saptamana – glasul 1

icon-4

 

Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – SÂMBĂTĂ SEARA glasul 1

Cântarea 1, Irmos:

Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă, cu dumnezeiască cuviinţă s-a proslăvit întru tărie. Că aceasta, Nemuritorule, ca o puternică a toate pe potrivnici a zdrobit, israilitenilor făcându-le cale nouă prin adânc.

Stih: Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi (se zice după fiecare tropar).

Bucură-te, Maică Fecioară, curăţitoarea sufletelor, care ai născut Bucuria lumii; bucură-te, Împărăteasă; bucură-te, Biserica lui Hristos; bucură-te, cea cu totul cinstită; bucură-te, apărătoarea şi întărirea sufletelor.

Bucură-te, pârga bunei vieţuiri; bucură-te, Stăpână, surparea blestemului; bucură-te, Maică Fecioară, care ai născut pe Dumnezeu mai presus de fire; bucură-te, toiag dumnezeiesc, care rupi noianurile patimilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Bucură-te, aplecătoarea vieţii; bucură-te, dumnezeiască Mireasă, Maica Cuvântului; bucură-te, starea cunoştinţelor; bucură-te, slava şi lauda îngerilor; bucură-te, Maica lui Dumnezeu; bucură-te, făclie luminătoare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Bucură-te, ceea ce ai încăput pe Hristos; bucură-te, înălţarea căderii celei mai dinainte; bucură-te, cea nebiruită; bucură-te, apărătoarea lumii; bucură-te, prea neîntinată; bucură-te, sălăşluirea împărăţiei lui Hristos Dumnezeu.

Cântarea a 3-a, Irmos:

Însuţi Cela ce ştii neputinţa firii omeneşti şi cu milostivire Te-ai închipuit întru dânsa, încinge-mă cu putere de sus, ca să strig Ţie: Sfântă este Biserica cea însufleţită a slavei Tale celei preacurate, Iubitorule de
oameni.

Bucură-te, avuţia nejefuită a credincioşilor; bucură-te, coroana lui Hristos; bucură-te, steaua Domnului cea prea strălucită. Dăruieşte-mi atâta mulţime de dar, ca să strig ţie Stăpână: bucură-te, singură Împărăteasă, care eşti cămara Împăratului a toate.

Bucură-te, Mireasă Preacurată a lui Dumnezeu; bucură-te, de Dumnezeu dăruită prin care noi oamenii ne-am îndumnezeit;bucură-te, rugul cel nears; bucură-te, alinare; bucură-te, pierderea blestemului; bucură-te, singură prea lăudată.

Slavă …

Bucură-te, limanul cel mântuitor; bucură-te, livada cea cu bun miros; bucură-te, Preacurată, luminătoarea sufletelor; bucură-te, ceea ce ai născut pe Ziditorul a toate; bucură-te, cea pe care te-a lăudat adunarea proorocilor iară Gavriil, «bucură-te» ţi-a adus ţie.

Şi acum …

Bucură-te, Împărăteasa oamenilor; bucură-te, Stăpâna îngerilor; bucură-te, ceea ce covârşeşti pe începătorii lor, bucură-te, cămara lui Hristos, ceea ce eşti cea prea fără prihană; bucură-te, uşă neumblată; bucură-te, lână însufleţită; bucură-te, ceea ce eşti singură nădejdea sufletelor noastre.

Cântarea a 4-a, Irmos:

Munte umbrit cu darul cel dumnezeiesc, privindu-te pe tine Avacum, cu ochii cei de departe văzători, a vestit mai înainte pe Sfântul lui Israil, ce vrea să iasă dintru tine, spre mântuirea noastră şi înnoirea.

Bucură-te, Maică Fecioară Curată; bucură-te, stâlp de foc al Soarelui luminii; bucură-te, cinstită porumbiţă; bucură-te, palat prea cinstit al Împăratului; bucură-te, ceea ce singură ai micşorat căderea noastră.

Bucură-te, norul cel cu totul luminos; bucură-te, prea neîntinată; bucură-te, Biserică cinstită a lui Dumnezeu; bucură-te, cămara cea bine încuviinţată; bucură-te rază neapusă a Luceafărului celui gândit; bucură-te, făclie a luminii, cea de-a pururi luminoasă; bucură-te, Preacurată Stăpână.

Slavă …

Bucură-te, împărăteasă, acoperământul cel necuprins al oamenilor, mijlocitoare cinstită a lumii; bucură-te, stea de-a pururi luminoasă; bucură-te, alavastru înfricoşat al Mirului Darului şi al Sadului celui gândit al lui Hristos, Cel ce a odrăslit din Dumnezeu şi Tatăl; bucură-te, Stăpână Preacurată.

Şi acum …

Bucură-te, împărăteasă, cartea lui Hristos, cea cu multe flori împodobită şi împreunarea celor despărţite; bucură-te, râul vieţii; bucură-te, pomul desfătării şi locaşcurat; bucură-te, masă şi năstrapă şi pod.

Cântarea a 5-a, Irmos:

Cel ce ai luminat cu lumina venirii Tale, Hristoase, şi ai strălucit cu Crucea Ta marginile lumii, luminează cu lumina cunoştinţei dumnezeirii Tale inimile celor ce Te laudă cu dreaptă credinţă.

Bucură-te, piatră, care ai născut pe Hristos, Piatra cea din capul unghiului; bucură-te, turn, care întâmpini şi opreşti întărâtarea vrăjmaşilor; bucură-te, cea fără de prihană, care ai primit întru tine Lumina cea de-a pururi vecuitoare a dumnezeieştii stăpâniri, celei mai presus de stăpânire.

Bucură-te, cea neîntinată, starea celor ce se mişcă din materie; bucură-te, raza care aduci luminarea celor ce sunt în negură; bucură-te, cea cu adevărat Stăpână; bucură-te, făclie; bucură-te, paloş care tai neputinţele.

Slavă …

Bucură-te, carte care ai primit pe Înţelepciunea lui Dumnezeu; bucură-te, tablă care ai scris prin Duhul pe Cuvântul; bucură-te, darul dăruit de Dumnezeu oamenilor spre mântuire, ceea ce eşti binecuvântată, Prealăudată.

Şi acum …

Bucură-te, floare curăţată cu adăpările Duhului; bucură-te, stea mai strălucită decât toată curăţenia; bucură-te, pahar nemoştenit al vieţuirii celei de-a pururea a credincioşilor, Marie, Maica lui Hristos Dumnezeu.

Cântarea a 6-a, Irmos:

Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel de dedesubt şi nu este izbăvitor; socotitu-ne-am ca oile de junghiere; mântuieşte pe poporul Tău, Dumnezeul nostru, că Tu eşti neputincioşilor tărie şi îndreptare.

Bucură-te, candelă luminoasă; bucură-te, luminăde-a pururi strălucitoare; bucură-te, bogăţie gândită; bucură-te, Maica lui Dumnezeu cea fără prihană; bucură-te, ceea ce singură ai născut pe Dumnezeu.

Bucură-te, temelie neclătită; bucură-te, stare a fulgerului; bucură-te, Mireasă a Tatălui; bucură-te, Maica lui Hristos cea prea lăudată, acoperământul lumii; bucură-te, nădejdea tuturor.

Slavă …

Bucură-te, dezlegarea blestemului; bucură-te, păzitoarea binecredincioşilor; bucură-te, sabie asupra vrăjmaşilor; bucură-te, zidul pustnicilor, ceea ce eşti nestricată, Maică nenuntită, a lui Dumnezeu Cuvântului.

Şi acum …

Bucură-te, scară gândită de la pământ către cer; bucură-te, uşa luminii; bucură-te, lauda credincioşilor, ceea ce eşti cu totul neîntinată, ca ceea ce covârşeşti pe toate zidirile.

Doamne miluieşte (de 3 ori),

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. (aşa se zice înainte de Sedealnă la toate canoanele).

Nor al Luminii celei de-a pururea vecuitoare, pe tine, Fecioară, te-a numit proorocul. Că întru tine pogorându-se Cuvântul Tatălui, ca ploaia pe lână, şi dintru tine răsărind, lumea a luminat şi înşelăciunea a pierdut, Hristos Dumnezeul nostru. Ţie ne rugăm, Preasfântă: Nu înceta a-L ruga pe Acesta, cu deadinsul, pentru noi,
cei ce te mărturisim pe tine adevărată Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 7-a, Irmos:

Pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cuptor gândit te înţelegem noi, credincioşii, că precum a mântuit pe cei trei tineri, Cel Preaînălţat, şi pe mine, tot omul, în pântecele tău m-a înnoit, Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi preaslăvit.

Bucură-te, liman liniştit al sufletelor; bucură-te, cămară aurită; bucură-te, pat împărătesc; bucură-te, cea în chipul fulgerului; bucură-te, Maică Fecioară, prin care ne-a răsărit luminare nouă celor din întuneric, Hristos cel Preaslăvit.

Bucură-te, luminată tămăduire a bolnavilor celor ce aleargă la tine; bucură-te, acoperământul cel mult lăudat; bucură-te, ceea ce eşti preamilostivă; bucură-te, râu pururea curgător, care pe curăţie o păzeşti şi pe izvoarele bolilor le usuci.

Slavă …

Bucură-te, pârgă a vieţii şi pod care treci pe popoare de pe pământ la cer; bucură-te, lăcaş curat şi nestricăcios al lui Dumnezeu Cuvântul precum bine a voit; bucură-te, sfeşnice care luminezi pe cei credincioşi cu darurile.

Şi acum …

Bucură-te, izvorul apei celei de-a pururea vii; bucură-te, raiule al desfătării; bucură-te, zid al credincioşilor; bucură-te, pururea Fecioară; bucură-te, singură Stăpână, prin care ne-a răsărit nouă Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi prea proslăvit.

Cântarea a 8-a, Irmos:

În cuptor tinerii lui Israil …

Bucură-te, ceea ce ai adus în lume pe Hristos, Soarele cel luminos, podoaba împărăţiei lui Hristos; bucură-te, Curată, ceea ce ne eşti nouă pricinuitoare de bucurie, binecuvântăm toate lucrurile Naşterea ta cea fără de ani şi pe tine după datorie te cinstim neîncetat.

Bucură-te, năstrapa cea cu totul de aur, care ai primit pe Dumnezeu ca pe nişte mană; bucură-te, râul vieţuirii celei de-a pururi a oamenilor; bucură-te, cinstită.

O, bucură-te, Maica lui Dumnezeu cea nestricată! Bucură-te, liman şi sprijinire a dreptcredincioşilor; bucură-te, nădejdea cea neruptă a sufletului meu.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Bucură-te, toiagul cel făcător de biruinţă, care ai zdrobit cu tărie, cu mijlocirea ta, înălţările tuturor împotrivă-luptătorilor. O, bucură-te, Preasfântă, dumnezeiască Mireasă! Bucură-te, păzitoarea şi întărirea monahilor; bucură-te, scăparea şi acoperământul sufletului meu.

Şi acum …

Adoarme-mi poftele cele pătimaşe şi idolii patimilor celor stricători de suflet, Curată, şi şterge-le până în sfârşit, Maica lui Dumnezeu, ca să te slăvesc de-a pururea şi să te binecuvintez pe tine, ceea ce eşti singură pricina mântuirii tuturor.

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

În cuptor, ca într-o topitoare, tinerii lui Israil cu podoaba bunei credinţe mai curat decât aurul au strălucit, grăind: Binecuvântaţi toate făpturile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a, Irmos:

Chipul Naşterii tale celei curate l-a arătat rugul cel ce ardea nears; şi acum te rugăm ca să stingi cuptorul ispitelor cel sălbăticit asupra noastră, ca să te mărim neîncetat pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

Bucură-te, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu; bucură-te, ceea ce ai născut înălţimea înţelepciunii, adică pe Înţelepciunea şi Cuvântul Tatălui cel ipostatic; bucură-te, noianul cel nemărginit al cunoştinţei, care pe cei ce te cinstesc pe tine îi învredniceşti de bucurie nemoştenită.

Bucură-te, rânduneaua cea binevestită şi porumbiţa care ai adus în lume alinarea; bucură-te, neîntinată; bucură-te, floarea firii şi munte netăiat, ceea ce eşti Împărăteasă a toate; bucură-te, Maică Fecioară, nădejdea cea neruşinată a oamenilor.

Slavă …

Bucură-te, crin cu adevărat binevestit şi trandafir de daruri mântuitor popoarelor; bucură-te, fulger, care ai adus în lume pe Mărgăritarul; bucură-te, ceea ce covârşeşti toată firea, cămară cerească; bucură-te, nădejdea mea cea neruşinată.

Şi acum …

Bucură-te, ceea ce ai născut viaţa tuturor; bucură-te, cinstită, muntele cel cu totul umbrit; bucură-te, temei şi stare şi mişcare a mucenicilor şi a cuvioşilor, şi întărirea apostolilor.

*

Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – DUMINICĂ SEARA glas 1

Cântarea 1-a, Irmos:

Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă, cu dumnezeiască cuviinţă s-a proslăvit întru tărie. Că aceasta, Nemuritorule, ca o puternică a toate pe potrivnici a zdrobit, israilitenilor făcându-le cale nouă prin adânc.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Negrăit ai zămislit pe Dumnezeu şi mai presus de fire L-ai născut pe Dânsul, Stăpână, cu totul neîntinată, şi pe pământeni i-ai izbăvit de greşeli. Pentru aceasta, te rog, izbăveşte-mă de focul gheenei.

În noianul păcatelor celor nenumărate şi al necazurilor mă cufund cumplit, ci tu, ceea ce eşti fără de prihană, cu ocârmuirea puternicii tale mijlociri, îndreptează-mă către dumnezeiasca alinare a pocăinţei.

Slavă …

Locaş sfânt aflându-te pe tine, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Sfântul Dumnezeul nostru, Cel ce întru sfinţi se odihneşte, S-a sălăşluit în pântecele tău cel sfinţit şi primitor de Dumnezeu.

Şi acum …

Bucură-te, bucuria a toată lumea; bucură-te, binecuvântarea neamului nostru; bucură-te, ceea ce ai cinstit cu Naşterea ta cea prea cinstită şi fără de sămânţă, Preacinstită Marie, firea oamenilor cea necinstită.

Cântarea a 3-a, Irmos:

Însuţi, Cel ce singur ştii neputinţa firii omeneşti şi cu milostivire Te-ai închipuit întru dânsa, încinge-mă cu putere de sus ca să strig Ţie: Sfântă este Biserica cea însufleţită a slavei Tale celei preacurate, Iubitorule de oameni.

Păşunea morţii şi a stricăciunii ai oprit-o, născând pe Vistieria vieţii şi Dătătorul. Pentru aceea, Preacurată Fecioară, mă rog ţie: Luminează sufletul meu şi mintea mea o sfinţeşte şi mă arată pe mine părtaş al vieţii.

Pe mine, cel ce cu vicleşug m-am robit şi m-am supus robilor celor răi, care m-au depărtat de la Dumnezeu, învredniceşte-mă dumnezeieştii slobozenii; şi cu robii Fiului tău uneşte-mă, Stăpână, şi mă întăreşte ca să-I slujesc Lui.

Slavă …

Izvor al milei fiind şi noian al bunătăţii şi adânc nemărginit al milostivirii, usucă cu mila ta, MilostivăStăpână, izvoarele greşelilor mele şi mă arată părtaş al milei tale.

Şi acum …

Pe tine ştiindu-te lăcaş frumos şi casă împodobită a slavei lui Dumnezeu, am iubit, Născătoare de Dumnezeu, bună-cuviinţa ta; pentru aceea, izbăveşte-mă de lăcaşurile cele din iad şi mă sălăşluieşte în corturile cerurilor.

Cântarea a 4-a, Irmos:

Munte umbrit cu darul cel dumnezeiesc privindu-te Avacum, cu ochii cei de departe văzători, a vestit mai înainte pe Sfântul lui Israil, Care avea să se nască dintru tine spre înnoirea şi mântuirea noastră.

Preacinstită, plouă-mi mie picături de umilinţă, celui înţelenit cu sufletul de multa umezeală a patimilor; şi învredniceşte-mă, Fecioară, să-mi izvorască mie izvoare de lacrimi curăţitoare, ceea ce ai născut Ploaia cea cerească.

Pe Stăpânul cel milostiv şi îndurat L-ai născut, pe Care fă-L milostiv şi mie celui ce am greşit şi cu multe rele L-am mâniat totdeauna; şi dăruieşte-mi curăţire de păcate, Stăpână, ceea ce eşti cu totul fără de prihană.

Slavă …

Ceea ce eşti zidul credincioşilor şi neispitită de nuntă, îngrădeşte-mi cu dumnezeiasca frică mintea mea cea întinată cu dezmierdările şi arat-o neclătită de năvălirile tâlharilor şi nerobită de năpădirile vrăjmaşilor.

Şi acum …

Pentru mila Ta cea negrăită, Prunc sugător făcându-Te, Hristoase Dumnezeule, Cel mai înainte de veci, Fecioara cea neispitită de bărbat mai presus de fire Te-a născut pe Tine, Cel ce ai îndreptat pe Adam cel rătăcit, ca pe un prunc.

Cântarea a 5-a, Irmos:

Cel ce ai luminat cu luminarea venirii Tale, Hristoase, şi ai strălucit cu Crucea Ta marginile lumii, luminează cu lumina cunoştinţei dumnezeirii Tale inimile celor ce Te laudă cu dreaptă credinţă.

Ceea ce eşti milostivă, Născătoare a Cuvântului celui milostiv, miluieşte sufletul meu cu dumnezeiasca ta milă şi izbăveşte-mă de păcatul care mă ţine şi mă tiraniseşte, şi de obişnuinţă.

O, Stăpână, să nu mă laşi la judecată să mă fac bucurie dracilor celor ce caută să mă prindă pe mine, ci învredniceşte-mă să stau neosândit înaintea divanului Fiului tău.

Slavă …

Ca pe o pricină a dumnezeirii noastre, Născătoare de Dumnezeu, după datorie, de-a pururea te mărim pe tine, noi credincioşii. Că multe măriri ţi-a făcut ţie Cel puternic, precum însăţi ai proorocit, Curată.

Şi acum …

Străluceşte-mi haina sufletului meu, pe care am înnegrit-o cu întunecatele neguri ale patimilor mele, Stăpână, şi bagă-mă în cămara lui Dumnezeu cea nestricată, purtând eu îmbrăcăminte de nuntă.

Cântarea a 6-a, Irmos:

Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel mai de jos şi nu este izbăvitor; socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere. Mântuieşte pe poporul Tău, Dumnezeul nostru, că Tu eşti celor neputincioşi tărie şi îndreptare.

Pe tine, ca pe ceea ce ai născut pe Stăpânul şi Domnul tuturor, Doamnă şi Stăpână, ştiindu-te Fecioară, te rog: Izbăveşte-mă de stăpânirea patimilor şi de domnia lor slobozeşte-mă.

Gândurile cele pătimaşe din sufletul meu înconjurând m-au înconjurat, ca albinele fagurul, şi s-au aprins ca focul în spini, văpaie ridicând în aer; ci mântuieştemă, Preacurată.

Slavă …

Pe tine cunoscându-te doctor al bolnavilor, sculare a celor ce cad şi curăţitoare grabnică a celor ce greşesc, Născătoare de Dumnezeu, cu lacrimi cad la tine şi strig ţie, ca ceea ce eşti puternică: Mântuieşte-mă pe mine cu mijlocirea ta.

Şi acum …

Fecioară neispitită de nuntă, mai presus de legile firii ai născut pe Cuvântul lui Dumnezeu Cel ipostatic, Care a doua oară a ridicat zdrobirea noastră; pe Care roagă-L cu deadinsul să ne mântuim noi toţi.

Sedealna:
Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, zidul cel mare şi nesurpat al credincioşilor, folositoarea cea tare a păcătoşilor, cetatea cea nejefuită şi scăparea cea tare, te rog pe tine, Stăpână, să-mi stai înainte în ziua judecăţii şi să mă mântuieşti.

Cântarea a 7-a, Irmos:

Cuptor duhovnicesc te înţelegem noi credincioşii, Născătoare de Dumnezeu, că precum Cel Preaînalt a izbăvit pe cei trei tineri, aşa şi pe mine, omul, în pântecele tău m-a înnoit, Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi prea slăvit.

Iată, tot pe mine mă aduc ţie, Născătoare de Dumnezeu, cu totul şi sufletul şi trupul meu ţie îl închin, pofta mea şi dorirea ceea ce este întru mine, cu totul o întind către tine; mântuieşte-mă, Stăpână.

Acum mă tânguiesc pe sinemi, eu ticălosul, ca cela ce lucruri vrednice de tânguire am lucrat, şi ca cela ce acum m-am osândit, cela ce însumi de sinemi sunt osândit, mai înainte de osândire, cu tânguire mă sfărâm, Maica lui Dumnezeu, ceea ce eşti ajutătoarea mea, să nu mă uiţi pe mine.

Slavă …

Vai, suflete al meu, vremea se scurtează, lângă uşi este Judecătorul, divanul împodobit, scaunele se gătesc, îngerii aleargă înainte, cei aleşi se adună. Deci, pentru ce nu plângi şi nu te tânguieşti pentru tine, nepocăitule?

Şi acum …

Rugul cel nears oarecând a închipuit pântecele tău, ceea ce eşti cu totul fără de prihană, căci nu te-a ars nicidecum focul dumnezeirii. Pentru aceea te rog pe tine: Izbăveşte-mă de focul cel nestins, Curată, ca sălaud fără de tăcere măririle tale.

Cântarea a 8-a, Irmos:

În cuptor tinerii lui Israil …

Ceea ce eşti strălucită cu strălucirea cea gândită a naşterii lui Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti mai presus de lumină, luminează şi străluceşte sufletul meu cel întunecat, alungând întunericul şi noaptea păcatului şi povăţuindu-mă către raza pocăinţei.

Înfrumuseţatu-te-ai cu dumnezeieştile frumuseţi, ceea ce eşti cu totul fără de prihană, născând pe Cuvântul lui Dumnezeu, Cel neasemănat întru frumuseţe, Care cu frumuseţile cele dumnezeieşti străluceşte inimile tuturor celor ce cu credinţă Îl laudă pe El întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl …

Proorocii cu sfinţite glasuri te-au arătat pe tine, ceea ce eşti cu totul fără prihană, că te vei face Maică a Stăpânului Dumnezeu, Căruia toţi Îi strigăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi pe El în veci.

Şi acum …

Ca o frumoasă, ca o împodobită Fecioară, ai născut mai presus de fire pe Hristos, Cel frumos cu frumuseţea, Căruia toţi Îi strigăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi pe El în veci.

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

În cuptor tinerii lui Israil, ca într-o topitoare, cu podoaba bunei credinţe mai curat decât aurul au strălucit, grăind: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a, Irmos:

Chipul curatei Naşterii tale l-a arătat rugul cel aprins cu foc, rămânând nears. Şi acum te rugăm să stingi cuptorul ispitelor cel sălbăticit asupra noastră, ca neîncetat să te mărim pe tine, de Dumnezeu Născătoare.

Ca să te cinstesc pe tine cu cântări mulţumitoare de bucurie, Fecioară, ca prin toată viaţa mea să te măresc, scoate-mă din gura leului, care cumplit răcneşte şi se sârguieşte să mă înghită pe mine.

Sus pe mintea mea, din adâncul cel pământesc ridicând-o, învredniceşte-o, Stăpână, ca pe frumuseţile cele din ceruri totdeauna ca într-o oglindă să le privească şi să le nălucească, şi de vederea celor pururea vecuitoare să se veselească.

Slavă …

Arătatu-te-ai sfinţită casă, Fecioară, şi curat palat lui Hristos, Împăratului celui mai înainte de veci şi Care stăpâneşte toată zidirea; pentru aceea inima mea de necuratele patimi curăţeşte-o.

Şi acum …

Năstrapă sfinţită şi masă, sfeşnic cu raze de aur şi scaun sfânt, cort neajuns şi de mână nefăcut, cămară şi sălaş de aur şi lespede de Dumnezeu scrisă şi pat de Dumnezeu primit, te cunoaştem pe tine, Preacurată.

*

Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – LUNI SEARA glas 1

Cântarea 1-a, Irmos:

Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Cel ce a făcut minuni fără de seamă cu braţ înalt, şi a mântuit pe Israil, că S-a proslăvit.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Ceea ce singură ai născut pe Dumnezeu, Cel fără de ani, întrupat sub ani, Preasfântă, Curată, vindecă toate patimile cele de mulţi ani ale mult ticălosului meu suflet.

Rănile sufletului meu, Preacurată, înfocarea inimii şi schimbările minţii, pierde-le ca o bună cu rugăciunile tale.

Slavă …

Ceea ce ai născut Lumina, pe Izbăvitorul meu, izbăveşte-mă de întuneric şi de chinurile cele veşnice de acolo, Preacurată, ca, mântuindu-mă, să laud milostivirea ta.

Şi acum …

Cântare de umilinţă cu fierbinţeală să-i aducem Născătoarei de Dumnezeu, o, ticăloase suflete al meu, care rău te-ai întinat, ca să ne izbăvim de focul cel veşnic.

Cântarea a 3-a, Irmos:

Să se întărească inima mea întru voia Ta, Hristoase Dumnezeule, Cel ce ai întărit peste ape cerul al doilea şi ai întemeiat pământul, Atotputernice.

Întru tot Sfântă Născătoare de Dumnezeu, pierde toată nerodirea minţii mele celei sterpe şi arată roditor de fapte bune pe sufletul meu, ceea ce eşti ajutorul credincioşilor.

Izbăveşte-mă de toată primejdia şi de cele multe sminteli ale şarpelui, de văpaia cea veşnică şi de întuneric, ceea ce eşti cu totul fără prihană şi care ai născut nouă Lumina cea neînserată.

Slavă …

De divanul cel înfricoşat, de focul cel nestins şi de hotărârea cea înfricoşată cu totul mă tem, Preacurată Fecioară, ci sârguieşte-te, ceea ce eşti bună, şi mântuieşte mai înainte de sfârşit pe robul tău.

Şi acum …

Născătoare de Dumnezeu, cea neispitită de nuntă, du rugăciunile noastre Făcătorului tău şi Dumnezeu, Celui ce S-a născut din pântecele tău, ca să ne izbăvim desăvârşit de primejdiile cele cumplite.

Cântarea a 4-a, Irmos:

Cu duhul mai înainte văzând întruparea Cuvântului, proorocule Avacum, ai propovăduit strigând: «Când se vor apropia anii, Te vei cunoaşte; când va veni vremea, Te vei arăta; slavă puterii Tale, Doamne».

Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti cort neîntinat, curăţeşte-mă acum pe mine cel întinat cu
greşelile, cu preacuratele picături ale milostivirii tale, şi-mi dă mie mână de ajutor ca să strig: «Slavă ţie, Curată, de Dumnezeu preaslăvită».

Te-ai arătat Biserică sfinţită a lui Dumnezeu, Cel ce S-a sălăşluit întru tine, mai presus de minte, Fecioară.

Pe Dânsul roagă-L să ne curăţească pe noi de întinăciunea păcatelor, ca să ne cunoaştem case şi lăcaşuri ale Duhului.

Slavă …

Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Izvorul milei, miluieşte-mă, şi-mi dezleagă boala cea cumplită a sufletului meu şi orbirea inimii, dându-mi mai înainte de sfârşit curgeri de lacrimi şi umilinţă şi izbăvire de cele cumplite.

Şi acum …

S-au spăimântat oştile îngerilor văzând cum Cel nevăzut S-a văzut în chipul nostru, din tine, Fecioară de Dumnezeu Născătoare; pe Care roagă-L să învrednicească mântuirii pe toţi cei ce cu credinţă te slăvesc pe tine.

Cântarea a 5-a, Irmos:

Pacea Ta dă-ne-o nouă, Fiule al lui Dumnezeu, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu cunoaştem şi numele Tău numim, că eşti Dumnezeu al celor vii şi al celor
morţi.

Mort m-a făcut pe mine oarecând, în Eden, gustarea cea rea; iar tu, Curată, ceea ce ai născut Viaţa, pe Cel ce a murit pe lemn de demult, înviază-mă şi pace dăruieşte-mi.

Mântuieşte-mă, Preacurată, de primejdiile cele cumplite şi ridică din gunoiul patimilor pe netrebnicul robul tău şi-l izbăveşte de robire şi de răutatea diavolilor celor răi.

Slavă …

Deschide ochii sufletului meu, Curată, ca să văd luminat dumnezeiasca strălucire şi slava ta, ceea ce eşti cu totul fără de prihană, ca să dobândesc milă şi slava cea veşnică.

Şi acum …

Împărăteasă şi Fecioară, te propovăduieşte pe tine, cea Curată, David, ceea ce eşti neîntinată. Pentru aceea te rog: Fă-mă pe mine moştenitor al împărăţiei celei cereşti, ca să te fericesc pe tine.

Cântarea a 6-a, Irmos:

Proorocului Iona urmând, strig: «Slobozeşte viaţa mea din stricăciune, Bunule, şi mântuieşte-mă, Mântuitorul lumii, pe mine cel ce strig: Slavă Ţie».

Pe mine cel întinat la suflet cu multe păcate, te rog cu dinadinsul pe tine, cortul cel neîntinat: Spală-mă de tot felul de întinăciune cu mijlocirea ta.

Curată, ocârmuitoare fă-te mie, celui ce înot în noianul cel cumplit al ispitelor vieţii şi îndreptează-mă pe calea mântuirii şi mă mântuieşte.

Slavă …

Marie, ceea ce te-ai arătat cort al sfinţeniei, sfinţeşte sufletul meu cel întinat cu dulceţile şi fă-l părtaş dumnezeieştii slave.

Şi acum …

Pe tine, Maica lui Dumnezeu şi cea bună între femei, cu deadinsul te rog: Să nu mă treci cu vederea, Curată, ci milostiveşte-te şi despre toată vătămarea întreg păzeşte-mă.

Sedealna:
Judecătorul se apropie, lângă uşi este sfârşitul, priveghează suflete, şi suspinând din adâncul inimii strigă către Maica Dumnezeului nostru: Slobozeşte-mă de înfricoşatele munci şi în locul odihnei rânduieşte-mă, ceea ce eşti cu totul fără prihană, Stăpână.

Cântarea a 7-a, Irmos:

De tinerii Tăi cei din cuptor, Mântuitorule, focul nu s-a atins şi nici nu i-a vătămat. Atunci cei trei, ca dintr-o gură, cântau şi binecuvântau, grăind: Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Sufletul meu cel pângărit cu patimile sfinţeşte-l, Curată Stăpână, ceea ce eşti cu totul neîntinată, şi cumplitele robiri ale minţii, orbirea inimii şi năpădirile diavolilor, degrabă pierde-le.

Mintea mea cea omorâtă de patimile trupului înviaz-o, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi întăreşte-măsă săvârşesc cele plăcute lui Dumnezeu, ca să te măresc pe tine şi să laud de-a pururea milostivirea ta.

Slavă …

Izbăveşte de gheenă pe robul tău, Stăpână Curată; izbăveşte-mă de osânda cea înfricoşată a Fiului tău; izbăveşte-mă de toată munca pe mine cel osândit, rugând pe Dumnezeul cel Preabun.

Şi acum …

Omoară-mi degrab, Stăpână Curată, patimile trupului meu, şi spală-mi întinăciunea cea cumplită a sufletului meu, Fecioară, şi izbăveşte-mă de pâra diavolilor celor răi şi mă mântuieşte.

Cântarea a 8-a, Irmos:

De care se înfricoşează îngerii …

Cel fără de trup se întrupează din tine cu dumnezeiască cuviinţă; pe Care roagă-L, întru totul Curată, să omoare patimile trupului meu şi să-mi învieze sufletul cel omorât cu păcatele.

Vindecat-ai zdrobirea lui Adam celui de ţărână, născând pe Dumnezeu, Mântuitorul nostru, ceea ce eşti cu totul neîntinată; pe Care roagă-L să tămăduiască rănile sufletului meu, care nevindecat boleşte.

Binecuvântăm pe Tatăl …

Scoală-mă pe mine cel ce zac întru adâncul răută-ţilor, bate război cu vrăjmaşii cei ce se luptă cu mine, pe sufletul meu cel rănit cu dulceţi necuvioase să nu-l treci cu vederea, Curată, ci îndură-te şi-l mântuieşte.

Şi acum …

Vindecă patimile inimii mele, Preacurată, ceea ce ai născut pe Doctorul tuturor şi mă arată părtaş părţii celor drepţi, Fecioară, rugându-L pe Hristos.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
De care se înfricoşează îngerii şi toate oştile, ca pe un Ziditor şi Domn, lăudaţi-L preoţi, slăviţi-L îngeri, bine-L cuvântaţi popoare, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a, Irmos:

Pe norul cel purtător de lumină, întru care Stăpânul tuturor, Cel fără de început, S-a pogorât din cer ca ploaia peste lână şi S-a întrupat, pentru noi făcându-se Om, o mărim toţi, ca pe o Maică Curată a Dumnezeului nostru.

Iubitor de păcate fiind, întru lenevire petrec şi de divanul cel nemitarnic mă cutremur; la care păzeşte-mă nevinovat şi neosândit, cu sfintele tale rugăciuni, ca să te fericesc de-a pururea pe tine, ca pe o apărătoare.

Mă înfricoşez de divanul şi de ochiul cel neamăgit al Fiului tău, Fecioară, căci am săvârşit fapte urâte pe pământ. Pentru aceasta strig ţie: Preamilostivă Stăpână, ajută-mă şi să mă scoţi din nevoia cea de atunci şi să mământuieşti, Curată.

Slavă …

Cât de înfricoşată va fi ziua cercetării, Fecioară!
Cât de înfricoşată va fi hotărârea! Cât de cumplită va fi ruşinea! Cine va suferi acestea, Stăpână cu totul neîntinată? Ci miluieşte ticălosul meu suflet, şi mai înainte de sfârşit dă-mi lăsare de greşeli, Curată.

Şi acum …

Ceea ce ai născut Lumina cea dumnezeiască, pe mine cel întunecat cu toate meşteşugirile vrăjmaşului, şi care cu trândăvie vieţuiesc şi întărât pe Dumnezeu, ceea ce eşti cu totul fără prihană, luminează-mă şi povăţuieşte-mă către lucrările cele bune, ca ceea ce eşti pricina tuturor bunătăţilor.

*

Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – MARȚI SEARA glas 1

Cântarea 1-a, Irmos:

Din robia cea amară izbăvindu-se Israil, marea cea neumblată a străbătut-o ca pe uscat; iar pe vrăjmaşul văzându-l înecat, cântare lui Dumnezeu a cântat, ca unui Făcător de bine, Cel ce a făcut minuni cu braţ înalt, că S-a proslăvit.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Arătatu-te-ai mai desfătată decât cerurile, ceea ce ai întrupat pe Cel neîncăput nicăieri. Deci, pe Acesta roagă-L să ne izbăvească pe noi de toată strâmtorarea şi de munca cea veşnică, Maică Fecioară.
Vindecă patimile inimii mele, Născătoare de Dumnezeu, şi cere ca să mi se dea mie lăsare păcatelor, pe care nebuneşte le-am lucrat şi ca să te slăvesc pe tine, cu solirile tale fiind mântuit.

Slavă …

Ceea ce eşti nor al Luminii, ca ceea ce ai născut pe Soarele slavei, alungă norii patimilor din sufletul meu, Preacurată, şi luminează-mă cu dumnezeiasca rază a pocăinţei.

Şi acum …

Bucură-te, izvorul darului; bucură-te, scară şi uşăcerească; bucură-te, sfeşnice, năstrapă de aur şi munte netăiat, ceea ce ai născut lumii pe Hristos, Dătătorul de
viaţă.

Cântarea a 3-a, Irmos:

Nu întru înţelepciunea şi bogăţia sa să se laude muritorul, ci întru credinţa Domnului, cu dreaptă credinţă strigând lui Hristos Dumnezeu şi cântând pururea: Pe piatra poruncilor Tale, întăreşte-mă, Stăpâne.

Vindecă patimile inimii mele, Stăpână Curată, că ai născut pe Hristos, Doctorul tuturor, Cel iubitor de oameni, Care neputinţele noastre a purtat, bolile le-a ridicat şi Crucea pentru noi a răbdat.

Cu vicleşug caută să mă răpească pe mine şarpele cel prea rău şi să mă facă mâncare a lui; ci miluieşte-măpe mine cel ce nădăjduiesc în tine, şi nelucrătoare fă pândirile şi vicleniile lui, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Slavă …

Dumnezeu, Cel ce singur este nevăzut, S-a făcut văzut, întrupându-Se dintru tine, pentru covârşirea bunătăţii, pe Care roagă-L să mă izbăvească de vrăjmaşii cei nevăzuţi, care fără cruţare necăjesc inima mea, Stăpână, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Şi acum …

Pe tine te-am agonisit păzitoare a vieţii mele şi zid nesurpat. Să te aflu pe tine şi după sfârşitul meu acoperământ şi apărătoare nebiruită, care mă duci către Dumnezeu, şi viaţă veşnică şi slavă îmi dăruieşte, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Cântarea a 4-a, Irmos:

Auzit-a de demult Avacum cel minunat auzul Tău, Hristoase, şi cu frică a strigat: Dumnezeule, de la miazăzi vei veni, şi Cel Sfânt din munte cu umbră deasă, ca să mântuieşti pe unşii Tăi. Slavă puterii Tale, Doamne.

Pe tine singură din toate neamurile alegându-te Făcătorul veacurilor, S-a sălăşluit întru tine. Deci, pe Dânsul, ca pe un Bun, roagă-L de Dumnezeu dăruită Stăpână, ca să ne miluiască pe noi, cei ce te lăudăm pe tine.

Ca ceea ce eşti Maica lui Hristos, Făcătorul a toată zidirea, pe Acesta roagă-L, Curată, să miluiască neputinţa noastră, Fecioară, şi să ne dăruiască tuturor curăţire de greşeli şi îndulcirea veşnicelor veselii.

Slavă …

Ca ceea ce ai pe ochiul inimii tale priveghetor, ne păzeşti pe noi, ocrotindu-ne cu neadormită iubirea ta de oameni, Curată, şi ne izbăveşti de fiarele cele gândite, de războaiele cele văzute şi de necazuri.

Şi acum …

Judecata a sosit, priveghează suflete al meu, leapădă somnul cel greu al trândăvirii şi întru priveghere strigă lui Hristos: Pentru rugăciunile Maicii Tale, miluieşte-mă pe mine, cel ce am ajuns întru adâncul răutăţilor.

Cântarea a 5-a, Irmos:

Lumina Ta cea neapusă străluceşte-o, Hristoase, în inimile celor ce cu credinţă Te laudă pe Tine; pacea Ta cea mai presus de minte dându-ne-o nouă. Pentru aceea din noaptea neştiinţei către ziua luminii Tale, prin lumina Ta alergând, Te slăvim pe Tine, Iubitorule de oameni.

Cu strălucirea Celui ce a răsărit din tine mai presus de minte, luminează gândurile noastre, cea cu totul fără prihană, şi împuţinează întunericul cugetelor celor stricătoare de suflete şi a pomenirilor celor întinate.

Ceea ce ai născut pe Hristos, Noianul milostivirii, usucă adâncul cel nemăsurat al greşelilor mele, Fecioară, dându-mi mie ploi de umilinţă, cu mijlocirile tale cele către Dumnezeu.

Slavă …

Ceea ce eşti Nor prealuminat al Soarelui, alungănegura sufletului meu cu rugăciunile tale, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi luminează mintea cea întunecată cu lenevirea, ca să te cânt pe tine, fiind mântuit.

Şi acum …

Înmulţitu-s-au mai mult decât nisipul mării greşelile sufletului meu şi nu-mi este mie slăbire, Stăpână. Ci ca ceea ce ai născut Noianul milostivirii, izbăveşte-mă de necăjirea ceea ce mă ţine pe mine.

Cântarea a 6-a, Irmos:

Cu totul sunt cuprins de nenumăratele patimi şi în chitul răutăţilor am căzut. Ci din stricăciune ridică-mă, Dumnezeule, ca oarecând pe Iona, şi întru credinţă dăruieşte-mi nepătimirea, ca să jertfesc Ţie cu glas de laudăşi cu duh de mântuire.

Scoate-mă, Curată, din adâncul cel mai de jos al deznădăjduirii şi la limanul pocăinţei celei adevărate îndreptează-mă pe mine, robul tău, rogu-mă, căci către tine am ridicat ochii mei, Prealăudată.

Ceea ce eşti cu totul fără prihană, care ai veştejit cu Vlăstarul tău răutatea vrăjmaşului, ceea ce de demult a odrăslit prin călcările de poruncă, smulge gândurile cele făcătoare de stricăciune şi spinoase, care odrăslesc în sufletul meu.

Slavă …

Maică Fecioară Curată, roagă pe Domnul, Care negrăit ne-a strălucit nouă din pântecele tău, să mă izbăvesc de focul cel veşnic, de întunericul negurii şi de tot felul de necaz.

Şi acum …

Sufletul mi-am întinat fără de măsură cu răutăţile mele cele spurcate, eu întru-tot pătimaşul, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână. De aceea încotro mă voi duce, ţinut fiind cu totul de deznădăjduire?

Sedealna:
A ta folosinţă agonisind, Preacurată, şi cu rugăciunile tale din nevoi izbăvindu-ne, cu Crucea Fiului tău pretutindeni fiind păziţi, după datorie pe tine toţi cu bună cinste te mărim.

Cântarea a 7-a, Irmos:

Tinerii cei ce s-au arătat oarecând sfinţi pentru buna credinţă, au trecut ca printr-o cămară prin văpaia cuptorului cea nesuferită şi cu un glas lăudând, cântare cântau: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat!

Dumnezeu Cel mai presus de fiinţă, luând din sângiurile tale cele curate trup, pe tine Apărătoare a pământenilor te-a arătat, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Pentru aceea ne rugăm ţie: De toată nevoia izbăveşte-ne pe noi cei ce cântăm: Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi prea proslăvit.

Către Domnul, Cel ce S-a născut dintru tine, fii mijlocitoare, ceea ce eşti bună, ca să mă izbăveşti de gheena şi de foc şi să mă învredniceşti împărăţiei, pe mine care strig: Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi prea proslăvit!

Slavă …

Născătoare de Dumnezeu, scaun al lui Dumnezeu şi cămară însufleţită cunoscându-te pe tine cu adevărat noi credincioşii, cu credinţă strigăm ţie: Mântuieşte pe robii tăi de toate înconjurările, Curată, ca de-a pururea să te binecuvântăm şi să ne închinăm ţie.

Şi acum …

Toată nădejdea mântuirii mele spre tine o pun, că pe tine te-am câştigat ajutor şi zid nebiruit, întărire şi întemeiere de tărie, şi prin tine nădăjduiesc a dobândi împărăţia, Stăpână.

Cântarea a 8-a, Irmos:

Cuptorul de demult …

Sufletul meu cel omorât cu multe patimi, înviază-l, Fecioară, ceea ce ai născut lumii Viaţa, ca să strige, cu gătirea inimii: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Năstrapa care de demult purta mana, te închipuia pe tine, Curată, că pe Hristos, Dulceaţa noastră, L-ai purtat în pântece şi ai născut cu trup pe Cel ce scoate din toată amărăciunea greşelilor celor necuvioase pe cei ce-L preaînalţă pe Dânsul întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl …

Biserică te-ai arătat lui Emanuil şi uşă prin care Singur a intrat şi a ieşit, precum Însuşi ştie, mântuind pe cei ce te slăvesc şi te laudă pe tine, ceea ce negrăit şi fără stricăciune pe Dânsul L-ai născut.

Şi acum …

Pricinuitoare de mântuire te-ai arătat nouă, Născătoare de Dumnezeu, născând pe Stăpânul şi Mântuitorul a toate; pentru aceea te rog să învredniceşti mântuirii pe sufletul meu cel smerit, ca să te laud pe tine cu credinţăîn veci.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Cuptorul de demult, cel cu foc răcorit, a arătat chipul minunii celei mai presus de fire, pentru că focul n-a ars pe tinerii coconi, arătând dumnezeiasca naştere a lui Hristos, cea fără de sămânţă, din Fecioară. Pentru aceea, lăudând să cântăm: Toată zidirea bine să cuvinteze pe Domnul, şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a, Irmos:

Negrăită este taina Fecioarei, pentru că aceasta cer, scaun de heruvimi şi cămară purtătoare de Lumină a lui Hristos, Dumnezeu Atotţiitorul, s-a arătat. Pe aceasta cu bună cinste, ca pe Născătoarea de Dumnezeu să o mărim.

Se înfricoşează rânduielile îngerilor de Cel ce a răsărit din pântecele tău, pe Care roagă-L pentru noi, Maică Fecioară, de înfricoşata muncă şi de întunericul cel mai dinafară să ne izbăvească pe toţi cei ce te lăudăm pe tine.

Născătoare de Dumnezeu, cu totul lăudată, ai adânc de milostivire, ca ceea ce ai născut pe Hristos, Noianul cel nemărginit al bunătăţii. Pentru aceasta, pe cei ce te măresc pe tine, miluieşte-i şi-i izbăveşte de osânda cea veşnică.

Slavă …

Totdeauna mă înfricoşez, gândind la divanul cel înfricoşat şi a toată lumea, fiind înfăşurat cu fapte rele, cu vătămare de minte şi vinovat muncii fiind; dintru care răpeşte-mă, Născătoare de Dumnezeu, cu mijlocirea ta.

Şi acum …

Apărătoare şi sprijinitoare întemeiată te-ai făcut întregii mele vieţi, tu, cea cu totul neîntinată, şi m-ai izbăvit din multe primejdii şi necazuri şi din reaua lucrare şi viclenie a vrăjmaşilor; ci şi din focul cel veşnic izbăveşte-mă.

*

Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – MIERCURI SEARA glas 1

Cântarea 1-a, Irmos:

Lui Dumnezeu, Cel ce a ajutat în Egipt lui Moisi, şi printr-însul, pe Faraon cu toată oastea l-a înecat, cântare de biruinţă să-I cântăm, că S-a proslăvit.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Întru noianul relelor şi în viforul patimilor înviforându-mă, chem liniştea ta, Cinstită, Curată: mântuieştemă, că eşti adăpostirea credincioşilor.
Curăţindu-ţi-se mai înainte sufletul cu lumina dumnezeiescului Duh, ai primit în pântece toată Raza Tată-lui. Drept aceea, risipeşte întunericul păcatului meu, Fecioară Curată.

Slavă …

Pe tine, cortul cel ceresc şi chivotul cel sfânt, întru care Hristos a zidit casa Sa, şi te-a arătat curăţitoare, ca pe o mântuire a noastră, te mărim.

Şi acum …

Prealăudată Născătoare de Dumnezeu, tu eşti scăparea cea tare a neamului omenesc, zid şi acoperământ, liman şi puternică folositoare în răutăţile vieţii.

Cântarea a 3-a, Irmos:

Să se întărească inima mea întru voia Ta, Hristoase Dumnezeule, Care peste ape ai întărit cerul al doilea şi ai întemeiat pământul peste ape, Atotputernice.

Stăpână, întru lumina Fiului tău risipeşte negura greşelilor mele, cu rugăciunea ta. Ca ceea ce ai adâncimea minunilor şi izvorul tămăduirilor, Preacurată, spală toată întinăciunea cea de păcat a sufletul meu.

Slavă …

Negrăitei Naşterii tale ne închinăm, binecuvântată, chemându-te spre rugăciune; roagă-te să se izbăveascăde toată nevoia cei ce te laudă pe tine, Preacurată.

Şi acum …

Împlinire a nădejdilor şi dumnezeiesc acoperământ, folositoare şi zi de mântuire, te-am câştigat pe tine, Maica Cuvântului; străluceşte-mi lumina pocăinţei.

Cântarea a 4-a, Irmos:

Auzit-am, Doamne, auzul Tău şi m-am temut, înţeles-am lucrurile Tale, grăia proorocul, şi Te-am proslăvit, Iubitorule de oameni.

Curăţitoare neruşinată am câştigat noi credincioşii rugăciunea ta, Curată Fecioară.

Pe dumnezeiescul Cuvânt zămislindu-L negrăit în pântecele tău, ai născut pe Dumnezeu, Mântuitorul neamului nostru.

Slavă …

Zid nebiruit având acoperământul tău, Fecioară, de nevăzuţii vrăjmaşi ne izbăvim.

Şi acum …

Pe cei căzuţi în păcate ridică-i, Fecioară binecuvântată, că eşti nădejdea credincioşilor.

Cântarea a 5-a, Irmos:

Răsari nouă luminată lumina cea pururea fiitoare, celor ce mânecăm către judecăţile poruncilor Tale, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Hristoase, Dumnezeul nostru.

Pe tine, pururea Fecioară, ceea ce eşti puternică sprijinitoare în ispite, în necazuri şi în cumplite păcate, să te aflăm ajutătoare în bună vreme.

Pe tine, ceea ce ai născut mai presus de fire pe Ziditorul a toate şi ai rămas Fecioară, oştile îngereşti te laudă pururea, Născătoare de Dumnezeu.

Slavă …

Cu izvorul tămăduirilor tale şi cu curgerile minunilor tale, spală-mi spurcăciunea care din păcate s-a lipit de mine, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Şi acum …

Zămislind în pântece pe Curăţirea sufletelor noastre, Preacurată, ai născut Mântuirea celor ce cu dreaptă credinţă te slăvesc, Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 6-a, Irmos:

Pe proorocul l-ai mântuit din chit, Iubitorule de oameni; şi pe mine mă scoate dintru adâncul păcatelor, rogu-mă.

Zdrobirile patimilor mele cele cu durere, tămăduieşte-le, Stăpână, cu legătura rugăciunii tale, şi-mi dăruieşte sănătate.

Tot fiind zămislit în multe necuvioşii şi cu mintea robit de multe păcate, la acoperământul tău năzuiesc, mântuieşte-mă.

Slavă …

Toţi te rugăm cu neîndoită credinţă, Preacurată Fecioară, să ne dăruieşti dezlegare greşelilor, ca ceea ce eşti Maica lui Dumnezeu.

Şi acum …

Ca ceea ce te-ai arătat căruţă Soarelui celui înţelegător, cu totul fără de prihană, luminează-ne pe noi, cei ce dormim în noaptea necunoştinţei.

Sedealna:
Fecioară şi hrănitoarea Unuia din Treime, ceea ce eşti rai frumos şi mântuirea pământenilor, mântuieşte cu acoperământul tău pe cei ce-ţi cântă ţie cu bună credinţă.

Că tu ai născut pe Cel ce a grăit prin prooroci; tu ai purtat pe Cel ce ţine toate, ca ceea ce eşti Maică a lui Hristos Dumnezeu.

Cântarea a 7-a, Irmos:

Cuptorul se răcorea, Mântuitorule, iar tinerii dănţuind cântau: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Întru ispite ajutătoare, în primejdii mântuire ştiindu-te, Stăpână, cu credinţă strigăm: Binecuvântat este Rodul pântecelui tău, Preacurată.

Ca ceea ce ai născut pe Dătătorul de viaţă, înviază-mă pe mine cel omorât de cumplite păcate, Născătoare de Dumnezeu, ca să strig: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă …

Dintru tine ieşind Dumnezeu, a izbăvit firea din blestem şi a tămăduit durerile tuturor; binecuvântat este Rodul pântecelui tău, Preacurată.

Şi acum …

Bucură-te, bucuria credincioşilor şi izbăvirea de întristare; bucură-te, curăţitoarea tuturor celor ce strigăcu credinţă: Bine eşti cuvântată, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată, Prealăudată.

Cântarea a 8-a, Irmos:

Pe Cel ce a mântuit în cuptor …

Îmblânzeşte pe Milostivul Dumnezeu şi Cuvântul, Născătoare de Dumnezeu, pentru cei ce cu credinţă strigă fără de tăcere: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Curăţire având pe rugăciunea ta, Născătoare de Dumnezeu, noi cei cufundaţi în adâncul greşelilor strigăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl …

Pe tine scăpare întru primejdii, oştitoare şi folositoare toţi câştigându-te, strigăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Şi acum …

Negura cumplitelor valuri mă tulbură, pentru aceasta năzuiesc către limanul rugăciunii tale, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

Pe Cel ce a mântuit în cuptor pe tinerii cei de cântare cuvântători şi cuptorul cel cu văpaia ca de tunet întru răcoreală l-a schimbat, pe Hristos Dumnezeu lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a, Irmos:

Pe tine, rugul cel nears, pe care te-a văzut Moisi, şi scară însufleţită, pe care te-a văzut Iacov, şi uşă cerească, prin care a trecut Însuşi Hristos Dumnezeul nostru, cu cântări te mărim, Maică Preacurată.

Stăpână, ceea ce ai mulţime de milostiviri şi bogate îndurări, tămăduieşte-mi patimile, rănile şi durerile trupului, ca după datorie să te slăvesc.

Pe tine, ceea ce ai zămislit în pântece pe Cuvântul Tatălui şi L-ai născut mai presus de fire, şi Fecioară ai rămas, Preacurată, cu mulţumită te slăvesc, grăind: Bucură-te, ajutătoarea păcătoşilor.

Slavă …

Tu singură eşti povăţuitoare nerătăcită a credincioşilor şi cale de mântuire, care duce drept la împărăţia cea cu adevărat cerească, Curată, nădejdea sufletelor noastre.

Şi acum …

Tu ne-ai lucrat nouă Spicul cel ceresc, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi te rogi de-a pururea, şi mântuieşti din necazuri şi din primejdii şi dai curăţire păcatelor tuturor celor ce te laudă.

*

Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – JOI SEARA glas 1

Cântarea 1-a, Irmos:

Lui Dumnezeu, Cel ce a ajutat în Egipt lui Moisi, şi printr-însul pe Faraon cu toată oastea l-a înecat, cântare de biruinţă să-I cântăm că S-a proslăvit.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Cetele tuturor, şi ale îngerilor şi ale oamenilor, amorţesc [către lauda ta], Fecioară, cea singură mult lăudată, puternică scăpare a creştinilor. Cum dar voi îndrăzni eu însumi să te laud pe tine, Stăpână?

Ci spre mulţimea milostivirilor tale îndrăznind eu, nevrednicul, Preacurată, cu credinţă mă apropii către tine, eu prostul şi lepădatul tău rob: Dă-mi cuvânt ca să-ţi cânt cântare veselitoare.

Slavă …

Bucură-te, arătarea tainei celei înfricoşate, tăinuite şi dumnezeieşti; bucură-te, năstrapă cu totul de aur şi deschizătoarea uşilor raiului; bucură-te, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Maică nenuntită.

Şi acum …

Pâine de viaţă purtătoare te-ai arătat, Fecioară, pentru că pe Hristos L-ai născut, pe Făcătorul a toate; pe Care, rugându-L ca o Maică, slobozeşte din toată urgia, din primejdii şi din toate felurile de necazuri pe cei ce te laudă pe tine.

Cântarea a 3-a, Irmos:

Întăreşte, Doamne, Biserica Ta, pe care ai câştigat-o cu puterea Crucii Tale, întru care pe vrăjmaşul l-ai vădit şi lumea ai luminat.

Binecuvântată, izbăveşte-ne din toată nevoia şi primejdia, pe noi credincioşii cei ce prin tine de bucurie ne-am îndulcit, ca să-ţi cântăm cu bucurie: Bucură-te, Mireasă dumnezeiască.

Ceea ce ai născut Strugurele vieţii, Care izvorăşte vin mântuitor, cu totul mă înţelepţeşte, ca o milostivă, pe mine cel întunecat cu beţia păcatelor, şi către căi drepte ale pocăinţei du-mă.

Slavă …

Preacurată Fecioară, Marie, cea plină de dar, slăvită pricinuitoare a bucuriei, dă dar dumnezeiesc şi milă lăudătorilor tăi, ca să-ţi cânte ţie cântare de mulţumire.

Şi acum …

Şi cu gândurile alunecându-mă şi cu întinăciuni trupeşti întinându-mă, spre tine scap, Curată, cea cu adevărat fără prihană şi neîntinată, ajutătoare fă-te robului tău.

Cântarea a 4-a, Irmos:

Cunoscut-am, Atotputernice, iconomia Ta şi cu frică Te-am proslăvit pe Tine, Mântuitorule.

Bucură-te, bucuria cea a toată lumea şi omorârea iadului; bucură-te, prin care moartea s-a surpat şi Eva de chinuire s-a dezlegat Preacurată; bucură-te, curăţitoarea fierbinte a lumii.

Bucură-te, învierea celor ce cu credinţă te cunosc pe tine, Maică cu adevărat a Ziditorului; bucură-te, risipirea diavolilor; bucură-te, rug nears, pe care Moisi l-a văzut, netopită de focul dumnezeirii.

Slavă …

Pe mine cel acoperit de noaptea celor întristătoare şi înghesuit de întunericul primejdiilor, cu totul luminează-mă, întru tot sfântă Stăpână, ceea ce ai născut Lumina cea mai înainte de veci, şi străluceşte-mă cu lumina ta şi învredniceşte-mă bucuriei tale celei dumnezeieşti.

Şi acum …

Cu vicleşug şi cu dorinţa îndumnezeirii amăgindu-mă vrăjmaşul de demult, din Eden la pământ târându-mă, m-a zdrobit, a lui Dumnezeu Maică. Dar Hristos milostivindu-Se, din pântecele tău trup luând, din nou m-a zidit.

Cântarea a 5-a, Irmos:

De noapte mânecând, Te lăudăm pe Tine, Hristoase Dumnezeule, Cela ce pentru noi ai sărăcit şi Cruce şi moarte pentru noi cu trupul ai răbdat.

O, minune şi auzire nouă, şi vedere de mirare cu adevărat, şi întru adevăr preaslăvită! Fecioara naşte pe Cel mai presus de fiinţă şi cu Tatăl împreună fără de început şi cu Dumnezeiescul Duh de o fiinţă şi împreunăvecuitor.

Din furtuna necuvioaselor gânduri, a primejdiilor, a necazurilor şi a ispitelor, răpeşte-mă, Fecioară, şi către limanuri îndumnezeite îndreptează socoteala minţii mele, rogu-te pe tine, cea singură întru tot lăudată.

Slavă …

Cea aleasă şi mai presus de cinste, singură arătată din toate neamurile, ceea ce ai strălucit cu faptele bune, prea fără prihană, Curată, străluceşte-i cu strălucirea ta pe cei ce te cuvintează cu laude.

Şi acum …

Făcându-mă biserică a lui Dumnezeu, prin naşterea de Dumnezeu a ta, de voie am alunecat la patimi cumplite; deci pe tine, Biserica lui Dumnezeu, te rog: Stăpână, ajută-mi mie.

Cântarea a 6-a, Irmos:

Împreună cu Iona strigăm Ţie, Doamne, cu glas de laudă, rugându-ne: Scoate din stricăciune viaţa noastră.

Gavriil Arhanghelul, trimis fiind la Nazaret, «bucură-te» îţi striga ţie, Împărătesei Fecioară. Bucură-te, îţi strigăm şi noi muritorii, împreună bucurându-ne cu îngerul, cei mântuiţi prin Naşterea ta, Preacurată.

Bucură-te, să-i cântăm Maicii Dumnezeului nostru. Bucură-te, cort neîntinat; bucură-te, porumbiţă de aur; bucură-te, scularea cea de iznoavă şi arătată izbânditoare a blestemului, de Dumnezeu Născătoare, Fecioară prea fără prihană.

Slavă …

Întreitele învăluiri ale patimilor mă înviforăsc, Stăpână, şi de tot felul de nori ai primejdiilor acoperăde-a pururea sufletul meu cel ticăit; ci tu, ceea ce ai zămislit Lumina nepătimirii, străluceşte-mă pe mine cu lumina ta, Stăpână.

Şi acum …

Cetele îngerilor, adunările oamenilor, puterile cerurilor se îngrozesc de puterea Fiului tău, Curată; singur doar eu deznădăjduindu-mă, de frică mă cuprind.

Sedealna:
Nespurcata Mieluşea văzând pe Mieluşelul şi Păstorul mort, spânzurat pe lemn, tânguindu-se grăia, strigând ca o Maică: Cum voi răbda pogorârea Ta de pe Cruce, cea mai presus de cuvânt, şi patimile cele de bună voie, Preabunule Dumnezeu?

Cântarea a 7-a, Irmos:

Cela ce în rug Te-ai arătat prin foc puitorului de Lege şi naşterea Fecioarei printr-însul mai înainte ai închipuit-o; bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.

Nor cu totul luminos, care ai zămislit pe Iisus, Soarele Dreptăţii, pe Dătătorul de lumină şi Dumnezeu, luminează sufletul meu, cel ce este în noaptea păcatului şi se orbeşte cu întunecarea dezmierdărilor.

Scoală din somnul cumplitei trândăvii, o, întru tot ticăloase, putrede şi păcătoase suflete, şi strigă: Am păcătuit Ţie, Dumnezeului şi Făcătorului şi Ziditorului meu; ci miluieşte-mă cu solirile Maicii Tale.

Slavă …

Cu taină învăţându-se Moisi, închipuirea ta înainte o vedea, cu vedere dumnezeiască, rug nears de foc, Fecioară cu totul fără prihană. Pentru că locuind întru tine Lucrătorul Ziditor, nu te-a ars pe tine, cea mai presus decât toate făpturile, Mireasă a lui Dumnezeu.

Şi acum …

Izbăvindu-ne prin tine de întristarea cea de Maică, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut Veselia tuturor şi Bucuria a toată lumea, plini de bucurie ne-am făcut. De aceea, întru tot lăudată, pe ai tăi cuvântători de laude, păzeşte-i de primejdii cu solirile tale.

Cântarea a 8-a, Irmos:

Cântarea celor fără de trupuri aducem Ţie …

Bucură-te, scaun al Dumnezeului tuturor, întru tot lăudată; bucură-te, zidul credincioşilor şi reazem neclintit; bucură-te, pod dumnezeiesc ce duce pe oameni către dumnezeiasca şi fericita îndulcire.

Bucură-te, munte al lui Dumnezeu, arătat şi umbros, şi tare străjuire a credincioşilor, Născătoare de Dumnezeu; bucură-te, Curată, ceea ce luminos ai născut pe Lumina cea neapusă, Care pe toate le-a strălucit.

Binecuvântăm pe Tatăl …

Potoleşte furtuna cea sălbatică a patimilor mele, şi dezleagă şirul nenumăratelor mele greşeli şi în groapă zăcând, scoală-mă pe mine, Maica lui Dumnezeu, ca după vrednicie să te slăvesc pe tine.

Şi acum …

Să nu mă arăţi, Stăpână, să nu mă arăţi pe mine străin tot şi nevrednic, cel ce m-am înstrăinat de acoperământul Fiului tău, ci spală-mă şi pe mine de mârşăvia păcatelor mele.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Cântarea celor fără de trupuri aducem Ţie, precum tinerii în cuptor, şi cântând zicem: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a, Irmos:

Pe tine rugul cel nears pe care te-a văzut Moisi, şi scară însufleţită pe care a văzut-o Iacov, poartă cerească, prin care a trecut Unul Dumnezeu, cu cântări te mărim, Maică Preacurată.

Toate zicerile proorocilor mai înainte au scris de Naşterea cea negrăită şi anevoie tălmăcită a Fiului tău, Preacurată, pe Care noi L-am cunoscut tainic Învăţător al dumnezeirii Celei Una şi în Trei Sori.

Roditor de fapte bune arată pe sufletul meu, Fecioară,neroditoarele mele gânduri gonindu-le, şi spinii păcatelor, cei ce mă îneacă pe mine, din rădăcină tăindu-i, întru tot Preacurată.

Slavă …

Plouă în inima mea picătură de umilinţă, Doamnă, ceea ce ai născut Izvorul vieţii, revărsările patimilor mele oprindu-le.

Şi acum …

Luminează ochii mei cei întunecaţi de patimi, cu dumnezeiască strălucirea ta, Curată, şi mă izbăveşte de amara robire a dracilor, pentru că se fălesc, văzându-mă pe mine neapărat.

*

Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – VINERI SEARA glas 1

Cântarea 1-a, Irmos:

Cântare de biruinţă să cântăm lui Dumnezeu, Celui ce a făcut minunate minuni cu braţ înalt, şi a mântuit pe Israil, că S-a proslăvit.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Cu psalmistul veniţi să batem din palme noi credincioşii, şi cu un glas să lăudăm muntele cel preasfânt, uşa lui Dumnezeu cea cu adevărat neumblată şi chivotul cel dumnezeiesc al Sfinţirii celei gândite.

Bucură-te, bucuria a toată lumea; bucură-te, binecuvântarea neamului nostru; bucură-te, ceea ce ai cinstit cu Naşterea ta cea mai presus de toată cinstea şi fără de sămânţă, întru tot cinstită Marie, firea oamenilor cea necinstită.

Slavă …

Muntele cel umbrit al lui Dumnezeu, cerul cel înalt şi desfătat, cămara cea însufleţită, raiul cel bine înverzit şi bine înflorit, pe Fecioara şi Doamna, ca pe Născătoarea de Dumnezeu să o lăudăm.

Şi acum …

Curg bunătăţile dintru tine şi pâraiele cele de-a pururea curgătoare ale milostivirii, Fecioară mult lăudată, că L-ai născut pe Izvorul îndurării, din Care învredniceşte-mă să mă împărtăşesc şi să mă îndulcesc.

Cântarea a 3-a, Irmos:

Să se întărească inima mea întru nădejdea bunătăţilor Tale, Hristoase, ca neîncetat, cu cântare, laudă să strig Ţie: Nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

Curată, ca un scaun în chipul focului, ca un palat însufleţit, ca un serai cuvântător al Cuvântului, ai încăput pe Dumnezeu cel neîncăput. Pentru aceea, de strâmtorarea cea din iad slobozeşte-mă şi mă mântuieşte, cea cu totul lăudată.

Ceea ce eşti izvorul milei şi noianul bunătăţii şi adâncul cel nemărginit al milostivirii, şterge-mi toate izvorârile greşelilor mele, milostivă Preacurată, şi părtaş al milei mă arată.

Slavă …

Greşit-am, milostiveşte-Te, Hristoase; nelegiuit-am, miluieşte-mă ca un Milostiv şi mult Îndurat şi-mi dăruieşte adânc de lacrimi ca să-mi spăl tina patimilor mele, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale.

Şi acum …

Deşteaptă-te, suflete trândave, scutură de la tine somnul şi greutatea lenevirii leapăd-o şi cu lacrimi fierbinţi de pocăinţă cazi la Maica Ziditorului tău, strigând: Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ajută-mi mie.

Cântarea a 4-a, Irmos:

Cu duhul văzând mai înainte întruparea Cuvântului, proorocule Avacum, ai propovăduit strigând: Când se vor apropia anii Te vei cunoaşte, când va veni vremea Te vei arăta; slavă puterii Tale, Doamne.

Tu eşti bucuria şi veselia a toată lumea, născând pe Hristos, veselia oamenilor. Pentru aceea, te rog pe tine, Maica lui Dumnezeu, umple de bucurie inima mea, întristarea păcatului scoţând-o.

Pâraiele patimilor inimii mele curgând, mi-au surpat casa, Curată; ci tu, ceea ce te-ai făcut casă preacurată a lui Dumnezeu, dăruieşte-mi lacrimi de umilinţă şi casă vrednică Duhului arată-mă.

Slavă …

Năstrapă şi toiag, cămară şi masă, sfeşnic cu raze de aur şi sicriu preafrumos, loc al sfinţirii, munte al lui Dumnezeu, biserică şi uşă şi pod, pe tine, Fecioară, proorocii mai înainte te-au vestit.

Şi acum …

Îmi opreşte cuvântul ruşinea lucrurilor mele, şi-mi stinge glasul înfruntarea sufletului meu; îmi leagă şi limba ştiinţa, şi de rugăciune mă lepăd, cu singura tă-cere strig: Stăpână, mântuieşte-mă.

Cântarea a 5-a, Irmos:

Strălucita lumină cea neapropiată arată-ne-o nouă, celor ce mânecăm la judecăţile poruncilor Tale, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Hristoase Dumnezeul nostru.

Ceea ce eşti milostivă, Născătoare a Cuvântului celui Milostiv, sufletul cel ce cu ticăloşie s-a întinat miluieşte-l, şi izbăveşte-mă de păcatul ce mă ţine şi mă tiranizează şi de răul obicei.

Suspinul inimii mele primeşte-l, Stăpână, şi fii mie bună părtinitoare şi apărătoare, când ticălosul meu suflet se va despărţi de trup şi către altă lume se va duce.

Slavă …

Stăpână, să-mi stai de faţă ajutătoare şi mângâietoare la judecata cea înfricoşată şi prihănirile cele întinse asupra mea şi pârele rupe-le ca pe un tort de păianjen.

Şi acum …

Ştiu că singur eu, mai mult decât toţi am păcătuit, şi încă păcătuiesc, dar nu mă voi depărta de la tine, prea lăudată, nici la alt mijlocitor nu voi întinde mâinile mele.

Cântarea a 6-a, Irmos:

Proorocului Iona urmând, strig: Viaţa mea slobozeşte-o din stricăciune, Bunule, şi mă mântuieşte, Mântuitorul lumii, pe mine cel ce strig: Slavă Ţie.

Acoperit-a bunătatea şi slava ta cerurile, precum este scris, şi s-a umplut de lauda ta tot pământul, Fecioară Prealăudată, că toate seminţiile şi limbile te fericesc pe tine.

Ceea ce ai născut Noianul cel mare al milei şi Adâncul bunătăţii, îndreptează-mă la limanul cel lin al pocăinţei, pe mine cel ce mă înviforăsc în noianul gândurilor celor întinate şi al patimilor.

Slavă …

Ceea ce eşti sfeşnic mult luminător, ce străluceşte ca aurul, goneşte-mi întunericul păcatelor mele cu lumina sprijinirii tale, şi-mi străluceşte mie raze luminoase ale iertării celei desăvârşite, Curată.

Şi acum …

Să vadă scăpătaţii şi să se veselească cei săraci cu duhul, cei bogaţi în dumnezeieşti fapte bune, că Dumnezeul tuturor a dăruit-o pe Preacurata Maica Sa, scăpare de obşte.

Sedealna:
Pe tine Fecioară, nor al Luminii celei pururea fiitoare a lui Dumnezeu, şi chivot, sfeşnic, năstrapă şi munte netăiat, mai înainte te-au numit proorocii, Doamnă Preacurată; că dintru tine a ieşit, fără de sămânţă, în cele mai de pe urmă, Hristos Dumnezeul nostru, precum Tatăl bine a voit.

Cântarea a 7-a, Irmos:

De tinerii Tăi cei ce au fost în cuptor, Mântuitorule, focul nu s-a atins şi nici nu i-a supărat. Atunci cei trei, ca dintr-o gură au cântat şi bine au cuvântat, grăind: Bine este cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Toată răutatea pe pământ am lucrat, eu cel fără de ştiinţă, şi nu este nici un fel de răutate pe care eu nu am lucrat, iar acum, apropiindu-mă de ieşire, mă cutremur de muncă; Maica lui Dumnezeu, ajută-mi mie şi să nu mă lepezi pe mine.

Dumnezeu cel mai înainte de veci, voind, S-a făcut Nou Adam din sângiurile tale cele preacurate, pe Care acum roagă-L să mă înnoiască pe mine cel învechit, care strig: Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi prea proslăvit.

Slavă …

Rugul cel oarecând nears a închipuit pântecele tău, cea cu totul fără prihană; că nu l-a ars nicidecum focul dumnezeirii. Pentru aceea te rog pe tine, de focul cel nestins să mă izbăveşti, ca să laud fără de tăcere măririle tale, Curată.

Şi acum …

Întru tine, Curată Născătoare de Dumnezeu, îmi pun toată nădejdea mea şi către tine scap totdeauna.
Mântuieşte-mă cu solirile tale; izbăveşte-mă, cea cu totul fără prihană, de tulburarea ce mă ţine şi de gâlceava cumplitelor mele patimi şi primejdii.

Cântarea a 8-a, Irmos:

Pe Cel de care se înfricoşează îngerii …

Mâini întinate întind şi ochii îi ridic către tine, ceea ce eşti cu dar dăruită, şi strig cu suspine: Miluieşte, Stăpână, sufletul meu; mântuieşte-mă precum voieşti, chiverniseşte-mă precum ştii, izbăveşte-mă de gheena, ca ceea ce toate le poţi.

Cea cu totul neîntinată, nu aflu nicidecum întru mine fapte ale dreptăţii, lucruri fără de lege lucrând, Curată, şi suspinând mă tânguiesc ce voi face. Stăpâna tuturor, ajutătoare fii mie, să nu mă înghită pe mine adâncul pierzării.

Binecuvântăm pe Tatăl …

Ceea ce negrăit ai zămislit pe Ziditorul tuturor şi Dumnezeu, mântuieşte-mă din stricăciune şi din toate felurile de ispite, de hotărârea cea înfricoşată, de osânda ceea ce va să fie şi de nestinsul foc cel veşnic, ca să te slăvesc, Curată, în veci.

Şi acum …

Ceea ce eşti aproape de Dumnezeu, ca o Maică şi Fecioară, care prihană sufletească sau trupească nu ai, ci toată eşti bună şi fără de prihană, Doamnă, izbăveşte sufletul meu cel prihănit cu tot felul de prihane şi dă-mi sămerg fără de prihană din cele de aici.

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

Pe Cel de care se înfricoşează îngerii şi toate oştile, ca pe Făcătorul şi Domnul, lăudaţi-L preoţi, slăviţi-L tineri, bine-L cuvântaţi popoare, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a, Irmos:

Izvorul cel de viaţă primitor şi pururea curgător, sfeşnicul cel cu totul de aur de Lumină purtător, biserica cea însufleţită, cortul cel preacurat, mai desfătat decât cerurile şi pământul, pe Născătoarea de Dumnezeu, credincioşii să o mărim.

Primeşte-mi acum rugăciunea mea cea cu lacrimi şi-mi dă mie lăsare greşelilor celor ce am păcătuit eu ticălosul, Născătoare de Dumnezeu, Prealăudată Stăpână,

că pier de tot, din nemăsurata deznădăjduire. Toată viaţa mea am cheltuit-o alergând după viaţa cea pătimaşă şi întinată şi mi-am stricat sufletul şi trupul cu patimile, şi nu am nădejde de mântuire. Ci, o, Maică Fecioară, mântuieşte-mă cu solirile tale.

Slavă …

Când oştile şi taberele puterilor celor gândite se vor clătina, când stelele vor cădea, când soarele se va întuneca şi cerul ca o carte se va strânge şi pământul se va clăti de frică, atunci tu, Curată, ajută-mi.

Şi acum …

Înălţimea tainei tale, Fecioară, a o înţelege este cu totul cu neputinţă, nu numai oamenilor, ci şi oştilor minţilor, că pe Dumnezeu Cel ce pe toate le-a făcut cu voirea dintru nefiinţă, L-ai întrupat mai presus de grăire.

Anunțuri