saptamana – glasul 2

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Sâmbătă seara – Glasul 2 (Facere a lui Mitrofan, Mitropolitul Smirnei)

Ale căruia sunt şi cele ale Treimii din Octoih, purtând acest acrostih, «Mitrofan te cântă pe tine, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu».

Cântarea 1, Glasul 2

Irmosul: «Intru adânc a înecat de demult toată oastea lui Faraon puterea cea prea întrarmată; iar Cuvântul, întrupându-Se, a nimicit pă­catul cel prea rău, Domnul cel Preaînalt, căci cu slavă S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Luând chip din tine, după chipul nostru, soarele cel neapus pe tine cer cuvântător mai strălucit limpede te-a arătat. Pentru aceea, izbăveşte-mă pe mine din întunericul patimilor, ca să te laud pe tine cu dor, singură Maică Fecioară.

Izvorul milei care ai născut pe Hristos, Preacurată, şi care ai deschis muritorilor raiul, deschide-mi şi mie uşile milostivirii tale, Născătoare de Dumnezeu, şi dăruieşte-mi iertare de greşeli, Stăpâna lumii.

Te rog pe tine, Stăpână, cleştele care ai purtat cărbunele cel înţelegător şi care ai curăţat firea muritorilor, depărtează întină- ciunea căderilor mele şi izbăveşte-mă, cu rugăciunile tale, din no­roiul patimilor.

Şi acum…

Rupe lanţul căderilor mele, ceea ce eşti tuturor scăpare, ru- gându-L pe Fiul tău şi Dumnezeu, şi doboară păcatul care mă tiraniseşte, ca, mântuit fiind, pururea să te cinstesc pe tine, Prea­lăudată.

Cântarea a 3-a

Irmosul: «Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei; că s-a veselit duhul meu cântând: Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne».

Negura patimilor mele şi întunericul alungă-le cu strălucirile rugăciunilor tale şi luminează-mă, Preacurată, ceea ce ai născut pe Cel ce mai înainte de luceafăr a răsărit, pe Hristos, soare din soare neapus, Stăpână.

Sabie arzând păcatele şi patimile sufletului meu fii mie, Fe­cioară, şi arată-mă ca un alt rai neispitit şi păzit de tine, odrăslind floarea Duhului.

Slavă…

Ridicat-ai, tară prihană, cu naşterea ta, cortul cel căzut şi zdrobit al lui David, strămoşul tău, Născătoare de Dumnezeu, pentru aceea, ridică-mă şi pe mine, robul tău, cel zdrobit de patimi şi căderi.

Şi acum…

Sufletul meu cel bolnav, Născătoare de Dumnezeu, izbăveşte-l de batjocurile demonilor şi de trândăvie, şi lacrimi de pocăinţă dă inimii mele şi sădeşte în ea frica Stăpânului, Preacurată.

Cântarea a 4-a

Irmosul: «Te laud că glas am auzit, Doamne, şi m-am spăimântat că ai venit până la mine, căutându-mă pe mine, cel rătăcit. Pentru aceea preaslăvesc pogorârea Ta cea multă către mine, mult Milostive».

Frământătură fără de prihană şi sfântă a firii muritoare, din care a luat trup şi pe care a înnoit-o Ziditorul, spală-mă şi pe mine de întinăciunea patimilor mele şi curăţeşte-mă de tina căderilor.

Rupe lanţul patimilor mele şi taie laţul păcatelor, Stăpână, cu sabia rugăciunilor tale, ceea ce ai născut pe Hristos, Cel ce a dăruit izbăvire celor din legăturile iadului.

Slavă…

Cu legăturile rugăciunilor tale, Stăpână, cu oblojeli şi untde­lemn, vindecă acum rănile sufletului meu şi plăgile păcatului, Curată, ca una ce ai născut ajutorul dumnezeiesc al firii.

Şi acum…

De toate bunătăţile sunt gol şi zac şi acum în răutate între- când pe toţi cei căzuţi odinioară. Pentru aceea, cu cele dintâi împo- dobeşte-mă şi de celelalte mă izbăveşte, Mireasa lui Dumnezeu.

*

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Duminică seara – Glasul al 2-lea (Facere a Sfântului Ioan al Evhaitelor)

Cântarea 1. Glasul al 2-lea

Irmosul:«întru adânc a înecat de demult toată oastea lui Faraon pu­terea cea prea întrarmată; iar Cuvântul, întrupându-Se, a nimicit păcatul cel prea rău. Domnul cel Preaînalt, căci cu slavă S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Pe mine, cel ce mai presus de firea cea cuvântătoare am pă­cătuit, ceea ce ai covârşit cu sfinţenia şi cuvioşia şi curăţia minţii ostile îngereşti, mântuieşte-mă, Fecioară, ca pe tine să te laud, pe cea Prealăudată.

Valul plăcerilor cel înspumat de suflările vânturilor răutăţii mă înviforează, Fecioară nenuntită; dar tu, îndreptând cârma po­căinţei mele, ancorează-mă la limanurile cele liniştite ale nepătimirii.

Slavă…

Mintea mea cea leproasă şi sufletul, curăţeşte-le, Stăpână, cum şi Fiul tău a curăţit pe lepros, spunându-mi mie: Voiesc, curăţeşte-te, căci toate ascultă de cuvântul tău, ceea ce ai născut pe Cuvântul cel deofiinţă cu Tatăl.

Tăietor de lemne fii mie, Stăpână, curăţind inima mea cea sălbăticită şi uscată, smulgând rădăcinile, tăind şi arzând cu dum­nezeiescul foc mărăcinii aducători de moarte ai păcatelor mele.

Cântarea a 3-a

Irmosul: «Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei; că s-a veselit duhul meu cântând: Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru, şi nu este drept afară de Tine, Doamne».

Uşa cea vie a mântuirii oamenilor, deschide-mi mie uşile dreptăţii şi uşa pocăinţei, ca, intrând prin acestea, mărturisire şi destăinuire să aduc Domnului meu.

însemnează-mă pe fruntea sufletului meu cu pecetea şi cu semnul acoperământului tău, ca să fug de la faţa arcului celui pierzător, ca nu cumva, Născătoare de Dumnezeu, să mă săgeteze ca pe o oaie lără păstor.

Slavă…

Chipul Fiului Tău cel acoperit cu lut, drahma împărătească cea pierdută căutându-le şi aflându-le, şterge şi curăţeşte ţărâna patimilor şi praful ce se află pe ele.

Şi acum…

Pe mine cel rănit de sabia păcatului, răneşte-mă la rândul tău, Născătoare de Dumnezeu, înfigând sabia, ţinteşte coasta cea străpunsă a Fiului tău şi, la sfârşit, taie rana şi curăţeşte-o.

Cântarea a 4-a

Irmosul: «Nu sol, nici înger, ci Tu Însuţi, Doamne, venit-ai întrupându-Te din Fecioară şi m-ai mântuit pe mine, omul întreg. Pentru aceasta, strig ţie: Slavă puterii Tale, Doamne!».

în întristări pe tine te avem, Fecioară, mângâiere; în supă­rări, răcorire; în ispite, mângâiere, întărire şi împreună cu noi luptătoare, grabnică izbăvire şi sprijin.

Ceea ce ai născut pe Cel ce voieşte mila şi pe Cel ce nu voieşte moartea păcătosului, pe Cel ce Se îmblânzeşte prin pocăinţă, povătuieşte-mă către căile pocăinţei.

Slavă…

Vindecând zdrobirea maicii noastre Eva, ai venit la noi din Născătoarea de Dumnezeu, Stăpâne, Iubitorule de oameni, pentru aceasta, şi pe mine, cel zdrobit, vindecă-mă cu cuvântul.

Şi acum…

Pe mine, cel ce suspin zi şi noapte, tânguindu-mă cu plângeri şi spălând cu lacrimi aşternutul meu, miluieşte-mă, Stăpână, şi mân­gâiere dăruieşte-mi cu ajutorul tău cel nevăzut.

Cântarea a 5-a

Irmosul: «Luminarea celor ce zăceau întru întuneric şi mântuirea celor deznădăjduiţi Tu eşti, Hristoase, Mântuitorul meu; şi la Tine mânec, împăratul păcii, luminează-mă cu strălucirea Ta, că nu ştim alt Dumnezeu, afară de Tine».

Râul harurilor lui Dumnezeu, umple ochii mei de lacrimi, Năs­cătoare de Dumnezeu, adapă pământul cel fără de apă şi braz­dele cele uscate ale sufletului meu, ca să se înmulţească roadele.

în mâinile tale, Fecioară, este partea sufletului meu; izbă­veşte-mă acum din mâinile vrăjmaşilor mei, străluceşte faţa ta peste robul tău, Preasfântă Fecioară, mântuieşte-mă, Stăpână, cu dumnezeiasca ta milă.

Slavă…

Uşă a răsăritului celui strălucitor din înălţime te-ai arătat, tron preaînălţat al împăratului, scară care duce la cer pe care S-a pogorât Hristos, cu totul tară prihană Fecioară, şi a vorbit cu muritorii cei lepădaţi.

Şi acum…

Tronul înalt şi minunat al împăratului, pat dumnezeiesc primitor de Dumnezeu, sălaş preasfânt, împăcare tare, Născă­toare de Dumnezeu, fii lăudată.

Cântarea a 6-a

Irmosul: «întru adâncul greşelilor fiind învăluit, chem adâncul cel ne­istovit al milostivirii Tale; scoate-mă din stricăciune, Dumnezeule».

în psalmi lăudându-te, strigăm ţie: Bucură-te, munte gras al lui Hristos Dumnezeu, Mireasa lui Dumnezeu întru care a binevoit a Se sălăşlui pentru mântuirea noastră.

Bucură-te, uşă a lui Dumnezeu neumblată, bucură-te, ceea ce ai stins cuptorul înşelăciunii, bucură-te, prin care sabia învăpăiată a heruvimilor mi-a dat liberă intrare în rai.

Slavă…

Nor purtător de dumnezeiască ploaie, sufletul meu cel uscat de văpaia păcatului, rourează-l şi adapă-l cu şuvoiul desfătării celei veşnice.

Şi acum…

Cugete necurate mă întinează, pofte ruşinoase şi dobitoceşti pângăresc smerită inima mea; Preasfântă Fecioară, ajută-mi!

Sedealna, glasul al 2-lea:
Cele de sus căutând…

Cu dumnezeiasca lumină, departe alungă întunericul inimii mele, ceea ce eşti bună, dându-mi izvoare de apă, ca să-mi spăl răutăţile mele prin care am amărât pe Domnul cel preabun, căci întru tine singură este mângâierea mea.

Cântarea a 7-a

Irmosul: :«Chipul cel de aur în câmpul Deira fiind cinstit, cei trei ti­neri au defăimat porunca cea prea fără de Dumnezeu; şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se cântau: Bine eşti cu­vântat, Dumnezeul părinţilor noştri».

Suflete care ştii că viaţa este ca un târg, bine încă de aici neguţătoreşte ca să câştigi cele mai mari, împărăţia cerurilor şi slava cea negrăită, căci, dacă va trece viaţa aceasta, alt prilej nu vei mai avea.

Ceea ce ai născut calea vieţii, pe Hristos, povăţuieşte-mă pe calea cea dreaptă care duce la corturile raiului şi la odihna de acolo, îndreptând calea mea şi paşii mei, Ceea ce eşti bună.

Slavă…

Veninul păcatului cheltuieşte puterea mea, dar tu, prin mi­lostiva ta plecare şi cu mâna harului tău, vino şi scoate-l pe acesta, ca ceea ce singură ai născut pe pământ pe Cel ce ridică păcatele lumii.

Şi acum…

Ceea ce ai născut pe Fiul lui Dumnezeu Care S-a făcut Fiul omului pentru adâncul milelor, fiu al luminii şi al zilei mă fă pe mine care sunt fiu al întunericului şi al nopţii, Preanevinovată, şi arată-mă fiu vrednic al Tatălui ceresc.

Cântarea a 8-a

Irmosul: Pe Cel ce în cuptorul cel cu foc…

Focul caldeilor şi văpaia cea fără sfârşit a patimilor, Nabucodonosor cel înţelegător şi înfricoşat le-a aprins, precum şi cup­torul cel clocotitor, pe care stinge-l, Fecioară, cu roua rugăciuni­lor tale.

Minte pătimaşă având şi de cugete străine împărtăşindu-mă, la tine scap, palat curat, înmiresmat al lui Dumnezeu, Stăpână, curăţeşte-mă de toată duhoarea patimilor.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Ştiindu-te pe tine carte sfântă a lui Hristos, pecetluită de Duhul Sfânt, Fecioară, te rog, în cartea celor vii scrie-mă şi de viaţa cea nestricăcioasă învredniceşte-mă.

Şi acum…

Ocrotitoarea credincioşilor, nădejdea şi bucuria celor întristaţi, în bucurie întoarce tânguirea mea, Curată, şi dă-mi mie ca nu acum în veacul acesta să te văd pe tine, ci în cel viitor.

Să lăudăm…

Irmosul: «Pe Cel ce în cuptorul cel cu foc la tinerii evrei s-a pogorât şi văpaia în rouă a prefăcut-o, pe Dumnezeu, lăudaţi toate lucrurile ca pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a Irmosul:

«Pe Dumnezeu-Cuvântul cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău întru stricăciune prin mâncare, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi, credincioşii, cu un gând în cântări să-L slăvim».

Mai sfântă decât îngerii, mai înaltă decât Heruvimii, mai pre­sus de serafimii cei de foc şi mai cinstită decât orice ceată înge­rească înţelegătoare ai fost văzută şi prin slavă şi cinste fără de asemănare mai slăvită, Marie, Fecioară Stăpână.

Mireasă a lui Dumnezeu, Preasfântă, comoară a mântuirii, limanul celor pe mare nenorociţi, acoperământul sufletelor şi apărare, mântuire fii mie, bogăţie şi liman liniştit, sufletul meu cel îngheţat acoperindu-l şi încălzindu-l.

Ţarină nearată care ai născut pe Lucrătorul, brazda cea ne­semănată care ai odrăslit spicul vieţii, cu bogăţia celor bune şi cu îmbelşugarea tuturor bunătăţilor hrăneşte-mă pe mine, cel topit de foame, Stăpână.

Şi acum…

Ţie celeia ce ai născut pe Făcătorul tuturor şi pe Mântuitorul, eu, săracul, sărmanul şi lipsitul ce voi aduce vrednic? Căci nimic altceva nu am decât credinţă fierbinte şi dragoste adevărată întru care mântuieşte-mă şi pe mine, Stăpână.

Prosomii. Glasul al 2-lea

Când de pe lemn…

Bucură-te, templu preasfânt; bucură-te scaun al împăratului; bucură-te, tron de foc al Stăpânului tuturor; bucură-te, bucuria îngerilor; bucură-te, ridicarea lui Adam celui căzut; bucură-te, ceea ce ai dezlegat osânda Evei; bucură-te, lauda ortodocşilor, ocrotitoarea păcătoşilor şi ajutorul celor nedreptăţiţi.

Bucură-te, cleşte de taină, pe care mai dinainte l-a văzut Isaia, purtând cărbunele care curăţă de întinăciune toată zidirea. Bucură-te, rug aprins şi nemistuit; bucură-te, stâlp de foc prin care suntem duşi la odihna cea dumnezeiască; bucură-te, uşa milei şi iertarea păcătoşilor.

Bucură-te, bolta înstelată a cerului, care porţi nerătăcite stelele şi planetele toate; bucură-te, cerc strălucit al celor doisprezece zodii prin care a trecut soarele Hristos, Care a împlinit întregul curs al iconomiei întrupării pentru mântuirea oamenilor.

Bucură-te, ceea ce fără de strâmtorare ai purtat în pântece pe Dumnezeu cel necuprins, Care S-a făcut om din bunătate. Preasfântă Mireasă a lui Dumnezeu, pentru aceea, rogu-mă, din patimile ce mă strâmtorează, slobozeşte-mă, pentru ca, umblând drept pe calea cea strâmtă, să ajung la lărgimea fericirii de acolo.

*

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Luni seara – Glasul al 2-lea (Facere a Sfântului Andrei Criteanul)

Cântarea 1. Glasul al 2-lea

Irmosul: «Veniţi popoare, să-I cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Cel ce a despărţit marea şi l-a trecut pe poporul pe care l-a slo­bozit din robia egiptenilor, că S-a proslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Este vremea plângerii, o, nenorocitule suflete! Iată, s-a deschis arena vieţii prezente pe care alergăm, şi noi dormim, vai, nouă! Deci să ne trezim acum şi să ne tânguim.

Râu curgător, umbră şi fum şi vis este viaţa aceasta. Şi desfă­tarea de acum este ca floarea ierbii care se veştejeşte, deci la Năs­cătoarea de Dumnezeu să cădem, suflete.

Slavă…

Ceea ce singură ai născut viaţa, Mireasa lui Dumnezeu, pe mine, cel ce zac mort de săgeata păcatului, înviază-mă cu leacul milei tale.

Şi acum…

Mintea şi sufletul şi simţirile mi le-am întinat, săvârşind cele rele, de Dumnezeu dăruită, ci cad la noianul milei tale: Nu mă lepăda pe mine.

Cântarea a 3-a

Irmosul: «întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel ce prin lemn ai omorât păcatul, şi frica de Tine sădeşte-o în inimile noastre, ale celor ce Te lăudăm pe Tine».

Pe mine, călător alergând ca într-o altă arenă a vieţii, tâlharii prinzându-mă, mi-au rănit sufletul. Dar tu, Maica lui Dumnezeu, cheamă-mă din nou.

Robindu-mi voinţa sufletului, am fost rănit de patimi, nerâvnind lui Iosif, ci slobozeşte-mă, Maica lui Dumnezeu, din tirania lor.

Slavă…

întru tine având îndrăznire, Stăpână, aş putea covârşi marele şi nezdrobitul zid de aramă al plăcerilor şi m-aş izbăvi de ispiti­torul diavol.

Şi acum…

Picăturile lacrimilor mele s-au uscat, Fecioară, îngreunat fiind de somn, dar dăruieşte-mi trezvie şi izvor de lacrimi şi priveghere de toată noaptea.

Cântarea a 4-a

Irmosul: «Te laud, că glas am auzit, Doamne, şi m-am spăimântat că ai venit până la mine, căutându-mă pe mine, cel rătăcit. Pentru aceea, preaslăvesc pogorârea Ta cea multă către mine, mult Milostive».

Pricina a tot păcatul este iubirea de sine, iubirea de argint, după acestea am tânjit din suflet, Preacurată, şi toată fapta cea ruşinoasă de voie am săvârşit, dar acum la vremea bătrâneţii mântuieşte-mă pe mine, nenorocitul.

De veşmântul sfântului botez m-a dezbrăcat Veliar şi m-a îmbrăcat cu haina aspră şi jalnică a păcatului de care, te rog, Fecioară, mă dezbracă.

Slava…

Marie, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână, bucuria mea şi mântuirea mea, a celui ce zace pururi în patul nepăsării, cu dumne­zeiasca ta lumină risipeşte întunecarea smeritului meu suflet.

Şi acum…

Din robia Egiptului Moise a scos pe israeliteni, dar pe mine cine mă va scoate, Preacurată, din amara robie a patimilor, dacă nu vei mijloci tu la Stăpânul meu şi Fiul tău, ceea ce eşti milostivă.

Cântarea a 5-a Irmosul:

«Dătătorule de lumină şi făcătorul veacurilor, Doamne, întru lumina poruncilor Tale îndreptează-ne pe noi; că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu ştim».

Prin post oarecând Moise a auzit dumnezeiesc glas şi a văzut preînchipuirea ta, dar eu, risipitorul, cum voi vedea lumina cu­noştinţei?

în pustia Sinaiului Dumnezeu a plouat mana lui Israel, dar tu, suflete, dacă vrei să dobândeşti mana cea înţelegătoare, vino la Maica lui Dumnezeu şi ea te va hrăni.

Slavă…

De cuvinte trufaşe mă folosesc, precum Datan şi Aviron îm­potriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise, şi cad sub pământ, dar tu, Maica lui Dumnezeu, te rog, ridică-mă.

Şi acum…

îmblânzeşte valurile cele de ruşine ale ticălosului meu suflet, Stăpână, şi opreşte chinurile trupului meu ceea ce singură ai născut pe Dumnezeu întrupat fără chinuri de naştere.

Cântarea a 6-a

Irmosul: «Adâncul păcatelor cel mai de jos m-a înconjurat, ci precum pe Proorocul Iona, ridică, Doamne, din stricăciune viaţa mea».

Revarsă mila îndurării tale peste smerenia noastră şi fii mi­lostivă robilor tăi, Fecioară.

Valurile binefacerilor tale veşnice curg şi adapă sufletele uscate de patimi. Pentru aceasta, adapă-mă şi pe mine, Fecioară.

Slava…

Nimic cuvios nu am făcut în viaţa mea, eu, ticălosul, ci numai mulţime de păcate, ci tinde mâna ta, Stăpână, şi izbăveşte-mă de gheenă.

Şi acum…

Mireasa lui Dumnezeu, Preasfântă, acoperământul meu şi slava mea, stai alături la vremea ieşirii sufletului meu, mântuindu-mă şi ducându-mă la viaţa cea veşnică.

Sedealna, Glasul al 2-lea
Cele de sus căutând…

Dă-mi mie pocăinţă adevărată, Preanevinovată, şi dăruieşte-mi desăvârşită iertare pentru greşelile cele din pruncie şi învredniceşte-mă să mă împărtăşesc cu râvnă de dumnezeiasca vieţuire, Curată.

Cântarea a 7-a

Irmosul: «Chipul cel de aur în câmpul Deira fiind cinstit, cei trei tin­eri au defăimat porunca cea prea fără de Dumnezeu; şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se cântau: Bine eşti cu­vântat, Dumnezeul părinţilor noştri».

Născătoare de Dumnezeu, tot cuvântul dumnezeiesc şi cărţile sfinţilor învaţă calea cea strâmtă şi îngustă a virtuţii, pe care întăreşte-mă cu puterea ta să o urmez cu râvnă pe mine care mă abat când la dreapta, când la stânga.

Mireasa lui Dumnezeu, dumnezeiescul har al Mângâietoru­lui vine în inimă, cu liniştea minţii, cu seninătatea cugetelor, pe care roagă-L pe Fiul tău şi Domnul să-l trimită zdrobirii inimii şi smereniei sufletului.

Slavă…

Risipeşte norul a multor ispite arzătoare şi amare care mă împresoară şi mă necăjesc şi nestăpânit mă biciuiesc, singură apărătoare a lumii, şi înţelepţeşte-mă pe mine cel ce cânt: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum…

Fiarelor sălbatice ale patimilor am fost predat ca unor stăpâni, precum cei ce murmurau în pustie, şi în chip nevăzut mă străpung precum pe aceia şerpii. Dar tu, Fecioară, te rog, cu rugăciunea ta, Mireasa lui Dumnezeu, dă-mi mie vindecare.

Cântarea a 8-a

Irmosul: «Pe Cel ce în cuptorul cel cu foc… ».

Prin cugete amăgitoare vrăjmaşul, uneltind în chip nevăzut, mă amăgeşte, trăgându-mă în prăpastia plăcerilor, dar tu, Născă­toare de Dumnezeu, păzeşte-mă, singura apărare a celor năpăstuiţi.

De voie mă supun vrăjmaşului care se năpusteşte asupra mea prin năvălirile cugetelor necurate, dar tu, bună, fă uneltirea lui fără putere şi zadarnic arată-l pe cel furios, mântuindu-mă pe mine, cel ce mă rog ţie.

Binecuvântăm pe Tatăl…

înaintea ta vărs rugăciunea mea, în plâns şi suspin, iar în­tristarea sufletului meu o vestesc ţie, Curată, căci iată, mă cheltuiesc în adâncul întristărilor, fără să te văd pe tine, lumina mea.

Şi acum…

Nevoieşte-te, suflete, cu postul, cu privegherea, cu plânsul şi psalmodia şi cu petrecerea cea nematerialnică în rugăciuni de toată noaptea şi astfel Dumnezeu te va milui, cu rugăciunile cele bine- primite ale Născătoarei de Dumnezeu.

Să lăudăm…

Irmosul: «Pe Cel ce în cuptorul cel cu foc la tinerii evrei S-a pogorât şi văpaia în rouă a prefăcut, pe Dumnezeu, lăudaţi toate lucrurile ca pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a

Irmosul: «Pe Dumnezeu-Cuvântul cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău întru stricăciune prin mâncare, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi, credincioşii, cu un gând în cântări să-L slăvim».

Ca ceea ce eşti milostivă, Fecioară, pe Cuvântul cel Atotmilostiv L-ai născut cu trupul. Pe Acesta pururea roagă-L să izbă­vească din primejdii şi necazuri şi din alte ispite pe cei ce te slăvesc pe tine cu credinţă, curată Născătoare de Dumnezeu.

Toiagul lui Aaron, şi vasul care ţine mana, sfeşnicul şi chi­votul de aur, te-au preînchipuit pe tine, Mireasă dumnezeiască, a căror împlinire acum văzând-o limpede, cu credinţă, Născătoare de Dumnezeu, te slăvim.

Slavă…

Izvor care izvorăşti credincioşilor apa mântuirii, Nepătată, te numim pe tine, Curată, căci noi, cei topiţi în văpaia nesfârşitelor căderi, am aflat multă răcorire: sângele Fiului tău, prin care pe noi din nou ne-a plăsmuit.

Şi acum…

Ca o mlădiţă din bătrâna fire a lui Adam ai crescut, Maica lui Dumnezeu, Marie, căci singură ai răsărit floarea, pe Domnul, fără lucrător pământesc, pentru aceea pe tine toţi în cântări te mărim.

Prosomii. Glasul al 2-lea

Când de pe lemn pe Tine…

Bucură-te, ceea ce eşti mai cuprinzătoare decât cerurile; bucură-te, ceea ce eşti mai înaltă decât puterile cele de sus, Fecioară; bucură-te, Stăpâna a toată lumea, Curată; bucură-te, templu sfânt al lui Dumnezeu celui Preaînalt; bucură-te, pod dumnezeiesc care pe muritori îi treci la viaţa cea neîmbătrânitoare; bucură-te, mântuirea lumii; bucură-te, lauda tuturor credincioşilor.

Bucură-te, bucuria a toată lumea; bucură-te, dulce rândunea, care ai răsărit tuturor celor aflaţi în iarna răutăţilor primăvara cea desfătată; bucură-te, făclie nestinsă, lumina dumnezeieştii cunoştinţe care ai fulgerat în întunericul înşelării; bucură-te, puterea împăraţilor; bucură-te, apărătoare tare a celor ce cu inimă curată te fericesc pe tine.

Bucură-te, Fecioară, mare şi strălucită Ursă cu şapte stele a cerului celui gândit, care ai strălucit în şapte harisme, cu neclintita ta rugăciune, ca o altă stea polară, călăuzind în noapte pe cei ce plutesc pe marea vieţii la limanul cel dumnezeiesc al împărăţiei cerurilor, şi care îi luminezi cu dulcea ta lumină.

Primeşte rugăciunea, primeşte plânsul meu, Fecioară. Primeşte-mi cererea, primeşte-mi lacrimile şi suspinul inimii; potoleşte-mi plânsul, şterge-mi lacrimile, pe toate le întoarce din întristare în bucurie. Dă celui ce te caută pe tine din tot sufletul dumnezeiesc ajutor şi acoperământ, Mireasa lui Dumnezeu.

*

Canonul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu. Marţi seara – Glasul al 2-lea (Facere a Monahiei Tecla)

Cântarea 1, Glasul al 2-lea

Irmosul: «Celui ce marea cea neumblată şi cu valuri, cu dumnezeiasca Sa poruncă a uscat-o şi a trece pedestru prin ea pe poporul israelit l-a povăţuit, Domnului să-I cântăm căci cu slavă S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cununa neveştejită a laudelor tale acum o ţese Biserica în Duhul, Preacurată, şi-ţi aduce cu evlavie împreună cu Arhanghelul Gavriil, vestitorul nunţii, cântând „bucură-te” şi slăvindu-te după cuviinţă.

Lucrând via cea purtătoare de viaţă, Maica lui Dumnezeu, Prealăudată, pe Hristos Domnul, pământ sfânt al Tatălui ai fost văzută mai presus de cuget, de Dumnezeu dăruită, şi ai adăpat lumea, Curată, cu băutura vieţii celei dumnezeieşti.

Slavă…

Tu ai născut, Nepătată, pe Hristos Cârmuitorul şi Domnul, Mântuitorul, ca pe un liman liniştit, izbăvind de amarnica furtună toată lumea învăluită cumplit de valurile păcatelor şi primejduită.

Şi acum…

Cetate de scăpare şi de mântuire pe tine toţi credincioşii cunoscându-te, Marie, Maica lui Dumnezeu, ţie ne rugăm cu căldură, primeşte rugăciunile credincioşilor tăi rugători şi dezleagă-i pe toţi de osânda păcatelor.

Cântarea a 3-a

Irmosul: «întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel ce prin lemn ai omorât păcatul, şi frica de Tine sădeşte-o în inimile noastre, ale celor ce Te lăudăm pe Tine».

început blestemului lui Dumnezeu s-a făcut oamenilor înşe­larea Evei. Dar Sfânta Născătoare de Dumnezeu iarăşi L-a atras pe Dumnezeu la noi.

Părintele ceresc naşte întru tine comoara vieţii, Prealăudată, şi bucură lumea cu binecuvântarea, bucurie venind de la El tuturor.

Slavă…

Din Ana, bucuria neamului, ai înflorit şi ai născut, Fecioară, pe împăratul şi se bucură împreună de naşterea ta femeile dezlegate de blestemul cel de mai înainte.

Şi acum…

Rugul cel din Sinai a preînchipuit, Fecioară, străină naşterea ta, căci tu primind focul dumnezeirii, pântecele tău nu s-a ars.

Cântarea a 4-a

Irmosul: «Auzit-am, Doamne, vestea iconomiei Tale şi Te-am preaslăvit, numai pe Tine, Iubitorule de oameni».

Iacob scară pe tine, cu dumnezeiască cuviinţă, mai dinainte te-a văzut, Fecioară, pe care Dumnezeu a întărit-o pe înălţimi.

Pogorârea îngerilor cea către noi mai dinainte a arătat venirea Cuvântului la noi prin tine, Prealăudată.

Slavă…

Pântecele tău cel fără de prihană fericit este, Fecioară, căci prin el toţi am aflat viaţă.

în taină te lăudăm pe tine, Maica lui Dumnezeu, cu glasurile Ortodoxiei pe care păzeşte-o în Biserică prin rugăciunile tale.

Cântarea a 5-a

Irmosul: «Dătătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, întru lumina poruncilor Tale îndreptează-ne pe noi, că afară de Tine alt Dumnezeu nu ştim».

Pe tine mai cinstită decât chivotul legii te lăudăm, căci pe Zi­ditorul şi Dumnezeul tuturor ca o tablă a legii L-ai purtat, Prea­lăudată, Născătoare de Dumnezeu, Marie.

Pe tine, tron al lui Dumnezeu Cuvântul te propovăduim, Năs­cătoare de Dumnezeu, pe care Dumnezeu şezând, ca un muritor este văzut de mine, arătându-te pe tine mai înaltă decât Heruvimii.

Slavă…

Ai dezlegat tot neamul din amara robie, Fecioară, şi prin li­bertatea lui Hristos neamul femeiesc l-ai cinstit prin dumne­zeiască naşterea ta.

Şi acum…

Fecioara a născut Fiu şi femeile în chip vădit bună îndrăznire împotriva vrăjmaşului au dobândit, iar tinerele îi urmează ei, nevoindu-se în feciorie.

Cântarea a 6-a

Irmosul: «Intru adâncul greşelilor fiind învăluit, chem adâncul cel ne­istovit al milostivirii Tale; scoate-mă din stricăciune, Dumnezeule».

Bucuria lumii, pururea Fecioară; bucură-te, strigăm ţie îm­preună cu îngerul cu credinţă, învredniceşte-ne de bucuria ta şi risipeşte întristarea noastră.

Cer mai înalt decât cerurile ai fost văzută, Mireasa lui Dum­nezeu, prin dumnezeiască slava ta, căci întru tine Dumnezeu întreg stând, este văzut de mine.

Slavă…

Cunoscându-te pe tine limpede, Maică pururea Fecioară, locaş al neîncetatei bucurii, bucură-te, îţi strigăm. Căci ţie singură se cuvine închinare, Preacurată.

Şi acum…

Astăzi firea femeiască se bucură, astăzi întristarea încetează, astăzi a înflorit bucuria că Maria a născut bucuria, pe Mântuitorul şi Domnul.

Sedealna, Glasul al 2-lea
Ceea ce eşti izvorul milei…

Trândăvia cea cumplită a sufletului meu şi împietrirea inimii mele, Maica lui Dumnezeu, binevoind, tămăduieşte-o cu rugăciu­nile tale, de partea celor mântuiţi mă învredniceşte, izbăvindu-mă de tot felul de osânde, singura nădejde şi mângâiere.

Cântarea a 7-a

Irmosul: «Chipul cel de aur în câmpul Deira fiind cinstit, cei trei ti­neri au defăimat porunca cea prea fără de Dumnezeu; şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se cântau: Bine eşti cu­vântat, Dumnezeul părinţilor noştri».

Lâna lui Ghedeon oarecând a preînchipuit dumnezeiasca pogorâre întru tine a Cuvântului lui Dumnezeu; ai primit zămis­lirea ca roua, Fecioară, pentru aceea toţi strigăm ţie: Binecuvântat este rodul pântecelui tău, Curată.

Noi şi înfricoşătoare şi vrednice de crezare şi adevărate sunt toate tainele tale, Marie, Maica Dumnezeului nostru, că întru tine noi toţi am fost împăcaţi cu Dumnezeu şi Stăpânul şi toţi împreună îţi cântăm: Binecuvântat este rodul pântecelui tău, Curată.

Slavă…

Mai înainte Ghedeon profeţind lămurit dumnezeiasca ta naştere, aduce un urcior plin cu rouă stoarsă din lână. Căci dumnezeirea întreagă întru tine s-a sălăşluit, Nepătată: Binecuvântat este rodul pântecelui tău, Curată.

Şi acum…

Născându-L pe Dumnezeu, pe Mântuitorul tuturor, te-ai făcut, Fecioară, îndreptare celor căzuţi, înnoire păcătoşilor, nădejde celor deznădăjduiţi şi ajutor celor ce cântă: Binecuvântat este rodul pântecelui tău, Curată.

Cântarea a 8-a

Irmosul: «Pe Dumnezeu, Cel ce în cuptorul cel cu foc… ».

Rai nou te-ai arătat, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, odrăslind fără sămânţă nu pomul morţii, ci pomul vieţii, pe Domnul, de a Cărui viaţă nemuritoare ne desfătăm toţi.

Nimeni care a dobândit nădejdile credinţei în tine a orto­docşilor nu s-a pierdut, Marie, Maica lui Dumnezeu, numai cei ce din pizmă se leapădă de cinstirea chipului frumuseţii tale.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Toată Biserica se minunează de naşterea ta, Născătoare de Dumnezeu, că toţi păcătoşii şi săracii se mântuiesc, toţi cei care scapă la tine cu dorire, căci a venit Hristos ca prin tine pe oa­meni să îi mântuiască.

Si acum…

Irmosul: «Pe Dumnezeu, pe Cel ce în cuptorul cel cu foc la tinerii evrei S-a pogorât şi văpaia în rouă a prefăcut, lăudaţi toate lu­crurile ca pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a Irmosul:

«Ceea ce pe luminătorul Dumnezeu cel ce a răsărit mai înainte de soare, Care la noi trupeşte a venit, din pântecele cel fecioresc în chip de negrăit L-ai întrupat, Binecuvântată, Preacurată Năs­cătoare de Dumnezeu; pe tine te mărim».

Pleacă urechea ta, Fecioară, ca să cânt, Prealăudată, prin cuvinte de laudă naşterea ta şi ca pe darul văduvei primind lau­dele buzelor mele, cere iertarea păcatelor mele.

Străluceşte dumnezeiasca ta frumuseţe, fulgeră strălucirea cu­răţiei tale şi scânteiază naşterea ta. Căci Dumnezeu şi Făcătorul soarelui şi al întregii făpturi din tine S-a născut, pentru aceea toţi te mărim.

Slavă…

Ca pe o floare a curăţiei şi ca pe toiagul fecioriei şi ca Maică a lui Dumnezeu în cântări te cinstim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, şi te rugăm în glas de laudă în feciorie ne întăreşte şi în curăţie ne păzeşte.

Şi acum…

Trupul şi sufletul tău, Fecioară, păzindu-l neîntinat, Impăratul Hristos a iubit frumuseţea ta şi Maică a întrupării Lui te-a arătat, Marie preaslăvită, iconomisind mântuirea mea.

Prosomii, Glasul al 2-lea

Casa Efratului…

Bucură-te, tronul lui Dumnezeu, Stăpână Marie, slava creşti­nilor, lauda fecioarelor, Mireasă care ai picurat soarele.

Bucură-te, ceea ce ai izvorât bucurie lumii, Preasfântă Fe­cioară, strălucire neobişnuită a muritorilor şi a îngerilor.

Bucură-te, Curată, vas al mirului ceresc, floarea nestricăciunii; bucură-te, trandafir şi crin care bine îi înmiresmezi pe toţi.

Stăpâne Iisuse, pace lumii dăruieşte cu rugăciunile Maicii Tale, ale Stăpânei Fecioarei şi ale tuturor sfinţilor tăi.

*

Canonul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu. Miercuri seara – Glasul al 2-lea (Facere a lui Gheorghe al Nicomidiei)

Cântarea 1. Glasul al 2-lea

Irmosul: «Veniţi popoare, să-I cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Cel ce a despărţit marea şi l-a trecut pe poporul pe care l-a slo­bozit din robia egiptenilor, că S-a proslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Slavă naşterii tale, Preanevinovată! Celor din Adarn izbăvire li s-a binevestit şi morţilor celor din veac cale nemuririi li s-a înnoit.

Tu eşti jertfelnic de aur, Stăpână, pe care zapisul strămoşului a fost ars în focul dumnezeiesc, vorbind cu cărbunele cel sălăşluit în tine.

Slavă…

Bucură-te, vasul de aur care ai primit mana; bucură-te, izvor nedeşertat al apei celei vii, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, care înviezi şi răcoreşti pe cei ce te laudă pe tine.

Şi acum…

Toţi ne-am îmbogăţit întru cunoştinţa lui Dumnezeu, cei ce te cunoaştem pe tine Stăpână şi Maică a lui Dumnezeu şi Doamnă a tuturor, pecetluind cuvintele cu faptele.

Cântarea a 3-a

Irmosul: «Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei; că s-a veselit duhul meu cântând: Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru, şi nu este drept afară de Tine, Doamne».

Pe ceea ce singură fecioară a rămas după naştere, pe Maria cea mai sfântă decât sfinţii, pe cea cu adevărat nenuntită, pe Născătoarea de Dumnezeu, veniţi să o lăudăm noi, credincioşii strigând: Bucură-te, Stăpâna lumii, de Dumnezeu dăruită.

Rugul cel de demult nemistuit te-a preînchipuit pe tine, rug însufleţit şi viu. Căci zămislind focul dumnezeirii ai rămas nearsă, Născătoare de Dumnezeu, pentru aceea şi pe mine smulge-mă din focul cel nestins.

Slavă…

David, strămoşul tău şi al lui Hristos, te numeşte pe tine fiică şi împărăteasă, iar noi te numim Fecioară şi de Dumnezeu Năs­cătoare, străină auzire a lumii, Curată, şi mare laudă a celor ce te cinstesc pe tine.

Şi acum…

Aflându-te pe tine mai curată decât îngerii, S-a sălăşluit în pântecele tău Cel sfânt, Cel ce locuieşte în lumina cea neapropiată, Născătoare de Dumnezeu, şi a fost văzut om întrupat din tine, cu­noscut în două firi.

Cântarea a 4-a

Irmosul: «Auzit-am, Doamne, vestea iconomiei Tale şi Te-am preaslăvit, numai pe Tine, Iubitorule de oameni».

Lăudând, ceea ce eşti fără prihană, pe Cel întrupat din pân­tecele tău, pe tine te slăvim ca pe Maica lui Dumnezeu.

Izbăviţi de adâncurile cele întunecate ale iadului, Preacurată, prin dumnezeiasca ta naştere, pe tine te fericim.

Slavă…

Izbăveşte de toată răutatea vrăjmaşului, Fecioară, pe cei ce te cunosc pe tine cu adevărat Maică a lui Dumnezeu, Preacurată.

Şi acum…

Avându-te pe tine liman şi mântuire sigură, Născătoare de Dumnezeu, toţi la tine alergăm.

Cântarea a 5-a

Irmosul: «Luminarea celor ce zăceau întru întuneric şi mântuirea celor deznădăjduiţi Tu eşti, Hristoase, Mântuitorul meu şi Ia Tine mânec, împăratul păcii; luminează-mă cu strălucirea Ta, că nu ştim alt Dumnezeu, afară de Tine».

Datoria strămoaşei Eva, tu, Fecioară, ai plătit-o, născând pe Cel ce S-a încins cu trup din tine, pe Mântuitorul lumii, pentru aceasta toţi te fericim pe tine, cea cu dar dăruită, Marie preane­vinovată.

Pe Cel întrupat din tine, Maică Fecioară, pururea roagă-L pentru noi, cei ce te lăudăm pe tine, să ne izbăvească de patimi, de primejdii, de răutăţile cele stricătoare de suflet şi de necazuri şi de văpaia cea veşnică şi de osândă.

Slavă…

Cu strălucirea ta, Maica lui Dumnezeu, să se lumineze mintea mea cea întunecată de păcat. Pleacă-te, Fecioară, şi cu sfinţenia ta şterge întunericul căderilor, căci altă pază afară de tine nu ştiu.

Şi acum…

Cu toiagul dumnezeiescului tău sprijin, despicând împietri­rea mea, învredniceşte-mă să vărs izvoare de lacrimi şi, străbă­tând noianul înroşit al patimilor mele, ca pe o altă Mare Roşie, povăţuieşte-mă la limanul nepătimirii.

Cântarea a 6-a

Irmosul: «întru adâncul greşelilor fiind învăluit, chem adâncul cel ne­istovit al milostivirii Tale; scoate-mă din stricăciune, Dumnezeule».

S-a întrupat Cuvântul în pântecele tău şi din milostivire este cunoscut om, ca să-l facă pe om dumnezeu, Fecioară preanevino­vată.

Pentru mine, dintru ale mele, S-a făcut prunc Cel Atotdesă- vârşit, ca prin tine, Preasfântă Mireasă a lui Dumnezeu, să mă înnoiască pe mine, cel învechit în patimi.

Slavă…

Inima mea cea acoperită de valurile păcatelor mele celor nespuse, prin atotputernica ta mijlocire, Preasfântă Fecioară, o izbăveşte.

Şi acum…

Naşterea ta pământenii o preacinstesc şi o laudă cetele îngerilor şi pe tine, Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioară te slăvesc.

Sedealna:
Cele de sus căutând…

Cu dor în suflet alerg acum la acoperământul tău, cerând, Curată, dezlegare de păcatele mele, nu mă lepăda, fără prihană, ci cu milă primeşte-mă pe mine cel ce strig: Ceea ce ai născut pe Dumnezeu întrupat, vindecă sufletul meu cel bolnav.

Cântarea a 7-a

Irmosul: «Chipul cel de aur în câmpul Deira fiind cinstit, cei trei ti­neri au defăimat porunca cea prea fără de Dumnezeu; şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se cântau: Bine eşti cu­vântat, Dumnezeul părinţilor noştri».

Sălaş preacurat şi fără de pată al lui Dumnezeu, Fecioară, fă-mă templu al Duhului Sfânt, pe mine, cel ce m-am făcut peşteră de tâlhari necuraţi, ca să strig ţie cu dor: Binecuvântat este rodul pântecelui tău, Curată.

Aflându-mi inima întinată, vrăjmaşul m-a omorât, dar tu îmbracă-mă cu dumnezeiasca putere şi învredniceşte-mă să îl bi- ruiesc pe el, pururea Fecioară, ca să strig ţie cu credinţă: Binecu­vântată eşti ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.

Slavă…

Cel ce oarecând pe cei trei tineri din cuptorul aprins, Hristoaşe al meu, Cuvinte, i-ai izbăvit, Tu însuţi şi pe mine, cu rugăciunile Maicii tale nenuntite, din văpaia aprinsă a răutăţilor mele celor nemăsurate izbăveşte-mă şi mă mântuieşte.

Şi acum…

Iată, pe tine, Curată, întreaga fire a pământenilor te slăveşte, minunându-se de taina naşterii tale, tară prihană Fecioară, şi strigă într-un glas Celui ce din tine a răsărit: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Cântarea a 8-a

Irmosul: «Pe Cel ce în cuptorul cel cu foc… ».

Pe chivotul cel preasfânt, pe cortul cel preacinstit, pe dumne­zeiescul vas, pe sfeşnicul, pe tablele legii, pe templul cel purtător de lumină, pe tronul lui Dumnezeu cel preaslăvit, pe Fecioara curată într-un glas să o lăudăm.

Iată, din tine Se va naşte Fiu, strigă Isaia. Fiul celui Preaînalt, Fiu al tău Se arată, făcând fii ai Tatălui Celui mai presus de ceruri pe cei ce te laudă pe tine.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Nu înceta a ruga stăruitor pe Fiul tău şi Dumnezeu pentru cei ce se închină ţie şi laudă cu credinţă harul tău, Mireasa Iui Dumnezeu, singură Preasfântă, preabinecuvântată.

Cu totul mi-am întunecat mintea, cu totul demonilor neruşinaţi m-am supus, dar la acoperământul tău cel puternic scap, Fecioară, şi strig ţie: Mântuieşte-mă cu mijlocirea ta, ceea ce eşti cu dar dăruită.

Să lăudăm…

Irmosul: «Pe Cel ce în cuptorul cel cu foc la tinerii evrei S-a pogorât şi văpaia în rouă a pretacut-o, pe Dumnezeu, lăudaţi toate lucrurile ca pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.»

Cântarea a 9-a

Irmosul: «Nu se pricepe nici o limbă a te lăuda după vrednicie, ci se întunecă şi mintea cea mai presus de lume să cânte ţie, Născă­toare de Dumnezeu. însă, fiind bună, primeşte credinţa că ştii râvna noastră cea dumnezeiască; că tu creştinilor eşti ocrotitoare, pe tine te mărim».

Pe tine te binecuvintează sus cetele celor netrupeşti şi te laudă, Prealăudată, aici jos, toate mulţimile oamenilor, pământul şi cerul şi marea în cor, cu cântare armonioasă, cântare mai presus de lume, strigând ţie cu bucurie: Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu.

Bucură-te, rug însufleţit şi munte preasfânt; bucură-te, vas cu totul de aur şi masă dumnezeiască, Stăpână Marie; bucură-te, nor de taină şi stâlp de foc; bucură-te, punte a lumii şi scară a cerului; bucură-te, scăpare şi ocrotitoare a celor ce te cântă pe tine.

Slavă…

Toată mintea şi tot auzul se minunează de taina cea mai presus de fire a naşterii tale, cum Maică şi Fecioară te-ai făcut şi după naştere iarăşi fecioară ai rămas, Curată, nenuntită! Pentru aceea, Născătoare de Dumnezeu, toţi te slăvim.

Şi acum…

Această cântare dumnezeiască, Fecioară, primeşte-o, dând har celor ce cred în tine şi cere pace bisericilor, împăraţilor credincioşi

pururea dăruieşte-le biruinţe şi trofee, ca toată limba creştinilor să te mărească pe tine.

Prosomii, Glasul al 2-lea

Când de pe lemn…

Bucură-te, îţi strigă ţie toată făptura; bucură-te, Preasfântă Fecioară; bucură-te, toiagul lui David; bucură-te, viţa care ai odrăslit strugurele cel copt; bucură-te, uşă cerească şi rug nemistuit; bucură-te, lumină a toată lumea; bucură-te, bucuria îngerilor; bucură-te, slava Apostolilor, bucură-te, bărbăţia mucenicilor şi dumnezeiasca desfătare a nevoitorilor.

Bucură-te, munte cu adevărat preaînalt, munte netăiat; bu­cură-te, munte umbrit; bucură-te, munte gras, cum te cântă David; bucură-te, Doamna întregii făpturi, Fecioară; bucură-te, armă nebiruită împotriva vrăjmaşilor barbari; bucură-te, dumnezeiască apărare de toată batjocura diavolilor; bucură-te, scăparea robi­lor tăi.

Bucură-te, lărgime fără margini a dragostei, Fecioară, şi adânc nesfârşit; bucură-te, înălţime neînţeleasă a teologiei dumnezeieştii întrupări, lăţime a dumnezeieştii pronii celei mai înainte de veci, Preasfântă cuvioasă; bucură-te, cu adevărat, înălţime a bunei nădejdi, Fecioară, a celor ce plutesc pe marea vieţii.

Pe mine cel căzut cumplit şi zdrobit şi afundat în adânc, vino şi mă izbăveşte din răutatea de acum Preasfântă, Prealăudată Fecioară, şi nu mă ruşina, nici mă lepăda de la faţa ta, căci unde voi afla alt ajutor afară de tine, eu, nenorocitul? Stăpâna lumii, nu mă trece cu vederea pe mine.

*

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Joi seara – Glasul al 2-lea (Facere a Sfântului Teodor Studitul)

Cântarea 1. Glasul al 2-lea

Irmosul: «întru adânc a înecat de demult toată oastea lui Faraon puterea cea prea întrarmată; iar Cuvântul întrupându-Se, a nimicit păca­tul cel prea rău, Domnul cel Preaînalt, căci cu slavă S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

în glas de cântări sfinte, laudă cu mulţumire după datorie cânt ţie, Născătoare de Dumnezeu, pentru care mântuieşte-mă pe mine şi pe toţi cei ce te au pe tine ajutor căci tu, Stăpână, după Dumnezeu, eşti mie scăpare.

Din toată tulburarea neaşteptată, numai cât rostesc numele tău, mă şi slobozesc de frică. Aşa de mare este harul tău şi aşa de mare este nemăsuratul tău ajutor, prin care oricine aleargă la tine, Stăpână, cu dinadinsul din nevoi se izbăveşte.

Slavă…

Căzând în valul ispitelor, când te-am căutat pe tine şi nu ai potolit îndată valul? Când nu ai liniştit mintea mea? Din toată ocara m-ai smuls. Pentru aceasta te laud pe tine, Stăpână, şi laud puterea ta.

Deznădăjduindu-mă de mulţimea chinurilor, plâng şi te aflu pe tine apărătoare şi izbăvitoare din nevoi. Eşti mie ajutor neîncetat, pentru aceea, te binecuvintez, Stăpână, şi laud puterea ta.

Cântarea a 3-a

Irmosul: «Mintea mea cea neroditoare arat-o aducătoare de roadă, Dumnezeule, Lucrătorule al bunătăţilor şi Săditorule al celor bune, cu milostivirea Ta».

Cine dintre pământeni poate să te laude pe tine după vred­nicie, Maică Fecioară, căci tu singură între femei ai fost aleasă şi preafericită.

Cerul te cântă pe tine şi pământul te laudă, împreună cu care şi eu aduc datornicele rugăciuni, pentru care te-ai arătat mie mântuitoare, Născătoare de Dumnezeu.

Slavă…

Prin credinţa în tine fiind izbăvit din ispite, ţie îţi strig din adâncul sufletului: Tu eşti acoperământul meu cel tare, de Dumnezeu dăruită.

Şi acum…

Pe mine, cel înconjurat de chinuri, cel ce am deznădăjduit de viaţa mea, miluieşte-mă, nădejdea muritorilor, scoţându-mă din rele cu ajutorul tău, Stăpână.

Cântarea a 4-a

Irmosul: «Mai înainte văzând proorocul naşterea Ta cea din Fecioară, propovăduia strigând: Auzit-am glasul tău şi m-am temut, că de la miazăzi şi din muntele cel sfânt cu umbra deasă ai venit, Hristoase».

înfricoşatul tău nume, ori de câte ori îl aude mulţimea demo­nilor, fuge înspăimântată ca de foc, pentru aceea, când îl rostesc, auzi-mă, Născătoare de Dumnezeu, nu mă trece cu vederea, ceea ce eşti bună.

Numele cel mult dorit în icoana ta îl văd, Doamna tuturor, căci prin acesta faci minuni izvorând harul şi pe robul tău care se apropie de tine cu credinţă îl izbăveşti din chinuri, Născătoare de Dumnezeu.

Slavă…

Laudă cu mulţumire după datorie cânt ţie, Prealăudată, Curată, că ai primit în milă pe rugătorul tău şi pe mine, cel căzut în cursele fără de scăpare ale celor răi, izbăveşte-mă în chip minunat.

Şi acum…

Mi-am întinat cu patimi trupeşti sufletul meu, eu, ticălosul, Ia tine, nevinovată Fecioară, alerg cu credinţă, pentru aceea nu mă trece cu vederea, auzi plângerea mea şi primeşte dorirea su­fletului meu.

Cântarea a 5-a

Irmosul: «Negura sufletului meu risipind-o, Mântuitorule, cu lumina poruncilor Tale luminează-mă, ca un împărat al păcii».

Tu eşti puterea inimii mele celei slabe, cu dreptate te laud pe tine, Curată, şi zic: Ce puternic este ajutorul puterii tale în ocro­tirile tale!

Este cunoscut că icoana ta e făcătoare de minuni, întărit de ea, Curată, mărturisesc pentru ea. Cât de înfrumuseţat este chipul feţei tale, de Dumnezeu Născătoare!

Slavă…

Lipindu-mă de tine, am nădăjduit, ajutor împotriva vrăjma­şilor fii mie, Stăpână, căci rugăciunea ta este cuvioasă şi puterea ta nebiruită.

In chinuri fiind eu, pe tine te-am căutat să mă ajuţi; fii mie părtinitoare, Stăpână, căci tu eşti nădejdea mântuirii celui ce se roagă ţie, Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 6-a

Irmosul: «Adâncul păcatelor cel mai de jos m-a înconjurat, ci precum pe Proorocul Iona, ridică, Doamne, Doamne, din stricăciune viaţa mea».

Adâncul păcatului scufundă cu totul nenorocitul meu suflet, Preacurată Stăpână, întinde-mi mână de ajutor.

Adâncul milei fiind, Născătoare de Dumnezeu, din noroiul patimilor în care am căzut, ridică-mă Ia înălţimea nepătimirii.

Slavă…

în chip cuvenit, strigăm ţie, Preanevinovată Fecioară, cânta­rea îngerului: „Bucură-te”. Bucură-te, îngrădire a robilor tăi, zid de apărare nesurpat.

Şi acum…

„Bucură-te”, îţi aduc acum ţie, Prealăudată şi nenuntită Fecioară, apărătoarea şi lauda celor ce aleargă la tine cu credinţă.

Sedealna. Glasul al 2-lea

Ceea ce singură ai născut fără sămânţă pe Dumnezeu, şi după naştere iarăşi ai rămas curată, la tine cădem, Stăpână, strigând cu frică şi cu dor: Din patimi şi boli cumplite şi din toate neca­zurile ne izbăveşte pe noi.

Cântarea a 7-a

Irmosul: «Pe heruvimi urmând tinerii, în cuptor horeau strigând: Bine eşti cuvântat Dumnezeule, că întru adevăr şi judecată ai adus asupră-ne acestea toate pentru păcatele noastre, Cel ce eşti prea- lăudat şi preaslăvit întru toţi vecii».

Copila lui Dumnezeu, în pântecele tău cel fecioresc, ca într-un cer, porţi pe Ziditorul tuturor şi ai născut mai înainte în curăţie, şi după naştere ai rămas curată, o, înfricoşătoare taină!

în chin cu multe suspine, ca într-un cuptor de foc, eram eu, slujitorul tău, Născătoare de Dumnezeu, şi m-am izbăvit cu rugă­ciunile tale din munca cea veşnică, precum tinerii din văpaie.

Slavă…

Cântări de mulţumire, ca un prinos de duminică, îţi aduc ţie eu, robul tău, Născătoare de Dumnezeu, laud apărarea ta şi înfri- coşătoarea ta ocrotire cu care pururea mă acoperi.

Şi acum…

Tu eşti leac alinător pentru preaîntristatul meu suflet, ca o milostivă, Preasfântă Marie, fă lumină în cugetele mele cele întu­necate şi, păzindu-mă, mântuieşte-mă.

Cântarea a 8-a

Irmosul: «Sfinţii tineri…».

Cu dumnezeieşti cântări împletesc lauda ta, Curată, pentru doritul tău acoperământ. Căci pe tine te-am aflat în focul ispitelor rouă a vieţii, răcorindu-mi ostenelile şi îndemnându-mă să cânt: Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.

Tu eşti nădejdea mea, Stăpână, scăpare puternică al celui care a ajuns în lupte nenorocite. Căci întru tine încrezându-mă, fiind întărit, ocolesc uneltirile duşmanilor şi cu mulţumire strig: Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Departe alungă mulţimea cea rea a demonilor, fiindcă mare putere luptă cu mine, tu însăţi Maica lui Dumnezeu, întinzând laţurile

tale, pe mine mă păzeşte ca pe o pasăre din laţ, ca să strig tără încetare: Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.

Şi acum…

Singură tu, tară prihană, ai covârşit legile firii, că fără să­mânţă bărbătească ai născut pe Fiul tău, având în acelaşi timp fulgerare feciorelnică şi înrudire de maică. Şi minunea ta este cântată în cer şi pe pământ, Născătoare de Dumnezeu, Marie prealăudată.

Să lăudăm…

Irmosul: «Sfinţii tineri în cuptor fiind aruncaţi oarecând şi văzând văpaia prefăcută în rouă prin puterea înfricoşată a îngerului celui frumos, într-un glas cei trei au cântat slăvind şi strigând: Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul».

Cântarea a 9-a

Irmosul: «Cine dintre pământeni a auzit una ca aceasta? Sau cine a văzut cândva că s-a aflat Fecioară având în pântece şi tară de durere să nască prunc? întru acest chip este minunea ta şi pe tine, Curată Născătoare de Dumnezeu, te mărim».

Cine dintre pământeni nu îţi va împleti laudă sau cine nu va spune măririle tale căci mijlocitoare eşti către Dumnezeu pentru toţi, împreună cu care sunt şi eu, rugătorul tău, pentru aceea cânt şi în cântări, Născătoare de Dumnezeu, Marie, te măresc.

In necazuri şi nenorociri, mai strălucitoare decât soarele fulgeră lumina puternicului tău ajutor, risipind norii deznădejdii din sufletul meu. Pentru aceea cânt şi în cântări Născătoare de Dumnezeu, Marie, te măresc.

Slavă…

Intre femei tu singură ai împlinit minune preaslăvită, Curată, născând şi nestricând fecioria ta, Cel ce mai presus de fire a înnoit firea, însuşi Dumnezeul tuturor, fiind născut din tine, Fecioară. Pentru aceasta pe tine cu credinţă şi cu dragoste neîncetat te mărim.

Şi acum…

Toţi laolaltă strigăm ţie „bucură-te” ca ceea ce ai născut bu­curia şi ai stăpânit cu rugăciunea ta toate marginile, atât de mare este harul tău şi ocrotirea ta asupra mea, rugătorul tău. Pentru aceea pe tine în cântări, Născătoare de Dumnezeu, Marie, te preamărim.

Prosomii. Glasul al 2-lea.

Când de pe lemn pe Tine…

Bucură-te, uşă pecetluită pe care oarecând te-a văzut pe tine proorocul în Duhul cel dumnezeiesc, pe care Singur a umblat Pricinuitorul a toate; bucură-te, înaltă auzire, minune străină; bucură-te, vas cu totul de aur care porţi mana; bucură-te, co­moara de mult preţ a săracilor; bucură-te, întărirea celor nepu­tincioşi; bucură-te, îndreptarea celor nenorociţi.

Bucură-te, izvorul cel veşnic, cu unde strălucite şi dumne­zeieşti; bucură-te, apărarea şi ocrotirea muritorilor; bucură-te, sălaşul cel sfânt al Stăpânului tuturor, vasul cel preacurat, mirul cel de mult preţ. Bucură-te, lână rourată de Dumnezeu pe care mai dinainte a văzut-o Ghedeon, fiind luminat de Duhul cel dum­nezeiesc.

Bucură-te, râu al milei; bucură-te, oglindă şi uşă a tainelor, Preacurată. Bucură-te, mare dulce, nesecată a harismelor Duhului, bucură-te, dătătoarea cununilor veşnice dumnezeieşti; bucură-te, lauda lumii, care fără de asemănare eşti mai presus de orice laudă şi cuvânt.

Ridică-ţi mâinile tale, ceea ce eşti bună, către Fiul tău, amin teşte-I de sânii pe care i-a supt, arată-I scutecele. Amestecă la cele ale tale pe cele ale Lui: crucea, piroanele, suliţa, sângiuirile, rănile şi toate patimile. Şi aşa milostiv fă-L pe El către noi şi izbăveşte-ne de osândă.

*

Canon către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Vineri seara – Glasul al 2-lea (Facere a Sfântului Atanasie, Patriarhul cel Nou al Constantinopolului)

Cântarea 1. Glasul al 2-lea

Irmosul: «întru adânc a înecat de demult toată oastea lui Faraon puterea cea prea întrarmată; iar Cuvântul, întrupându-Se, a nimicit pă­catul cel prea rău, Domnul cel Preaînalt, căci cu slavă S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ceea ce ai izvorât lumii desfătarea ambroziei, bucură-te, de Dumnezeu Născătoare; bucură-te, rai care ai odrăslit pomul vieţii pe care învredniceşte-ne să îl vedem, Stăpână, şi să ne înfruptăm dintr-însul, toţi cei ce te laudă pe tine cu credinţă.

Ceea ce ai dăruit credincioşilor împărăţia cerurilor, prin ne­grăită naşterea ta, bucură-te, de Dumnezeu Născătoare, Preacurată, şi de bucuria cea veşnică învredniceşte-ne pe noi cu mijlocirile tale, Stăpână, ca să strigăm ţie „bucură-te”, ceea ce eşti cu dar dăruită.

Cu veselie, bucură-te, Cuvioasă, rug aprins şi nemistuit, de Dumnezeu Născătoare, ajutor fii celor ce strigă ţie cu dor şi ne slobozeşte pe noi, prin mijlocirile tale, din cursa celor răi, ceea ce eşti cu totul binecuvântată.

Şi acum…

Ia aminte la rugăciunile jalnice ale nevrednicilor tăi rugători care neîncetat strigă ţie, Preacurată, bucură-te, dumnezeiască masă care porţi pâinea vieţii, Mireasa lui Dumnezeu, de care învred­niceşte-ne să ne bucurăm, cu rugăciunile tale.

Cântarea a 3-a

Irmosul: «Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei; că s-a veselit duhul meu cântând: Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru, şi nu este drept afară de Tine, Doamne».

Bucură-te, vas al mirului celui ceresc, lâna cea de Dumnezeu rou- rată; bucură-te, Fecioară, şi întăreşte pe robii tăi să-ţi cânte ţie „bucură-te”, ceea ce ai strălucit celor dintru întuneric lumina cea neapropiată, prin dumnezeiasca ta naştere, de Dumnezeu Născătoare.

Izbăveşte-mă, Fecioară, de cei ce însetează să umple de ruşine sufletul meu, ca să strig ţie: Bucură-te, nădejdea celor deznădăjduiţi; bucură-te, sfeşnic luminos; bucură-te, munte sfânt, de Dumnezeu dăruită; bucură-te, izbăvire a celor ce te cinstesc pe tine.

Slavă…

Bucură-te, ceea ce ai izvorât lumii prin naşterea ta viaţa cea nemuritoare; bucură-te, uşă care ai deschis oamenilor uşa cea cerească, pe noi cei ce îţi strigăm ţie: „Bucură-te”, umple-ne de bucuria cea veşnică, Născătoare de Dumnezeu.

Şi acum…

Palat construit de Dumnezeu, bucură-te, Fecioară, strălucire şi ocrotitoare a neamului, Stăpâna lumii, şi dumnezeiesc acope­rământ, ca fără de încetare să cântăm ţie: „Bucură-te”. Din nevoi şi din necazuri scoate-ne pe noi.

Cântarea a 4-a

Irmosul: «Nu sol, nici înger, ci Tu însuţi, Doamne, venit-ai întrupându-Te din Fecioară şi m-ai mântuit pe mine, omul întreg. Pentru aceasta, strig ţie: Slava» puterii Tale, Doamne!».

Bucură-te, chivot însufleţit, ceea ce ai purtat tablele, de la Dumnezeu primite, nu ale legii, ci ale harului. Ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită, roagă-te să fie izbăviţi din tot felul de ispite cei ce strigă ţie cu dor: Bucură-te.

Bucură-te, cel mai sfânt şi dumnezeiesc templu, izbăveşte din ispite, din necazuri şi din boli pe cei ce strigă ţie: Bucură-te, munte gras şi închegat, Preacurată.

Slavă…

Ceea ce ai izvorât lumii izvor de tămăduiri, bucură-te, ceea ce ai dezlegat întristarea strămoşilor prin naşterea ta, ci, ca o apărătoare a mea, izbăveşte-mă de nebunia şi vătămarea celor ce mă vrăjmăşesc.

Şi acum…

Bucură-te, zid neclintit al credincioşilor, ceea ce ai născut adâncul milei, cercetează pe cei ce se roagă ţie şi izbăveşte-i din întreitul val al vieţii.

Cântarea a 5-a

Irmosul: «Luminarea celor ce zăceau întru întuneric şi mîntuirea celor deznădăjduiţi Tu eşti, Hristoase, Mîntuitorul meu; şi la Tine mînec, împăratul păcii, luminează-mă cu strălucirea Ta, că nu ştim alt Dumnezeu, afară de Tine».

Din patimile cele pierzătoare ridică, Fecioară, pe cei ce cu dor strigă ţie: Bucură-te, strălucirea zilei celei de taină; bucură-te, munte netăiat, Născătoare de Dumnezeu; bucură-te, izbăvirea la­crimilor Evei.

Dezlegarea blestemului păcătoşilor, cu totul binecuvântată, bucură-te, jertfelnic de împăcare; bucură-te adânc neumblat al înălţi­milor dumnezeieşti, de Dumnezeu dăruită, tămăduirea celor ne­putincioşi, slobozeşte-ne pe noi din boli.

Slavă…

După Dumnezeu, tu eşti nădejdea şi acoperământul celor ce strigă ţie: Bucură-te. Bucură-te, sălaşul dumnezeieştii slave; bu­cură-te, mângâierea celor în necazuri, de toată vătămarea şi în­tristarea izbăveşte-ne pe noi, cei ce la tine scăpăm, Curată.

Şi acum…

Nectar al înnoirii vieţii care adapi pe cei credincioşi, bucură-te, norul luminii celei neapuse; bucură-te, sfeşnic luminos, care dai lumină celor dintru întuneric, Născătoare de Dumnezeu, de întu­nericul cel mai din afară izbăveşte-ne.

Cântarea a 6-a

Irmosul: «Glasul graiurilor rugăciunii din suflet îndurerat auzindu-I, Stăpâne, fereşte-mă de rele; că singur eşti Săvârşitorul mântuirii noastre».

Pleacă-te la cererea celor ce strigă ţie: Bucură-te, pod prin care mulţimea celor mântuiţi trece la dumnezeiasca cunoştinţă.

Bucură-te, Stăpână, ceea ce ai înflorit pomul vieţii cel gândit din care mâncând, cu adevărat nu murim şi prin care suntem izbăviţi, fără prihană Fecioară, din blestemul strămoşesc.

Slavă…

întinde mâna ta celor ce pururea strigă ţie, Preacurată: Bucură-te, şi ne izbăveşte pe noi din toată răutatea, Fecioară, şi din înfri- coşătoarea osândă.

Izbăveşte cu puterea ta din toată nenorocirea pe cei ce cântă ţie: „bucură-te”, şi umple-i pe ei de pace, Fecioară, Prealăudată, ca una care ai născut pe Dumnezeul păcii.

Sedealna. Glasul al 2-lea                                                                                                                 Ceea ce eşti izvorul milei…

Cine a văzut, cine a auzit? Maică născând pe Făcătorul ei, pe Cel ce dă hrană la tot trupul. O, minune! Scaun de heruvimi s-a arătat pântecele tău, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti cu dar dăruită, roagă-te pentru sufletele noastre.

Cântarea a 7-a

Irmosul: «Chipul cel de aur în câmpul Deira fiind cinstit, cei trei tineri au defăimat porunca cea prea fără de Dumnezeu; şi fiind arun­caţi în mijlocul focului, răcorindu-se cântau: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri».

De Dumnezeu dăruită, Ceea ce eşti izvorul minunilor, răcoreşte-i cu mijlocirea ta pe cei ce ard în focul ispitelor, pe cei ce cântă: Bucură-te, ceea ce ai plouat lumii apele mântuirii. Bucură-te, raiul desfătării; bucură-te, scăparea credincioşilor.

Ascultă, Cuvioasă, graiurile celor ce cântă ţie cu bucurie în suflet: Bucură-te, Fecioară preanevinovată, şi izbăveşte-i pururea cu puterea ta de toată înfruntarea potrivnică şi din mâinile duşmanilor celor gândiţi şi simţiţi.

Slavă…

Cort al lui Dumnezeu, bucură-te, ceea ce ai vestit slava muri­torilor, sfeşnic luminos; bucură-te, Fecioară, ceea ce ţii tablele harului; bucură-te, masa vieţii, ceea ce ne dai pururea pâinea cea cerească.

Şi acum…

De prăpastia beznei ereziilor ne izbăveşte pe noi, Fecioară, care strigăm: Bucură-te, stâlp de foc, Născătoare de Dumnezeu, arată-ne pe noi moştenitori ai moştenirii celei cereşti, ca să-ţi cântăm ţie: Binecuvântată eşti ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trupul.

Cântarea a 8-a

Irmosul: «Pe Cel ce în cuptorul cel de foc… »

Dezleagă limbile noastre ca să strige desluşit: Bucură-te, Prea­curată, nădejdea lumii, zidul cel necucerit, pe ai tăi rugători, Curată, scoate-i din felurite nenorociri şi necazuri şi arată-le lor căile dumnezeieşti.

Bucură-te, ceea ce pe Dumnezeu cel Preaînalt L-ai întrupat în chip de negrăit. Bucură-te, acoperământul credincioşilor care te laudă pe tine pururea, Fecioară, şi lă-i moştenitori ai împărăţiei şi cereştii desfătări.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Stinge obrăznicia celor ce se întrarmează împotriva noastră ca să ne calce în picioare fără cruţare, ca să strigăm ţie pururea: Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, ceea ce singură eşti mai presus de toată făptura cea văzută şi cea nevăzută, Fecioară.

Şi acum…

Ca să vestim prin cuvinte de bucurie izvorul milelor tale şi minunile tale, Maică Fecioară, cu mijlocirea ta, scoate din boală pe cei ce strigă ţie: Bucură-te, Preabinecuvântată.

Să lăudăm…

Irmosul: «Pe Cel ce în cuptorul cel de foc la tinerii evreilor S-a pogorât şi văpaia în rouă a prefăcut-o, pe Dumnezeu, lăudaţi toate lucru­rile pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii» .

Cântarea a 9-a

Irmosul: «Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să lumineze pe cele întunecate şi să adune pe cele risipite. Pentru aceasta, pe Născătoarea de Dumnezeu, cea întru totul lăudată o mărim».

Bucură-te, carte însufleţită a lui Hristos; mântuieşte pe cei ce strigă ţie cu dor: Bucură-te, ceea ce eşti cu dar dăruită; bucură-te, munte umbrit, ca unii care în tine ne-am pus nădejdea, izbă­veşte-ne pe noi din toată nenorocirea, cu totul Binecuvântată.

Lumină sufletului şi tămăduire trupului eşti celor ce strigă ţie, Preanevinovată, dăruieşte-le lor degrab sfeşnicul cel cu dum­nezeiască strălucire şi, cu rugăciunile tale, cere pentru ei starea cea de-a dreapta în ziua judecăţii.

Slavă…

Aruncat fiind încoace şi încolo, sunt tras jos în iad, o, ticălo­sul de mine, dar întinde mâna ta mai înainte de sfârşit, Născă­toare de Dumnezeu, mie, celui ce strig către tine: Bucură-te, nor luminos, şi răpeşte-mă din toată nebunia celor ce mă urăsc pe mine, Mireasa lui Dumnezeu.

Şi acum…

Nimeni dintre cei ce au crezut întru tine nu s-au ruşinat vreo­dată, Pururea Fecioară, de Dumnezeu dăruită. Pentru aceea pe cei ce aleargă cu credinţă la biserica ta şi strigă cu dragoste îngerescul „bucură-te”, nu înceta veghindu-i.

Prosomii. Glasul al 2-lea

Când de pe lemn pe Tine…

Bucură-te, râu pururea curgător; bucură-te, izvor nesecat plin cu ape multe, prin care se adapă toată făptura şi se bucură inimile cele topite de sete şi ţinute de văpaia păcatelor; bucură-te, palat luminos şi desfătat al Stăpânului; bucură-te, Fecioară, în­dreptarea păcătoşilor.

Bucură-te, pârgă a neamului omenesc, Fecioară, din care Hristos Domnul a înnoit firea muritorilor; bucură-te, ţarină nearată, şi dumnezeiască brazdă care ai rodit spicul vieţii. Bucură-te, oglindă a proorocilor; bucură-te, slava apostolilor; bucură-te, întărire a mucenicilor.

Bucură-te, ceea ce singură eşti hotar între firea necreată şi cea creată; bucură-te, unime a multor haruri, Preacurată; bucură-te, carte însufleţită a multor bunătăţi, Stăpână; bucură-te, sălaşul de obşte al celor dumnezeieşti şi al celor omeneşti laolaltă; bucură-te, mare locaş al darurilor îngereşti, Născătoare de Dumnezeu.

Umple de bucurie inima mea, rogu-mă, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, căci au năvălit apele până la ea cu adevărat şi în noroiul adâncului pierzaniei m-am înglodat şi deja m-am apro­piat de capcanele iadului. Aşadar, tu, precum Fiul tău a întins mâna lui Petru oarecând, tinde-mi mâna iubirii tale de oameni, Maică nenuntită, şi mă mântuieşte.

Anunțuri