*
Mai multi preoti din diferite mitropolii ale tarii au primit prin SMS un mesaj prin care li se cere sa scoata, daca au, de la inchinare sfinte moaste de la Aiud sau din Ucraina si Rusia, ce nu au certificat de autentificare. Tot in acel SMS li se cere preotilor sa se prezinte la sediul mitropoliilor si sa semneze aceasta lepadare de Sfintii Marturisitori din temnitele comuniste. Cum pot acesti vrajmasi ai lui Dumnezeu sa nege evidenta clara a sfinteniei mucenicilor de la Aiud, care fac minuni peste minuni, marturii fiind sute de cazuri de vindecari din boli foarte grave? La ordinul cui se supune BOR-ul de accepta asemenea lepadare de sfintii neamului romanesc? Oare tot culoarea verde e cea care deranjeaza? De nu-i vor cinsti ca sfinti, caci s-au desavarsit ca sfinti – statutul de legionar fiind depasit de cel al sfinteniei -, acei oameni care au dat astfel de dispozitie comunista nu se vor mantui cu siguranta. Negarea obsesiva a sfinteniei unor mari mucenici nu poate decat sa te faca vrajmas al Domnului care iubeste nespus pe sfintii ce l-au marturisit cu pretul vietii. Acest gen de dispozitie nu trebuie nicicum acceptat, caci la fel se vor lepada si cei ce accepta. Drumul spre canonizarea sfintilor are la baza si evlavia poporului binecredincios, care da marturie de minunile ce le-au facut acei sfinti cu ei.
Iata ca acesti vrednici si mari mucenici sunt si dupa moartea lor trupeasca prigoniti. Numai dracii se cutremura de sfintenia si puterea lor de mijlocirea la Imparatul Imparatilor, Domnul nostru Iisus Hristos. Sa-i cinstim mai cu osardie pe acesti sfinti, caci ei sunt cu atat mai mari cu cat sunt prigoniti si dupa moarte. Iar noi ne vom izbavi de aceasta banda de vrajmasi, si prin rugaciunile lor. Amin.
*
Acatistul Sfintilor Romani din inchisori
Sfinti Romani Mucenici morti in inchisori!
Troparul, glasul 1:
Marturisitorii cei adevarati ai lui Hristos cu vitejie au stat impotriva uneltirilor satanei, si nici prigoana, nici temnita, nici chinurile, nici lanturile nu i-au spaimantat, ci cu putere de sus credinta si neamul romanesc au pazit. Pentru rugaciunile lor, Hristoase Dumnezeule, mantuieste sufletele noastre.
Condacul 1:
Pe Marturisitorii cei alesi ai lui Hristos, podoaba Bisericii noastre, pe cei ce in temnita chinuri si batjocuri au rabdat, ostasii cei adevarati ai Domnului care cu puterea Crucii pe slujitorii satanei au rusinat si in ceruri se roaga pentru noi, cu dorire sa ii laudam zicand: Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!
Icosul 1:
De la icoana si de la altar ati pornit, Sfintilor Marturisitori, sa aparati dreapta-credinta si neamul romanesc de urgia ce venea dinspre Rasarit, si nici prigoana, nici temnita nu v-au ingrozit, ci cu tarie ati stat impotriva uneltirilor satanei, pentru care bucurandu-ne va laudam zicand:
Bucurati-va, suflete curate de crin.
Bucurati-va, ca pe acestea nu le-a intinat nici un chin.
Bucurati-va, ca robia neamului ati voit a o frange.
Bucurati-va, ca pamantul tarii l-ati temeluit cu sange.
Bucurati-va, ca vrajmasii lui Hristos v-au prigonit.
Bucurati-va, ca vanzatorii de neam v-au lovit.
Bucurati-va, ca zdrobiti fiind, iarasi v-ati ridicat.
Bucurati-va, ca gandul la mortii vostri putere v-a dat.
Bucurati-va, ca viata v-a fost ruga si plans.
Bucurati-va, ca ardere de tot v-ati adus.
Bucurati-va, ca darul Arhanghelului v-a umbrit.
Bucurati-va, caci cu puterea cinstitei Cruci ati biruit.
Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!
Condacul al 2-lea:
Fiara rosie cu manie s-a pornit impotriva Bisericii lui Hristos si lumea intreaga s-a ingrozit de cumplitele nelegiuiri: ca icoanele au fost calcate in picioare, moastele sfintilor batjocorite, preotii ucisi si multime de biserici daramate; iar voi, Sfintilor, nevoind a ne lasa noua o tara fara altare si cruci, v-ati impotrivit cu barbatie celor rau-credinciosi, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Se clatina asezarea crestina a lumii si puterile intunericului cumplit spumegau, iar ostasii lui Hristos cu inima viteaza, nesuferind unele ca acestea, au pornit grabnic spre Spania insangerata unde moarte de martiri cu bucurie au primit; iar voi, Sfintilor, legamant ati facut pe mormantul lor sa duceti lupta cea buna pentru izbavirea neamului, pentru care cu multumire graim:
Bucurati-va, aparatori ai neamului romanesc.
Bucurati-va, fii vrednici ai pamantului stramosesc.
Bucurati-va, ca doi tineri pilda vie v-au dat.
Bucurati-va, ca la moarte fericiti au plecat.
Bucurati-va, ca la mormantul lor legamant ati rostit.
Bucurati-va, ca-n saracie a vietui ati fagaduit.
Bucurati-va, ca de bucuriile pamantesti v-ati lepadat.
Bucurati-va, ca tara s-o slujiti v-ati legat.
Bucurati-va, ca munti de suferinta ati strabatut.
Bucurati-va, ca tinerete cei mai multi n-ati avut.
Bucurati-va ca neamul prin voi s-a implinit.
Bucurati-va, ca durerea voastra insutit a rodit.
Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!
Condacul al 3-lea:
Voit-au vrajmasii Crucii si vanzatorii de tara sa rupa sufletul romanesc de Hristos, dar s-a ridicat noua viteaz aparator cu suflet de Arhanghel, care viata pentru legea stramoseasca si-a pus zicand: „Cel ce lupta, chiar singur, pentru Dumnezeu si neamul sau, nu va fi invins niciodata”; iar acum, biruitor, cu ingerii in ceruri, lui Dumnezeu neincetat ii canta: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Tiranul cel ucigas, si nelegiuita evreica nesuferind a vedea sufletele voastre curate arzand de dragoste pentru credinta si neam, diavoleasca porunca au dat sa fiti noaptea dusi in padure si sugrumati, apoi ciuruiti de gloante, aruncati intr-o groapa, arsi cu vitriol si acoperiti cu lespezi grele de piatra, dar nici mormantul, nici moartea nu v-au tinut, ci la Viata cea adevarata v-ati mutat, pentru care auziti de la noi unele ca acestea:
Bucurati-va, lacrimi pe obrazul tarii varsate.
Bucurati-va, suflete greu incercate.
Bucurati-va, ca ati stiut ca la moarte plecati.
Bucurati-va, ca senini v-ati despartit de ceilalti.
Bucurati-va, ca-n intunecata padure v-au dus.
Bucurati-va, ca picioarele in lanturi v-au pus.
Bucurati-va, ca franghii dupa gat v-au intins.
Bucurati-va, ca miseleste pe toti v-au ucis.
Bucurati-va, caci Catapeteasma Neamului s-a despicat.
Bucurati-va, ca voievozii din morminte s-au sculat.
Bucurati-va, ca Horea sfartecat a zvacnit.
Bucurati-va, ca Tudor cel vandut s-a ingrozit.
Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!
Condacul al 4-lea:
Inspaimantatu-s-au slugile satanei de darzenia si credinta voastra, Sfintilor, si socotind sa va piarda, cu manie s-au pornit asupra voastra in temnitele de la Ramnicu Sarat, Miercurea Ciuc, Brasov si Vaslui, si in infricosatoarea „noapte a razbunarii” cu moarte de martiri v-ati incununat, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Uneltirile celor fara de lege nicicum nu v-au ingrozit, vitejilor Marturisitori, ci intelegand ca veti fi ucisi, in curtea lagarului toti ati ingenuncheat si in tacerea noptii rugaciunea „Tatal nostru” cu umilinta ati rostit, apoi gloantele au pornit potop asupra voastra, in vreme ce un preot intemnitat savarsea in taina cea din urma slujba pentru voi si pentru cei ce aveau sa mai moara, pentru care noi va laudam zicand:
Bucurati-va, ca la moarte cu Hristos ati plecat.
Bucurati-va, ca neamului jertfa curata v-ati dat.
Bucurati-va, ca s-au minunat calaii de a voastra purtare.
Bucurati-va, ca s-au cucerit de credinta voastra cea tare.
Bucurati-va, ca gloantele nemilos v-au secerat,
Bucurati-va, ca durere in urma ati lasat.
Bucurati-va, ca trupurile vi le-au pus la rascruci.
Bucurati-va, ca v-au lasat fara groapa si cruci.
Bucurati-va, cei ce si dupa moarte ati fost umiliti.
Bucurati-va, cei ce „tradatori de tara” ati fost numiti.
Bucurati-va, fii ai unui neam rastignit.
Bucurati-va, ca sufletul prin dureri v-ati sfintit.
Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!
Condacul al 5-lea:
Satana insusi s-a pogorat ca sa va piarda, Sfintilor Marturisitori, in grozava temnita de la Pitesti, iar calaul cel indracit tocmit sa va zdrobeasca sufletele striga: „Daca Hristos ar fi trecut prin mainile mele, nu mai ajungea nici El pe cruce si n-ar mai fi inviat. Eu sunt adevarata evanghelie! Eu o scriu acum pe starvurile voastre!”; iar voi, Sfintilor, neavand nadejde de izbavire decat de la Dumnezeu, Acestuia cu lacrimi ii strigati: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Ingerii cei din ceruri si-au ascuns fata neputand suferi nebunia uratorilor de Dumnezeu, ca in Vinerea Patimilor, spre batjocura, un tanar pe perete au rastignit si cu loviri salbatice l-au ucis, iar zidurile temnitei se cutremurau de urletele celor schingiuiti si gropile inghiteau flamande gramezi de carne zdrobita si sange, dar in adancul iadului Dumnezeu putere si tarie v-a dat, pentru care va laudam zicand:
Bucurati-va, martiri care mult ati patimit.
Bucurati-va ca fiare cu chip de om v-au lovit.
Bucurati-va, ca peste cap cu pari ascutiti v-au batut.
Bucurati-va, ca degetele cu clesti vi le-au frant.
Bucurati-va, ca in picioare cu ura ati fost calcati.
Bucurati-va, ca-n genunchi, cu mainile legate mancati.
Bucurati-va ca sare spre mancare ati primit.
Bucurati-va, ca de apa zile-ntregi v-au lipsit.
Bucurati-va, ca dureri peste fire ati rabdat.
Bucurati-va, ca Marilor Mucenici v-ati asemanat.
Bucurati-va, caci cu trupul cumplit ati patimit.
Bucurati-va, ca tarina sufletului mai bogat a rodit.
Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!
Condacul al 6-lea:
Au socotit ucigasii cei naimiti din temnita Aiudului sa piarda si pomenirea voastra, Sfintilor, si mult-chinuitele voastre trupuri in rapa de la „Dealul Robilor” au aruncat, nestiind ei puterea lui Dumnezeu cea aratata in vedenia prorocului Iezechiel care zice: „Mana Domnului a fost peste mine si m-a luat in Duhul si m-a pus in mijlocul unei vai pline de oase si mi-a zis: „Fiul omului, vor putea oare oasele acestea sa invieze?”. Eu am raspuns: „Doamne, Dumnezeule, Tu stii lucrul acesta!”. El mi-a zis: „Prooroceste despre oasele acestea si spune-le: Oase uscate, ascultati cuvantul Domnului! Iata, voi face sa intre in voi duh si veti invia!”. Si a intrat duhul in ele si au inviat si au statut in picioare. Si era ca o oaste mare, foarte mare la numar”,care slavea neincetat pe Dumnezeu, cantandu-i: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Salas de rugaciune temnita Aiudului v-a fost, ca acolo neincetat in post si priveghere ati petrecut, trezvia mintii si smerenia inimii ati dobandit si Dumnezeiestile Scripturi ati invatat, iar noaptea ingenunchind cu lacrimi va rugati pentru mortii vostri si pentru cei ce va prigoneau, pentru care noi va laudam zicand:
Bucurati-va, Sfinti purtatori de cununa.
Bucurati-va, ca ati ales nevointa cea buna.
Bucurati-va, ca lupta indoita ati dus.
Bucurati-va, ca patimile din voi le-ati supus.
Bucurati-va, ca si pe calai i-ati infruntat.
Bucurati-va, ca aceia sa va piarda au cugetat.
Bucurati-va, ca loviri si scuipari ati primit.
Bucurati-va, ca madularele in batai v-au zdrobit.
Bucurati-va, ca in celule inghetate ati stat.
Bucurati-va, ca apa rece pe podea v-au turnat.
Bucurati-va, ca toate cu rabdare ati suferit.
Bucurati-va, ca putere de sus v-a intarit.
Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!
Condacul al 7-lea:
Cuvintele Mantuitorului: „frate pe frate la moarte va da” au voit sa le implineasca in temnita de la Gherla, ca indracitii calai cu ura va porneau unii impotriva altora, si chemand pe un tata l-au silit sa-si calce in picioare copilul, iar acela cazand in genunchi a strigat: „Ucideti-ma pe mine, numai nu-mi schingiuiti baiatul!, iar voi, intelegand nebunia satanei, v-ati rugat zicand: „Doamne, da-ne putere sa rabdam sau ia-ne viata si lui Dumnezeu ati strigat: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Mintea omeneasca nu poate pricepe cruzimea chinurilor pe care le-ati rabdat, Sfintilor, caci rastigniti pe podea, cu franghii ude ati fost batuti, degetele cu clesti v-au zdrobit si cu scanduri peste fata v-au lovit incat infatisare de oameni nu mai aveati, dar voi, urmand lui Hristos, Cel Rastignit, toate ati suferit si pe calai ati iertat, pentru care va laudam zicand:
Bucurati-va, trupuri in chinuri zdrobite.
Bucurati-va, suflete in foc lamurite.
Bucurati-va, ca satana a cerut sa va cearna.
Bucurati-va, caci credinta avut-ati drept arma.
Bucurati-va, ca pana in sfarsit ati rabdat.
Bucurati-va, ca Hristos putere v-a dat.
Bucurati-va, ca mult patimind v-ati sfarsit.
Bucurati-va, caci cu chip luminat ati murit.
Bucurati-va, ca v-au nins flori de nea pe mormant.
Bucurati-va, ca ingeri v-au plans nevazut.
Bucurati-va, ca munti de durere-ati suit.
Bucurati-va, ca Domnul la El v-a primit.
Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!
Condacul al 8-lea:
Iudeii cei robiti in Egipt nici in parte n-au rabdat suferintele voastre, Sfintilor Marturisitori, ca nu pietre si caramizi v-ati trudit a framanta, ci cu brate istovite munti de pamant din loc ati mutat, si ati croit albie de lacrimi si sange pe care toate apele Dunarii n-o vor putea spala, caci glasul suferintei voastre neincetat se-nalta la cer, strigand lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Glas au dat apele si adancurile cumplitului Canal s-au cutremurat, ca nu sunt graiuri care sa nu se auda si dureri care sa nu rodeasca; iar noi, Sfintilor, glasul patimirii voastre din strafunduri auzindu-l, graim catre voi unele ca acestea:
Bucurati-va, suflete tari ca muntii batrani.
Bucurati-va, pomi viscoliti de furtuni.
Bucurati-va, ca-n arsita si ger ati trudit.
Bucurati-va, ca pamantul cu sange-ati sfintit.
Bucurati-va, ca goi si flamanzi ati rabdat.
Bucurati-va, caci cu lacrimi in stanca ati sapat.
Bucurati-va, ca-n sudori drum prin piatra ati croit.
Bucurati-va, ca drept plata lovituri ati primit.
Bucurati-va, ca sub valuri ati fost risipiti.
Bucurati-va, ca sub mal si nisip odihniti.
Bucurati-va, ca trupul istovit v-au zdrobit.
Bucurati-va, ca sufletul mai vartos a rodit.
Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!
Condacul al 9-lea:
Lumina a rasarit in temnita suferinzilor de la Targu Ocna, caci ca un soare a stralucit intr-insa, senin la suflet si chip, sfantul temnitelor romanesti, mangaierea suferinzilor si lauda nevoitorilor, cel ce in trezvie si rugaciunea inimii petrecand, darul Duhului Sfant a agonisit si sfarsitul mai dinainte cunoscandu-si, cu bucurie s-a mutat la Domnul, cantand: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
„Iubiti pe cei ce va prigonesc” a poruncit Hristos, iar voi Sfintilor cuvantul Lui intocmai l-ati implinit, ca la Targu Ocna in noaptea Nasterii Domnului un preot muribund a cerut sa fie dus la cel care cumplit il chinuise, si mangaindu-l cu blandete i-a spus: „Te iert din toata inima si cred ca Hristos, Care-i mai bun decat noi, te va ierta si El”. Iar acela, caindu-se, cu lacrimi s-a marturisit, si in aceeasi noapte amandoi la Domnul cu pace au plecat, iar noi minunandu-ne de puterea dragostei va laudam zicand:
Bucurati-va, urmatori ai poruncilor dumnezeiesti.
Bucurati-va, ravnitori ai maririi ceresti.
Bucurati-va, ca Rugaciunea lui Iisus ati primit.
Bucurati-va, ca darul Duhului Sfant v-a umbrit,
Bucurati-va, ca Evanghelia v-a fost indreptar,
Bucurati-va, c-ati aflat luminare si har.
Bucurati-va, ca soare intre voi a stralucit.
Bucurati-va, ca „sfantul inchisorilor” l-ati numit.
Bucurati-va, ca a odraslit din durere si chin.
Bucurati-va, ca sufletul i-a fost alb ca un crin.
Bucurati-va, ca in mormant nestiut l-au zvarlit.
Bucurati-va, ca cerul in giulgiu de nea l-a invelit.
Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!
Condacul al 10-lea:
Voit-au vrajmasii lui Hristos nu doar sa va zdrobeasca trupurile si sufletele, ci si credinta cea adevarata sa o batjocoreasca, pentru aceea la Sfintele Sarbatori ale Ortodoxiei va sileau a savarsi blasfemii pe care mintea omeneasca nu le poate inchipui, iar voi Sfintilor umilinta si chinurile rabdand, cereati ajutorul lui Dumnezeu, intarindu-va si strigand: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Bucuria Invierii a stralucit in intunecata mina de la Baia Sprie, cand in maruntaiele pamantului preotii intemnitati cu cutremur au strigat: „Veniti de luati lumina!” si sfredelele in chip de clopot au inceput a rasuna, lampasele s-au aprins, iar osanditii ingenuncheati cu lacrimi au cantat „Hristos a inviat!”, de care lucruri minunandu-ne va laudam strigand:
Bucurati-va, cei ce de vii ati fost ingropati.
Bucurati-va, ca de Hristos n-ati voit sa va lepadati.
Bucurati-va, ca-n batjocura carne in Vinerea Mare v-au dat.
Bucurati-va, ca foamea rabdand, n-ati mancat
Bucurati-va, ca Invierea in adancuri ati praznuit
Bucurati-va, ca prin post si marturisire v-ati curatit.
Bucurati-va, ca o cruce din barne ati inaltat
Bucurati-va, ca sfredele in chip de clopote au sunat.
Bucurati-va, ca odajdii de pret n-ati avut
Bucurati-va, ca epitrahil din stergar alb ati facut
Bucurati-va, caci cu ingerii impreuna ati slujit
Bucurati-va, ca sub pamant pe Hristos ati marturisit.
Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!
Condacul al 11-lea:
Cumplita prigoana cea cu manie pornita asupra voastra n-a crutat nici firea femeiasca cea slaba, si intocmai mucenitelor de demult, multime de femei cu indrazneala au marturisit dragostea lor pentru Hristos si neam, si chinurile au rabdat cu bucurie, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Ingrozitu-s-au credinciosii vazand adus spre ardere un trup de femeie schingiuit, iar calaii cei cu inima de piatra, nicicum luand seama ca acela viata mai avea intr-insul, cu grabire l-au aruncat in cuptor si vaiete surde din flacari au rasunat, iar noi cutremurandu-ne de unele ca acestea cu frica graim:
Bucurati-va, trupuri firave cu suflet calit.
Bucurati-va, ca pe Hristos cu indrazneala ati marturisit.
Bucurati-va, ca mucenitelor din vechime v-ati asemanat.
Bucurati-va, ca multe feluri de chinuri ati rabdat.
Bucurati-va, ca batjocuri si loviri ati primit.
Bucurati-va, ca spanzurandu-va cumplit v-au strujit.
Bucurati-va, ca spre impuscare pieptul vostru l-au dat.
Bucurati-va, ca mainile soldatilor pe arme au tremurat.
Bucurati-va, ca trupurile v-au batut pana la sange.
Bucurati-va, ca de suflete nu s-au putut atinge.
Bucurati-va, cu Sfintii acestui neam prigonit.
Bucurati-va, toti care in credinta ati murit.
Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!
Condacul al 12-lea:
Harul cel dumnezeiesc v-a umbrit in chip minunat, Sfintilor, si-n temnitele de la Pitesti, Aiud, Gherla, Sighet, Baia Sprie, Targu Ocna si Canal asemenea mucenicilor din vechime patimiri de multe feluri ati rabdat, iar voi bine stiind ca lucrare de sus era aceasta, mai vartos pe Hristos L-ati chemat, cantand: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
De nimic ati socotit viata aceasta pamanteasca si sufletul v-ati pus pentru dreapta-credinta si neamul stramosesc, iar acum la limanul cel fara de durere si intristare va veseliti, cu toti dreptii laudand pe Dumnezeu si auzind de la noi unele ca acestea:
Bucurati-va, aripi in zbor secerate.
Bucurati-va, chipuri de har luminate.
Bucurati-va, vieti care-n lanturi v-ati frant.
Bucurati-va, ca lumea pe voi v-a urat.
Bucurati-va, raze in bezna aprinse.
Bucurati-va, brate la ceruri intinse.
Bucurati-va, sfinti fara cruce si nume.
Bucurati-va, tample cu albe cunune.
Bucurati-va, rauri cu ape curate.
Bucurati-va, ramuri de rod incarcate.
Bucurati-va, soli care bine-ati vestit.
Bucurati-va, stanci cu tarii de granit.
Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!
Condacul al 13-lea:
O, Sfintilor Marturisitori, cei ce in temnita chinuri de multe feluri ati rabdat si pentru invierea neamului romanesc (crestinesc) moarte muceniceasca cu vitejie ati primit, indraznire avand catre Hristos Dumnezeu, faceti rugaciune ca sa ne izbavim de toata inselaciunea diavoleasca si credinta ortodoxa cu barbatie sa marturisim, ca mantuindu-ne, pururea sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia!
(acest condac se zice de trei ori).
Apoi iarasi se zice Icosul cel dintai: De la icoana si de la altar… si Condacul intai: Pe Marturisitorii cei alesi… Apoi se citeste aceasta:
Rugaciune catre Sfintii Romani din inchisori
O, Sfintilor Marturisitori, care in temnite si prigoane, prin multele voastre patimiri ati stavilit intaratarea vrajmasului cea cu manie pornita asupra Bisericii lui Hristos, voua celor ce ati suferit foame, ger, schingiuiri, umilinta si chinuri de tot felul intru apararea legii celei stramosesti, va aducem multumirile noastre. Ca cei ce bine v-ati savarsit pentru invierea neamului romanesc, iar acum cu ingerii si cu arhanghelii va veseliti in lumina cea neinserata a Imparatiei ceresti, va rugam sa nu incetati sa mijlociti la Preaputernicul Dumnezeu ca sa ne dea iertare de pacate si sa ne pazeasca pe noi si Sfanta Biserica Sa de navalirea altor neamuri asupra noastra, de necredinta si de razboiul cel dintre noi.
Povatuiti-ne pururea pe calea mantuirii, a rabdarii si a dragostei, ca neclintiti si uniti sa ramanem pana la sfarsitul vietii intru credinta cea adevarata.
Asa, Sfintilor Marturisitori, care in stramtorarile si necazurile din viata voastra pamanteasca ati cerut ajutorul Puterilor ceresti, rugamu-va pe voi noi nevrednicii, ca sa primiti in acest ceas rugaciunile noastre si sa ne acoperiti de smintelile veacului acestuia si de rautatile celor potrivnici, ca si noi pe calea cea stramta si cu chinuri neinfricati sa marturisim Evanghelia lui Hristos, spre slava lui Dumnezeu si mantuirea neamului romanesc, Amin.
*
Acatistul noilor mucenici si marturisitori din temnitele comuniste
(Alcătuit în cinstea robilor lui Hristos de la Târgu Ocna, Aiud, Piteşti, Gherla, de la Canal şi din toate celelalte locuri de pătimire)
După obişnuitul început se zice:
Condacul 1:
Îngerii păzitori din cer au fost trimişi, dimpreună cu arhanghelul Mihail, căpetenia lor, să vă ocrotească în încercările voastre, sfinţilor care aţi încununat neamul românesc. Iar noi, văzând roadele răstignirii voastre pe crucea pătimirii, vă zicem cu mare glas: Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.
Icosul 1:
Să ne ridicăm din somnul cel de moarte al păcatului şi al fricii, că, iată, Dumnezeu ne‑a făcut nouă dar de mare preţ, punându‑ne înainte pilde vii de nevoinţă şi de jertfelnicie, iar noi, luând aminte la lupta lor, să le aducem laude ca acestea:
Bucuraţi‑vă, biserici vii, sfinţite prin sânge mucenicesc;
Bucuraţi‑vă, altare de mare preţ ale neamului românesc;
Bucuraţi‑vă, că v‑aţi arătat biruitori în multe prigoane şi lupte;
Bucuraţi‑vă, roade ale rugăciunii sfinţilor din veacurile trecute;
Bucuraţi‑vă, dascăli ai creştinilor care cu multe osteneli se nevoiesc;
Bucuraţi‑vă, călăuze ale celor care pe calea cea îngustă călătoresc;
Bucuraţi‑vă, pietre, care aţi strigat adevărul când oamenii tăceau;
Bucuraţi‑vă, că v‑aţi arătat mai puternici decât cei care vă chinuiau;
Bucuraţi‑vă, că pe prigonitorii voştri prin răbdare i‑aţi înfrânt;
Bucuraţi‑vă, cei ce de moarte şi de chinuri nu v‑aţi temut;
Bucuraţi‑vă, că Sfântul Arhanghel Mihail asupra voastră a vegheat;
Bucuraţi‑vă, că la lumina împărăţiei cerurilor în chip tainic v‑a chemat;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.
Condacul al 2‑lea:
A încercat fiara roşie să stăpânească lumea întreagă, având de partea ei mulţime de diavoli, dar voi i‑aţi stat împotrivă cu mult curaj, pentru că aţi iubit pătimirea şi aţi avut ca dascăl suferinţa, iar lui Dumnezeu I‑aţi cântat neîncetat: Aliluia.
Icosul al 2‑lea:
Aţi ascultat cuvântul care zice: „Pe deasupra tuturor suferinţelor, a loviturilor, a ameninţărilor şi chiar a morţii, vom învia, biruind în numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi al neamului românesc”, şi, prin pătimirile voastre, v‑aţi asemănat mucenicilor de demult, pentru care vă lăudăm, zicând:
Bucuraţi‑vă, apărători neînfricaţi ai Bisericii şi ai pământului românesc;
Bucuraţi‑vă, ocrotitori cereşti ai celor care cu credinţă vă fericesc;
Bucuraţi‑vă, că întâi‑stătătorii voştri v‑au fost pildă de nevoinţă şi mucenicie;
Bucuraţi‑vă, că prin suferinţe v‑au arătat calea spre veşnica bucurie;
Bucuraţi‑vă, brazi falnici care v‑aţi frânt, dar nu v‑aţi îndoit;
Bucuraţi‑vă, jnepi pe care vitregiile sorţii nu i‑au nimicit;
Bucuraţi‑vă, că prin rugăciuni îndelungate sufletele vi le‑aţi hrănit;
Bucuraţi‑vă, că, prin versuri scrise cu sânge, poeţii temniţelor v‑au întărit;
Bucuraţi‑vă, că talanţii lui Radu Gyr, pentru voi, Hristos i‑a înmulţit;
Bucuraţi‑vă, că această binecuvântare însutit a rodit;
Bucuraţi‑vă, că şi astăzi bem apă curată din acest izvor;
Bucuraţi‑vă, că sufletelor apăsate de teamă şi frică le este leac tămăduitor;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.
Condacul al 3‑lea:
„Porunceşte‑mi, Iisuse, dacă sunt vrednic de aceasta, să mă răstignesc şi eu pe o cruce, alături de Tine”, s‑a rugat Ţie, Doamne, părintele Ioan Negruţiu, când i Te-ai arătat în vis, iar Tu ai plinit cererea sa, dar i‑ai dat şi bucuria învierii. Şi de aceeaşi bucurie i‑ai învrednicit pe toţi noii mucenici şi mărturisitori, pentru care ei Ţi‑au adus în dar cântarea: Aliluia.
Icosul al 3‑lea:
Lumea aceasta vrea să ne amăgească cu patimile şi cu poftele ei, dar noi, cugetând la suferinţele voastre, sfinţilor, ne lepădăm de deşertăciunea ei. Şi, ca nu cumva, fiind înşelaţi de diavol, să pierdem raiul cel preadulce din pricina bunătăţilor celor trecătoare, vă cerem cu stăruinţă să ne fiţi dascăli pe calea mântuirii, pentru care vă zicem unele ca acestea:
Bucuraţi‑vă, cruci fără număr, în jurul crucii lui Hristos răsărite;
Bucuraţi‑vă, monumente netrecătoare, în piatra inimilor noastre dăltuite;
Bucuraţi‑vă, că aţi ridicat catapetesme pentru neamul românesc;
Bucuraţi‑vă, suflete de crin, care aţi înmiresmat pământul strămoşesc;
Bucuraţi‑vă, că prin soarele Hristos ţarinile inimilor voastre au înverzit;
Bucuraţi‑vă, că în Dumnezeu aţi crezut şi fără teamă L‑aţi mărturisit;
Bucuraţi‑vă, că aţi iubit crucea şi pe Cel ce pentru noi S‑a răstignit;
Bucuraţi‑vă, că, luând paharul pătimirii, de înviere v‑aţi învrednicit;
Bucuraţi‑vă, că peste pomenirea voastră rugina nu s‑a aşternut;
Bucuraţi‑vă, că urmaşii voştri candela muceniciei voastre nestinsă o au ţinut;
Bucuraţi‑vă, comori de mare preţ tăinuite în inimile noastre;
Bucuraţi‑vă, icoane scoase la iveală după vremi de lacrimi şi prigoane;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.
Condacul al 4‑lea:
„Aici va fi într‑o zi loc de pelerinaj”, a proorocit Cuviosul Gherasim Iscu despre temniţa de la Târgu Ocna, şi cuvintele sale s‑au adeverit. Dar, mai mult decât atât, Dumnezeu a arătat că şi celelalte temniţe au primit această cunună, căci în toate locurile unde s‑a vărsat sângele creştinilor jertfa a rodit. Iar noi, închinându‑ne cu evlavie în faţa noilor mucenici, Îi cântăm Celui ce le‑a dat răbdare în vremea pătimirii cântarea: Aliluia.
Icosul al 4‑lea:
Mare este soborul mărturisitorilor şi mucenicilor care la Canal şi în coloniile de muncă, la Aiud, la Târgu Ocna, la Piteşti, la Gherla şi în celelalte temniţe au pătimit pentru Hristos. Şi noi, minunându‑ne de acest nor de sfinţi, le aducem aceste laude:
Bucuraţi‑vă, că profeţia Cuviosului Gherasim s‑a adeverit;
Bucuraţi‑vă, că prin voi închisoarea de la Târgu Ocna loc de pelerinaj a devenit;
Bucuraţi‑vă, că tot pământul românesc prin sângele vostru s‑a sfinţit;
Bucuraţi‑vă, că de la Mănăstirea Petru Vodă vestea despre jertfa voastră s‑a răspândit;
Bucuraţi‑vă, că multe mănăstiri şi schituri porţile vi le‑au deschis;
Bucuraţi‑vă, că din focul inimilor voastre mulţime de suflete s‑au aprins;
Bucuraţi‑vă, cei ce aţi defăimat înţelepciunea cea lumească;
Bucuraţi‑vă, că v‑aţi împotrivit celor ce credinţa încercau să o nimicească;
Bucuraţi‑vă, că pe slujitorii fiarei roşii i‑aţi putut înfrânge;
Bucuraţi‑vă, cronicari, care aţi scris nu cu cerneală, ci cu sânge;
Bucuraţi‑vă, că învăţăturile voastre în cugetele noastre înfloresc;
Bucuraţi‑vă, file luminoase din istoria neamului românesc;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.
Condacul al 5‑lea:
Cu bucurie am primit cuvintele noului mucenic Valeriu Gafencu, prin care ne‑a vorbit tot soborul sfinţilor închisorilor: „Sunt fericit că mor pentru Hristos. Totul e o minune. În măsura în care mi se va îngădui, de acolo de unde mă voi afla, mă voi ruga pentru voi şi voi fi alături de voi”. Iar noi, nădăjduind că prin aceste rugăciuni jertfelnice vom avea parte de mila lui Dumnezeu, Îi cântăm: Aliluia.
Icosul al 5‑lea:
S‑a arătat Preasfânta Născătoare de Dumnezeu noului mucenic Valeriu şi i‑a zis: „Eu sunt dragostea ta! Să nu te temi! Să nu te îndoieşti! Biruinţa va fi a Fiului meu!” Iar noi, crezând cuvintelor ei, ale Maicii lui Hristos, Cel ce este Calea, Adevărul şi Viaţa cea adevărată, vă lăudăm, sfinţilor, cu laude ca acestea:
Bucuraţi‑vă, că veţi fi martori ai biruinţei Fiului lui Dumnezeu;
Bucuraţi‑vă, că în momentele de ispită vă cerem ajutorul mereu;
Bucuraţi‑vă, că Maica Domnului cu sfântul ei acoperământ v‑a acoperit;
Bucuraţi‑vă, că în temniţe şi deportări ca nişte îngeri aţi vieţuit;
Bucuraţi‑vă, că pentru adevăr v‑aţi învrednicit să suferiţi;
Bucuraţi‑vă, că din pilda voastră iau putere să reziste cei prigoniţi;
Bucuraţi‑vă, cei ce cu rugăciunea lui Iisus v‑aţi îndeletnicit;
Bucuraţi‑vă, că prin pătimiri îndelungate pe scara raiului v‑aţi suit;
Bucuraţi‑vă, cei ce aţi simţit harul lui Hristos ca o putere nebiruită;
Bucuraţi‑vă, că El nicio lacrimă a voastră nu a lăsat‑o nerăsplătită;
Bucuraţi‑vă, că după ce aţi urcat muntele suferinţei v‑aţi odihnit;
Bucuraţi‑vă, că cetele sfinţilor cu mare cinste v‑au primit;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.
Condacul al 6‑lea:
„Doamne, Ţie îţi închin toată suferinţa mea. Pe cei ce m‑au torturat iartă‑i, miluieşte‑i şi‑i sfinţeşte pe dânşii. Iar dacă au nevoie de zile din zilele mele, sunt gata să le dau, căci comoara sufletului şi a minţii e să iubeşti, pentru a putea ierta”, s‑a rugat Ţie, Hristoase, părintele Vasile Pătraşcu, povăţuindu‑ne să îi iertăm pe toţi vrăjmaşii şi prigonitorii noştri, pentru a‑Ţi putea aduce cântarea de laudă: Aliluia.
Icosul al 6‑lea:
Cu limbă de moarte noii mucenici ne‑au cerut să nu îi răzbunăm, arătându‑ne că răzbunarea e doar a Ta, Doamne, şi că doar prin iubirea vrăjmaşilor noştri vom putea păstra în inimile noastre harul Sfântului Duh. Iar noi, dascăli ai iubirii de vrăjmaşi avându‑i pe noii mărturisitori, le aducem aceste laude:
Bucuraţi‑vă, că, văzând pilda voastră, să vă urmăm ne ostenim;
Bucuraţi‑vă, că, ruşinaţi fiind de răbdarea voastră, răutatea şi ura le părăsim;
Bucuraţi‑vă, că prin smerenia voastră pe unii torţionari i‑aţi îmblânzit;
Bucuraţi‑vă, că aceştia au cunoscut că în inimile voastre Hristos S‑a sălăşluit;
Bucuraţi‑vă, că, pentru rugăciunile voastre, în adevăratul Dumnezeu au crezut;
Bucuraţi‑vă, că prin voi fiii risipitori pe Tatăl ceresc L‑au cunoscut;
Bucuraţi‑vă, cei ce ne‑aţi învăţat ca pe vrăjmaşi să îi iubim;
Bucuraţi‑vă, că ne îndemnaţi ca prin iubire să îi biruim;
Bucuraţi‑vă, că puterea iertării v‑a fost leac pentru suflete şi v‑a întărit;
Bucuraţi‑vă, că, plinind porunca iertării, aţi ajuns în raiul preadorit;
Bucuraţi‑vă, că prin faptele voastre aţi mărturisit că Evanghelia poate fi urmată;
Bucuraţi‑vă, că celula întunecată a devenit prin rugăciune cămară luminată;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.
Condacul al 7‑lea:
Văzând cu duhul mai înainte adormirea sa şi mai apoi, după cincisprezece ani, adormirea soţiei sale, părintele Ilie Lăcătuşu ne‑a arătat că Dumnezeu a rânduit ca sfintele sale moaşte, întregi şi neputrezite, să nu zacă în mormânt, ci să fie scoase la lumină, pentru a fi puse la închinare. Şi noi, auzind mulţimea minunilor de tot felul făcute de Dumnezeu prin părintele Ilie, cântăm: Aliluia.
Icosul al 7‑lea:
Când de praznicul Sfinţilor Trei Ierarhi li s‑a cerut deţinuţilor să intre în apa îngheţată a deltei, ca să adune stuf, şi paznicii erau pregătiţi să îi împuşte pentru nesupunere, s‑a auzit glasul părintelui Ilie, care a zis: „Să intrăm în apă, că Maica Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi ne vor scoate nevătămaţi. Că, altfel, vom fi împuşcaţi”. Şi, pentru credinţa lui, a apărut soarele, care a alungat gerul, încălzindu‑i, şi, deşi au muncit multă vreme în apă, nu s‑au îmbolnăvit, căci i‑a acoperit harul Sfântului Duh. Iar noi zicem cu uimire aceste laude:
Bucuraţi‑vă, că aţi cerut ajutorul sfinţilor şi, primindu‑l, v‑aţi sfinţit;
Bucuraţi‑vă, că asemenea sfinţilor mucenici din vechime aţi pătimit;
Bucuraţi‑vă, că pe cei apăsaţi de neputinţe de tot felul îi ocrotiţi;
Bucuraţi‑vă, că pe cei biruiţi de povara deznădejdii îi ridicaţi;
Bucuraţi‑vă, trâmbiţe, care mustraţi păcatul, arătând calea cea dreaptă;
Bucuraţi‑vă, că urechile inimilor noastre aud a voastră şoaptă;
Bucuraţi‑vă, că pe cei păcătoşi îi chemaţi la pocăinţă;
Bucuraţi‑vă, că, schimbându‑şi vieţile, varsă lacrimi de umilinţă;
Bucuraţi‑vă, că sufletele rătăcite le chemaţi la Biserica cea adevărată;
Bucuraţi‑vă, că celor care vă cer ajutorul le răspundeţi de îndată;
Bucuraţi‑vă, că părintele Ilie Lăcătuşu mărturiseşte harul care v‑a acoperit;
Bucuraţi‑vă, că pe cei ce s‑au închinat la sfintele voastre moaşte i‑aţi sprijinit;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.
Condacul al 8‑lea:
Semn dumnezeiesc I‑au cerut lui Hristos cărturarii şi fariseii, dar El le‑a răspuns că, dacă nu vor crede în învăţătura lui Moise şi a proorocilor, nu vor crede nici dacă ar învia morţii. Iar noi, văzându‑i pe urmaşii fariseilor batjocorind minunea neputrezirii sfintelor moaşte ale părintelui Ilie Lăcătuşu şi tăgăduind minunea izvorârii de mir şi de bună‑mireasmă din moaştele pătimitorilor, nu ne smintim, ci prin ele ne întărim în credinţă, cântându‑I lui Dumnezeu: Aliluia.
Icosul al 8‑lea:
De multe ori au izvorât mir din unele sfinte moaşte ale mucenicilor şi mărturisitorilor, la care închinându‑se unii bolnavi au primit vindecare. Cum să înţelegem, Doamne, această minune? Nepricepuţi suntem şi ne e teamă că, pentru puţinătatea credinţei noastre, nu suntem vrednici de asemenea daruri. Dar ştim că bineplăcut Îţi este să îi lăudăm pe aceşti robi aleşi ai Tăi şi, de aceea, zicem:
Bucuraţi‑vă, că mari şi grabnici făcători de minuni v‑aţi arătat;
Bucuraţi‑vă, că, prin rugăciunile voastre, cei suferinzi de boală au scăpat;
Bucuraţi‑vă, că, răsplătindu‑vă ostenelile, Hristos v‑a proslăvit;
Bucuraţi‑vă, că sfintele voastre moaşte în toată lumea le‑a împărţit;
Bucuraţi‑vă, că la Iaşi de mai multe ori mir şi bunămireasmă au izvorât;
Bucuraţi‑vă, că această minune în multe mănăstiri şi biserici s‑a mai văzut;
Bucuraţi‑vă, că de mireasmă cerească pe credincioşi i‑aţi umplut;
Bucuraţi‑vă, că ritorii care batjocoreau darul dumnezeiesc au tăcut;
Bucuraţi‑vă, că înţelepciunea cea deşartă a defăimătorilor o aţi ruşinat;
Bucuraţi‑vă, că pe cei slabi în credinţă i‑aţi întărit;
Bucuraţi‑vă, că, auzind aceasta, credincioşii s‑au veselit;
Bucuraţi‑vă, că cei ce se împotriveau cinstirii voastre au amuţit;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.
Condacul al 9‑lea:
A venit pe pământul românesc părintele Ivan cel străin, pentru ca predania Mănăstirii Optina să aducă şi aici roade de mare preţ. Şi, lăsându‑se mistuiţi de focul rugului aprins al rugăciunii lui Iisus, mulţi robi ai lui Hristos au răbdat cu curaj răzbunarea diavolească, căci au fost aruncaţi în temniţă, unde I‑au cântat lui Dumnezeu fără teamă: Aliluia.
Icosul al 9‑lea:
„Ai vrut să dai foc comunismului cu Rugul aprins”, i‑a spus acuzator anchetatorul părintelui stareţ Daniil de la Rarău, mărturisind fără să vrea că cea mai importantă rezistenţă împotriva duşmanilor Sfintei Biserici este rugăciunea şi nevoinţa. Iar noi, vrând să aprindem candela inimilor noastre cu acest foc dumnezeiesc, vă zicem vouă, celor ce aţi urcat pe treptele rugăciunii ca sfinţii din vechime:
Bucuraţi‑vă, ruguri aprinse de focul nematerialnic al rugăciunii;
Bucuraţi‑vă, că, fiind înţelepţi ca şerpii, aţi dărâmat idolii minciunii;
Bucuraţi‑vă, că cei puternici ai lumii acesteia de voi se temeau;
Bucuraţi‑vă, că în arena muceniciei sfinţii îngeri vă încurajau;
Bucuraţi‑vă, că prigonitorii să vă îngenuncheze nu au reuşit;
Bucuraţi‑vă, că, la vreme de ispită, cu rugăciunea lui Iisus v‑aţi hrănit;
Bucuraţi‑vă, chipuri senine, care răspândiţi lumina Filocaliei;
Bucuraţi‑vă, că ne chemaţi să urmăm predania sfinţeniei;
Bucuraţi‑vă, că zeghea voastră a fost mai preţioasă decât odăjdiile aurite;
Bucuraţi‑vă, lumânări, care aţi ars pe altarul vieţuirii curate;
Bucuraţi‑vă, că ne îndemnaţi să ne luptăm cu poftele trupeşti;
Bucuraţi‑vă, că ne izbăviţi de ispitele diavoleşti;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.
Condacul al 10‑lea:
La Baia Sprie, pregătindu‑se să prăznuiască în adâncul pământului Învierea lui Hristos, deţinuţii desenau pe pereţii minei semnul crucii, spunând: „E semnul izbăvirii şi vrem să‑l vedem peste tot. Noi suntem creştini şi credem că şi de la crucea Domnului putem primi ajutor”. Şi, fără să se teamă să mărturisească credinţa în Hristos, Îl lăudau pe Dumnezeu, căruia noi Îi cântăm: Aliluia.
Icosul al 10‑lea:
Deţinuţii şi‑au făcut clopote din sfredele, anunţând începutul sfintei slujbe de Paşti, iar preoţii, neavând odăjdii, în salopete au slujit, aducând în inimile pătimitorilor bucuria creştinilor din catacombele Romei. Şi, cântând fără teamă imnul învierii lui Hristos, au arătat cu toţii că Domnul învierii în inimile lor era viu. Iar noi, uimindu‑ne de curajul lor, vă aducem cântări de laudă:
Bucuraţi‑vă, cei ce nu v‑aţi temut de moarte, pentru că aţi crezut în Cel înviat;
Bucuraţi‑vă, cei ce în viaţă crucea ca jugul cel de folos aţi purtat;
Bucuraţi‑vă, cei ce aţi fost în oastea lui Hristos ostaşi neînfricaţi;
Bucuraţi‑vă, că prin semnul sfintei cruci aţi fost binecuvântaţi;
Bucuraţi‑vă, că nici chinurile groaznice nu v‑au putut înspăimânta;
Bucuraţi‑vă, că de Dumnezeu nimic nu v‑a putut îndepărta;
Bucuraţi‑vă, că uneltirile celor ce vă chinuiau s‑au surpat;
Bucuraţi‑vă, că socotelile lor în chip minunat s‑au spulberat;
Bucuraţi‑vă, că unii dintre voi, după căderi grele, v‑aţi ridicat;
Bucuraţi‑vă, că, prin pocăinţă, la măsuri duhovniceşti înalte v‑aţi înălţat;
Bucuraţi‑vă, că mulţi dintre cei din urmă cei dintâi s‑au arătat;
Bucuraţi‑vă, că în aceştia puterea dumnezeiască şi mai mult a lucrat;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.
Condacul al 11‑lea:
Nu doar pe pământul românesc, ci din Muntele Athosului până în Ţara Sfântă vestea despre mulţimea minunilor voastre s‑a răspândit, şi cei de alte neamuri au priceput măsura sfinţeniei voastre. Iar noi, văzând că Dumnezeu nu a ţinut sub obroc lumina mărturiei pe care aţi dat‑o, Îi mulţumim, cântându‑I: Aliluia.
Icosul al 11‑lea:
Niciun cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor voastre, sfinţilor, că prin rugăciunile voastre sufletele slabe se întăresc, cei căzuţi în păcate se ridică, bolnavii se tămăduiesc şi cei deznădăjduiţi află mângâiere cerească. Şi noi, primind chemarea voastră la jertfă ca un testament de mare preţ, vă aducem din prinosul inimii aceste cântări:
Bucuraţi‑vă, preoţi, care aţi adus lumina lui Hristos în întunericul temniţelor;
Bucuraţi‑vă, credincioşi, care cu suferinţe v‑aţi umplut sacul sufletelor;
Bucuraţi‑vă, tineri, care nu aţi avut tinereţe, căci I‑aţi dăruit‑o lui Hristos;
Bucuraţi‑vă, că, în loc să căutaţi slava acestei lumi, aţi ales cele mai de jos;
Bucuraţi‑vă, că, renunţând la desfătări, aţi dobândit bucuria cea netrecătoare;
Bucuraţi‑vă, că Dumnezeu a îndulcit zilele voastre amare;
Bucuraţi‑vă, femei, care mucenicelor de demult v‑aţi asemănat;
Bucuraţi‑vă, bătrâni, care prin adevărata înţelepciune v‑aţi încununat;
Bucuraţi‑vă, cei ce ne daţi putere în cugete şi în cuvânt;
Bucuraţi‑vă, că rugăciunile voastre le simţim ca un acoperământ;
Bucuraţi‑vă, că temniţele, lagărele şi coloniile de muncă le‑aţi sfinţit;
Bucuraţi‑vă, că pecetea lui Hristos în sufletele voastre s‑a vădit;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.
Condacul al 12‑lea:
Profetic a fost cuvântul părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa: „Or să se bată cu noi şi morţi; iar noi o să fim alături de voi, ca să ne apăraţi. Şi morţi vom izbândi”. Căci, oricât ar încerca urmaşii prigonitorilor voştri să defaime şi să batjocorească jertfa voastră, voi răsăriţi şi creşteţi ca nişte flori binemirositoare pe pământul inimilor noastre şi, pentru aceasta, Îl lăudăm pe Dumnezeu, Cel ce v‑a proslăvit, cântând: Aliluia.
Icosul al 12‑lea:
Tânărului aflat pe patul de suferinţă i s‑a arătat în vis Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina, ţinând în mâini o raclă cu sfinte moaşte de la Aiud, şi prin aceasta ne‑a îndemnat să înţelegem că mari sunt darurile pe care le‑aţi primit de la Hristos. Iar noi, uimindu‑ne de această arătare minunată, îndrăznim a vă cere să fiţi mijlocitori pentru noi în faţa tronului ceresc şi vă aducem cântări de laudă:
Bucuraţi‑vă, că Sfântul Nectarie a vădit urcuşul vostru duhovnicesc;
Bucuraţi‑vă, că astfel v‑a arătat podoabe ale neamului românesc;
Bucuraţi‑vă, că suntem fiii pătimirii voastre însângerate;
Bucuraţi‑vă, când vestim minunile voastre nenumărate;
Bucuraţi‑vă, apărători ai celor care fără teamă vă cinstesc;
Bucuraţi‑vă, sfinţi care staţi împotriva celor ce şi acum vă prigonesc;
Bucuraţi‑vă, ai celor care dau mărturie despre sfinţenia voastră, ocrotitori;
Bucuraţi‑vă, ai celor aflaţi în ceaţa ispitelor, luminători;
Bucuraţi‑vă, că, prin rugăciunile voastre, pe cei slabi îi întăriţi;
Bucuraţi‑vă, că aţi înviat după ce pe crucea pătimirii aţi fost răstigniţi;
Bucuraţi‑vă, ai celor ce merg pe urmele paşilor voştri, luminători;
Bucuraţi‑vă, ai celor care vor să Îl mărturisească pe Hristos, povăţuitori;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.
Condacul al 13‑lea:
O, sfinţilor mucenici şi mărturisitori, care prin jertfele voastre sunteţi pilde vii înaintea ochilor inimilor noastre, rugaţi‑vă lui Dumnezeu pentru noi, ca să ducem lupta cea bună cu patimile, cu poftele şi cu înţelepciunea acestui veac, ca, stând împotriva prigonitorilor lui Hristos din vremurile noastre, să dăm mărturia cea bună cu dreaptă socoteală, cu curaj şi putere multă, cântând: Aliluia.
Acest condac se zice de trei ori.
Apoi se zice Icosul întâi:
Să ne ridicăm din somnul cel de moarte…
şi Condacul întâi:
Îngerii păzitori din cer au fost trimişi…
Rugăciune
Sfinţilor noi mucenici şi mărturisitori, rugaţi‑vă lui Dumnezeu pentru noi în aceste vremuri de grea încercare. Aveţi grijă de tot clerul tot şi de tot poporul binecredincios. Nu îngăduiţi ca duşmanul mântuirii noastre să cotropească pământul sufletelor noastre, prin rătăciri şi patimi de tot felul. Ajutaţi‑ne să punem, iară şi iară, început bun mântuirii noastre.
Fiţi călăuzitori ai noştri pe calea mântuirii, povăţuindu‑ne prin părinţii noştri duhovnici. Fiţi sprijinitori ai celor care vor să lepede înţelepciunea acestei lumi şi să dobândească înţelepciunea cea adevărată. Fiţi întăritori ai celor care, din pricina fricii, se feresc să dea mărturia cea bună. Ridicaţi‑i pe cei căzuţi în groapa păcatelor. Celor bolnavi uşuraţi‑le suferinţele, celor necăjiţi daţi‑le cele de trebuinţă.
Voi, care aţi răbdat foamea, şi setea, şi frigul, şi arşiţa, şi golătatea, aţi primit de la Dumnezeu darul de a‑i mângâia pe cei aflaţi în nevoi de tot felul. Vrem să vedem lucrarea voastră în vieţile noastre, vrem să fim martori ai mijlocirii voastre minunate. Îmblânziţi‑i pe cei care şi acum vă prigonesc, potoliţi‑i pe cei care şi acum vă defaimă. Rugaţi‑vă lui Dumnezeu să răspândească în tot locul mărturia despre pătimirea şi sfinţenia voastră. Daţi‑ne putere, sfinţilor, să mergem pe urmele voastre, ca să fim cu adevărat urmaşii rugăciunilor voastre.
Ajutaţi‑ne să zugrăvim în inimile noastre icoanele voastre, şi să vă lăudăm până în ceasul din urmă al vieţii noastre, slăvindu‑L pe Dumnezeu cel în Treime lăudat, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciune pentru proslăvirea noilor mucenici
Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce i‑ai păzit pe cei trei tineri şi pe Daniel în cuptorul cel de foc, Cel ce i‑ai întărit pe mărturisitorii ultimei prigoane să dea mărturia cea bună în faţa prigonitorilor, primeşte de la noi această puţină rugăciune. Sădeşte, Hristoase Dumnezeule, jertfa lor ca o sămânţă pe pământul inimii noastre. Să fie această sămânţă aducătoare de roadă bună, să ne fie nouă spre început bun mântuirii şi dătătoare de curajul mărturisirii adevărului în faţa celor care îl batjocoresc. Fă, Doamne, ca pilda lor să nu fie dată uitării, ci din ea să se hrănească fiii Bisericii celei dreptslăvitoare. Fă ca virtuţile şi jertfa lor să mustre lenevia şi negrija noastră, şi să primim această mustrare spre îndreptarea noastră.
Cerut‑a oarecând Sfânta Maria Magdalena trupul Tău, zicând Grădinarului: „Doamne, spune‑mi unde l‑ai pus, şi eu îl voi lua”. Tot aşa noi cădem înaintea Ta, rugându‑ne Ţie cu nădejdea că ne vei ierta îndrăzneala şi nu vei trece cu vederea cererea noastră: „Doamne, arată‑ne nouă locurile în care se află sfintele moaşte ale mărturisitorilor Tăi, ca aflându‑le să le cinstim cu evlavie”. Şi dacă din pricina păcatelor noastre nu am fost vrednici să ne închinăm lor, ne rugăm Ţie cu zdrobire de inimă, Doamne, să nu laşi sfintele moaşte ale robilor Tăi să zacă în uitare, ci scoate‑le la lumină, pentru a primi închinarea cuvenită.
Ca închinându‑ne cu evlavie, să ne putem bucura şi de cinstirea lor în Biserica Ta, după cum li se cuvine, împreună cu a cetelor de sfinţi mucenici şi mucenice. Şi împreună cu ei să Îţi aducem slavă, cinste şi închinăciune Ţie, Dumnezeului cel în Treime lăudat, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
ganduri din ortodoxie 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.