saptamana – glasul 7

Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – SÂMBĂTĂ SEARA glas 7

Cântarea 1-a, Irmos:

Cu voia Ta, Doamne, întru învârtoşare pământească s-a schimbat firea apelor, cea mai înainte lesne curgătoare; pentru aceasta neudat pedestru trecând Israil, a cântat Ţie cântare de biruinţă.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Ca o veselie a cântărilor, ca o cântare ce veseleşte pe Dumnezeu, ca o slavă pentru mulţumire îţi aducem ţie, Curată, aceasta [adică] «bucură-te», că din scârbă ne-ai dăruit nouă bucurie.

Nu vom tăcea, Fecioară Prealăudată, darul milei tale şi puterea acoperământului tău, ci propovăduim acum că ne-ai mântuit pe noi din cumplitele primejdii.

Slavă …

Izbăvindu-ne din multe feluri de ispite şi din primejdii, cu rugăciunile tale cele de Maică, Prealăudată, cu o unire şi cu căldură şi cu glasuri de mulţumită lăudându-te, cântăm ţie cântare de biruinţă.

Şi acum …

Fiind aurită cu bunătăţile, ca şi cu nişte ciucuri de aur, Preacurată, şi fiind înfrumuseţată cu adevărat cu darurile Duhului, ca o Mireasă a Tatălui, te-ai arătat Maică a lui Dumnezeu.

Cântarea a 3-a, Irmos:

Cela ce ai întărit din început cerurile cu Cuvântul Tău cel Atotputernic, Doamne, Mântuitorule, şi cu Duhul cel Atotlucrător şi Dumnezeiesc toată puterea lor, întăreşte-mă pe piatra cea neclătită a mărturisirii Tale.

Pe mărimea dumnezeieştii bucurii, ca pe o dăruitoare a noastră de întreaga înţelepciune, să o întâmpinăm cu bună credinţă şi cu glasuri de mulţumire, aducându-i ei pe «bucură-te», ca unei folositoare a noastră.

Maică nenuntită, noi cei ce ne-am izbăvit prin tine de primejdii şi prin tine am câştigat bucuria, ca pe o dătătoare bună şi părtinitoare slăvită, toţi te slăvim.

Slavă …

Maică a lui Hristos Dumnezeu, având rugăciunea ta cea dumnezeiască ca o izbăvitoare de greşeli şi de primejdii, toţi te lăudăm cu credinţă şi cu glasuri de mulţumită, ca pe o pricinuitoare a bunătăţilor.

Şi acum …

Izvorule al bucuriei celei fără de moarte, izvorăşti curgerile bucuriei de tămăduiri celor ce sunt întru primejdii şi pe toţi îi mântuieşti, ceea ce eşti Curată, ca o neîncetată dătătoare de bunătăţi a noastră de la Dumnezeu.

Cântarea a 4-a, Irmos:

Auzit-am taina iconomiei Tale, Hristoase Dumnezeule, ale Celui ce sânurile Părinteşti nu Le-ai lăsat şi pe pământ Te-ai pogorât, şi Te-am proslăvit, Unule Iubitorule de oameni.

Cei ce ne-am izbăvit din primejdii, prin solirile tale, Fecioară, bucurându-ne, îţi aducem această cântare vrednică, adică: Bucură-te, Curată.

Păcatele patimilor au ridicat asupra noastră multe primejdii, dar dumnezeiescul tău acoperământ, Preacurată, pe noi ne-a izbăvit.

Slavă …

Cântare de mulţumire cu mâinile sufletului îţi aducem ţie, Fecioară, săltând cu dumnezeieştile cântări, cădin multe necazuri ne-ai izbăvit.

Şi acum …

Fericiţi sunt cu adevărat cei ce te cinstesc pe tine, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, că prin tine de păcat şi de necaz ne-am izbăvit.

Cântarea a 5-a, Irmos:

Noapte neluminoasă eşti necredincioşilor, Hristoase, iar credincioşilor Luminare întru desfătarea dumnezeieştilor Tale cuvinte; pentru aceasta la Tine mânec şi laud Dumnezeirea Ta.

Pe Biruitorul păcatului L-ai născut credincioşilor, Fecioară, şi din primejdii şi din dureri lumea s-a mântuit; pentru aceasta şi noi, ce-i ce ne-am izbăvit din necaz, «bucură-te» strigăm ţie.

Noi cei cuprinşi cu multe feluri de ispite, Preacurată Stăpână, şi deznădăjduiţi pentru mâhniciunea şi necazul şi cumplita înconjurare, pe tine nădejde de veselie te-am câştigat.

Slavă …

Ca o păzitoare a mântuirii, credincioşilor şi a robilor tăi, Curată, goneşti primejdiile şi îi păzeşti nevătămaţi; pentru aceasta, noi părtaşii bunătăţilor tale celor multe, cu cântări îţi mulţumim.

Şi acum …

Mulţumim ţie, Preacurată Stăpână, că prin tine neam izbăvit din multe păcate şi neputinţe, şi din dureri şi din cumplite primejdii, ceea ce eşti nădejdea cea tare a credincioşilor tăi robi.

Cântarea a 6-a, Irmos:

Cela ce înot în valul grijilor lumeşti şi mă înec de păcatele cele împreună înotătoare, şi mă arunc la fiara cea stricătoare de suflet, ca Iona strig Ţie, Hristoase: Din adâncul cel purtător de moarte, scoate-mă.

Limbile îngereşti, depline fiind ele, nu pot a propovădui laudele tale, Preacurată, iar noi acum, ca nişte robi, pe «bucură-te», cuvântul lui Gavriil împrumutând, ţi-l aducem ţie.

Căzând întru adâncul mâhniciunii şi al înconjurării prin păcatele noastre, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, Curată, ne-am izbăvit de nevoia primejdiilor.

Slavă …

Preacurată, pe toată lumea ai îndatorat-o a-ţi mulţumi, şi a lăuda şi a slăvi cu bună credinţă darul tău, că prin tine ne izbăvim de primejdii şi de necazuri.

Şi acum …

În noapte şi în zi, la arătare şi în ascuns, toţi nădăjduim la ajutorul tău, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, şi cu cinste te slăvim.

Sedealna:
Răsărit al Soarelui celui gândit te-ai făcut, Fecioară, Care a venit către apusurile firii noastre; ci ca ceea ce ai îndrăzneală pe Acesta roagă-L, Născătoare de Dumnezeu Prealăudată, ca să slobozească din greşelile cele fără de număr sufletele noastre.

Cântarea a 7-a, Irmos:

Cuptorul cel ce ardea cu foc de demult, tinerii l-au arătat izvorâtor de rouă, pe Unul Dumnezeu lăudându-L şi zicând: Dumnezeul părinţilor, Cel preaînălţat şi preaslăvit.

Maica lui Dumnezeu, «bucură-te» îţi aducem ţie cu mulţumire, că prin tine ne-am izbăvit cu adevărat din toată greutatea, şi cu un glas strigăm: Întru bucurie şi veselie pe tine te mărim.

Seara ne-am sălăşluit întru plânsul necazurilor celor din năpădirea relelor, dar rugându-ne, Fecioară, acoperământului tău, celui cu dumnezeiască cuviinţă, am aflat bucuria; că tu, Curată, ne-ai izbăvit pe noi dintru tot necazul.

Slavă …

Ca o dumnezeiască scăpare, toţi câştigând către Dumnezeu acoperământul tău, întru ispite, şi în prigoane şi în păcate la tine cădem şi prin tine dobândim izbăvire, Curată.

Şi acum …

Cu gura şi cu duhul pururea propovăduim darul solirii tale, că printr-însul toţi ne izbăvim şi de ispite, şi de tiranie, şi de necazul cel greu şi de patimi.

Cântarea a 8-a, Irmos:

Rugul cel nears împreunându-se …

Ca cei ce ne-am izbăvit din viforul păcatului şi al patimilor şi al ispitelor prin rugăciunile tale, Născătoare de Dumnezeu, cu glas de mulţumită «bucură-te» strigăm ţie, ca cei ce prin tine, ceea ce eşti bună, ne-am mutat din scârbă întru bucurie.

Întru durerea primejdiilor strigând către tine, ceea ce eşti bună, nu ne-ai trecut cu vederea, ci ascultând rugăciunea noastră cea săracă, ne-ai izbăvit din mare necaz; pentru aceasta lăudăm cu credinţă solirea ta, Preacurată.

Binecuvântăm pe Tatăl …

Pricina păcatelor şi a greşelilor acum au ridicat asupra noastră necazuri de primejdii, de patimi şi ispite sălbatice de la oameni; ci cu dumnezeieştile tale rugăciuni, Născătoare de Dumnezeu, ne-am izbăvit de vrăjmaşi cu preaslăvire.

Şi acum …

Hristoase, Dătătorule de bine, îndurările Tale se trimit neîncetat peste toţi cu adevărat, prin rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine; că întru aceasta dobândim mila Ta, Milostive Mântuitorule, noi creştinii.

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

Rugul cel nears împreunându-se cu focul în Sinai, pe Dumnezeu cunoscut L-a făcut lui Moisi, celui zăbavnic la limbă şi gângav, şi pe cei trei tineri, râvna lui Dumnezeu cântăreţi nebiruiţi de foc i-a arătat; toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a, Irmos:

Ceea ce nu prin ispitirea stricăciunii ai purtat în pântece şi Cuvântului Celui întru tot Meşter trup I-ai împrumutat, Maică neispitită de bărbat, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, lăcaşul Celui nesuferit, încăperea Celui nemărginit, a Făcătorului tău, pe tine te mărim.

Împreună cu îngerul Gavriil, cu glas de strigare, «bucură-te», după vrednicie îţi aducem acum ţie, Fecioară, că prin rugăciunile tale, Născătoare de Dumnezeu, ne izbăvim de multe feluri de ispite.

Bucurie şi săltare şi veselie dumnezeiască nouă ni s-a înmulţit de la Dumnezeu, că iată, cei ce plângem cumplit, ne bucurăm prin rugăciunile tale, Fecioară neispitită de nuntă.

Slavă …

Jertfă de laudă jertfesc ţie, Fecioară, şi cu limba şi cu glasul, precum m-am făgăduit, neîncetat dându-ţi cântarea cea de mulţumire; prin tine, în ziua necazului izbăvindu-mă.

Şi acum …

Cu bună credinţă ne bucurăm împreună de Dumnezeiasca ta Naştere, Preacurată, că din necaz şi din ispite ne-ai izvorât nouă bucurie; pentru aceasta şi noi cu mulţumire ţie împlinim cântarea.

*

Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – DUMINICĂ SEARA glas 7

Cântarea 1-a, Irmos:

Lui Dumnezeu, Celui ce a ajutat lui Moisi în Egipt de a scos pe Israil, Aceluia Unuia să-I cântăm, căci cu slavă S-a proslăvit.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Ceea ce ai născut Adâncul îndurării şi pe Dătătorul milostivirii şi Noianul cel nemărginit al iubirii de oameni, Fecioară iubitoare de bine, usucă noianurile cele neînotate ale fărădelegilor mele.

Mintea noastră nu poate, Prealăudată, cu graiuri a te binecuvânta şi cu laude a te cinsti. Pentru aceasta, în loc de graiuri aducând ţie credinţă, cere iertare.

Slavă …

Având milostivirea ca un firesc şi întâi şi chiar semn, şi firească osebire, Unule Dumnezeule al părinţilor şi Doamne al milei, miluieşte-mă şi mă mântuieşte.

Şi acum …

Vino, suflete ticăloase, mai înainte de sfârşit, cu fierbinţeală să ne închinăm şi cu dinadinsul să cădem la Născătoarea de Dumnezeu, ca prin mijlocirile acesteia să dobândim milă în ceasul judecăţii.

Cântarea a 3-a, Irmos:

Întăritu-s-a inima mea întru Domnul, înălţatu-s-a fruntea mea întru Dumnezeul meu; lărgitu-s-a gura mea asupra vrăjmaşilor mei; veselitu-m-am de mântuirea Ta.

Ca tâlharul, din suflet strig Ţie «pomeneşte-mă»; ca desfrânata plâng şi mă tânguiesc; ca Manase strig «păcătuit-am», ca vameşul necontenit din inimă suspin; Doamne Dumnezeul meu, mântuieşte-mă, pentru Născătoarea de Dumnezeu.

Ceea ce eşti slava lumii, prea proslăvită Fecioară, care ai născut pe Dumnezeu cu preaslăvire, învredniceşte slavei celei dumnezeieşti pe cei ce te slăvesc ca pe o Născătoare de Dumnezeu.

Slavă …

Când vei veni, Iisuse Împărate, Dumnezeule, Cel prea veşnic Judecător, împreună cu slujitorii cei de foc şi cu oştile cele de văpaie, ca să judeci viii şi morţii şi sărăsplăteşti fiecăruia cele vrednice de lucrurile lui, atunci mântuieşte-mă, pentru ceea ce Te-a născut.

Şi acum …

Întinat fiind cu dezmierdările, pe tine, cea neîntinată Fecioară, te rog să mă izbăveşti de toată întinăciunea trupului şi să-mi dai plâns curăţitor neîncetat şi lacrimă stingătoare de văpaia gheenei.

Cântarea a 4-a, Irmos:

Acoperit-au cerurile, Hristoase Dumnezeule, întru iconomia Ta, bunătatea nespusei Tale înţelepciuni, Iubitorule de oameni.

La înfricoşata şi judecătoarea Ta venire, Iisuse Hristoase Dumnezeule, când îngerii vor sta înaintea Ta, şi toată zidirea, Te rog să nu mă ruşinezi pe mine, pentru solirile celeia ce Te-a născut.

În ispite scăpare, în primejdii grabnică ajutătoare şi în toate felurile de înconjurări gata şi iute sprijinitoare te am pe tine, Stăpână.

Slavă …

Împiedicat fiind cu laţurile sataniceşti ale dezmierdărilor, cădere cumplită am căzut; ci Tu, Hristoase, zdrobeşte pe toţi cei ce se scoală asupra mea, rogu-mă, pentru Maica Ta.

Şi acum …

Livadă mult înflorită te-ai arătat, grădină bine mirositoare şi rai bine înfrunzit, ceea ce cu mirosurile cele dulci mirositoare ale darurilor tale, ai suflat reaua putoare a lumii, Prealăudată.

Cântarea a 5-a, Irmos:

Mânecă duhul meu către Tine, Dumnezeule, pentru că Lumină eşti şi poruncile Tale s-au făcut vindecări robilor Tăi, Iubitorule de oameni.

Cu lucrurile Te-am întărâtat, cu cuvintele Te-am amărât, Cuvinte, pentru aceasta cad şi strig Ţie: Cu cuvântul Tău, de lucrurile cele necinstite izbăveşte-mă şi îndreptează-mă către lucrurile pocăinţei, pentru ceea ce fără de sămânţă Te-a născut.

Plouă-mi mie o picătură a milostivirii tale, de Dumnezeu Născătoare, şi şterge păcatele mele cele multe, şi bubele şi semnele rănilor pierde-le, ceea ce ai născut pe Doctorul tuturor.

Slavă …

Suspin şi mă mâhnesc, socotindu-mi păcatele mele cele vrednice de multe suspine. Pentru aceea cad la Tine, Unule fără de păcate: Mântuitorule, mântuieşte-mă pe mine cel mult păcătos, pentru ceea ce Te-a născut.

Şi acum …

Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, spre tine mi-am pus nădejdea mea şi aşteptarea mântuirii mele. Tu să-mi fii mie şi aici acoperământ, şi în veacul ce va să fie.

Cântarea a 6-a, Irmos:

Iona din pântecele iadului a strigat: Scoate din stricăciune viaţa mea. Iară noi strigăm Ţie: Atotputernice Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi.

Cela ce ai mântuit pe vameşul, care numai un suspin din inimă Ţi-a adus Ţie, Hristoase, şi ai curăţit pe desfrânata, care a vărsat lacrimi, primeşte, ca un Milostiv, şi picăturile cele mici ale lacrimilor mele şi mă mântuieşte, pentru Preacurată Maica Ta.

Ca o pricină a celor frumoase, ca o dăruitoare a celor bune, ca ceea ce ai născut prin Naşterea ta cea fărăde sămânţă, mai presus de cuvânt, pe Cuvântul Cel a toate pricinuitor, învredniceşte-mă, Preacurată, bucuriilor celor de-a pururea vecuitoare şi bunătăţilor celor cereşti.

Slavă …

Cu mintea Te văd pe Tine, Doamne, şezând pe scaunul slavei cel înfricoşat şi nesuferit şi stându-Ţi împrejur cetele tuturor sfinţilor şi ale îngerilor, mă tem şi mă cutremur gândind la lucrurile mele; pentru aceasta cad la Născătoarea de Dumnezeu.

Şi acum …

Ceea ce te-ai arătat încăpere a Dumnezeieştii Firi celei neostenitoare, pe mine cel ce mult m-am ostenit cu păcatele şi cu sarcina lor am obosit, uşurează-mă şi măodihneşte şi mă izbăveşte, Stăpână, de focul cel neostenitor al gheenei.

Sedealna:
Născătoare de Dumnezeu binecuvântată, covârşeşti puterile cereşti, pentru că te-ai arătat Biserică dumnezeiască, ca ceea ce ai născut pe Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre.

Cântarea a 7-a, Irmos:

Cuptorul cel ce ardea L-ai rourat, Mântuitorule, şi ai mântuit pe tinerii cei ce cântau şi grăiau: Bine eşti cuvântat în veci, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.

Pomul cel netrebnic, viţa cea cu totul uscată, smochinul cel ce ţinea locul deşert şi cu frunzele se împodobea, iară rod nu avea, eu sunt, Doamne. Ci cu mila Ta arată-mă bine roditor, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu.

În vremea ieşirii mele, când necazul cel mare va fi aproape de mine şi nu va fi de faţă cine să-mi ajute, şi trebuinţă voi avea de izbăvitor şi de mântuitor, atunci, Născătoare de Dumnezeu, să mă întâmpini şi să mă mântuieşti.

Slavă …

Mare este durerea, mare sila şi nevoinţa cu adevă-rat prea mare, când sufletul se desparte de trup. Atunci, Iubitorule de oameni, împreună cu Maica Ta să-mi daţi mie ajutor.

Şi acum …

Născătoare de Dumnezeu, către tine am întins ochiul inimii mele; să nu mă treci cu vederea, ci dă-mi mie iertare datoriilor, că pe tine singură mijlocitoare te scriu de-asupră-mi.

Cântarea a 8-a, Irmos:

Tinerilor celor din cuptor …

Ca Cela ce ai stăpânirea morţii şi a vieţii, când vei vrea, Judecătorule al viilor şi al morţilor, cu voia Ta din cer cu groază să Te pogori pe pământ, atunci, Milostive, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, fă uitare de voie a răutăţilor mele.

Pe tine, palatul cel curat şi strălucit şi purtător de lumină al lui Iisus şi sălaş cuvântător al Cuvântului, chivot însufleţit, cel mai desfătat decât cerurile şi mai înalt decât pământul, Preacinstită Fecioară, Preacurată Marie, te rog mântuieşte sufletul meu.

Binecuvântăm pe Tatăl …

Fiind legat de mâinile sufletului şi de picioare, cu lanţurile greşelilor mele şi cu funiile răutăţilor mele celor multe, aştept glasul cel ce trimite în foc pe cei ce aşa se află; Mântuitorule, Tu Însuţi mă miluieşte. Zi îngerilor Tăi: «Dezlegaţi-l pe el şi lăsaţi-l să se ducă», pentru ceea ce fără de sămânţă Te-a născut.

Şi acum …

Cer nou te-ai arătat, Născătoare de Dumnezeu, şi rai cuvântător, lăcaş însufleţit, cinstită şi sfântă casă, palat curat al Împăratului Iisus. Biserică slăvită, pe Acesta în pântecele tău încăpându-L cu nestrâmtorare, mai desfătată decât cerurile eşti Fecioară.

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

Tinerilor celor din cuptor urmând, care au primit roua Duhului, cu credinţă strigăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a, Irmos:

Pe ceea ce este Maică mai presus de fire şi dupăfire Fecioară, pe cea una între femei binecuvântată, pe Născătoarea de Dumnezeu cu laude să o mărim.

Cum pe tâlharul printr-un glas binecunoscător raiului l-ai învrednicit, Preabunule; precum ai îndreptat pe vameşul cel ce a suspinat, precum ai miluit pe desfrânata care a lăcrimat, tot aşa, în dar, miluieşte-mă şi pe mine, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale.

Cu tine m-am îmbogăţit, Preasfântă Fecioară, ceea ce eşti cetate a sufletului meu, celui lesne robit, şi zid nesurpat şi scăpare întru toată viaţa mea; cu durerea inimii mă rog ţie: Să-mi stai de faţă şi când mă voi duce din trup.

Slavă …

Hristoase, ca să slobozeşti pe om de patimi, Te-ai făcut Om, pentru milostivirea Ta cea multă, şi Te-ai unit cu patimile cele ucigătoare de patimi; pentru aceasta, Iubitorule de oameni, cu iubire de oameni, vindecă patimile mele cu preacurate Patimile Tale.

Şi acum …

Cu adevărat multe măriri ţi-a făcut ţie Cel puternic, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, precum mai înainte ai proorocit prin Duhul Sfânt; că iată toate neamurile, seminţiile şi limbile te fericesc pe tine, cea cu totul fericită.

*

Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – LUNI SEARA glas 7

Cântarea 1-a, Irmos:

Celui ce a sfărâmat războaiele cu braţul Său şi pe voievozii călărimii i-a cufundat, să-I cântăm Lui ca Izbăvitorului nostru Dumnezeu, că S-a proslăvit.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Având pe Dătătorul înţelepciunii plecându-Se ca un Fiu rugăciunilor tale, dă-mi şi mie, celui ce te laud pe tine, Născătoare de Dumnezeu, o dumnezeiască picătură a cunoştinţei celei de sus.

Omoară-mi poftele trupului meu cele dezmierdătoare şi adormi, Preacurată, pornirile mele cele pătimaşe, şi pe sufletul meu cel omorât înviază-l, ca una ce ai născut Viaţa.

Slavă …

Noaptea păcatului cuprinzând mintea mea, a făcut-o neguroasă şi neagră şi întunecată; ci Tu, Cuvinte, Soarele dreptăţii, luminează-mă cu lumina pocăinţei, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale.

Şi acum …

Puterea Celui Preaînalt te-a umbrit pe tine, Fecioară, şi Duhul cel Sfânt a venit peste tine şi S-a sălăşluit întru tine. Pentru aceea, pe Unul din Treime negrăit L-ai născut cu trup, Prealăudată.

Cântarea a 3-a, Irmos:

Cel ce ai întărit cerurile cu cuvântul şi ai întemeiat temelia pământului peste ape multe, întăreşte şi mintea mea întru voia Ta, Unule Iubitorule de oameni.

Pe tine cea bună între femei, pe tine cea frumoasă Fecioară şi tânăra cea cu totul strălucită, Doamna cea împodobită şi fără prihană, te rog să mă împodobeşti cu bunătăţile faptelor bune şi să mă înfrumuseţezi şi să mă străluceşti.

Împreunătoare cu bună cuviinţă şi unire te-ai arătat Prealăudată, a firilor celor despărţite, fireşte şi neamestecate, a lui Dumnezeu şi a omului, ca ceea ce ai născut Dumnezeu-Om, şi aceasta şi aceea fireşte fiind, desăvârşit întru amândouă.

Slavă …

Cela ce miluieşti pe cei păcătoşi şi iubeşti pe cei drepţi, Cela ce pe toate le faci şi le lucrezi după trebuinţă şi cu îndestulare, Cela ce pocăinţa noastră a tuturor o neguţătoreşti dăruieşte-mi şi mie, Hristoase, pocăinţă, pentru ceea ce fără de sămânţă Te-a născut.

Şi acum …

Săvârşindu-mi viaţa mea în păcate şi în desfrânări, vinovat m-am făcut, Preaneîntinată, de toată osânda şi pedeapsa şi munca cea cumplită; ci cu mijlocirea ta, izbăveşte-mă de osândă la judecată.

Cântarea a 4-a, Irmos:

Venirea Ta cea cu trup, Hristoase, încredinţând-o proorocul Avacum, a strigat: Slavă puterii Tale, Doamne.

Ceea ce eşti nădejdea tuturor păcătoşilor, sprijinitoarea cea fierbinte a celor deznădăjduiţi şi mângâierea celor scârbiţi, mângâie sufletul meu cel chinuit cu cele cumplite.

Smerit fiind cu înălţimea părerii celei sărace, a slavei deşarte celei proaste, la tine am scăpat, cea cu totul neîntinată, care ai înălţat firea noastră cea smerită.

Slavă …

În minte luând divanul cel înfricoşat al Tău, Hristoase, şi groaznica hotărâre, mă înspăimânt, de fricăsugrumându-mă, că nu am ce voi răspunde vrednic de îndreptare; pentru aceea cad la Preacurată Maica Ta.

Şi acum …

Întru tine singură se înnoiesc cu preaslăvire, Stăpână, legile cele fireşti, că tu singură ai născut Prunc fără de sămânţă şi L-ai hrănit cu lapte, Fecioară Maicăşi cea nestricată.

Cântarea a 5-a, Irmos:

Risipind noaptea patimilor, străluceşte-mi lumină gândită, Cela ce ai alungat întunericul cel dintru început al adâncului şi ai strălucit lumii lumina cea întâi zidită, Făcătorule a toate.

În ceasul sfârşitului şi în vremea secerişului celui mai de pe urmă, să nu mă arunci în foc ca pe o neghină, cu mâinile îngerilor celor secerători, Hristoase, pentru rugăciunile Maicii Tale.

Dă-mi lacrimi, Stăpână, precum Fiul tău a dat desfrânatei, şi ploi de umilinţă, rogu-te, ca să izvorăsc eu din ochii mei, curgând ca dintr-un izvor de-a pururea curgător.

Slavă …

Străluceşte-mi haina mea cea înnegrită şi întinată şi adapă, Doamnă, cu untdelemnul milei tale candela cea stinsă a sufletului meu, ca ceea ce este lipsită de untdelemn.

Şi acum …

Ceea ce eşti nor uşor, care ai născut pe Soarele dreptăţii, risipeşte norii trândăviei mele şi îndreptează-mă, prin sârguinţă, către seninul pocăinţei.

Cântarea a 6-a, Irmos:

Întru adâncul păcatelor căzând, Bunule, ca Iona din chit, strig Ţie: scoate din stricăciune viaţa mea, Iubitorule de oameni.

Cu somnul trândăviei şi cu beţia lenevirii fiind ţinut, Stăpână, nu pot să-mi deschid ochii inimii mele şi să caut la Soarele Care a răsărit dintru tine; pentru aceea tu mă luminează.

Născătoare de Dumnezeu, izbăveşte sufletul meu de tâlharii cei gândiţi şi de pierzătorii cei păzitori de căi, de amarii zapcii cei stăpânitori de lume şi de puterile cele luătoare de seamă din văzduh, când vor ieşi întru întâmpinarea lui.

Slavă …

Pe desfrânata care a venit la Tine cu inimă zdrobită şi cu lacrimi fierbinţi nu ai lepădat-o, ci ca un Dumnezeu Milostiv ai miluit-o. Şi pe mine, cel lipsit de lacrimi, miluindu-mă, îndură-Te şi mă mântuieşte-mă în
dar, Iubitorule de oameni, pentru Preacurată Maica Ta.

Şi acum …

Cu izbirile vânturilor şi cu năvălirile valurilor vieţii mă viscoleşte pe mine şi mă tulbură suflarea vânturilor unele peste altele; izbăveşte, Maica lui Dumnezeu, a Ocârmuitorului, pe sufletul meu din viscolul cel aducător de moarte.

Sedealna:
Ca ceea ce ai milostivire spre smerenia noastră şi acoperi pe cei de pe pământ, ca pe un popor, fără de primejdie, milostiveşte-te binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, îngăduieşte, rugându-te, ca să nu pierim cumplit, roagă, ca o Curată, pe Dumnezeul Cel lesne spre împăcare, să mântuiască sufletele noastre, Preacurată Fecioară.

Cântarea a 7-a, Irmos:

Pe tinerii cei din cuptor nu i-a ars, nici i-a supărat focul; atunci aceştia trei, ca şi cu o gură, lăudau şi binecuvântau, grăind: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Maică Fecioară, roagă pe Fiul tău pentru lume, ca să ne izbăvească pe noi de cumplite ispite, ca un Iubitor de oameni.

Dă-mi mie, Fecioară, curgeri de lacrimi şi râuri izvorând, prin care să-mi spăl noroiul patimilor şi să-mi curăţesc tina sufletului meu.

Slavă …

O, întru tot lăudată, Fecioară! Cum voi putea să caut la Scaunul cel de foc şi de văpaie înconjurat? Cum mă voi obrăznici ca fără de frică să văd într-însul şezând Ochiul cel atotvăzător şi neamăgit?

Şi acum …

Eu cel întunecat cu sufletul mi-am petrecut viaţa ca într-o noapte, lucrurile nopţii lucrând; ci luminează-mă cu lumina solirii tale, Prealăudată, ceea ce ai născut Lumina cea dumnezeiască.

Cântarea a 8-a, Irmos:

Pe Dumnezeu Cel ce Se proslăveşte …

Pentru ce nu-ţi aduci aminte de ceasul ieşirii tale, suflete al meu? Pentru ce nu lăcrimezi totdeauna? Pentru ce nu te tânguieşti şi nu suspini de-a pururea? Căci ai lucrat lucruri vrednice de lacrimi, şi de suspinuri şi de multe tânguiri şi plângeri, care sunt vinovate gheenei, în care împreună cu ele vei arde, dacă nu te vei pocăi. Pentru aceasta, cazi la Născătoarea de Dumnezeu, cerând mântuire.

Când iau în minte ziua şi ceasul cel înfricoşat al judecăţii celei nemitarnice, Stăpână, râul cel de foc şi scrâşnirea dinţilor, întunericul şi tartarul, mulţimea viermilor şi toată cealaltă muncă, de cutremur umplându-mă, alerg la acoperământul tău.

Binecuvântăm pe Tatăl …

Pe Unul din cele trei Ipostasuri ale Uneia şi neîmpărţitei Dumnezeiri, a Treimii celei nedespărţite şi simple, ai născut, pe Hristos Care S-a alcătuit dintru tine, Curată, cu grosimea trupului, cu care S-a unit cu unire negrăită numai puţin, rămânând simplu cu firea, fiindcăDumnezeu este ca şi mai înainte.

Şi acum …

Pe tine, încăperea cea curată a Cuvântului, palatul cel cuvântător al lui Hristos, Împăratul împăraţilor, cerul cel însufleţit, sicriul cel primitor de Dumnezeu şi cortul cel purtător de Dumnezeu, toată lumea, Fecioară, cu laude şi cu cântări mai presus de lume, te laudă prin toată lumea.

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

Pe Dumnezeu Cel ce Se proslăveşte de îngeri neîncetat întru cei de sus, cerurile cerurilor, pământul, şi munţii, şi dealurile, şi adâncul şi tot neamul omenesc, cu cântări, ca pe Făcătorul şi Izbăvitorul, bine-L cuvântaţi.

Cântarea a 9-a, Irmos:

Zămislirea Naşterii celei fără de sămânţă, cine din oameni poate să o spună? De naşterea cea fără de stricăciune, cine din pământeni nu se va minuna? Pentru aceasta neamurile pământeşti te măresc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

Fecioară, ceea ce te-ai făcut sălaş al Dumnezeirii, pe mine cel ce m-am făcut peşteră a tâlharilor celor stricători de suflete şi dugheană a toată fărădelegea, cu baia lacrimilor spălându-mă, arată-mă sălaş al Dumnezeiescului Duh.

De prea meşteşugit meşteşug umple inima mea, Fecioară, şi de umilinţă, rogu-mă, şi sufletului meu dă-i tânguire mântuitoare. Toată dorirea mea mut-o spre Domnul, ca prin tine viaţă să dobândesc şi dumnezeiască strălucire.

Slavă …

Când Tu, Mirele cel frumos, Hristoase, vei veni la miezul nopţii, învredniceşte-mă să Te întâmpin cu candelă luminată, ca o pasăre pe nori zburătoare şi prin aer umblătoare, ca un vultur înalt prin văzduh călător, pentru rugăciunile Maicii Tale.

Şi acum …
Pe tine, Sionul cel sfânt, pe care te-a ales şi te-a osebit spre sălăşluire Luişi Dumnezeu, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, Tatălui celui fără de început, Care are pe împărăţie împreună pururea vecuitoare, te rog, Stăpână, mântuieşte-mă.

*

Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – MARȚI SEARA glas 7

Cântarea 1-a, Irmos:

Lui Dumnezeu Celui ce a ajutat lui Moisi în Marea Roşie, cântare de biruinţă să-I cântăm, că S-a proslăvit.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Mai înainte văzând, Stăpână, că sfârşitul vieţii mele soseşte, strig: Tu îmi dă mie curăţire de greşeli, Mireasăa lui Dumnezeu.
La noianul bunătăţii tale am alergat, strigând: Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti bună, izbăveşte-măde toată munca.

Slavă …

Cu veselie, cântarea lui Gavriil cânt ţie, Curată: Bucură-te, nădejdea tuturor; bucură-te, preaneîntinată Mireasă a lui Dumnezeu.

Şi acum …

Stăpână, primeşte-ne pe noi cei ce alergăm la tine cu credinţă şi ne dăruieşte izbăvire de ispite şi de primejdii.

Cântarea a 3-a, Irmos:

Întăritu-s-a, prin credinţă Biserica lui Hristos, pentru că neîncetat cu laude strigă, cântând: Sfânt eşti Doamne şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut Pâinea cea cerească, Care hrăneşte inimile tuturor credincioşilor, satură sufletul meu cel flămând şi ticălos.

Omorât fiind, Fecioară, cu lucrările sufletului acum petrec nelucrător, ca un mort fără de suflare; ci înviază-mă, ceea ce ai născut Viaţa cea ipostatică.

Slavă …

Inima mea cea întinată şi mintea mea ce înnoroită, tu, ca o Curată Mireasă şi neîntinată Fecioară, curăţeşte-o, Stăpână, ca o Maică a Împăratului a toate.

Şi acum …

Haină întinată şi înnegrită purtând, din dumnezeiasca cămară voi fi aruncat; pentru aceea, Stăpână, luminează-mi haina şi mă mântuieşte.

Cântarea a 4-a, Irmos:

Auzit-am auzul Tău şi m-am temut, înţeles-am lucrurile Tale şi m-am spăimântat, Doamne.

Înţelegând noianul cel nemărginit şi înfricoşat al răutăţilor mele, mă întunec la minte şi mă cutremur ca să nu mă acopere pe mine valul pieirii; ci, fii mie ocârmuitoare, Născătoare de Dumnezeu, şi mă mântuieşte.

De păcatele cele nenumărate tras fiind, şi împovărat cu mulţime nemăsurată şi sarcini grele de răutăţi, te rog pe tine, Născătoare de Dumnezeu, dintru acestea să mă uşurezi şi să mă mântuieşti.

Slavă …

Hristoase, cum voi sta înaintea înfricoşatului scaun? Ce răspuns voi da pentru cele ce de voie am greşit?
Ci, pentru Născătoarea de Dumnezeu, în dar mă miluieşte.

Şi acum …

Din nesimţirea cea desăvârşită şi din orbirea cea multă, nu pot să cuget la ziua judecăţii şi să mă plâng pe mine însumi mai înainte de sfârşit; Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi.

Cântarea a 5-a, Irmos:

Doamne Dumnezeul meu, de noapte mânecând, mă rog Ţie: Dă-mi iertare greşelilor mele şi către lumina poruncilor Tale îndreaptă căile mele, rogu-mă.

De pornirea patimilor târându-mă, Stăpână, întru adâncul păcatelor şi în fundul relelor afundându-mă, din dedesubturi îmi întind mâinile către cer, strigând cu plângere, şi cu suspinuri, şi cu tânguiri şi cu lacrimi:

Izbăveşte din adâncul apelor pe robul tău, Curată.

Stăpână, Fiul tău şi Dumnezeu, omorând moartea cu moarte, te-a arătat pe tine lumii izvor de nemurire.

Deci, înviază mintea mea cea omorâtă şi izbăveşte-o de moartea cea sufletească, că tu ai născut Viaţa celor vii.

Slavă …

La înfricoşatul Tău divan, Hristoase, când mii cu adevărat şi zeci de mii, mulţi vor sta Ţie înainte, cu sfială şi cu groază, Cela ce vei judeca pământul, atunci să nu mă ruşinezi pe mine cel ruşinat, ca, mântuindu-mă,
pentru Născătoarea de Dumnezeu, să Te slăvesc pe Tine.

Şi acum …

Curată, mă înfricoşez şi mă cutremur când iau în minte ziua venirii lui Hristos, întru care din cer va veni să judece pe oameni, osândit fiind mai înainte de judecată; pentru aceasta alerg la sprijinul tău cel fierbinte.

Cântarea a 6-a, Irmos:

Dintru adânc ai scos pe proorocul Tău Iona, Doamne; şi pe mine cel ce strig, dintru adâncul nemăsuratelor mele greşeli scoate-mă, Milostive, ca un Iubitor de oameni.

Izbăveşte-mă, Fecioară, de dulceţile cele vătămă-toare de suflet şi mă slobozeşte de poftele patimilor, şi mă întăreşte să poftesc fără saţiu bunătăţile cele stătătoare.

Dăruieşte-mi mie, Fecioară, plâns făcător de bucurie; umilinţă, uşa mângâierii; întristare, maica bucuriei; necaz măsuratec, dătător de veselie.

Slavă …

Precum a-i mântuit pe Iona din chitul mării, mântuieşte şi ticălosul meu suflet din chitul cel stricăcios de suflet, cu rugăciunile celeia ce curat Te-a născut pe Tine.

Şi acum …

Dă-mi, Stăpână, răbdarea lui Lazăr, suspinul cel înfocat al vameşului, lacrimile desfrânatei şi mărturisirea cea fierbinte a lui Manase.

Sedealna:
Pe Hristos Dumnezeu, Cel ce S-a răstignit pentru noi şi a surpat stăpânirea morţii, roagă-L neîncetat, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să mântuiască sufletele noastre.

Cântarea a 7-a, Irmos:

Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat în veci.

Bogatul cel nebun, care s-a aruncat în focul gheenei şi acum este lipsit de un deget udat şi de o picătură de apă curgătoare, să te înţelepţească pe tine suflete, şi cazi la Maica lui Dumnezeu, ca să nu pătimeşti şi tu cele asemenea.

Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Judecătorul viilor şi al morţilor, în ziua judecăţii să ma arăţi pe mine neosândit şi să mă pui de-a dreapta Judecătorului, ca să aud şi eu glasul cel dumnezeiesc.

Slavă …

Suferirea Ta cea nemăsurată, şi nemărginita îndelunga-răbdare şi bogăţia bunătăţii, defăimându-le eu nepriceputul, strig Ţie, Cuvinte: Cu rugăciunile celeia ce Te-a născut, mântuieşte-mă.

Şi acum …

Prin legile cele de Maică, având către Dumnezeu îndrăzneală nemărginită, cu adevărat de Dumnezeu Născătoare, pe cei ce nădăjduiesc întru tine, mântuieşte-i de primejdii şi în ziua Judecăţii de toată munca izbăveşte-i.

Cântarea a 8-a, Irmos:

Pe Împăratul slavei …

Cu ochii minţii văzând pe Fiul tău şezând ca un Judecător pe scaun preaînfricoşat şi preaînalt şi preaînălţat, suspin şi mă tânguiesc şi pe tine, Fecioară, te chem în ajutor.
Toată inima să înflorească ca un crin, că Maica lui Dumnezeu şi Fecioara stă de faţă la cei ce cântă în dumnezeiasca ei Biserică şi ne dă nouă dezlegare bolilor şi iertare greşelilor.

Binecuvântăm pe Tatăl …

Multe lăcaşuri şi corturi ale celor ce se mântuiesc sunt în casa Părintelui Tău, Cel fără de început, precum ai zis Preabunule Mântuitorule. Pentru aceea arată-mămoştenitor al unuia dintre dânsele, cu rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu.

Şi acum …

Ceea ce te-ai făcut Biserică cu totul luminoasă a lui Dumnezeu, arată-i lăcaşuri ale Duhului pe robii tăi, Curată, care se adună în sfântă Biserica ta şi te preamăresc pe tine întru toţi vecii.

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

Pe Împăratul slavei, Cel Unul fără de început, pe Care Îl binecuvintează puterile cerurilor şi se cutremură cetele îngerilor, lăudaţi-L preoţi, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a, Irmos:

Prealăudată, cea mai înaltă decât cerurile, care fărăde sămânţă ai zămislit pe Cuvântul Cel fără de început şi ai născut oamenilor pe Dumnezeu întrupat; pentru aceasta pe tine toţi credincioşii pururea te mărim.

Să tacă adică bârfirea ritorilor, iară trâmbiţele dumnezeieştilor apostoli să strige şi cu glasuri luminate să te laude, Fecioară, şi să te vestească cu adevărat de Dumnezeu Născătoare.

Fecioară, ceea ce eşti cămară a Dumnezeului Celui viu, învredniceşte-mă cămării celei tainice şi cereşti, ca să văd frumuseţea Mirelui Hristos şi ca de-a pururea ne-încetat să te măresc pe tine.

Slavă …

Izbăveşte-mă, Mântuitorule, de durerea cea din iad, pentru ceea ce Te-a născut pe Tine, şi de întunericul cel mai dinafară, şi de tartarul cel amar şi de toată cealaltă muncă, ca împreună cu cei fără de trupuri să Te slăvesc pe Tine.

Şi acum …

Dezbracă-mă, Fecioară, de hainele cele de piele ale omorârii, întru care m-a îmbrăcat pe mine zavistia, şi îmbracă-mă cu veşmântul cel luminat al nemuririi, ca de-a pururea cu dragoste să te măresc pe tine.

*

Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – MIERCURI SEARA glas 7

Cântarea 1-a, Irmos:

Celui ce a făcut zid în curgerea Mării Roşii şi l-a dat lui Israil, şi a acoperit întru adânc pe Faraon cu toată oastea, să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a proslăvit.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Cort cinstit al Stăpânului te-ai arătat, de Dumnezeu dăruită, care ai cinstit firea strămoşului; pentru aceasta te rog pe tine, Curată: De toată necinstirea patimilor izbăveşte-mă.

Învredniceşte mintea mea cea netrebnică şi întinată, să se înalţe mai presus de materia cea lumească şi pământească şi întăreşte-o, Fecioară, să trăiască viaţa îngerilor celor fără materie.

Slavă …

Înlăuntru având sădit pe a milui şi a mântui, miluieşte-mă,Doamnă, şi mă mântuieşte pe mine desfrânatul, ca să propovăduiesc tuturor mila ta cea covârşitoare spre mine.

Şi acum …

Uşă pecetluită şi grădină încuiată şi munte cu totul umbrit, rai nejefuit, care ai adus pe Hristos, Pomul vieţii celei de-a pururea vecuitoare, te cunoaştem Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 3-a, Irmos:

Peste ape întemeind pământul, Cuvinte, Hristoase Dumnezeule, şi pe inimile noastre le întăreşte, ca să Te laude pe Tine.

Dă robilor tăi, Curată, cererile cele mântuitoare în această dumnezeiască Biserică a ta, întru care ai arătat izvorul minunilor, care de-a pururea izvorăşte prin dumnezeiasca ta venire de faţă, şi de judecata cea veşnică izbăveşte-i.

Curată, ceea ce ai născut pe Hristos, Adâncul milei, mai presus de pricină şi de cuvânt, pe Dătătorul tuturor bunătăţilor. Pentru aceea, această casă dumnezeiască a ta ai arătat-o cu adevărat, prin dumnezeiască umbrirea ta, curăţitoare de patimile cele de tot felul.

Slavă …

Învredniceşte-mă, Dumnezeule, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, a mă pocăi desăvârşit, şi din inimă să suspin, şi să plâng totdeauna cu tot sufletul şi să mă căiesc cu tot gândul pentru acelea care le-am păcătuit cu cunoştinţă şi cu necunoştinţă, scârbindu-Te pe Tine cel Milostiv.

Şi acum …

Ceea ce eşti sicriu înţelegător, care ai născut lumii cu adevărat Mana cea nestricăcioasă, vino de faţă în mijlocul nostru, Fecioară, şi ne satură de Pâinea cea tainică, pe noi care cu dragoste şi cu credinţă şi cu adevărat te fericim pe tine.

Cântarea a 4-a, Irmos:

Auzit-am auzul Tău, Doamne, că Te-ai văzut pe pământ, ca să ne mântuieşti pe noi; pentru aceea strigăm: Slavă puterii Tale, Doamne.

Căzând în patimi trupeşti urâte şi în multe întinăciuni sufleteşti, mă chinuiesc fiind rănit cu îndoite săgeţi; pentru aceasta te rog pe tine, Curată: Vindecă-mă, ca o Atotputernică.

Uşă a lui Dumnezeu mai înainte te-a văzut proorocul, Fecioară Preacurată, prin Care Însuşi a trecut precum ştie; pentru aceasta te rog pe tine: Deschide-mi mie uşile pocăinţei.

Slavă …

De mâncarea cea vătămătoare şi de stricăciune făcătoare, împărtăşindu-se de demult Adam în Eden, toţi ne-am surghiunit cu amar din desfătare, Preamilostive, întru care iarăşi ne-ai băgat pe noi prin mijlocirile Maicii Tale.

Şi acum …

Domnul S-a întrupat din sângiurile tale cele curate, şi tuturor oamenilor le dăruieşte pocăinţă adevărată, cu mijlocirile tale, Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 5-a, Irmos:

Roua cea de la Tine, Hristoase Dumnezeule, vindecare s-a arătat nouă credincioşilor; iar pământul, celor ce cu necredinţă petrec, cădere vesteşte; pentru aceea, de noapte mânecând, cântare Ţie aducem.

Totdeauna păcătuind, Curată, şi cufundată în patimi pe ştiinţa mea aducând-o, eu ticălosul m-am deznădăjduit; ci tu mă miluieşte, cea cu totul fără prihană.

Îngreuiaţi fiind cu somnul păcatului, Curată, însă pe noi cei ce priveghem în preacinstită Casa ta, cu dumnezeiască şi trează solirea ta, miluieşte-ne Mireasă a lui Dumnezeu.

Slavă …

Maică Fecioară Curată, lauda solirilor tale este preaînaltă pretutindeni, prin care şi acum izbăveşte-mă din toate felurile de înconjurări ale vieţii acesteia.

Şi acum …

Bolnăvindu-mă foarte şi cu amândouă cumplit necăjindu-mă, Curată, mă rog să primesc de la tine sănătate sufletului şi trupului, cu rugăciunile tale.

Cântarea a 6-a, Irmos:

Strigat-am către Tine, Doamne, când m-am necăjit şi ai scos [din stricăciune] viaţa mea, mult Milostive.

De fiara mării, adică de chitul cel din mare, înghiţit fiind, după ce m-am înecat din nebunia mea, întru adânc m-am pogorât; ci dintru adânc şi de la fiară izbăveşte-mă, ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Cel Atotputernic.

După naştere te-ai arătat precum şi mai înainte de naştere erai, Fecioară nenuntită, Maică a lui Dumnezeu, nevătămându-se cu nimic curăţia ta; că deşi naşterea a fost mai presus de fire, dar fecioria după fire a rămas.

Slavă …
Rob lenevos fiind eu, talantul cel dat mie spre lucrare l-am îngropat şi mă tem de înfricoşată venirea Ta, Mântuitorul meu, că n-am ce să răspund când vei cere de la mine neguţătoria lui; ci numai pentru rugăciunile Maicii Tale, mântuieşte-mă.

Şi acum …

Gură ritoricească nu poate tâlcui cu cuvinte minunea Naşterii tale, de Dumnezeu Născătoare, că pe Cel neajuns puterilor celor de sus singură, negrăit zămislindu-L, L-ai născut din Duhul Sfânt, Preacurată.

Sedealna:
Preasfântă, uşa lui Dumnezeu, izbăveşte-mă din porţile iadului şi-mi arată calea pocăinţei, prin care săaflu uşa ce duce la viaţă. Povăţuitoarea celor rătăciţi, păzeşte neamul oamenilor celor credincioşi şi mântuieşte sufletele noastre.

Cântarea a 7-a, Irmos:

Cela ce prin înger pe tineri în cuptor i-ai mântuit şi văpaia în rouă ai prefăcut; bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

O, taină înfricoşată şi străină! O, auzire prea nouă! Că Dumnezeu Fiu al femeii S-a făcut, cu lucrul, nu cu chipul, ca pe mine fiu al lui Dumnezeu cu punere să mă facă.

Tu singură eşti ridicarea celor căzuţi şi îndreptarea celor ce greşesc; tu te-ai arătat povăţuitoarea celor orbi, mila celor săraci, bucuria celor sănătoşi şi vindecarea celor bolnavi.

Slavă …

Cu ploile lacrimilor adapă, Fecioară, inima mea cea înţelenită şi îmbată brazdele sufletului meu cu umilinţa, roadele faptelor celor bune înmulţindu-le.

Şi acum …

Cine va putea să povestească cu dumnezeiască cuviinţă măririle tale? Şi puterile tale cine le va grăi? Auzite va face laudele tale, Maică neispitită de nuntă.

Cântarea a 8-a, Irmos:

Pe Ziditorul a toate …

Ceea ce eşti nestricată, care pe Dumnezeu L-ai zămislit fără stricăciune, pe Izvorul nestricăciunii, mintea mea cea stricată cu păcatele fă-o nestricăcioasă şi cugetele cele făcătoare de stricăciune şi întinate goneşte-le din ea.

Pe tine, Biserica cea însufleţită şi casă preasfântă, pe care a zidit-o Înţelepciunea lui Dumnezeu şi S-a sălăşluit întru dânsa, mai presus de minte şi de cuvânt, te rog, Curată, arată mintea mea casă a Sfântului Duh.

Binecuvântăm pe Tatăl …

Dumnezeu Cuvântul, Cel singur fără de început şi Care din Tatăl Cel fără de început fără de ani S-a născut, cu trup, sub ani, din tine cea Curată, ceea ce eşti una binecuvântată şi cu dar dăruită, S-a născut.

Şi acum …

Biserică împodobită cu multe feluri de fapte bune şi strălucită a Celui Preaînalt, cunoscându-te pe tine, Preasfântă Fecioară, te lăudăm cu dreaptă credinţă şi te preaînălţăm întru toţi vecii.

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

Pe Ziditorul a toate şi Mântuitorul sufletelor noastre, lăudaţi-L popoare pe Hristos Dumnezeul nostru şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a, Irmos:

Maică a lui Dumnezeu şi Fecioară, care ai născut şi iarăşi fecioară ai rămas; nu este lucru al firii, ci al pogorârii lui Dumnezeu. Pentru aceasta pe tine, ca pe ceea ce numai tu singură te-ai învrednicit dumnezeieştilor minuni, pururea te mărim.

A lăuda cu cântări Naşterea ta şi a tâlcui chipul ei şi îngerilor şi oamenilor este cu neputinţă, Maică nestricată, Mireasă nenuntită, cea între femei cu dar dăruită, pururea Fecioară.

Toată nădejdea mântuirii mele întru tine o pun, cu credinţă neîndoită şi cu dorire înfocată, Preacurată, mântuieşte-mă pe mine cel ce scap la tine, ceea ce singurăeşti nădejdea mea cea tare şi scăparea mea cea prea nezdrobită.

Slavă …

Mântuitorule, lacrimile mele pâine să mi se facămie şi ziua şi noaptea, ca să plâng şi să-mi spăl întinăciunea cea cu greu de spălat cu care din nebunia mea s-a mânjit inima mea, şi mai mult decât zăpada să mă albesc, mărindu-Te pe Tine şi pe ceea ce Te-a născut.

Şi acum …

Stăpână, cu adevărat şi chiar pe Dumnezeu singură născându-L, cu adevărat şi chiar şi de Dumnezeu Născătoare te-ai numit, cu chemare dumnezeiască potrivit naşterii, îmbogăţindu-te după cuviinţă cu dumnezeiască numire.

*

Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – JOI SEARA glas 7

Cântarea 1-a, Irmos:

Celui ce a cufundat pe Faraon în Marea Roşie, cântare de biruinţă să-I cântăm, că S-a proslăvit.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Naşterea ta de Dumnezeu Născătoare, s-a arătat toată dorire şi dulceaţă de mântuire, care goneşte toatăamărăciunea cea din patimi şi din greşeli de la robii tăi.

Cuvântul cel subţire al dumnezeieştilor tale rugăciuni, cu totul fără prihană, opreşte viforul dulceţilor şi al patimilor mele, ca să slavoslovesc cu alinarea inimii puterea ta cea neasemănată.

Slavă …

Cela ce voieşti milă, nu jertfă, ca un Milostiv, şi toate lucrurile Tale le ţii cu mila Ta, Mântuitorule, Unule Milostive, miluieşte-mă pe mine cel nemilostiv, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale.

Şi acum …

Mă tânguiesc şi suspin cugetând la lucrurile mele cele vrednice de toată munca şi pedeapsa, însă cutezându-mă la îndurările Tale, întru rugăciune aduc Ţie pe ceea ce Te-a născut pe Tine.

Cântarea a 3-a, Irmos:

Întărirea mea Te fă, Cela ce ai întărit cerurile cu cuvântul şi ai întemeiat pământul peste ape, şi mă izbăveşte, ca un Dumnezeu, de toată primejdia.

Cuvântul lui Dumnezeu, întru începuturi întinzând cerurile ca o piele pe nimic, cer cuvântător şi însufleţit te-a întemeiat pe tine, Curată, pe pământ, şi ca un Soare frumos, răsărind dintru tine, luminează pe cei ce te cinstesc pe tine.

Cheltuind traiul vieţii mele întru lenevire şi ajungând la sfârşit şi la apusurile vieţii, cu credinţă am alergat la tine, Cinstită, răsăritul cel gândit al Soarelui Celui neînserat, ca să nu mă apuce întunericul.

Slavă …

Iisuse, Cuvinte, Soarele cel neapus al dreptăţii, Cela ce ai îndreptat toate cu darul Tău, dă-mi mie ca întru dreptate să mă arăt feţii Tale şi când mi se va arăta mie slava Ta, satură-mă, cu rugăciunile celeia ce Te-a născut.

Şi acum …

Ceea ce ai născut pe Dumnezeu fără de durere şi fără de patimă, cercetează durerile inimii mele celei mult pătimaşe cu dumnezeiască cercetarea ta, că tu eşti, Stăpână, cercetarea, acoperământul şi sprijinul lumii.

Cântarea a 4-a, Irmos:

Auzit-am auzul Tău, Doamne, şi m-am temut; înţeles-am lucrurile Tale şi m-am spăimântat; că prin Crucea Ta ai stricat moartea, dăruindu-ne nouă viaţă.

Pe Cuvântul cel de o fiinţă cu Tatăl, netâlcuit sub ani L-ai născut, Fecioară, pe Cel iubitor de oameni şi fără de ani, Care S-a făcut Om ca să mântuiască pe om.

Milostivirea şi dragostea ta tinde-le peste robii tăi, Curată, care de-a pururea te roagă pe tine şi cu rugăciunile tale izbăveşte-i de munca cea înfricoşată.

Slavă …

Ceea ce ai născut cu trup pe Cel fără de ani, roagă-L ca să ne izbăvească pe noi din patimile cele de mulţi ani, pe noi cei ce te lăudăm pe tine, cea cu totul fără prihană.

Şi acum …

Cu credinţă adevărată şi fierbinte alerg către tine şi strig, cea cu totul fără prihană: Tu fii-mi mie curăţitoare de greşelile cele multe, izbăvindu-mă şi mântuindu-mă.

Cântarea a 5-a, Irmos:

Mânecând, Cuvinte, la slava şi lauda Ta, neîncetat lăudăm chipul Crucii Tale, pe care ni l-ai dat nouă armă de ajutor.

Maica Iubitorului de oameni şi a lui Dumnezeu Prealăudată Născătoare de Dumnezeu, curăţire de greşeli trimite, cu rugăciunile tale, celor ce cu credinţă şi cu dragoste întru cântări te cinstesc pe tine.

Stăpână, Maica lui Dumnezeu, dă-mi dezlegare greşelilor mele şi-mi înviază sufletul cel cumplit omorât, ceea ce ai născut lumii Viaţa cea fără de moarte şi ipostatică.

Slavă …

Numai eu singur Te-am întărâtat pe Tine, mai mult decât orice om, Milostive, şi bunătatea Ta spre urgie am pornit-o; ci cu rugăciunile cele sfinte ale Maicii Tale celei nestricate mântuieşte-mă.

Şi acum …

Cetele îngerilor le-ai covârşit, ca ceea ce ai întrupat pe Dumnezeu; iar eu pe toţi covârşindu-i cu păcatele, mă înfricoşez şi tremur, şi te rog pe tine, Stăpână, mântuieşte-mă.

Cântarea a 6-a, Irmos:

Strigat-am către Tine, Doamne, când m-am necăjit, pentru că m-am înfipt în tina adâncului multor greşeli, şi arătâdu-Te m-ai scos din stricăciune.

Dăruieşte-mi mie, Stăpâne, ca un Bun, inima cea zdrobită a vameşului, lacrimile desfrânatei, mărturisirea şi pocăinţa lui Manase şi întoarcerea cea fierbinte a ninivitenilor.

Fecioară Preacurată, ceea ce ai născut Curăţirea şi pe Făcătorul de bine al păcătoşilor, te rog pe tine, dezleagă-mi, cu rugăciunile tale cele de Maică, vinovăţiile greşelilor mele cele nemăsurate, că ai putere, ca o Maică, către Fiul tău.

Slavă …

Hristoase, pe noi cei lepădaţi dedemult de la faţa Ta, cu judecata Ta cea prea dreaptă, iarăşi ne-ai chemat, ca un Milostiv, prin venirea Ta cea dumnezeiască; şi acum, Bunule, primeşte-ne pe noi cei ce am păcătuit şi izbăveşte-ne de cele rele, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale.

Şi acum …

Pe tine, ca pe o singură bună şi ca pe o frumoasă între femei, ca pe o neîntinată toată şi sfântă, ca pe o sfinţită, ca pe o cinstită şi neîntinată, ca pe o mai curatădecât toată făptura, aflându-te Ziditorul, S-a sălăşluit întru tine.

Sedealna:
Zămislit-ai fără de sămânţă în pântecele tău, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, pe Cela ce L-ai văzut spânzurat pe Cruce. Deci, roagă-L neîncetat pentru sufletele noastre.

Cântarea a 7-a, Irmos:

Tiranica poruncă tinerii n-au ascultat şi de cuptor nu s-au îngrozit, iar lui Dumnezeu au cântat: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.

Aflându-mă în nedumerire şi în necaz şi în primejdii,Preaneîntinată, cu inimă fierbinte te chem pe tine: Întâmpină-mă şi mă mântuieşte şi îmi dă mie, Fecioară, mângâiere.

Având sufletul omorât cu călcările de poruncă cele grele, pe tine, ceea ce ai omorât iadul cu Naşterea ta, te rog, Stăpână, înviază-mă, cu chipurile pocăinţei.

Slavă …

Pe Maica Ta o aduc Ţie, Mântuitorule, întru rugăciune, Iubitorule de oameni, pe care primind-o, izbăveşte-mă de greşeli şi de judecata ce va să fie şi de munca cea veşnică.

Şi acum …

Înălţimea şi adâncul şi lungimea şi lăţimea întregii zidiri văzute, mărimea Naşterii tale, Stăpână, le covârşeşte, că ai întrupat mai presus de cuvânt pe Ziditorul acesteia.

Cântarea a 8-a, Irmos:

Pe Cel ce este cu adevărat Dumnezeu …

Mântuieşte-mă din stricăciune şi din primejdii şi din patimi, Preasfântă, căci către tine alerg, ceea ce eşti nădejdea mea şi dumnezeiasca mântuire.

În ceasul sfârşitului de la pârâşii cei cumpliţi scoţându-mă, Stăpână Fecioară, către dumnezeiasca sălăşluire tu însăţi mă povăţuieşte.

Binecuvântăm pe Tatăl …

Să lăudăm pe Fecioara cea singură între femei binecuvântată; pe Hristos preaînălţându-L şi proslăvindu-L întru toţi vecii.

Şi acum …

Deşteaptă-te, o, suflete, şi căzând la Născătoarea de Dumnezeu, strigă: Nădejdea şi mântuirea tuturor, izbăveşte-mă de focul cel veşnic.

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

Pe Cel ce este cu adevărat Dumnezeu şi Pricinuitor al fiinţei tuturor, pe Hristos să-L preaînălţăm şi să-L slavoslovim întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a, Irmos:

Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, pe Cuvântul întrupat fără de sămânţă dintru tine, cu dumnezeiascăcuviinţă L-ai născut; pentru aceasta pe tine te mărim.
Fecioară, roagă pe Făcătorul şi Ziditorul meu sămă izbăvească de judecata cea înfricoşată şi viaţă mie să-mi dăruiască. Maică Fecioară Curată, cea cu totul fără prihană, izbăveşte de întinăciunile cele sufleteşti turma ta, care te măreşte pe tine.

Slavă …

Stăpâne Hristoase, Născătoarea de Dumnezeu Îţi aduce Ţie rugăciune pentru mine, pe care primind-o, izbăveşte-mă de toată munca.

Şi acum …

Stăpână, totdeauna te rog pe tine: Izbăveşte sufletul meu cel smerit de osânda ce va să fie şi de muncă.

*

Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – VINERI SEARA glas 7

Cântarea 1-a, Irmos:

Toiagul lui Moisi cu dumnezeiască putere Marea Roşie a despărţit şi pe popor l-a trecut, care cânta şi zicea: Să cântăm minunatului Dumnezeului nostru cântare de biruinţă, că S-a proslăvit.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Fecioară, ai covârşit cetele îngerilor cele fără de trupuri, întrupând pe Dumnezeul Cel fără de trup; pentru aceea te rog, Preacurată: Omoară toate patimile trupului meu.

Binecuvântată Fecioară, ceea ce eşti plină de dar, umple de dar gândul meu şi luminează-mi sufletul, ca pururea să te binecuvintez pe tine, ceea ce cu binecuvântări ai încununat pe oameni.

Slavă …

Cu apele cele izvorâtoare de viaţă, Fecioară, adapăsufletul meu cel topit de arsura păcatului ca să odrăslesc, Preacurată, spicul cel roditor al dumnezeieştii umilinţe.

Şi acum …

Avându-te mare zid, voi covârşi zidirea multor păcate, îngrădindu-mă cu acoperământul tău, ceea ce eşti singură mântuirea oamenilor, singură chemarea lui Adam cel căzut.

Cântarea a 3-a, Irmos:

Întăreşte-mă, Doamne, întru mărturisirea dreptei credinţe, ca să nu mă clătească pe mine vrăjmaşul până în sfârşit.

Divan groaznic şi înfricoşat mă aşteaptă pe mine cel ce am păcătuit, la care groaznic voi fi judecat, Fecioară Preacurată; una ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Judecătorul Cel veşnic, pe Acesta roagă-L ca să mă izbăvească atunci de munca cea cumplită.

Preaslăvite s-au grăit pentru tine, cetatea lui Dumnezeu, precum zice proorocul; roagă-L pururea pe Dânsul, ca pe Domnul slavei, ceea ce eşti una bună, ca să facă părtaşi slavei pe toţi cei ce cu credinţă te slăvesc.

Slavă …

Odinioară, grăitorul de Dumnezeu te-a văzut pe tine, Preacurată, carte întru care s-a scris Cuvântul cu puterea Tatălui; pentru aceea roagă-te să mă scrie în cartea vieţii, rupând zapisul cel rău al păcatelor mele.
Şi acum …
Născătoare de Dumnezeu, acum având îndrăzneală ca o Maică către Fiul tău, pe cei ce te laudă cu dragoste, izbăveşte-i de greşeli şi de boli şi de primejdii, ca toţi pururea să te slăvim.

Cântarea a 4-a, Irmos:

Acoperit-a cerurile bunătatea Ta, Doamne, şi de lauda Ta toate le-ai umplut; slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Preacurată Fecioară, deşertându-se dintru tine, Mirul, Ziditorul zidirii, toate le-a umplut de bună mireasmă, cu dumnezeieştile cunoştinţe ale preaslăvite-i voii Lui.

Cela ce a răsărit din pântecele tău, Fecioară Preacurată, pe toate le-a luminat cu dumnezeieşti străluciri de soare; pentru aceea luminează-mă pe mine cel întunecat cu patimile.

Slavă …

Umbrele Legii şi dumnezeieştile grăiri ale proorocilor cu taină te-au arătat pe tine, Fecioară, că vei naşte pe Dătătorul de Lege; pentru aceasta îndreptează-mă pe mine cel ce te laud, Maică dumnezeiască.

Şi acum …

Pentru proorocii Tăi, Cuvinte, pentru dumnezeieştii şi cinstiţii Tăi mucenici, pentru cuvioşii şi drepţii Tăi, şi pentru ceea ce Te-a născut, Iubitorule de oameni, mântuieşte poporul Tău.

Cântarea a 5-a, Irmos:

Pe mine cel întunecat cu noaptea patimilor, luminează-mă, Lumina cea neapropiată, ca mânecând să strig Ţie: Lumină şi pace sunt poruncile Tale.

Vicleanul veliar m-a lovit cu bube şi tot rănit făcându-mă, m-a lăsat abia viu; ci tu, Stăpână, cu doctoria ta, vindecă-le şi mă înviază.

Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti tare îndreptare celor căzuţi, cu rugăciunile tale cele de Maică, ridică-mă pe mine cel ce zac, mântuieşte-mă pe mine cel pierit şi luminează mintea mea, rogu-mă.

Slavă …

Semnele Naşterii tale, adunarea proorocilor cu taină le învăţau pentru că munte umbrit, munte netăiat, munte gras şi închegat, în multe feluri, pe tine te-a arătat.

Şi acum …

Omoară-mi cugetul cel pământesc al trupului meu, de Dumnezeu Născătoare, ceea ce ai născut Viaţa, Care cu moartea pe moarte, prin dumnezeiasca putere de tot a pierdut-o, Preasfântă Curată.

Cântarea a 6-a, Irmos:

Din pântecele chitului striga proorocul: Scoate din stricăciune viaţa mea. Iară noi strigăm Ţie, Atotputernice Mântuitorule: Miluieşte-ne pe noi.

Iona, înghiţit fiind de fiara cea din mare, preaslăvit închipuia îngroparea şi învierea Celui Născut dintru tine, Fecioară; pentru aceasta, te rog, Preacurată, răpeşte-mă de la fiara dezmierdărilor celor purtătoare de moarte.

Acum, cuprins fiind de dormitarea răutăţii, am căzut în somnul păcatului, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi zac pe patul deznădăjduirii; ci cu neadormită rugăciunea ta, Preacurată Fecioară, luminează-mă, ridică-mă şi mă mântuieşte.

Slavă …

Nu mă pricep şi mă cutremur când Te iau în minte, Doamne, şezând pe scaunul slavei Tale, că sunt înconjurat de adâncul păcatelor; ci având noianul milostivirii, miluieşte-mă şi pe mine, pentru ceea ce Te-a născut.

Şi acum …

Nici un folos nu-ţi va fi, o, suflete al meu, din materia pentru care te sârguieşti şi pentru care în deşert te topeşti cu grijile vieţii, ci toată grija arunc-o spre Domnul, Cela ce te va judeca şi cu lacrimi strigă: Stăpâne, Iubitorule de oameni, mântuieşte-mă cu solirile celeia ce Te-a născut.

Sedealna:
Fecioară, punându-mi eu pe dinafară nume de evlavie, înlăuntru sunt batjocura curviei şi râs al trufiei măvăd. Pentru că de două fiare potrivnice una alteia sunt cuprins din neluarea aminte a mea. Drept aceea, izbăveşte-mă, că tu eşti bucuria şi nădejdea sufletului meu.

Cântarea a 7-a, Irmos:

De tinerii Tăi cei din cuptor nu s-a atins focul, nici i-a supărat; atunci acei trei ca dintr-o gură cântau şi binecuvântau, zicând: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Cei trei tineri din mijlocul cuptorului mai înainte au închipuit Naşterea ta, că născând Focul nu te-ai ars.

Pentru aceea, Preacurată, arde patimile inimii mele celei materialnice.

Fecioară, ceea ce ai născut Focul dumnezeirii, arde uscăciunile patimilor mele şi cu lumina pocăinţei străluceşte-mă pe mine, rogu-mă, Preacurată.

Slavă …

Izvoare de tămăduiri tuturor izvorăşti, Născătoare de Dumnezeu, că ai născut Izvorul vieţii; ci cu rugăciunea ta cea caldă curăţeşte-mă de întinăciuni, dumnezeiască Mireasă.

Şi acum …

Toate semnele dumnezeieştii tale Naşteri văzându-le dumnezeieştii prooroci, cu bucurie lăudau, strigând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a, Irmos:

Pe Cel înfricoşător heruvimilor …

Cel mai mare dintre prooroci, cu dumnezeiască arătare, mai înainte uşă te-a văzut, Preacurată, prin care a intrat şi a ieşit Dumnezeu, lăsându-te pe tine pecetluităşi uşile cerului a le deschide celor ce strigă: Toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Preacurată, ai născut mai presus de pricină Fiu Sfânt, pe Cel ce dăruieşte sfinţenie celor ce-L sfinţesc pe Dânsul; pentru aceea umple de sfinţenie cugetul şi sufletul meu care strigă: Toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl …

Acum rupe lanţul răutăţilor mele cu dumnezeiasca suliţă a Fiului tău, Cel ce a rupt legăturile iadului, şi luminează-mă cu podoabele nepătimirii, de Dumnezeu dăruită, ca să strig: Toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Şi acum …

Soborul dumnezeieştilor prooroci, adunarea apostolilor şi ceata mucenicilor, Te roagă pe Tine, Hristoase, ca să izbăveşti de toată nevoia, pentru solirile Maicii Tale, pe cei ce cu credinţă strigă: Toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

Pe Cel înfricoşat heruvimilor şi minunat serafimilor, şi Făcător al lumii, preoţi şi slugi, şi duhurile drepţilor lăudaţi-L, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi
vecii.

Cântarea a 9-a, Irmos:

Bucură-te, Mireasă luminoasă, Maică primitoare de Lumină; bucură-te, ceea ce ai încăput în pântecele tău pe Cel neîncăput; bucură-te, cea mai cinstită decât înşişi heruvimii, care ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.

Întru lenevire am cheltuit viaţa mea şi am ajuns către sfârşit fără de roadă, eu ticălosul; ci tu, Maică neispitită de bărbat, dă-mi pocăinţă şi iertare greşelilor, rogu-mă, cu rugăciunile tale cele către Stăpânul.

Cetele cinstitelor puteri cele de sus, sfinţilor tăinuitori prooroci, slăviţilor mucenici, dumnezeieştilor apostoli, cu Născătoare de Dumnezeu, stând lângă Dumnezeu, rugaţi-vă neîncetat ca să ne izbăvim de toată vătămarea.

Slavă …

Din toate părţile acum spre cele mai rele mă întind, că pe suflet defăimându-l, trupului m-am făcut rob.

Vai mie! Ce voi face? Cum voi fugi de munci? Cum voi dobândi mântuire? Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, fii mie ajutătoare şi mă mântuieşte.

Şi acum …

Singură ai născut, de Dumnezeu fericită, pe Fiul cel fericit, Cel ce arată fericiţi pe toţi cei ce te slăvesc pe tine, Fecioară. Pentru aceasta mă rog ţie: Învredniceşte-mă părţii celor fericiţi.