saptamana – glasul 3

icon-4

Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – SÂMBĂTĂ SEARA glas 3

Cântarea 1-a, Irmos:

Cel ce a împreunat apele de demult într-o adunare cu dumnezeiască voie şi a despărţit marea poporului israiltenesc, Acesta este Dumnezeul nostru Cel proslăvit; Acestuia Unuia să-I cântăm, că S-a proslăvit.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Norul cel înţelegător al Razei celei cereşti, răsărind razele pocăinţei, nouă tuturor ne-a strălucit lumină, una Curata Născătoarea de Dumnezeu şi acoperământul sufletelor noastre.

Grabnică scăpare şi întărire, zid şi turn şi tare liman avându-te pe tine, Maica lui Dumnezeu, noi, care ne clătim în noianul relelor şi în necazuri, pururea ne izbăvim de primejdii.

Slavă …

Bucură-te, sălaşul slavei celei negrăite; bucură-te, locaşul Soarelui Celui înţelegător; bucură-te, odorul fecioriei; bucură-te, dumnezeiască căruţa a Dumnezeirii Cuvântului; bucură-te, hrănitoare a vieţii tuturor.

Şi acum …

Odihnitu-S-a Hristos întru tine, cea singură binecuvântată, şi S-a îmbrăcat din tine cu trupul Său, vrând să mă îmbrace pe mine cel gol.

Cântarea a 3-a, Irmos:

Cela ce dintru cele ce n-au fost, toate le-ai adus, cu Cuvântul zidindu-le şi cu Duhul săvârşindu-le, Atotţiitorule Stăpâne, întru dragostea Ta mă întăreşte.

Mieluşea neîntinată şi Fecioară, care ai născut pe Mielul, Cel ce a ridicat toată boala, Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte turma ta.

Tu, rodind pe Strugurul cel ceresc şi umplând paharul pocăinţei, păcătoşilor iertare ai lucrat.

Slavă …

Cei ce înotăm în noianul păcatelor şi ne afundăm în sărătura greşelilor, năzuim la dulceaţa rugăciunilor tale.

Şi acum …

Eva cea mai dinainte prin mâncarea din pom a supus blestemului neamul omenesc; iar tu, Preacurată, născând pe Ziditorul, ai adus omenirea la bună cuvântare.

Cântarea a 4-a, Irmos:

Pus-ai spre noi dragoste tare, Doamne, că pe UnulNăscut Fiul Tău, pentru noi la moarte L-ai dat. Pentru aceasta, mulţumind, strigăm Ţie: Slavă puterii Tale,
Doamne.

Arată spre mine îndurarea ta cea mult milostivă, că tu ai fost Maică a Milostivului tuturor.

Pe mine cel ce mă rătăcesc în noaptea păcatului, luminează-mă Pururea Fecioară, ca ceea ce ai născut pe Luminătorul.

Slavă …

Roagă pe Stăpânul tuturor pentru robii tăi şi-L îmblânzeşte, ceea ce eşti folositoarea lumii.

Şi acum …

Arătatu-te-ai scaun prea luminat al Împăratului ceresc, Fecioară, întru care, voind, S-a odihnit cu trupul şi a ridicat osteneala noastră cea multă, şi a aşezat pe om la scaunul cel împărătesc, precum bine a voit.

Cântarea a 5-a, Irmos:

La Tine mânec, Ziditorule a toate, la pacea ce covârşeşte toată mintea; pentru că lumină sunt poruncile Tale, întru care mă povăţuieşte.

Puterea Celui Preaînalt, Preacurată, umbrind pântecele tău, l-a arătat încăpere a Dumnezeului Celui neîncăput, iar pe tine, Maică a Vieţii şi mântuire a noastră a tuturor.

Izvor dumnezeiesc al mântuirii mele agonisindu-te, să nu mă înece viforul cel rău, nici să mă înghită adâncul păcatului, Sfântă Stăpână.

Slavă …

Brazda fecioriei, pământule cel nearat, te-ai arătat lumii, Pururea Fecioară, din care, cu negrăit cuvânt, S-a născut Lucrătorul, Ziditorul nostru.

Şi acum …

Palatule cel luminat al Stăpânului, arată-mă pe mine casă Luminii; uşă neumblată, deschide-mi calea pocăinţei, povăţuindu-mă către viaţa cea nemuritoare.

Cântarea a 6-a, Irmos:

Adâncul cel mai de jos al păcatelor m-a înconjurat şi se sfârşeşte duhul meu; ci întinzându-Ţi, Stăpâne, braţul Tău cel înalt, ca pe Petru, Îndreptătorule, mântuieşte-mă.

Ceea ce ai avut prea minunată zămislire şi naştere, minunează acum peste mine cel ticălos milele tale, căîntru fărădelegi şi zămislit fiind şi născut, dulceţilor rob m-am făcut.

Plâng şi mă vaiet şi mă tânguiesc, când îmi aduc aminte de judecata cea înfricoşată, că rele fapte am; ceea ce eşti neispitită de bărbat, Fecioară, Maica lui Dumnezeu, în ceasul cel înfricoşat să-mi stai de faţă mie.

Slavă …

Toată negura păcatului se şterge prin rugăciunea ta, că a strălucit dintru tine Lumina cea fără de ani, Hristos, şi a risipit întunericul greşelilor.

Şi acum …

Spre tine, Preabună, mi-am pus nădejdea mea şi aştept darul cel curăţitor de la Cel ce S-a născut din tine, prin Care mântuieşte-mă, Preasfântă Fecioară.

Sedealna:
Scaun cu totul de aur al Împăratului şi rai cu totul înflorit te-ai arătat Născătoare de Dumnezeu Preacurată; că pe Dumnezeu în pântecele tău purtându-L, bine ne miresmeşti pe noi cu dumnezeieştile daruri. Pentru aceea toţi pe tine, Maică a lui Dumnezeu cu adevărat te propovăduim de-a pururea şi te mărim.

Cântarea a 7-a, Irmos:

Precum de demult pe cei binecredincioşi trei tineri i-ai răcorit în văpaia haldeilor, cu focul cel luminător al dumnezeirii, şi pe noi ne luminează, care strigăm: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Dintru tine, Maică Fecioară, a răsărit Soarele Cel prea luminos, şi luminând inimile noastre ne învaţă a cânta: Bine este cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Zidirea se luminează cu zămislirea ta cea fără de sămânţă, şi măreşte Naşterea ta şi o slăveşte pe dânsa, cântând cu credinţă: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul pă-rinţilor noştri.

Slavă …

Ziditorul a toate şi Domnul Cel mai presus de dumnezeire, luând chipul nostru dintru tine, Prealăudată, şi îndumnezeindu-l, întru înălţime şade împreună cu Tatăl şi cu Dumnezeiescul Duh.

Şi acum …

Preasfântă Fecioară, ceea ce eşti bucuria îngerilor, umple de bucurie cugetul meu cel mâhnit şi în lene cufundat.

Cântarea a 8-a, Irmos:

Cu focul cel nesuferit …

Ca ceea ce eşti toată bună şi de aproape te-ai făcut a Împăratului tuturor, de Dumnezeu Născătoare, umplemă de fapte bune, pe mine cel ce vieţuiesc întru răutate şi în lene îmi sfârşesc toată viaţa, ca să te slăvesc întru toţi vecii.

Pe mine cel îmbrăcat în haina cea frumoasă prin naşterea lui Dumnezeu, aflându-mă cei ce lucrează răutatea, Născătoare de Dumnezeu, de aceea m-au dezbrăcat, ci tu, cu haine dumnezeieşti, mă luminează prin pocăinţă cu rugăciunile tale, Fecioară.

Binecuvântăm pe Tatăl …

Vrăjmaşul se ispiteşte a mă înghiţi cu păcatele, ci tu, Născătoare de Dumnezeu, scoate-mă şi mă izbăveşte din tirania lui, ca să te slăvesc întru toţi vecii.

Şi acum …

Cumplita noaptea a păcatelor mă acoperă, Fecioară Preacurată, căci nu am candela care să lumineze sufletul meu cu untul de lemn al facerii de bine; pentru aceasta am şi fost aruncat afară din cămara cea de sus.

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

Cu focul cel nesuferit împreunându-se tinerii cei ce au stătut pentru buna credinţă, şi de văpaie nevătămându-se, dumnezeiască cântare au cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a, Irmos:

Minune nouă şi lui Dumnezeu cuviincioasă, căprin uşa Fecioarei cea încuiată arătat a trecut Domnul, gol întru intrare şi purtător de trup S-a arătat întru ieşire Dumnezeu, şi a rămas uşa încuiată; pe aceasta negrăit, ca pe Maica lui Dumnezeu, o mărim.

Pe mine cel stricat la minte, cel stricat la suflet şi la ştiinţă, cel întinat cu răutatea şi arătat gol de toate bunătăţile, nu mă trece cu vederea, Fecioară nestricată şi fără prihană, ci cu lucruri de bunăcuviinţă mă împodobeşte.

Umplutu-m-am de rele, umplutu-m-am de gânduri care mă înstrăinează de la Tine, Iubitorule de oameni.

Pentru aceasta şi suspin şi strig: Pe mine cel ce mă pocăiesc, primeşte-mă, şi să nu mă lepezi, Făcătorule de bine mult Milostive, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut.

Slavă …

Să mă izbăvesc cu rugăciunile tale, Fecioară cu totul fără prihană, de toată mânia, de patimile cele aducătoare de moarte, de gheena cea cumplită şi de foc, de oamenii nedrepţi, de vrăjmaşii cei răi, eu care alerg la acoperământul tău şi te chem întru ajutor.

Şi acum …

Ca o Maică a lui Dumnezeu, roagă pe Domnul Dumnezeu şi Împăratul, Cel ce S-a născut din tine, ca să mă izbăvesc de toată groaza şi de obiceiul cel rău, eu robul tău, Curată Stăpână, cel ce mă nădăjduiesc spre tine din pântecele maicii mele.

*

Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – DUMINICĂ SEARA glas 3

Cântarea 1-a, Irmos:

Marea ai desfăcut-o şi pe căruţele lui Faraon cu adâncul mării le-ai acoperit, Doamne, şi ai mântuit pe poporul israiltenesc, cel ce cu cântări Te lăuda.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Ceea ce pe Cuvântul, Mântuitorul meu, prin cuvânt L-ai născut, mai presus de cuvânt, pe mine cel ce sunt cuvântător şi cu porniri dobitoceşti, dobitoceşte m-am supus voilor trupeşti, cu cuvântul tău înţelepţeşte-mă, ca să te slăvesc.
Ceea ce eşti casă a sfinţeniei, locaş al slavei Domnului, cădelniţă dumnezeiască a Cărbunelui celui cinstit şi nematerialnic, Preacurată, toată reaua putoare a sufletului meu fă-o binemirositoare şi mintea şi inima mea sfinţeşte-o.

Slavă …

Cu înverşunări desfrânate şi cu lucrări urâte cu totul mi-am pângărit trupul; biserica trupului meu urât am stricat-o. Ceea ce eşti Biserică Preacurată a Dumnezeieştii Fiinţe, mintea mea curăţeşte-o cu stropirea isopului celui mai bun.

Şi acum …

Întinând nebuneşte pe cel după chip, cu patimile trupului meu, Fecioară, mă tem de mânierea lui Dumnezeu şi de prea înfricoşata muncă a focului; ci tu, miluieşte-mă pe mine cel ce alerg la tine.

Cântarea a 3-a, Irmos:

Întăreşte, Doamne, inimile robilor Tăi şi le luminează spre lauda Ta, ca să Te slăvim pe Tine, Mântuitorule, în veci.

Ceea ce ai născut Soarele dreptăţii, luminează cu lumina ta sufletul cel ticălos, care ca într-o noapte se luptă cu noaptea faptelor celor rele şi a gândurilor celor întunecate.

Stăpână, ceea ce eşti neîntinată, pe mine cel întinat în tina dulceţilor, cu stropirea milei tale, ca şi cu un isop, curăţeşte-mă şi de întinăciunea patimilor spală-mă.

Slavă …

La cercetarea judecăţii Tale celei înfricoşate, când voi sta înaintea divanului Tău, Hristoase, şi gol şi osândit, cu rugăciunile Maicii Tale, din foc, izbăveşte-mă.

Şi acum …

Strălucită cu frumuseţile Dumnezeirii, ca o Mireasă prea fără prihană, ca o frumoasă Împărăteasă, stai lângă Fiul tău, adevăratul Împărat, nestricată Fecioară.

Cântarea a 4-a, Irmos:

Au doară, în râuri Te vei mânia, Doamne? Au doară, în râuri este urgia Ta, sau în mări pornirea Ta?

Având vreme de pocăinţă şi de îndreptare, primeş-te gând de întoarcere, suflete al meu, şi îmbunătăţeşte-te pe sineţi, ca nu cumva să te apuce urgia Domnului nepocăit.

Pe Dumnezeu, Cel ce Se poartă în căruţă înfricoşată de heruvimi,ceea ce eşti căruţă de Dumnezeu zidită, Fecioară Preacinstită, trupeşte, ca pe un prunc, L-ai purtat şi cu lapte L-ai hrănit. O, taină! O, înfricoşată auzire!

Slavă …

Numai eu între oameni am întărâtat cinstitele Tale îndurări; că eu singur am amărât, Hristoase, bunătatea Ta cea covârşitoare; pentru rugăciunile celeia ce curat Te-a născut pe Tine, miluieşte-mă.

Şi acum …

Când Mirele va veni noaptea ca să mă judece, atunci binevoieşte, Preacurată, ca să ies întru întâmpinarea Lui, cu făclie luminoasă, şi să mă închin venirii Acestuia.

Cântarea a 5-a, Irmos:

Cu lumina Ta cea neînserată, Hristoase Dumnezeule, luminează smeritul meu suflet şi-l povăţuieşte la frica Ta, pentru că lumină sunt poruncile Tale.

Mă uimesc căutând la noianul cel nemărginit al greşelilor mele, Născătoare de Dumnezeu; pentru aceea alerg la adâncul milei tale.

Viforul fărădelegilor mele mă tulbură, furtuna păcatelor şi volbura patimilor mă volburează; la limanul pocăinţei ocârmuieşte-mă, Stăpână.

Slavă …

Sufletul meu cel întunecat, cel ca o piatră tare, neruptă, aspră şi nezdrobită, cu umilinţa moaie-l, Fecioară, şi-l arată piatră vârtoasă care izvorăşte lacrimi ca nişte ape.

Şi acum …

Vezi, Curată, neputinţa smeritului şi ticălosului meu suflet şi izbăveşte-mă de scularea asupra mea a nevăzuţilor vrăjmaşi şi de vătămarea acestora.

Cântarea a 6-a, Irmos:

Pe cei ce au ajuns la sfârşitul veacurilor, Iubitorule de oameni, şi în valul ispitelor se primejduiesc să piară, nu-i trece cu vederea pe cei ce strigă: Mântuieşte-ne, Mântuitorule, precum ai mântuit din fiară pe proorocul.

Pe tine cea între fecioare Născătoare de Prunc şi între maici Fecioară curată, taina cea minunată în ceruri şi înfricoşată pe pământ, cea chiar Născătoare de Dumnezeu şi cu adevărat a Domnului Născătoare, te laud, Fecioară.

Întru lenevire trecându-mi vremea, m-am apropiat către sfârşitul vieţii mele; ci tu, Preacurată, măcar la sfârşitul vieţii mă rog să-mi dai umilinţă, ca să plâng cu amar pentru păcatele mele cele fără de număr.

Slavă …

Ca cel ce am râvnit pe fariseul cel înalt la grumaji şi mult lăudăros, cu mintea înălţându-mă, am căzut în trufie; ci tu, Născătoare de Dumnezeu, dăruieşte-mi smerenia vameşului cea de înălţime suitoare.

Şi acum …

Mă tânguiesc şi plâng şi mă jelesc, când îmi aduc aminte de înfricoşatul divan, căci lucruri rele am; Marie, ceea ce eşti neispitită de bărbat, Maica lui Hristos, în ceasul cel înfricoşat fii mie părtinitoare.

Sedealna:
Cele cereşti cu frică se bucurau, şi cele pământeşti cu cutremur se veseleau, când preacuratul glas a venit la tine, Născătoare de Dumnezeu. Ca o prăznuire a strălucit tuturor, când a izbăvit Stăpânul pe cel întâi zidit. Pentru aceasta împreună cu îngerul strigăm ţie: Bucură-te, cea cu daruri dăruită.

Cântarea a 7-a, Irmos:

Cei trei tineri în cuptor, pe Treime închipuind, îngrozirea focului au călcat şi cântând strigau: «Bine este cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri».

Culegând roadele păcatului m-am omorât, şi aducând pe sufletul meu neroditor, strig ţie: Arată-mă aducător de roadă, ceea ce cu Rodul tău ai pierdut stricăciunea.

Din lucruri nu-mi este mie mântuire, Stăpână, că păcate lângă păcate adaug şi răutate peste răutate. Deci, cu solirea ta, Curată, întâmpinând, mântuieşte-mă.

Slavă …

Judecata este lângă uşi, divanul gata, găteşte-te smerite suflete şi strigă: Când vei judeca, Cuvinte, să nu mă osândeşti pe mine, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut.

Şi acum …

O, străină taină! O, înfricoşată gândire! Cum Dumnezeu S-a arătat pe pământ ca un om? Cum? Precum El ştie, precum voieşte, precum bine Îi place şi lucreazăprecum şi voieşte.

Cântarea a 8-a, Irmos:

Pe Domnul Cel ce S-a pogorât …

Frica Domnului este curată şi rămâne în veacul veacului, pe care eu lacomul, urând-o, necurat m-am făcut, căci cu necurăţie m-am înjugat cu toată lăcomia.

Deci arată-mă curat, Preacurată Marie.

Sfeşnicule al Luminii celei nematerialnice, cămară cu totul aurită, dumnezeiescule pat, cel strălucit, şi scaune al slavei în chipul focului, palatule însufleţit şi cămară plină de toată curăţia şi sfinţenia, sfinţeşte-mi mintea mea.

Binecuvântăm pe Tatăl …

Pe Cuvântul Tatălui, Cel întrupat mai presus de cuvânt, L-ai născut de Dumnezeu Născătoare, Fecioară, pe Care toate făpturile Îl lăudăm ca pe Domnul, şi-L preaînălţăm întru toţi vecii.

Şi acum …

Împestriţat fiind cu răutatea şi îmbrăcat cu desfrânarea, te rog pe tine, Fecioară, cea împodobită cu slavă şi îmbrăcată cu haina cea aurită a Dumnezeirii, îmbracă-mă pe mine cu haina cea strălucită a nepătimirii.

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

Pe Domnul, Cel ce S-a pogorât în văpaia focului la tinerii evreieşti şi S-a arătat cu putere Dumnezeiască, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a, Irmos:

În muntele Sinai, în rug, Moisi te-a văzut pe tine, care fără de ardere ai zămislit în pântecele tău Focul Dumnezeirii, iar Daniil te-a văzut munte netăiat şi Isaia te-a numit toiag odrăslit din rădăcina lui David.

Părându-mi-se mie, osânditului, că gânditor stau înaintea divanului celui nesuferit şi înfricoşat al preacuratei Naşterii tale, Preacurată, îngrijorat, cutremurat, înfricoşat, fără de răspuns şi gol, te chem pe tine ajutătoare.

Ceea ce eşti cămara cea de aur şi de Dumnezeu împletită, luminează sufletul meu; uşa cea cerească, deschide-mi mie intrarea vieţii; Sfânta sfinţilor, sfinţeşte-mi mintea mea; pământule nearat, arată-mă locuitor al pă-mântului celor blânzi.

Slavă …

Tu îmi potoleşte tot viforul primejdiilor mele celor în multe chipuri, tu de bucurie umple inima mea, toatăscârba de la mine gonind-o, Fecioară, bolile alungândule, ispitele încetându-le, ceea ce izvorăşti bucurie celor ce te laudă pe tine.

Şi acum …

Veniţi toţi credincioşii să cădem la Maica lui Iisus şi mai înainte de sfârşit să suspinăm, să plângem şi să ne tânguim cu amar, şi cu fierbinte umilinţă înaintea acesteia să strigăm: Stăpână, sârguieşte-te să nu ne laşi pe noi să pierim în foc.

*

Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – LUNI SEARA glas 3

Cântarea 1-a, Irmos:

Tu eşti Dumnezeul Cel minunat, Care cu preaslăvire faci minuni; Cela ce ai uscat adâncul şi căruţele le-ai acoperit şi ai mântuit pe poporul ce-Ţi cânta Ţie, ca Izbăvitorului nostru şi Dumnezeu.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Bucură-te, Sfântă Doamnă, cea cu multe nume numită, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, Marie, lauda credincioşilor, izbăvirea de blestem, scară cerească, minune neînţeleasă, rugule nears, pământule nelucrat.

Maică Fecioară Preacurată, pentru noi cei ce ne pocăim şi dezlegare de greşeli poftim să luăm, şi la Hristos alergăm, pe Acesta fă-L milostiv nouă, Stăpâna tuturor.

Slavă …

Sălaş gătit al Dumnezeieştii întrupări, al Fiinţei celei mai presus de fiinţă, şi cămară a Duhului Celui Atotlucrător, a împăcării celei înfricoşate, te-ai arătat de Dumnezeu Născătoare, căruţă mai strălucită decât rânduielile cele nematerialnice.

Şi acum …

Năstrapa cea cuvântătoare, care porţi pe Hristos, Mana nemuririi, de amărăciunea patimilor celor strică-toare de suflet izbăveşte-mă, Preasfântă Fecioară, ca să te slăvesc cu credinţă şi cu bună cuviinţă.

Cântarea a 3-a, Irmos:

Suflete sterp şi neroditor, câştigă rod bine slăvit, şi bineroditor făcându-te, strigă: Întăritu-m-am prin Tine, Dumnezeule; nu este sfânt, nu este drept, afară de Tine, Doamne.

Curgere de lacrimi dă-mi mie, ceea ce eşti bună, Născătoare de Dumnezeu, şi cu acestea stinge cuptorul patimilor mele şi spală toată spurcăciunea mea cea sufletească.

Păşunea morţii cea neţinută şi stricăciunea le-ai oprit, ca ceea ce ai născut Viaţa cea ipostatică, ci opreşte statornicia rănilor sufletului meu, cele izvorâtoare de bube.

Slavă …

Deznădăjduit fiind de mulţimea păcatelor mele, către tine am alergat, părtinitoarea mea cea neruşinată; fii mie povăţuitoare şi de mână ducătoare către viaţa cea îmbunătăţită.

Şi acum …

Dezgolit fiind de dumnezeiasca îmbrăcăminte, pustiu de ajutor, lepădat sunt eu ticălosul; Născătoare de Dumnezeu, acoperă goliciunea mea cu sfântul tău acoperământ.

Cântarea a 4-a, Irmos:

Avacum, preacurat pântecele tău, munte umbrit mai înainte l-a văzut; pentru aceea a şi strigat: De la amiazăzi va veni Dumnezeul Cel Sfânt şi din muntele cel cu umbra deasă.

Frică şi cutremur şi clătinare au venit peste mine, că mi-am adus aminte, Preacurată, de înfricoşata a doua venire a Unuia-Născut Fiului tău şi de cei vrednici de întâmpinarea Lui.

Grai jalnic, cu plângere, cu tânguire şi cu lacrimi, care din suflet smerit se aduce ţie, cea fără prihană, primindu-l ca pe o jertfă cu bun miros, izbăveşte-mă de muncă.

Slavă …

Pe Cel ce S-a născut din Tatăl mai înainte fără de mamă, şi mai pe urmă fără de tată, cu trup L-ai născut, Fecioară, mai presus de pricină şi mai presus de înţelegere. Acesta, pentru bogăţia iubirii de oameni, a sărăcit.

Şi acum …

Mă cutremur gândind la noianul păcatelor mele; dar iarăşi, cutezând, iau în minte adâncul milostivirilor tale, Fecioară, întru care cufundă-mă şi la limanul mântuirii îndreptează-mă.

Cântarea a 5-a, Irmos:

Mânecând Te lăudăm Unule-Născut, Cuvântule al lui Dumnezeu; pacea Ta dă-o nouă şi ne miluieşte pe noi cei ce Te lăudăm şi cu credinţă ne închinăm.

Câini mulţi m-au înconjurat cu adevărat, şi adunarea duhurilor celor viclene m-au cuprins; ci acum, Preacurată, sfaturile acestora le risipeşte.

Groapă mi-a scurmat mie vicleanul şi se ispiteşte să mă arunce într-însa; ci cu dreapta ta, Stăpână, fă săcadă în groapă cel ce a făcut-o.

Slavă …

Dezbrăcatu-m-am de îmbrăcămintea sănătăţii şi cu veşmântul cel de plângere, întru dureri înfăşurat fiind, te rog pe tine, Stăpână, să mă îmbraci cu vindecarea.

Şi acum …

Ca ceea ce eşti buna cuviinţă a mucenicilor şi a sfinţilor apostoli, şi părtinitoare a credincioşilor, Născătoare de Dumnezeu, toţi după vrednicie te slăvim pe tine.

Cântarea a 6-a, Irmos:

Adâncul patimilor şi viscolul vânturilor celor potrivnice s-au sculat asupra mea; ci întâmpinându-mă, Tu Mântuitorule, mântuieşte-mă şi mă izbăveşte din stricăciune, precum ai mântuit pe proorocul din fiară.

Cu voia Ziditorului tuturor, când va vrea să se despartă sufletul meu de trup, întru tot nevinovată, slobozeşte-mă din mâinile celor ce mă urăsc pe mine, Născătoare de Dumnezeu întru tot cântată.

Ca nu cu urgia Fiului tău să fiu mustrat, nici cu mânia Lui să fiu certat, în vremea venirii Lui, întru tot cântată, cu rugăciunile tale mântuieşte-mă.

Slavă …

Venit-au cu adevărat peste capul meu fărădelegile mele cele multe şi ca o sarcină grea s-au îngreuiat peste mine; ci uşurează-mi lanţul meu, Prealăudată.

Şi acum …

Pe tine singură din toate neamurile Unul Dumnezeu spre lăcaş Luişi te-a ales, că tu singură, Maica lui Dumnezeu, sfinţenia tuturor covârşind-o, bogată eşti şi cu curăţia.

Sedealna:
Fiecare unde se mântuieşte acolo după dreptate şi aleargă. Şi care altă scăpare este ca aceasta, precum tu, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce acoperi sufletele noastre?

Cântarea a 7-a, Irmos:

Cela ce ai rourat văpaia cuptorului şi pe tineri nearşi i-ai păzit, bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
Pe mine cel însetat de apele cele de viaţă făcătoare, satură-mă, izvorule al Apei celei de viaţă începătoare, ca să nu am trebuinţă în văpaia focului de degetul cel cu vârful udat în apă, ca să-mi răcorească limba mea cea arsă.
Viaţa mea este rea, vinovată gheenei şi râului celui ce arde cu foc, iar ticălosul şi întinatul meu suflet este plin de necurăţia cea trupească, Stăpână, pe care curăţeşte-l degrab.

Slavă …

Viforul gândurilor celor fără de rânduială mă clatină pe mine, şi viscolul diavolesc al cugetelor celor făcătoare de stricăciune mă tulbură şi întru adâncul păcatului mă trage; mântuieşte-mă, ocârmuieşte-mă, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână.

Şi acum …

Milostiveşte-te spre mine Fecioară, Mireasă a lui Dumnezeu, că întru adâncul deznădăjduirii alunecând, te rog pe tine, Curată, să te faci mie alinare, că tu eşti liman de mântuire celor ce de-a pururea sunt întru nevoi.

Cântarea a 8-a, Irmos:

Pe Dumnezeu Cel ce Se slăveşte …

O, suflete al meu, cât vei dori mai pe urmă să te prihăneşti pe tine, dar fără de folos! Cum vei dori să te ticăloşeşti fără dobândă şi cu ticăloşie să te căieşti! În zadar şi în deşert te vei scârbi atunci, pentru cele ce acum, cu nesimţire, rău le lucrezi. Drept aceea aleargă acum către Preasfânta Fecioară.

Înger va veni cu sila să te tragă pe tine, mâhnit şi întristat cumplit, şi să te ducă legat cu lanţurile pe care ale tale degete le-au împletit, când nimic nu vei mai putea să te sfătuieşti cele de folos. Pentru aceea cazi acum la Preacurata Fecioară.

Binecuvântăm pe Tatăl …

Mireasă Preacurată a slavei lui Dumnezeu, să nu-mi închizi uşa dumnezeieştii cămări, ci dă-mi mie ca şi eu să mă îndulcesc de strălucirea drepţilor şi să mă izbăvesc de mâhniciunea cea întristătoare a păcătoşilor.

Şi acum …

Maica lui Dumnezeu, a Mântuitorului lumii şi Sprijinitoarea tuturor, izbăveşte-mă de dulceţile cele lumeşti, ceea ce eşti cu totul fără prihană, ca să te laud neîncetat şi să te măresc cu cântările a toată lumea.

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

Pe Dumnezeu, Cel ce se slăveşte de îngeri neîncetat, întru cei de sus; cerurile cerurilor, pământul, şi dealurile, şi munţii, şi adâncul şi tot neamul omenesc, cu cântări, ca pe Ziditorul şi Izbăvitorul, bine-L cuvântaţi.

Cântarea a 9-a, Irmos:

Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil, Cel ce a ridicat nouă semn de mântuire, în casa lui David slugii Sale, pentru milostivirea milei, cu care ne-a cercetat Răsăritul dintru înălţime şi ne-a îndreptat în calea păcii.

Pe mine cel ce înot în noianul primejdiilor şi măviscolesc întru adâncul păcatelor, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână, limanul celor ce sunt în furtună, povăţuieşte-mă către limanul cel neînvăluit al mântuirii şi măîndreptează şi mă pune neclintit pe piatra adevăratei pocăinţe.

Lăcrimez, suspin, plâng şi mă tânguiesc şi a măsătura de tânguiri nicidecum nu voiesc, Stăpână, socotind necazul acela, mâhniciunea cea nemângâiată, pustiirea prietenilor, împreună şi a ajutătorilor, şi lipsa cea fără de mângâiere.

Slavă …

Tămăduieşte-mă, Maica lui Dumnezeu, precum Fiul tău pe slăbănogul, pe mine cel ce zac de mulţi ani în patul răutăţii, şi porunceşte-mi şi mie ca să-mi ridic, ca pe un pat, trupul meu drept, prin lucruri îmbunătăţite, şi să merg la locuirea cerurilor.

Şi acum …

Ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Dezlegătorul bolilor şi Doctorul durerilor, Pierzătorul patimilor şi Grabnicul alungător al duhurilor celor rele, Mântuitorul sufletelor şi Tatăl cel de obşte, tămăduieşte-mi durerea sufletului meu, şi suspinarea, şi chinuirea şi ticăloşia.

*

Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – MARȚI SEARA glas 3

Cântarea 1-a, Irmos:

Să cântăm Domnului Celui ce a făcut minuni mari în Marea Roşie; căci cu marea a acoperit pe potrivnici şi a mântuit pe Israil că S-a proslăvit.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Pe singura Stăpână cea cu dar dăruită, pe cea frumoasă între femei, sfeşnicul cel cu şapte făclii, pe Mireasa cea cu totul fără de prihană, lăcaşul lui Dumnezeu cel însufleţit, sicriul cel ce totul de aur, pe Sfânta Fecioară, să o fericim.

Firea cea omenească care de demult a căzut din viaţa cea mai bună, şi din locul cel roditor de verdeaţă, din raiul cel roditor de viaţă cu necinste a fost scoasă afară şi a căzut din slava lui Dumnezeu, la mai mare slavă ai suit-o, Fecioară Prealăudată.

Slavă …

Dumnezeiască curăţitoare, masa cea vie şi cămară cu aur împletită, norule cel în chipul porfirii, cea mai desfătată decât cerurile, scaune preaînalte al lui Dumnezeu, palatule cel cu foc arzător, cetatea însufleţită a lui Dumnezeu, Stăpână, miluieşte-mă.

Şi acum …

Stâlpare din rădăcină împărătească ai odrăslit, şi din seminţie împărătească, ceea ce pe Hristos Împăratul, Floarea cea neveştejită, L-ai înflorit, Stăpână, îmbrăcat cu porfiră împărătească strălucită şi vopsită din porfireştele tale sângiuri, Stăpână.

Cântarea a 3-a, Irmos:

Întăreşte-te suflete întru Domnul Dumnezeu şi strigă lăudându-te: Nu este sfânt afară de Tine, Doamne.

În ceasul cel înfricoşat, să te aflu pe tine ajutor, Fecioară Stăpână, din întunericul cel mai dinafară, şi din gheena, şi de scrâşnirea dinţilor, şi de viermele cel neadormit şi din toată munca, răpindu-mă.

Dă-mi mie, Stăpâna tuturor, lacrimă curăţitoare de

întinăciunile trupului, şi de foc stingătoare, de greşelile mele dezlegătoare, şi de suflet curăţitoare şi a minţii păzitoare.

Slavă …

Lăcaş sfânt fiind, Preasfântă Stăpână, ca ceea ce ai născut pe Dumnezeu, milostiveşte-te spre noi robii tăi şi sfinţeşte mintea noastră şi gândul, ceea ce eşti munte sfânt.

Şi acum …

Dă-mi mie, Stăpână, gând deştept şi priveghetor şi grijă necontenită de cercarea ceea ce va să fie la judecată, la care neosândit arată-mă, pe mine cel ce sunt însumi osândit.

Cântarea a 4-a, Irmos:

Auzit-am auzul Tău şi m-am înfricoşat; înţeles-am lucrurile Tale şi m-am spăimântat, că Dumnezeu mai înainte de veci fiind, din Fecioară Te-ai născut, făcându-Te Om.

Când iau în minte înfricoşatul Tău divan, Cuvinte al lui Dumnezeu, şi îngrozirea cea dreaptă şi înfricoşarea hotărârii celei nemitarnice, tot mă înspăimânt şi mătulbur; ci cu rugăciunile Maicii Tale, mântuieşte-mă.

Obicei prea rău cuprinzându-mă, şi cu lungime de multă vreme în laţ prinzându-mă, şi întru deprindere oarecare şi firească venind acum, tirăneşte mă sileşte pe mine; deci, din tirania aceasta scoate-mă, Stăpână.

Slavă …

În ceasul şi în ziua cercării, când seamă mi se va cere pentru greşelile mele şi amare munci voi lua, atunci, Fecioară, să-mi stai înainte ajutătoare, şi de dreapta osândă izbăvindu-mă şi din focul gheenei răpindu-mă.

Şi acum …

Păcatul înstrăinându-mă de la Dumnezeu şi a lepăda frica Lui cea mântuitoare plecându-mă, m-a silit a săvârşi toată pofta şi dulceaţa cea fărădelege; pentru aceea mai înainte de judecată însumi sunt osândit, din care mântuieşte-mă, Fecioară.

Cântarea a 5-a, Irmos:

Cela ce eşti nevăzut, pe pământ Te-ai arătat şi cu oamenii de voie ai petrecut, Cel necuprins; pentru aceasta la Tine mânecând, Te lăudăm, Iubitorule de oameni.

Vremea vieţii mele ca fumul a pierit şi către porţile morţii m-am apropiat, şi mă înspăimânt de năpădirea diavolească, că ale lor lucruri totdeauna am făcut; îndură-te, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi mă mântuieşte.

Dă-mi pâraie de lacrimi, Fecioară, ca să usuce adâncul răutăţilor mele, şi stinge, Doamnă, toată văpaia patimilor mele, şi în ziua Judecăţii mă învredniceşte ca să mă izbăvesc de foc şi de celelalte munci.

Slavă …

Pocăinţă adevărată şi întoarcere desăvârşită de la greşelile care am făcut nu arăt; pentru aceea te rog pe tine, ceea ce eşti bună, să mă întorci pe mine mai înainte de sfârşit şi mai înainte să mă împaci cu Dumnezeul şi Stăpânul meu.

Şi acum …

Sub ani, pe Dumnezeu, Cel ce fără de ani din Tatăl mai înainte de ani S-a născut, mai presus de minte şi de cuvânt cu trup L-ai născut, Fecioară, pe Înţeleptul Ziditor al vremilor şi al anilor şi al veacurilor, Care cu cuvântul dezleagă greşelile mele cele de multă vreme.

Cântarea a 6-a, Irmos:

Adâncul păcatelor şi furtuna deznădăjduirii s-au sculat asupra mea, Mântuitorule, drept aceea cu credinţă strig Ţie: Precum pe Iona l-ai scos din chit, aşa scoate şi viaţa mea din stricăciune, mult Milostive.

Cursele, laţurile şi pândirile diavolilor celor ce măvânează pe mine, ca nişte ţesături de păianjen arată-le, Fecioară cu totul fără prihană.

Să nu conteneşti, Fecioară, să mă pui în bună rânduială şi să mă povăţuieşti către aşezare mai dumnezeiască şi să mă înţelepţeşti şi să mă luminezi.

Slavă …

Dă-mi mie, Fecioară, în sufletul meu, pomenirea morţii neştearsă şi grijă de ieşire; printr-însele înţelepţindu-l pe acesta.

Şi acum …

Isaia, prin Duhul, carte te-a văzut pe tine, Curată, că întru tine s-a scris slobozenia muritorilor.

Sedealna:
Spânzurat pe lemn dacă Te-a văzut, Stăpâne, cea neispitită de nuntă şi cu totul fără prihană, Curata Fecioară şi Maica Ta, a strigat către Tine: O, Fiul meu preadulce! Vai mie, cum Te-a osândit pe lemn adunarea cea prea fărădelege, pe Tine, Făcătorul tuturor şi Stăpânul! Laud însă bunătatea Ta cea desăvârşită.

Cântarea a 7-a, Irmos:

De demult chipului celui de aur al închinării perseşti, cei trei tineri nu s-au închinat, lăudând pe Domnul în mijlocul cuptorului: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Încinge cu tărie, Curată, sufletul meu cel slăbănogit pentru păcate şi mă mântuieşte pe mine cela ce strig Fiului tău: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Temându-mă de ceasul morţii, pentru cea fără de moarte şi veşnică muncă, către tine cad, Născătoare de Dumnezeu Stăpână, mântuieşte-mă de cursele vânătorilor.

Slavă …

Mă înfricoşez şi mă cutremur aducându-mi aminte de ziua şi ceasul cercării; ceea ce eşti bună, să-mi fii atunci mie, netrebnicul robului tău, ajutătoare şi părtinitoare, sprijinitoare şi izbăvitoare.

Şi acum …

Noaptea păcatelor mă cuprinde, norul patimilor mă acoperă şi furtuna cea neguroasă a greşelilor mă înconjoară şi negura cea prea adâncă a deznădăjduirii măascunde; cu lumina pocăinţei luminează-mă, Stăpână.

Cântarea a 8-a, Irmos:

Cuptorul babilonesc pe tinerii …

În pântecele tău S-a pogorât Dumnezeiasca Ploaie, ca o ploaie pe lână şi ca o picătură ce pică pe pământ. Deci, învredniceşte-mă, Fecioară, ca ziua şi noaptea cu ploi de lacrimi a mă spăla şi a-mi uda aşternutul patului meu.

Umplutu-s-a de rele sufletul meu şi socotit am fost cu toţi cei ce se pogoară în groapă; ci tu, Născătoare de Dumnezeu, scoate-mă din groapa patimilor şi din tina cea întunecată a răutăţilor mele.

Binecuvântăm pe Tatăl …

Sfeşnicule al Luminii celei nematerialnice, cămarăcu totul de aur, dumnezeiescule pat cel strălucit şi scaune al slavei celei în chipul focului, palatule însufleţite şi vistierie plină de toată curăţia şi sfinţenia, sfinţeşte-mi mintea mea.

Şi acum …

S-a umplut de rele sufletul meu, s-a apropiat de iad viaţa mea, socotit am fost de vrăjmaşii mei ca un om singur şi neajutorat; ci arată, ceea ce eşti tare sprijinitoare a lumii, că eşti ajutătoare celor fără ajutor.

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

Cuptorul babilonesc pe tineri nu i-a ars, nici focul Dumnezeirii pe Fecioara nu o a stricat. Pentru aceasta, cu tinerii, noi credincioşii strigăm: Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a, Irmos:

Pe cea mai înainte însemnată în rug şi în foc, în Sinai, lui Moisi, puitorului de Lege, şi care a zămislit în pântece pe Dumnezeiescul Foc fără de ardere, făclia cea întru tot luminată şi nestinsă, pe cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, cu cântări cinstind-o să o mărim.

Tu ştii neputinţa smeritului meu trup, rănile sufletului meu, nestatornicia inimii mele şi amăgirile; pentru aceea cu milostivirea ta dă-mi tămăduire de amândouă părţile.

Cea cu totul fără prihană, ceea ce eşti loc desfătat al bucuriei, bagă-mă până la casa lui Dumnezeu, în locul cortului celui minunat al celor ce dulce prăznuiesc, unde este sunetul glasului bucuriei şi al mărturisirii.

Slavă …

Suspinând şi tânguindu-mă cad la tine, Fecioară, cu plângere strigând: Miluieşte-mă şi mântuieşte sufletul meu cel ticălos, ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Voitorul milei, şi în ziua judecăţii izbăveşte-mă de toată osânda.

Şi acum …

Pentru nenumăratele bunătăţi pe care le-ai făcut cu mine, ceea ce eşti bună, în toată viaţa mea bine te voi cuvânta, şi în toată vremea voi slăvi slava ta şi totdeauna lauda ta va fi în gura mea, Stăpână.

*

Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – MIERCURI SEARA glas 3

Cântarea 1-a, Irmos:

Lui Dumnezeu, Cel ce a mântuit în mare pe popor, iar pe potrivnici i-a cufundat, Lui singur să-I cântăm că S-a proslăvit.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Ceea ce ai născut pe Dumnezeu şi Stăpânul tuturor veacurilor, cu neispitire de nuntă, Fecioară, din stăpânirea patimilor izbăveşte-mă, Curată, ca după datorie şi cu mulţumită să te slăvesc pe tine, cea de-a pururea fericită, şi să te măresc.

Uşa cea mântuitoare a Împăratului slavei, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, bagă în uşa vieţii, cu rugăciunile tale, Preacurată, pe cei ce intră prin uşile Bisericii tale, Stăpână, şi te cinstesc pe tine.

Slavă …

Milostivă Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti lauda apostolilor, şi slava purtătorilor de chinuri şi întărirea credincioşilor, întăreşte, rogu-mă, mintea mea, care se răzvrăteşte cu asupririle amăgitorului şi se întunecă cu călcările de poruncă.

Şi acum …

Ceea ce ai fost hotărâtă mai înainte de toţi vecii, să te faci Maică a milostivirii, tu pe mine mă învredniceşte să dobândesc dumnezeiasca milă, ca să cânt totdeauna cu veselie, eu netrebnicul robul tău, măririle tale, Preacurată.

Cântarea a 3-a, Irmos:

Arcul vrăjmaşului l-ai zdrobit şi pavezele le-ai sfărâmat întru tărie, Stăpâne Hristoase, întărirea noastră; Sfânt eşti Doamne.

Pe tine părtinitoare şi zid de mântuire te avem noi credincioşii, Născătoare de Dumnezeu, Prealăudată; să nu treci cu vederea Stăpână, nici să ruşinezi rugăciunile noastre.

Ploi de lacrimi dă-mi mie, ceea ce eşti bună, şi cu acestea stinge-mi de tot cuptorul patimilor mele şi spală-mi toate întinăciunile cele sufleteşti, Născătoare de Dumnezeu.

Slavă …

Întru fărădelegi mi-am întinat bunul neam al sufletului meu, Preacurată, şi mă înfricoşez de cercare, când Cuvântul va cere de la mine vrednicia chipului Său.

Şi acum …

Graiurile vameşului uneltindu-le eu ticălosul, strig ţie: Milostiveşte-te spre mine, Stăpână, şi cu rugăciunea ta dă robului tău lăsare greşelilor.

Cântarea a 4-a, Irmos:

Auzul tainei naşterii Tale celei străine şi negrăite am auzit şi m-am spăimântat; şi lăudând, strig Ţie: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Venit-au, Preacurată, apele faptelor celor necuvioase până la ticălosul meu suflet, şi ţinut fiind cu tina patimilor, strig chinuindu-mă: Să nu mă treci cu vederea, Stăpână, pe mine robul tău.

Fiare gândite înconjurându-mă acum fără de milă, se sârguiesc să răpească fără cruţare ticălosul meu suflet, cea cu totul fără prihană; ci zdrobeşte măselele acestora, cele de suflet stricătoare, ceea ce eşti atotputernică.

Slavă …

Fii milostivă robilor tăi, Fecioară, rugămu-ne, şi de îngrozirea cea aşteptată izbăveşte degrab pe poporul tău, ca să strigăm ţie, mulţumind: Slavă ţie, Împărăteasă a toate.

Şi acum …

Suspinare zdrobită dă-mi mie, Născătoare de Dumnezeu, şi lacrimă sufletească ca să-mi plâng păcatele mele cele multe şi cugetele cele neîndreptate, şi voi ruga, Doamnă, milostivirea ta.

Cântarea a 5-a, Irmos:

Cela ce eşti nevăzut, pe pământ Te-ai arătat şi cu oamenii de voie ai petrecut, Cel neajuns; pentru aceasta la Tine mânecând, Te lăudăm, Iubitorule de oameni.

Răscumpărare făcându-Se nouă Fiul tău, pe toţi ne-a izbăvit din stricăciune, Fecioară; pentru aceea izbăveşte-mă de cugetul cel trupesc şi de scularea asupră-mi a patimilor.

Cu supărările diavoleşti, mintea mea totdeauna întru cugete necuvioase cu taină trăgându-se, să nu o laşi, Stăpână, ci pune-o nerăsturnată.

Slavă …

Pentru milostivirile milei, Fiul tău S-a arătat Mântuitor păcătoşilor şi vameşilor; pe Care urmându-L, Curată, acum miluieşte-mă pe mine, cela ce mai mult decât toţi am păcătuit.

Şi acum …

În toate zilele se ispiteşte vicleanul balaur să rupăsmeritul meu suflet; ci sfarmă, Născătoare de Dumnezeu, dinţii cei stricători de suflet ai acestuia.

Cântarea a 6-a, Irmos:

Adâncul patimilor s-a sculat asupra mea şi viforul vânturilor celor potrivnice; ci, întâmpinându-mă Tu, Mântuitorule, mântuieşte-mă şi mă izbăveşte din stricăciune, precum ai mântuit din fiară pe proorocul.

În valurile vieţii cu vătămare de minte necontenit cufundându-mă, eu ticălosul, şi vânturându-mă totdeauna de vânturile vrăjmaşului, acum strig ţie, Născătoare de Dumnezeu: Ajută-mi!

Curgeri de lacrimi duhovniceşti dă-mi mie, Fecioară, ca să spăl tina greşelilor mele şi către apa iertării îndreptează-mă în ziua judecăţii.

Slavă …

Adormit-am întru moarte sufletească şi zac în mormântul deznădăjduirii; ci dă-mi mie mâna, Preasfântă Fecioară, şi mă scoală, rogu-mă, povăţuindu-mă către pocăinţă şi către viaţă.

Şi acum …

Dintru tine, de Dumnezeu dăruită, curg râurile cele pururea curgătoare ale minunilor, şi adapă faţa a tot pământul şi îngraşă gânditor sufletele noastre.

Sedealna:
Fărădelegile mele, covârşind nisipul mării, acopăr smeritul meu suflet; ci cu mulţimea îndurărilor tale, Curată, şterge degrab toate greşelile mele, şi de mâhniciunea care mă cuprinde izbăveşte-mă, şi de toată bucuria şi veselia umple inima mea, Fecioară.

Cântarea a 7-a, Irmos:

Pe văpaia cea din cuptor au stins-o tinerii şi cereasca rouă au primit-o cu credinţa: Bine cuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

De ceasul morţii temându-mă, pentru munca cea veşnică, la tine cad, Născătoare de Dumnezeu; mântuieşte-mă atunci din cursa vânătorilor.

Ceea ce ai încăput în pântece pe Dumnezeul Cel neîncăput, pe mintea mea cea cu multe greşeli strâmtorată slobozeşte-o, Născătoare de Dumnezeu, de tirania acestora.

Slavă …

Pe cel după chipul Tău, Hristoase, l-am întinat cu faptele cele necuvioase, eu ticălosul. Pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine, Tu dă-mi mie lacrimă curăţitoare de greşeli.

Şi acum …

Când voi fi judecat, ca un vinovat, înaintea divanului lui Hristos, arată-te mie, Preacurată, şi mă izbăveşte din toată munca cu fierbinte părtinirea ta.

Cântarea a 8-a, Irmos:

Pe Dumnezeu Cel ce S-a născut …

Râvnind desfrânatului cu adevărat, toată viaţa mea am cheltuit-o în păcate; dar acum strig: Greşit-am ţie! Fă-mă ca pe unul din argaţii Fiului şi Ziditorului tău, Fecioară, ca să te slăvesc întru toţi vecii.

Când cu porunca lui Dumnezeu va vrea sufletul meu să iasă din viaţă, atunci răpeşte-l din cursa vânătorilor, Preacurată, care strigă ţie: Toate lucrurile te lăudăm pe tine şi te fericim întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl …

Adormind întru moarte, zac în mormântul deznădăjduirii, Fecioară; ci tu înviază-mă şi cu priveghere mă învredniceşte a cânta: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Şi acum …

Stăpână Curată, Născătoare de Dumnezeu, izbăveşte-mă de stricăciunea păcatelor şi de asupreala şi reaua lucrare a diavolilor, încetează-mi tulburarea patimilor şi stinge văpaia cea nesuferită a dulceţilor, cu roua darului tău.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Pe Dumnezeu, Cel ce S-a născut din Tatăl Cel fără de început, mai înainte de veci, şi mai pe urmă din Născătoarea de Dumnezeu cu trup S-a îmbrăcat, lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a, Irmos:

Pe tine rugul cel nears şi Sfântă Fecioară, Maica Luminii şi de Dumnezeu Născătoare, nădejdea noastră a tuturor, te mărim.

Suflete, se apropie sfârşitul; lângă uşi este divanul; depărtează-te de lucrurile ruşinii şi apucă-te de petrecerea cea bună, că ai ajutătoare pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce din toată răutatea te izbăveşte.

Alunecându-mă cu gândurile şi căzând întru adâncul pierzării, rog acum, Fecioară, folosinţa ta: Întăreşte clătită neputinţa minţii mele pe piatra cea tare a poruncilor lui Dumnezeu.

Slavă …

Legile Tale le-am lepădat şi mântuitoarele porunci e-am călcat, Îndurate, şi mă tem de înfricoşatul Tău divan, întru care, şezând, vei judeca toate; pentru aceea strig: În dar mântuieşte-mă, Cuvinte, pentru rugăciunile Maicii Tale.

Şi acum …

Neamul oamenilor, cea cu totul fără prihană, cu solirea ta cea nebiruită îmbogăţindu-ne, strigăm ziua şi noaptea: Să nu încetezi a ruga pe Făcătorul şi Fiul tău, să miluiască pe cei ce te laudă pe tine.

*

Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – JOI SEARA glas 3

Cântarea 1-a, Irmos:

Pământul cel roditor de adâncime, uscat l-a umblat oarecând soarele, căci ca un zid s-a închegat apa de amândouă părţile, poporului celui ce a trecut marea pedestru, şi cu plăcere lui Dumnezeu a cântat: Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a proslăvit.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Sălăşluire a dumnezeieştii slave, munte sfânt şi nor luminos, decât cerurile mai înaltă, decât sfinţii îngeri mai presus şi mai cinstită decât toate făpturile, Stăpână, miluieşte-mă şi mă mântuieşte.

Biserică a Stăpânului, munte sfânt şi cort mai presus de nori,Doamnă şi Fecioară, cea bună şi frumoasă, cea singură binecuvântată, frumuseţea lui Iacov, nestricată Maică a lui Dumnezeu, miluieşte-mă Stăpână.

Slavă …

Semn de mântuire, văpaie de foc nestinsă, liman neînviforat fii mie, Fecioară, celui ce înot în noianul vieţii, dezlegându-mi viforul duhurilor şi furtuna valurilor patimilor şi corabia sufletului meu mântuind-o.

Şi acum …
Pe ţara ta aceasta care te cinsteşte totdeauna cu credinţă, Curată, mântuieşte-o de primejdie, de robirea barbarilor, de războiul cel dintre noi şi de sabie şi de orice altă îngrozire.

Cântarea a 3-a, Irmos:

Întărirea celor ce nădăjduiesc spre Tine, întăreşte, Doamne, Biserica Ta, pe care ai câştigat-o cu scump Sângele Tău.

Te binecuvântăm pe tine, prin care blestemul cel de demult s-a dezlegat şi binecuvântarea a înflorit şi firea cea blestemată s-a binecuvântat.

Prea milostivă Stăpână, când voi muri să stai lângămine şi în ziua judecăţii stându-mi de faţă, să mă izbă-veşti de osândă.

Slavă …

Mărim pe Cela ce ţi-a făcut ţie multe măriri, Stă-până, precum ai zis mai înainte, fericindu-te pe tine, cea întru tot preafericită.

Şi acum …

Bucură-te, scaune cu totul luminate şi cu aur preastrălucit al lui Dumnezeu Cuvântul, Cel ce stăpâneşte peste toate; bucură-te, Fecioară, propovăduirea apostolilor.

Cântarea a 4-a, Irmos:

Acoperit-au cerurile bunătatea Ta, Hristoase, că ieşind din Chivotul sfinţirii Tale, din nestricata Maică, în Biserica Slavei Tale, Te-ai arătat ca un Prunc în braţe purtat şi s-au umplut toate de lauda Ta.

Gavriil venind în Nazaret, bucurându-se, arătat ţi-a adus ţie, celei Curate şi prea neîntinate pe «bucură-te».

Pentru aceea împreună cu acesta strigăm şi noi netrebnicii robii tăi: Bucură-te, prea minunată Fecioară şi mult cântată.

Precum ai mântuit pe Manase cel ce s-a pocăit mai înainte, şi pe mine, cel ce am greşit mult şi am trecut cu vederea poruncile Tale, pocăindu-mă, primeşte-mă, Mântuitorule, pentru rugăciunile Maicii Tale, şi din munci izbăveşte-mă, ca un singur Îndurat.

Slavă …

Stăpână, izvorul milei, cea milostivă cu adevărat, şi chiar îndurată şi iubitoare de bine, miluieşte sufletul meu cel ticălos, care înoată în noianul deznădăjduirii, şi spre tine singură îşi are nădejdea.

Şi acum …

Înstrăinându-mă păcatul de la Dumnezeu şi plecându-mă să lepăd din inimă frica Lui, m-a silit a săvârşi toată pofta şi nelegiuita dezmierdare; pentru aceea mai înainte de judecată sunt de sinemi osândit.

Cântarea a 5-a, Irmos:

Dacă a văzut Isaia cu închipuire pe Dumnezeu, pe scaun preaînalt, de îngerii slavei înconjurat, a strigat: «O, ticălosul de mine! Că mai înainte văzui pe Dumnezeu întrupat, pe Cel ce stăpâneşte pacea şi lumina cea neînserată».

Tăciune al gheenei şi cheltuială a focului celui nestins, să nu mă arăţi, Stăpână, nici mulţimea viermilor mâncare veninată să mă primească, nici scrâşnirea dinţilor, nici tartarul să mă cuprindă pe mine.

Sfânta sfinţilor fiind, Preaneîntinată Născătoare de Dumnezeu, Curată, pe Cuvântul Cel Sfânt, Care cu sfinţenie întru sfinţi se odihneşte L-ai născut, Cel ce ne dăruieşte nouă luminare şi dar, sfinţenie şi izbăvire.

Slavă …

A te lăuda după vrednicie nici limbile îngerilor nu pot, căci care laudă este potrivită ţie, Fecioară, ceea ce ai născut pe Făcătorul îngerilor şi al oamenilor. Pentru aceea, miluieşte pe cei ce te cinstesc pe tine cu credinţă.

Şi acum …

Preacurată Marie, ceea ce eşti bucuria inimii mele, şi dulceaţa şi mângâierea, în ceasul ieşirii să-mi fii aproape stătătoare şi părtinitoare, în calea cea dreaptă îndreptând sufletul meu.

Cântarea a 6-a, Irmos:

Strigat-a Ţie, văzând bătrânul cu ochii mântuirea, care a venit oamenilor de la Dumnezeu: Hristoase, Tu eşti Dumnezeul meu.

Bucură-te, Fecioară, scară dumnezeiască, prin care S-a pogorât Cel Preaînalt, suind pe oameni la veselia cea nemuritoare.

De la tot felul de munci răpeşte-mă pe mine, robul tău, de scrâşnirea dinţilor, de râul cel de foc şi de gheena.

Slavă …

Hristoase, Mântuitorul meu, cu mila Ta dă-mi mie izvoare de lacrimi, ca să plâng mulţimea greşelilor mele.

Şi acum …

Bucură-te, muntele din care S-a tăiat Piatra darului, Care a zdrobit pe toţi idolii înşelăciunii.

Sedealna:
Cea neispitită de nuntă, Curata şi Maica Ta, Hristoase, văzându-Te pe Tine mort spânzurat pe lemn, ca o Maică, plângând a grăit: «Ce Ţi-a răsplătit Ţie adunarea iudeilor cea fărădelege şi nemulţumitoare, care cu multe şi mari darurile Tale, Fiul meu s-au desfătat? Laud însă plecăciunea Ta cea dumnezeiască».

Cântarea a 7-a, Irmos:

Pe Tine, Cel ce ai răcorit în foc pe tinerii cei ce Dumnezeu Te-au cuvântat, şi Te-ai sălăşluit în Fecioară nestricată, pe Dumnezeu Cuvântul lăudăm, cu bună credinţă cântând: Bine este cuvântat, Dumnezeul părinţilor
noştri.

Maică fără de bărbat, pe tine Dumnezeiască Mireasă toţi te cunoaştem, şi Fecioară hrănitoare de Prunc te numim, că întru tine, negrăit, fecioria şi naşterea, cele cu firea despărţite, întru una împreună au alergat.

Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Dumnezeul Cel mai înainte de veci, Pricinuitorul vremilor şi al anilor, stăi lângă mine în vremea ieşirii mele, grabnică ajutătoare, şi nădejde neruşinată şi tare scăpare.

Slavă …

Cu adevărat legile firii s-au dezlegat întru tine, că pe Stăpânul zidirii L-ai zămislit mai presus de fire, Fecioară, Care pentru îndurarea milei, fără de sămânţă, mai presus de fire, dintru tine S-a făcut Om.

Şi acum …

Mântuieşte-mă Preasfântă Stăpână, mântuieşte-măPărtinitoarea mea, ca să se ruşineze toţi cei ce mă urăsc pe mine, şi să se laude întru tine, Născătoare de Dumnezeu, toţi cei ce iubescdumnezeiescul tău nume.

Cântarea a 8-a, Irmos:

Cu focul cel nesuferit …

Nu numai mâinile şi ochii, ci şi mintea şi sufletul şi inima le întind către tine, Fecioară; tot pe mine străluceşte-mă cu lumina ta, tot spală-mă cu lacrimile, tot curăţeşte-mă cu umilinţă fierbinte.

Mă aşteaptă pe mine cumplită osândă; voi fi judecat înaintea îngerilor şi înaintea priveliştii a milioane de oameni; atunci izbăveşte-mă de nevoia cea mare, căci ai mare şi bogată milă, născând pe Marele Împărat.

Binecuvântăm pe Tatăl …

Tomule preacurate al lui Hristos şi carte pecetluităşi de Dumnezeu scrisă ştiindu-te pe tine, te rog să măscrii în cartea celor mântuiţi, Fecioară, şi zapisele greşelilor mele să le rupi cu suliţa Fiului tău.

Şi acum …

Izbăveşte-mă de focul cel nestins, ceea ce ai zămislit Focul cel fără de materie, Fecioară, şi cu focul dumnezeieştii frici, tot mă curăţeşte, aprinzând înlăuntrul sufletului meu focul pe care Fiul tău S-a pogorât să-l arunce în lume.

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

Cu focul cel nesuferit împreunându-se tinerii, cei ce stăteau lângă buna credinţă, şi de văpaie fiind nevătămaţi, dumnezeiască cântare au cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a, Irmos:

În Lege, în umbră şi în Scriptură, închipuire vedem noi credincioşii, toată partea bărbătească ce deschide pântecele, sfânt lui Dumnezeu este. Deci, pe Cuvântul Cel mai înainte născut, Fiul Tatălui Cel fără de început, Cel Întâi Născut din Maică fără ispită bărbătească, Îl mărim.

Izbăveşte-mă de scrâşnirea dinţilor şi de viermele cel veninos, de tartarul cel prea amar, de întunericul şi focul cel dinafară şi de toate celelalte nenumite munci, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, pe mine cel ce scap
a mila ta.

Vârtutea mea, nădejdea şi lauda, tăria şi mântuirea mea, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, izbăveşte-mă de vrăjmaşii cei văzuţi şi de cei nevăzuţi, care caută ca nişte fiare să mă rupă şi până în sfârşit să mă piardă.

Slavă …

Ceea ce ai născut pe Fiul lui Dumnezeu şi eşti Stăpână a tuturor, Fecioară Preasfântă, miluieşte sufletul meu, şi în ziua judecăţii de osândă izbăveşte-mă şi să nu mă laşi să fiu supus muncilor gheenei.

Şi acum …

Biserică a lui Dumnezeu şi palat însufleţit te-ai arătat, Curată; pentru aceea şi «bucură-te» toţi credincioşii cu bucurie, împreună cu îngerul, strigăm ţie. Bucură-te, neîntinată; bucură-te, Mireasă a lui Dumnezeu, ceea ce singură ai pricinuit Viaţa.

*

Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – VINERI SEARA glas 3

Cântarea 1-a, Irmos:

Cântare nouă să cântăm popoare Celui ce S-a născut din Fecioară spre mântuirea noastră şi una a făcut pe cele pământeşti cu cele cereşti, că S-a proslăvit.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Preacurată şi Preasfântă Stăpână, ce cântare de laudă îţi voi aduce ţie, eu netrebnicul şi mult păcătosul robul tău, ca să milostiveşti pe Fiul tău să-mi dea iertare de păcate?

Răutăţile mele şi nelegiuirile au întrecut noianul mării. Deci, altă nădejde de mântuire, ca să milostivească pe Înduratul Dumnezeu, nu am afară de tine, Preamilostivă Stăpână.

Slavă …

Îndrăzneală având către tine, o Maică a lui Dumnezeu, cea fără prihană, cu suspin din adâncul inimii cer ca să-mi mijloceşti de la Fiul tău iertare greşelilor mele, cele mai multe decât nisipul.

Şi acum …

Nu încetez slăvindu-te, o, Preamilostivă Doamnă, eu prea ticălosul robul tău, deşi m-am afundat întru adâncul greşelilor mele celor prea fărădelege; ci tu, ca o bună, primeşte netrebnica mea cântare, mijlocindu-mi iertare de păcate.

Cântarea a 3-a, Irmos:

Suflete sterp şi neroditor, a câştiga rod bine slăvit, veselindu-te, strigă: M-am întărit prin Tine, Dumnezeule; nu este sfânt, nu este drept afară de Tine, Doamne.

Fiind cu totul întunecat de mulţimea greşelilor, o, ticăloase suflete, strigă către Preasfânta Fecioară, cea mai sfântă decât toţi sfinţii, ca să-ţi solească iertare şi luminare de la Preamilostivul său Fiu.

Nimeni n-a păcătuit precum eu, o, Preacurată Fecioară! Deci, cu a ta solire învredniceşte-mă iarăşi milostivirii Fiului tău, pe mine cel căzut din darul Lui, căci la tine alerg şi năzuiesc, Preamilostivă Stăpână.

Slavă …

Toată fiind bună şi preamilostivă, Stăpână, roagăpe Preaînduratul Dumnezeu, pe Care L-am mâniat cu spurcatele mele fapte, ca să-mi dea chip de pocăinţă şi să mă învrednicească părţii celei de-a dreapta, când va veni să judece lumea.

Şi acum …

Altă nădejde nu am afară de tine, preamilostivăDoamnă, ca să îmblânzească pe Milostivul şi Dreptul Judecător pentru nelegiuirile mele cele păgâneşti; deci, milostivă fii mie păcătosului.

Cântarea a 4-a, Irmos:

Ce te-ai spăimântat Avacume? Cui strigi şi grăieşti: De la Teman va veni Dumnezeu; Cuvântul trup S-a făcut şi S-a sălăşluit întru noi şi ne-am văzut întru lauda Minunatului nostru Dumnezeu, că S-a proslăvit?

Fă milostiv pe Preaînduratul Dumnezeu, Care S-a înomenit din feciorescul tău sânge, mie prea ticălosului, care de-a pururea Îl întărât cu fărădelegile mele, ca nu până în sfârşit să pier, ci să-ţi cânt ţie cântare de laudă.

Cum voi îndrăzni, eu ticălosul, a lăuda cu buze întinate şi cu limbă spurcată pe cea mai sfântă decât toţi sfinţii? Ci tu, o, Maică a Cuvântului, care prin cuvânt ai născut pe Cuvântul, milostivă te arată mie netrebnicului.

Slavă …

Cerului cerurilor te-ai făcut petrecătoare, o, Stăpână Preamilostivă, cu Naşterea ta cea mai presus de ceruri şi de îngeri neînţeleasă şi de oameni neajunsă. Deci, nu înceta a ruga pe Cel Născut al tău, pentru mine robul tău.

Şi acum …

Orbit fiind la ochii sufletului meu, de mulţimea greşelilor, la tine cad suspinând, Stăpână, ca prin solirile tale, Preamilostivă Doamnă, să-mi dai luminare, prin iertarea păcatelor, de la Fiul tău Cel Preamilostiv.

Cântarea a 5-a, Irmos:

Ceaţa sufletului meu risipind-o, întru lumina Ta, Hristoase, primeşte-mă pe mine, Unule Milostive, de noapte Ţie să-Ţi strig: Luminează-mi înţelegerea minţii mele.

Astăzi, o, ticăloase suflete, s-a apropiat sfârşitul tău. Deci, de ce nu cazi la Preamilostiva Stăpână, suspinând din adâncul inimii, ca să milostivească pe Fiul său spre tine?

Răutăţile mele au covârşit capul meu şi am căzut întru adâncul deznădăjduirii; ci tu, ca o milostivă, o, prea fără prihană Fecioară, tinde-mi mâna milostivirii tale, ca să te laud neîncetat.

Slavă …

Arătatu-te-ai mai desfătată decât cerurile, încăpând pe Emanuil în pântecele tău, Fecioară, pe Care nu înceta rugându-L ca să-mi dea iertare de păcate, mie netrebnicului robului tău.

Şi acum …

Marie, lăcaşul lui Dumnezeu, lauda celor cereşti, şi slava celor pământeşti şi surparea celor dedesubt, nu încetez a te chema pe tine, ca să milostiveşti spre mine pe Cel ce S-a născut dintru tine.

Cântarea a 6-a, Irmos:

Am strigat întru suspinuri netăcute către Înduratul Dumnezeu şi m-a auzit pe mine din iadul cel mai de jos şi a scos din stricăciune viaţa mea.

Adu-ţi aminte, Preamilostivă Stăpână, de ticăloşia mea cea amară şi îndulceşte amărăciunea inimii mele cu solirile tale cele prea puternice, ca neîncetat, fără tăcere, să te laud.

Arată-mă părtaş al raiului desfătării pe mine cel ce spre tine mi-am pus toată nădejdea, mijlocindu-mi iertarea păcatelor de la Preadulcele tău Fiu, ca o Preamilostivă.

Slavă …

Iisuse Preadulce, pentru solirile celeia ce Te-a născut fără prihană, picură dulceaţa darului Tău în ticăloasa mea inimă, curăţind-o de toată întinăciunea, ca de-a pururea să se îndulcească de Numele Tău.

Şi acum …

Arătatu-te-ai, Fecioară, Maică a Cuvântului, mai presus de curăţie, pe Care nu înceta rugându-L pentru mine ticălosul, ca să-mi ierte mulţimea greşelilor, făcându-mă încăpere a darului Său.

Sedealna:
Preasfântă Stăpână şi Preacurată Fecioară, şi întru totul fără prihană, izbăveşte-mă pe mine cel plin de păcate, de prihana greşelilor, prin solirile tale cele preaputernice către Milostivul tău Fiu, ca pururea să te măresc.

Cântarea a 7-a, Irmos:

Chipului celui de aur al închinării celei persane, tinerii cei trei nu s-au închinat, ci în mijlocul cuptorului, lăudând, ziceau: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.

Cad la tine, Preacurată Fecioară, cu zdrobirea inimii, suspinând şi te rog: Nu te întoarce de la ticălosul robul tău, cela ce pururea te mânii cu faptele mele cele rele, ci mă întoarce la pocăinţă.

Aducându-mi aminte de nelegiuirile mele, o, Preamilostivă Doamnă, nu încetez, pentru care şi alerg la tine, ca la o Preamilostivă, ca prin mijlocirea ta să-mi speli noroiul păcatelor, scoţându-mă din cursele vrăjma-şilor mei.

Slavă …

Laud milostivirea ta şi slăvesc măririle tale, o, întru tot fără prihană, Stăpână; primeşte, Doamnă, săraca mea rugăciune şi îmblânzeşte pe Fiul tău, Cela ce S-a făcut Om pentru mine, ca să te măresc în veci.

Şi acum …

Lacrimi aduc ţie, Stăpână, ca o jertfă fără prihană; primeşte suspinele inimii mele celei ticăloase, Preacurată, curăţire de greşeli dându-mi mie, ca o bună, că pe tine te am liman de mântuire şi folositoare.

Cântarea a 8-a, Irmos:

Pe Făcătorul de bine şi Dumnezeu …

Iacov, scară către cer văzându-te, Preacurată, milostivă scăpare te-a arătat nouă. Deci, întru tot Sfântă, pe mine cel cufundat în noianul păcatelor, înalţă-mă, cu solirile tale, la lăcaşurile Fiului tău, Cel Preaîndurat.

Născătoare de Dumnezeu făcându-te, Preamilostivă Doamnă şi Stăpână a celor cereşti, ridică-mă dintru adâncul greşelilor, rogu-mă, Preacurată Fecioară, şi, cu solirile tale, arată-mă pe mine robul tău, locuitor al lăca-şurilor cereşti.

Binecuvântăm pe Tatăl …

Israilitenilor celor de demult, ale cărora oase au căzut în pustie, m-am asemănat eu ticălosul, Preasfântă Fecioară, întorcându-mă iarăşi în Egiptul patimilor; ci tu, ca o Milostivă, nu înceta rugându-te pentru mine.

Şi acum …

Căzând către tine, o, întru totul fără prihană, Fecioară, mă rog cu lacrimi dintru adâncul inimii: Să nu mă laşi pe mine ticălosul să pier în mulţimea păcatelor şi să mă fac bucurie diavolilor, ci mă mântuieşte cu puterea ta.

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

Pe Făcătorul de bine şi Dumnezeu, pe Izbăvitorul a toate şi Făcătorul lumii, preoţi lăudaţi-L, popoare prea înălţaţi-L întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a, Irmos:

Cei ce cu dulcea săgeată a preacuratei tale Naşteri ne-am rănit, Curată, de a ta vrednică de îndrăgire frumuseţe minunându-ne, cu cântări îngereşti, după vrednicie, pe tine Maica lui Dumnezeu te mărim.

Laudele tale, Fecioară, cine din pământeni poate să le spună? Care nici cetelor îngereşti nu sunt lesne înţelese, iar mie ticălosului cu totul neajunse. Drept aceea strig ţie: Binecuvântată eşti tu între femei.

Auzului meu, Preasfântă Stăpână, pune-i strajă dinspre şoptirile vrăjmaşilor mei, a celor ce pururea mă bântuiesc, ca numai poruncilor Fiului tău să fiu ascultător, lăudându-L în veci, şi pe tine fericindu-te.

Slavă …

Unde voi alerga eu ticălosul, Stăpână? Sau spre cine îmi voi pune nădejdea mea? La tine nădăjduiesc, Preacurată Fecioară, ca să faci milostiv pe Fiul tău, în ziua judecăţii, mie netrebnicului robului tău.

Şi acum …

Întru totul fără prihană, Fecioară, cu fierbinţeală mă rog şi cu suspin, să nu depărtezi darul tău de la mine, robul tău, cela ce cu neîncetare te laud, ca pe o MaicăFecioară şi Mireasă nenuntită.

Anunțuri