talmudul recomandă celor maturi chiar sa bea băuturi spirtoase pâna nu mai deosebesc diferenta dintre expresiile “blestemat fie Aman” si “binecuvintat este Mardoheu”) este comemorarea unui masacru în care au murit poate mii de copii. Nu a fost o batalie (cum incearca unii să explice), în care și evreii și persii să se lupte cu armele în mâna, ci anume un macel. Biserica nu are nimic împotriva personajelor biblice, doar că întelegerea evenimentelor petrecute în cartea Estera este diferită în creștinism sși iudaism. Creștinismul vede în aceasta cum Dumnezeu nu a permis ca poporul Saău sa fie nimicit de dușmanii perși, iar iudaismul vede în toate popoarele un dușman, care ar trebui să fie nimicit asemenea perșilor. Există în istoria gîndirii iudaice o părere precum că toate popoarele sunt oștile evreilor, iar evenimentele Purimului amintesc cum trebuie să se procedeze cu ele. In creștinism, războaiele și robia babiloniană din Vechiul Testament sînt ințelese în mod alegoric. În iudaism insă s-a păstrat ințelegerea literală a normelor și exemplelor vechi-testamentare. De ce un popor în istoria căruia au fost atitea suferințe, care a trecut prin atîtea devăstări, sărbătorește un masacru care în vechime i-a reușit? Internaționala a avut scopuri mondiale. Ea a avut ce spune lumii: că Purimul e sărbătoarea nimicirii dușmanilor, iar dușmanii Revoluției bineînteles au fost nu numai capitaliștii, ci și Biserica. În acest caz e lipsită oare de motivație presupunerea caă in conștiința liderilor evrei ai Internaționalei, mișcarea revoluționară feminină se asocia cu Estera, iar 8 Martie – din obișnuința cu sărbătoarea Purim?
Creștinismul sărbătorește femeia într-un mod smerit, așa cum se cade. De fapt nici nu e normal să existe o saărbătoare diferențiată pe sexe, ca din moment ce exista o sărbătoare a femeii, logic ar fi să existe și o sarbatoare a bărbatului, dar aceasta nu este. De aceea credem că femeia este subapreciata atunci când i se inchină o zi anume, ca una ce are nevoie de celebrare pentru a-și asigura condiția de om. Creștinismul nu sărbătorește firea umană, ci cinstesște nevoințele laudabile ale sfinților, indiferent de sex. Calendarul bisericesc este plin de cinstiri ale sfintelor femei, mucenițe sau cuvioase, după nevoințele lor. Dar există o zi anume, prin care Biserica cinsteste femeile împreună, și anume ziua mironosițelor. Duminica mironosițelor, zi în care sunt slăvite toate sfintele femei care L-au urmat pe Mântuitorul, unele chiar până la Cruce, cum e cazul Sfintei Mironosițe Maria Magdalena. Pentru a înlatura ideea de discreditare a femeii în fața bărbatului, Tradiția le numește nu numai sfinte femei, ci și întocmai cu Apostolii. Oricine viețuiește în Hristos, bărbat sau femeie, este mai presus de oricine viețuiește după legile lumii căzute, indiferent că ar fi bărbat sau femeie.

sursa

Ce spune biserica despre 8 Martie si Martisor? Care este “ziua femeii” crestine?

1

8 martie sau Duminica Mironosiţelor?

Vă oferim, în cele ce urmează, un interviu cu părintele Valentin Băltoi, pr. spiritual în cadrul Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Gheorghe“ din Roman şi paroh la Icuşeşti, Neamţ, despre semnificaţia mărţişorului şi a zilei de 8 martie pentru femeile creştine.
– Preacucernice părinte, ce părere are Biserica despre mărţişor?
Mărţişorul nu este un simbol religios şi în nici un caz creştin, ci este specific credinţelor populare necreştine, fiind un element al unui ritual de înnoire a timpului şi a anului. Până la a fi exploatat economic, el avea o singură formă, cea a discului solar, era confecţionat din argint şi legat de un şnur împletit din două fire de lână colorată. Potrivit simbolisticii cromatice a anotimpurilor, şnurul era un simbol al trecerii de la iarnă la primăvară, putând în acelaşi timp să semnifice unitatea contrariilor sau împletirea inseparabilă a principiilor masculin şi feminin. El avea rolul unui talisman magic solar menit să-i împrumute purtătorului frumuseţe, iubire, puritate şi să-l apere de boală şi de deochi. În funcţie de zona etnografică, era purtat până la o anumită sărbătoare a primăverii sau înflorirea unui pom. Obiceiul de a pune în piept mărţişoare s-a perpetuat de-a lungul timpului, reuşind să convieţuiască cu practicile creştine bimilenare. Cu toate acestea, semnificaţiile esenţiale ce însoţeau oferirea mărţişorului s-au pierdut, rămânând doar prilejul de a oferi bucurie celor dragi. „Omul mărţişorului“ avea conştiinţa apartenenţei la universul înconjurător, trăind în acelaşi ritm cu el. De aceea ştia să-i descifreze semnele şi simţea nevoia împrumutării atributelor sale. Omul modern nu mai poate simţi acest puls, în faţa standului cu mărţişoare el nu alege încercând să se integreze unei continuităţi magico-simbolice, ci alegerea lui este una de natură estetică sau financiară, mărţişorul fiind o podoabă ce trebuie purtată într-un anumit context. Biserica nu recomandă purtarea mărţişorului, dar tolerează această tradiţie, având în vedere amploarea fenomenului şi atitudinea inofensivă a manifestării.
Sfânta cruce nu poate fi aşezată oriunde şi nici asociată cu orice
– Dacă unui mărţişor i se ataşează o cruce, poate aceasta să-l „încreştineze“?
Nu putem da sens creştin mărţişorului, ataşându-i simboluri religioase, într-o încercare de „încreştinare“ a lui. Asocierea este nefericită. Simbolurile creştine au o semnificaţie specifică şi exprimă în sine realităţi ce nu au nevoie de îmbunătăţiri.
Este drept că sfânta cruce are darul de a sfinţi, dar ea nu poate fi aşezată oriunde şi nici asociată cu orice, ci singurele podoabe care o înfrumuseţează sunt cele duhovniceşti, izvorâte din propriile eforturi spirituale. Să încercăm să nu ne folosim de surogate, care nu pot decât să ne înstrăineze de autenticul duh creştin.
– Reflectă ziua de 8 martie profilul femeii creştine contemporane?
8 martie s-a impus ca Zi Internaţională a Femeii sub influenţa socialismului american, în urma eforturilor de emancipare a femeii. În statele fost comuniste, această sărbătoare e percepută ca „o moştenire“ a comunismului, deoarece în acei ani ea a fost folosită în scop propagandistic, pentru demonstrarea că numai în astfel de orânduiri femeia era apreciată la adevărata ei valoare. Pentru comunişti, 8 martie era ziua unui anumit tip de femeie – revoluţionară, eroină, muncitoare. În tradiţia populară românească nu a existat o dată în care să fie serbată în toată ţara ziua femeii.
Plecând de la aceste premise şi înţelegând contextul istoric al naşterii şi impunerii ei la noi, am putea aprecia faptul că această zi nu evaluează tocmai adevăratele calităţi ale feminităţii şi cu atât mai puţin pe cele creştine. „Sărbătoarea“ promovează valorile socio-politice pentru care a luptat şi luptă femeia modernă şi-i confirmă egalitatea de drept cu bărbatul.
De departe, mult mai bine aleasă ca zi care să reflecte profilul creştin al femeii contemporane este cea decisă de Sfântul Sinod, Duminica Femeilor Mironosiţe – zi a femeii creştine. Viaţa sfântă a femeilor mironosiţe, curajul de a înfrunta moartea, patosul credinţei, atitudinea pioasă, demnitatea le-au făcut vrednice ca numele să le fie trecute în Cartea vieţii, iar viaţa lor să fie paradigma vieţuirii creştine pentru femeile de astăzi. Cinstirea acestei duminici, ca zi a femeii creştine, este o recunoaştere a faptului că şi femeia de astăzi este purtătoare de mir, pe care-l păstrează în candela sufletului său, aşteptând, asemenea fecioarelor înţelepte, venirea lui Hristos.
– Ca atare, această zi nu ar trebui „serbată“ de femeile creştine?
Fiecare zi a vieţii noastre ar trebui să fie un timp al regăsirii de sine şi al întâlnirii cu Dumnezeu.
Biserica acceptă sărbătorile oficiale, care au caracter naţional sau internaţional, însă promovează pe cele care îşi găsesc fundamentul în valorile autentic religioase. 8 martie face parte din categoria acelor sărbători internaţionale ce trec de multe ori peste specificul cultural şi religios al unui popor, în încercarea de a stabili punţi care să exprime aceleaşi idealuri ale femeilor de pretutindeni.
[..]
– Dar despre Ziua îndrăgostiţilor ce ne puteţi spune? Îşi are rostul în viaţa tinerilor?
De ce am avea nevoie de o zi specială în care să ne arătăm intensitatea sentimentelor faţă de persoana iubită, ca şi cum acest lucru ar trebui încuviinţat sau oficializat de cineva din exterior? Iubirea este un sentiment intim, împărtăşit în mod tainic şi într-o atmosferă specifică. De ce să fim tributari Occidentului şi la acest capitol? Valentine’s Day este, înainte de toate, o activitate comercială care-şi revendică originea într-o istorioară destul de nesigură, pusă pe seama unui sfânt din spaţiul catolic. Pe de altă parte, Dragobetele, tânărul zeu al dragostei din panteonul mitologiei româneşti, e varianta locală mai nou promovată a sărbătorii ce protejează pe îndrăgostiţi şi dragostea lor.

Astfel de „sărbători“ sunt străine de duhul curat şi echilibrat al Ortodoxiei, de curăţia specifică neamului românesc.

1

sursa: cuvantulortodox