Iulie

1

Acatistul Sfintilor Cosma si Damian din Roma, doctori fara arginti (1 iulie)

Rugaciunile începatoare, apoi:

Condacul 1:

Cei alesi facatori de minuni, rabdatorilor de patimi ai lui Hristos si doctori prea întelepti, care în dar dati sanatate celor ce sunt în boli, cele de lauda aducem voua, sprijinitorilor nostri si ajutatorilor întru necazuri; iar voi, fiind vase alese ale harului, vindecati ranile noastre cele sufletesti si cele trupesti. Pentru aceasta, slavind pe Dumnezeu cel minunat întru sfintii Sai, pe voi cu osârdie va fericim: Bucurati-va, Cosma si Damiane, sfintilor doctori cei fara de arginti si prea slavitilor facatori de minuni.

Icosul 1:

Râvnind vietii celei îngeresti, ati defaimat cele pamântesti, si încununându-va cu nevointa muceniciei, v-ati învrednicit sa priviti fata Domnului puterilor. Deci rugati-va cu sârguinta pentru noi cei ce alergam cu sârguinta catre ajutorul vostru si cele de lauda strigam voua:
Bucurati-va, rugatori calzi pentru cei ce cinstesc sfânta pomenirea voastra;
Bucurati-va, ca voi casa, avutia si toate agoniselile parintilor întru nimic le-ati socotit;
Bucurati-va, care fara împutinare vindecati pe cei parasiti de doctori;
Bucurati-va, cei ce pe cei saraci cu milostivirea voastra i-ati hranit;
Bucurati-va, cei ce ati mângâiat pe cei ce sufereau de îndurarea inimii;
Bucurati-va, cei ce prin curatie si cu sfintenie v-ati asemanat îngerilor;
Bucurati-va, faclii ale luminii celei dumnezeiesti;
Bucurati-va, oameni ceresti si îngeri pamântesti;
Bucurati-va, ca voi crestinilor le sunteti scapare nerusinata;
Bucurati-va, cei ce v-ati smerit toata viata voastra chiar pâna la suflarea cea de pe urma întru slujirea Domnului;
Bucurati-va, primitorii cei prea luminati ai harului, vase ale Sfântului Duh;
Bucurati-va, grabnici ajutatori ai tuturor celor ce va cheama pe voi;
Bucurati-va, Cosmo si Damiane, sfintilor doctori cei fara de arginti si preaslaviti facatori de minuni.

Condacul al 2-lea:

Vazând bunul Dumnezeu începuturile voastre cele bune si osârdia voastra cea catre buna cinstire, ca toate cele pamântesti si bunurile lumii acesteia întru nimic socotindu-le, întru o necunoscuta osteneala ati petrecut, din dragoste pentru aproapele si sufletele voastre cu bunele moravuri le-ati împodobit, v-ati umplut de Duhul Sfânt, cu raza caruia sa ne stralucim si noi, cereti-ne de la Hristos Dumnezeu, ca împreuna cu voi sa-i cântam Lui: Aliluia.

Icosul al 2-lea:

Cu întelegerea adevaratei cunostinte de Dumnezeu ati învatat pe împaratul cel fara de lege, înteleptindu-l pe acela cu puterea cuvintelor voastre, prin care cu îndrazneala ati propovaduit pe Hristos. Drept aceea, laudând îndrazneala voastra, strigam asa:
Bucurati-va, cei ce nu v-ati lasat prinsi de înselarea împaratului celui nelegiuit;
Bucurati-va, cei ce cu îndrazneala ati marturisit înaintea lui adevarul lui Hristos;
Bucurati-va, cei ce nu v-ati temut de îndraznirea lui;
Bucurati-va, cei ce ati rusinat adunarile celor fara de lege;
Bucurati-va, propovaduitorii cei neînfricati ai adevarului;
Bucurati-va, nimicitorii slujirii idolesti;
Bucurati-va, luptatorii credintei celei drept slavitoare;
Bucurati-va, marturisitorii cei neclintiti, plini de Duhul rabdarii si al râvnei pentru slava lui Dumnezeu;
Bucurati-va, vestitorii cei fara de tacere ai poruncilor lui Dumnezeu;
Bucurati-va, povatuitorii credinciosi ai cugetarii de Dumnezeu;
Bucurati-va, solitarii cei de nadejde ai Împaratiei lui Dumnezeu pentru noi;
Bucurati-va, cei ce nu ne parasiti pe noi nici chiar dupa moartea voastra;
Bucurati-va, Cosmo si Damiane, sfintilor doctori cei fara de arginti si preaslaviti facatori de minuni.

Condacul al 3-lea:

Cu puterea celui Preaînalt, data noua înca din viata cea vremelnica, ati primit stapâ­nire de a tamadui minunat toate bolile; iar dupa moartea voastra mai cu seama v-a proslavit Dumnezeu pe voi cu multe faceri de minuni, ca toti sa alergam catre voi rugându-ne pentru tamaduirea de bolile trupesti, dar mai cu seama de cele sufletesti, si lui Dumnezeu cu mare glas sa-l strigam: Aliluia.

Icosul al 3-lea:

Având moastele voastre cele mult vindecatoare, ca pe o comoara de mult pret, ne bucuram si cu dragoste laudând darul tamaduirilor dat voua de la Dumnezeu, cu multumire strigam:
Bucurati-va, mijlocitorii cei calzi catre Dumnezeu pentru noi;
Bucurati-va, cei ce cugetarile cele elinesti întru nimic le-ati socotit;
Bucurati-va, faclii prea luminoase ale Romei;
Bucurati-va, luminatorii tarilor întuneca­te de ratacirea cea pagâneasca;
Bucurati-va, povatuitorii barbatiei si ai rabdarii;
Bucurati-va, caci rabdând fara de vina uci­derea cu pietre, sfârsit mucenicesc ati luat;
Bucurati-va, cei ce ati patimit din dragos­te pentru Hristos;
Bucurati-va, robii lui Dumnezeu cei ce ati primit de la Hristos Domnul cununi de biruinta;
Bucurati-va, cei ce ati aratat tuturor minunatul si prea frumosul chip al smereniei si al blândetei;
Bucurati-va, temelia cea neclintita a ortodoxiei:
Bucurati-va, slava cea luminoasa a rabdatorilor de chinuri;
Bucurati-va, frumosi tamaduitori, care de la nimeni n-ati luat plata pentru tamaduiri;
Bucurati-va, Cosmo si Damiane, sfintilor doctori cei fara de arginti si preaslaviti facatori de minuni.

Condacul al 4-lea:

Viforul cei mare al iutimii împaratului Carin n-a putut sa clinteasca sufletele voastre, si când credinciosii v-au ascuns într-o pestera oarecare de cei ce cautau sa va ia pe voi, de voie ati stat înaintea ostasilor strigând: pe noi luati-ne, caci noi suntem acei pe care îi cautati. Deci, înfasurati fiind cu lanturi, ati fost dusi la Roma. Iar noi sarutând credinta voastra si lanturile, cântam lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 4-lea:

Auzind oamenii de la Roma dragostea voastra cea mare catre cei suferinzi si doctorisirea voastra cea minunata, de pretutindeni alergau catre voi cu credinta în harul lui Dumnezeu cel aducator de vindecari, ce lucra întru voi; si primind grabnica tamaduire, proslaveau pe Dumnezeu, iar pe voi, tamaduitorii lor cei milostivi va mareau, învatându-ne si pe noi sa va laudam asa:
Bucurati-va, propovaduitorii cei nebiruiti ai lui Dumnezeu cel adevarat;
Bucurati-va, cei ce cu buna biruinta ati luat arma Crucii lui Hristos.
Bucurati-va, doctorii cei buni si grabnici ajutatori ai celor suferinzi;
Bucurati-va, cei ce tamaduiti în dar pe toti cei neputinciosi;
Bucurati-va, cei ce izvorâti si acum tamaduiri din belsug;
Bucurati-va, milostivii mângâietori ai celor ce sunt întru nevoi si întru necazuri;
Bucurati-va, cei ce ne aparati în toate înconjurarile;
Bucurati-va, ocrotirea cea mântuitoare a celor lipsiti de ajutor;
Bucurati-va, preaslavita împodobire a celor drepti;
Bucurati-va, solirea noastra cea tare;
Bucurati-va, rugatorii cei sârguinciosi catre Dumnezeu pentru noi;
Bucurati-va, grabnici ajutatori ai tuturor celor ce va cheama pe voi cu credinta;
Bucurati-va, Cosmo si Damiane, sfintilor doctori cei fara de arginti si preaslaviti facatori de minuni.

Condacul al 5-lea:

Pe calea cea cu dumnezeiasca umblare, într-adevar ati mers robii iui Hristos, când erati dusi în legaturi la Roma, pentru ca nu v-ati închinat idolilor, ci lui Hristos unuia l-ati slujit, amare încercari ati rabdat, sfintilor; însa toate le-ati rabdat pentru Hristos cel ce v-a iubit Drept aceea, minunându-ne de rabdarea cea mare si de dragostea voastra cea tare catre Dumnezeu, împreuna cu voi cântam Lui: Aliluia.

Icosul al 5-lea:

Vazând împaratul ca prin puterea lui Hris­tos s-a tamaduit, lauda Aceluia l-a dat, iar noi slavind pe Dumnezeu, va fericim pe voi, placutii Lui slaviti, strigând asa:
Bucurati-va, cei ce ati iubit cele de sus mai mult decât cele de jos;
Bucurati-va, cei ce pe pamânt ati râvnit vietii celei îngeresti;
Bucurati-va, ca lepadând multimea dumnezeilor, de buna credinta cea parinteasca nu v-ati îndepartat;
Bucurati-va, ca toate avutiile voastre, dupa cuvântul Domnului le-ati împartit saracilor ca pe Hristos sa-L câstigati;
Bucurati-va, cei ce pe altii i-ati învatat nu numai cu cuvântul, ci mult mai vârtos cu fapta si cu rugaciunea neîncetata catre Dumnezeu;
Bucurati-va, cei ce aratati si acum izvorul tamaduirilor cel neîmputinat;
Bucurati-va, cei ce ne îmbogatiti pe noi cu revarsarea minunilor date voua de la Dumnezeu;
Bucurati-va, cei ce ati gatit în voi locas lui Dumnezeu;
Bucurati-va, grabnica auzire a celor lipsiti;
Bucurati-va, îngrijirea cea primita a celor necajiti;
Bucurati-va, nadejdea cunoscuta a celor deznadajduiti;
Bucurati-va, grabnica doctorisire a celor ce bolesc;
Bucurati-va, Cosmo si Damiane, sfintilor doctori cei fara de arginti si preaslaviti facatori de minuni.

Condacul al 6-lea:

Propovaduitori ai numelui lui Hristos fiind în viata voastra si acum marturisiti puterea Aceluia prin minunile ce sunt izvorâte de la icoana voastra, si dupa cum oarecând n-ati trecut cu vederea credinta unei femei oarecare, ci, aratându-va ei în vis, i-ati daruit usurare de boala, asa si rugaciunile noastre si glasurile de cântari auziti-le, o, sfintilor cei fara de arginti! Luati aminte la credinta si dragostea poporului vostru si acoperamântul vostru cel de sus daruiti-l celor ce va lauda pe voi si cânta lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 6-lea:

Rasarit-a ca lumina dreptatea voastra, când ocarâti la judecata împaratului, ati zis catre el: noi nu tamaduim bolile cu viclesugul vrajitoresc, ci cu puterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, dupa cum ne-a poruncit Acela zicând: pe cei bolnavi îi vindecati, pe cei leprosi îi curatiti, în dar ati luat, în dar sa dati. Drept aceea, minunându-ne de îndrazneala voastra, va fericim pe voi cu acestea:
Bucurati-va, cei ce ne-ati aratat noua pilda de tarie si de credinta;
Bucurati-va, cei ce va desfatati pururea de bucuria Raiului;
Bucurati-va, prea întelepti semanatori ai bunei credinte;
Bucurati-va, slaviti propovaduitori ai dreptei credinte;
Bucurati-va, dascalilor care povatuiti spre cer;
Bucurati-va, povatuitori cei neadormiti ai vietuirii celei curate si fara de prihana;
Bucurati-va, calzi ascultatori ai celor ce se roaga voua;
Bucurati-va, calauze catre mântuire prea alese si credincioase;
Bucurati-va, povatuitori buni ai celor ce vor sa vietuiasca cu buna credinta si placut lui Dumnezeu;
Bucurati-va, solitori de cele bune pentru toti cei ce cinstesc pomenirea voastra;
Bucurati-va, cei ce cu bine ati sfârsit alergarea voastra;
Bucurati-va, cei ce ati primit de la Stapânul Hristos cununile dreptatii;
Bucurati-va, Cosmo si Damiane, sfintilor doctori fara de arginti si preaslaviti facatori de minuni.

Condacul al 7-lea:

Vrând sa descoperiti puterea lui Hristos împaratului celui rau credincios, fiind plini de Duhul Sfânt ati zis: fii rusinat tu, o, Carine, si cu dumnezeii tai! Si îndata i s-a schimbat lui fata si grumazul i s-a sucit, si se ruga catre voi graind: iata acum vad ca sunteti robii adevaratului Dumnezeu. Deci va rog pe voi ca dupa cum vindecati pe altii, asa tamaduiti-ma si pe mine, ca si eu împreuna cu voi sa cânt lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 7-lea:

Minunatilor rugatori pentru noi, tamaduitorii sufletelor si trupurilor noastre si mijlocitorii mântuirii vesnice, cu inima multumitoare, cântând cântare de lauda lui Dumnezeu cel ce ne-a daruit noua astfel de mari facatori de minuni, aducem si voua laudele acestea:
Bucurati-va, cei ce ati mirat cu rabdarea voastra pe îngeri;
Bucurati-va, cei ce ati luminat pe toti cu stralucirea minunilor voastre;
Bucurati-va, vindecatori grabnici si fara de plata de toate durerile;
Bucurati-va, cei ce prin sprijineala voastra tamaduiti pe cei slabanogiti;
Bucurati-va, cei ce ne însanatositi din bolile cele de nevindecat;
Bucurati-va, cei ce cu vrednicie ati savârsit nevointa pamânteasca a vietuirii voastre;
Bucurati-va, cei ce mijlociti pururea în fata lui Dumnezeu pentru noi cei goliti de fapte bune;
Bucurati-va, ca pe toti cei credinciosi si luminati cu stralucirea întelepciunii celei date voua de la Domnul;
Bucurati-va, rugatorii prea minunati pentru noi si sprijinitorii nostri;
Bucurati-va, vitejii rabdatori de patimi ai lui Hristos;
Bucurati-va, cei ce ati sfintit pamântul cu sângiuirile voastre;
Bucurati-va, cei ce ati vadit nebunia idoleasca;
Bucurati-va, Cosmo si Damiane, sfintilor doctori cei fara de arginti si preaslaviti facatori de minuni.

Condacul al 8-lea:

Vazând vietuirea voastra cea straina de lume, sa ne înstrainam si noi de desertaciu­nile aceleia, si mintea la ceruri ridicând-o, sa strigam catre voi, sfintilor cei fara de arginti: potoliti durerile izvorând vindecari pline de dar tuturor celor ce alearga cu osârdie spre ajutorul vostru si striga lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 8-lea:

Toata viata voastra cea de pe pamânt umplând-o cu dragoste catre Dumnezeu si aproapele, sfintilor doctori fara de arginti, Cosmo si Damiane, si acum va aratati grabnici ajutatori tuturor celor ce va cheama cu credinta, nu numai celor ce alearga aproape la sfintele voastre moaste, ci si celor ce sunt departe izvorâti tamaduiri. Întru aceasta va aducem laudele acestea:
Bucurati-va, cei ce ati slujit cu credinta unui Dumnezeu, Celui slavit în Treime;
Bucurati-va, cei ce prea întelept ati ales singurul lucru ce este spre trebuinta;
Bucurati-va, ca în osteneala fara de oboseala si întru nevointa zilele si noptile voastre fara nici o trândavie le-ati petrecut;
Bucurati-va, ca printr-o astfel de viata a voastra strâmtorata si cu scârbe, slava lui Dumnezeu ati înmultit-o printre oameni;
Bucurati-va, ucenicii cei viteji ai lui Hristos;
Bucurati-va, ca învatatori si facatori ai poruncilor lui Hristos v-ati aratat;
Bucurati-va, ca voi cu numele celor mari sunteti numiti întru Împaratia cerurilor;
Bucurati-va, caci cu slava lui Hristos toata lumea, o, ati stralucit;
Bucurati-va, caci cu patima voastra ati luat nepatimirea;
Bucurati-va, ca voi cu moartea de mucenici nemurirea v-ati agonisit;
Bucurati-va, cei proslaviti în cer si pe pamânt ca îngerii;
Bucurati-va, ca purtând cununi si acum stati înaintea lui Dumnezeu;
Bucurati-va, Cosmo si Damiane, sfintilor cei fara de arginti si preaslaviti facatori de minuni.

Condacul al 9-lea:

Toata firea omeneasca s-a mirat de stra­lucirea harului lui Dumnezeu în voi, sfintilor Cosmo si Damiane, când nelegiuitul Carin, vazând minunile facute de voi întru numele Domnului Iisus Hristos, a crezut si a preaslavit pe Dumnezeu. Pentru aceasta si noi slavind pe Cel ce v-a dat voua o astfel de putere, cântam Lui: Aliluia.

Icosul al 9-lea:

Ritorii cei cu multa faima nu se pricep îndeajuns sa descrie multimea dragostei voastre, de care erati plini întru Domnul fata de oameni, sfintilor placuti lui Dumnezeu. Pentru aceasta din adâncul inimilor noastre strigam catre voi:
Bucurati-va, cei ce ati slujit Domnului vostru pâna la moarte;
Bucurati-va, cei ce aprinsi de focul dragostei lui Dumnezeu ati stins focul jertfelor idolesti;
Bucurati-va, cei ce ati iubit pe aproapele mai mult decât pe voi însiva;
Bucurati-va, ca pe cei bolnavi si neputinciosi i-ati cercetat;
Bucurati-va, cei ce nevoile celor sarmani le-ati preîntâmpinat;
Bucurati-va, mângâietorii celor întristati;
Bucurati-va, sprijinitorii celor deznadajduiti;
Bucurati-va, hranitorii celor orfani;
Bucurati-va, ajutatorii celor suferinzi;
Bucurati-va, slobozitorii celor asupriti;
Bucurati-va, ca sfârsind cu bine alerga­rea la Hristos v-ati înaltat;
Bucurati-va, ca întru Împaratia Lui salasluiti;
Bucurati-va, Cosmo si Damiane, sfintilor doctori cei fara de arginti si preaslaviti facatori de minuni.

Condacul al 10-lea:

Vrând sa mântuiasca pe cei multi, aratatu-va Domnul noua, pe voi facatorii Sai de minuni. Caci cine nu se va umili vazând compatimirea voastra cea fara de masura fata de toti. Deci cine nu va va ferici pe voi, caci nu numai pe oameni îi vindecati de neputinte, ci si dobitoacele le miluiti. Nu lepadati, deci, si rugaciunile noastre, ci revarsati neîmputinat peste noi toti milele voastre cele mari si bogate, ca sa strigam lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 10-lea:

Ziduri sunteti tuturor celor ce lauda minunile voastre, o, doctori cei fara de plata si celor ce alearga la sprijinul vostru; ziduri si scuturi sunteti, care îngraditi de toate nevoile pe cei ce cu osârdie va cheama întru ajutor. Pentru aceasta si pe noi ne îngraditi de saracie, de necazuri si de boli, rugându-ne si cu caldura strigam catre voi:
Bucurati-va, cei ce ati întrecut întru rabdare taria adamântelor (diamantelor);
Bucurati-va, cei ce nevinovati ati suferit de la pizma unui iubitor de argint;
Bucurati-va, slaviti sprijinitori întru necazuri;
Bucurati-va, întarirea celor neputinciosi si obiditi;
Bucurati-va, îmbogatitorii prea îndurati ai celor saraci si lipsiti;
Bucurati-va, hranitorii cei milostivi ai celor flamânzi;
Bucurati-va, prea întelepti vindecatori ai celor cuprinsi de dureri si de boli grele;
Bucurati-va, calzi aparatori din toate înconjurarile necazurilor ai celor ce alearga catre voi cu credinta;
Bucurati-va, ca pomenirea voastra de toti e slavita pe pamânt;
Bucurati-va, ca numele voastre sunt scrise în ceruri;
Bucurati-va, ca preaslaviti sunteti de la Dumnezeu;
Bucurati-va, Cosmo si Damiane, sfintilor doctori cei fara de arginti si preaslaviti facatori de minuni.

Condacul al 11-lea:

Cântarea cea cu totul de umilinta, ce se aduce acum de catre noi, nu este de ajuns spre lauda preaslavitelor voastre nevointe si osteneli pe care le-ati luat în viata aceasta asupra voastra; însa îndraznind, cerem, ca primind rugaciunea noastra cea cu osârdie si pe noi sa ne izbaviti din nevoi cu rugaciunile voastre ca sa cântam lui Dumnezeu, cu inima umilita: Aliluia.

Icosul al 11-lea:

Minte stralucitoare de lumina si cereasca ati aratat oarecând înaintea lui Carin, mustrând ratacirea aceluia; iar acum prin nestricaciunea moastelor voastre si prin multimea minunilor, întariti dreapta credinta. Pentru aceasta cu multumita strigam voua:
Bucurati-va, cei ce ati propovaduit cuvântul cel ipostatic;
Bucurati-va, cei ce cu buna credinta ati surpat puterea idoleasca;
Bucurati-va, ca prin voi s-a calcat slujirea demonilor;
Bucurati-va, ca prin voi s-a propovaduit închinarea lui Hristos;
Bucurati-va, prea întelepti dascali ai tuturor faptelor bune;
Bucurati-va, ca dupa ostenelile pamântesti întru locasurile ceresti saltati;
Bucurati-va, caci si dupa mutarea voastra nu ne parasiti;
Bucurati-va, ca tuturor celor ce va cheama pe voi cu credinta le dati grabnic ajutor;
Bucurati-va, sfintilor doctori, caci vindecati bolile noastre;
Bucurati-va, cei ce nu îndepartati rugaciunile celor credinciosi;
Bucurati-va, cei ce mijlociti si pentru noi nevrednicii la scaunul lui Dumnezeu;
Bucurati-va, Cosmo si Damiane, sfintilor doctori cei fara de arginti si preaslaviti facatori de minuni.

Condacul al 12-lea:

Harul pe care vi l-a dat voua Domnul Dumnezeu ca sa tamaduiti toate neputintele cete sufletesti si trupesti, astazi ne-a adunat, ca sa cinstim pomenirea voastra, sfintilor fara de arginti, Cosmo si Damiane. Deci, cu cucernicie privind la cinstita icoana voastra si cu umilinta inimii cazând înaintea ei, rugam sa ne izbavim noi toti de toate relele si durerile, ca sa cântam toti lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 12-lea:

Cântând minunile voastre, ostenelile si nevointele le laudam, fericim sfârsitul mucenicesc, cinstim mijlocirea si puterea voastra sprijin pentru toti care cer ajutorul vostru; marim pe Dumnezeu datatorul tuturor de bunatate, care ne-a daruit noua rugatori atât de minunati si cu umilinta strigam catre voi:
Bucurati-va, cei ce credincios ati propovaduit pe Iisus Domnul;
Bucurati-va, martorii viteji ai adevarului Lui;
Bucurati-va, calzi mijlocitori pentru noi la scaunul Lui;
Bucurati-va, doctorii trupurilor noastre cei cu buna îndurare;
Bucurati-va, mostenitorii Împaratiei cerurilor si ai bunatatilor celor vesnice;
Bucurati-va, nadejdea noastra cea tare în Dumnezeu;
Bucurati-va, cei ce izvorâti mirul cel binemirositor al vindecarilor;
Bucurati-va, cei ce îndepartati cu rugaciunile voastre puterea cea rea a patimilor;
Bucurati-va, datatorii de vindecari si izvoare de minuni;
Bucurati-va, stâlpii cei purtatori de lumina ai Bisericii si scuturi nemiscate;
Bucurati-va, doimea cea cu chip de lumina a înteleptilor celor fara de argint;
Bucurati-va, Cosmo si Damiane, sfintilor doctori cei fara de arginti si preaslaviti facatori de minuni.

Condacul al 13-lea:

O, prea minunatilor doctori fara de arginti, facatori de minuni, tainuitori si slavitii placuti ai lui Dumnezeu, Cosmo si Damiane, primiti aceste rugaciuni ale noastre, care se înalta din inima zdrobita, vindecati bolile noastre cele de multe feluri si prin calda voastra sprijineala cereti noua de la Hristos Dumnezeu izbavire de toate nevoile si necazurile, iertare greselilor noastre si nadejdea cea buna a mântuirii vesnice, ca sa ne învrednicim împreuna cu voi si cu toti sfintii întru nesfârsitii veci sa cântam lui Dumnezeu, Mântuitorului nostru: Aliluia.

Rugaciune:

Catre voi, sfintilor doctori cei fara de arginti si facatorilor de minuni, Cosmo si Damiane, ca spre niste grabnici ajutptori si calzi rugptori pentru mântuirea noastrp, noi cei nevrednici plecând genunchii, alergpm si cazând cu osârdie strigam: nu treceti cu vederea rugaciunea noastra a celor pacatosi, neputinciosi, cazuti în multe faradelegi si care gresim în toate zilele si ceasurile.
Rugati pe Domnul ca sa tinda noua nevrednicilor robilor Sai milele Sale cele mari si bogate si sa ne izbaveasca pe noi de tot necazul si durerea, caci voi ati luat de la Domnul si Mântuitorul nostru Iisus Hristos harul cel neîmputinat al tamaduirilor pentru credinta cea tare, tamaduirea cea fara de plata si sfârsitul nostru cel mucenicesc. Auziti-ne pe noi cei ce ne rugam si cu mijlocirea voastra cea bine primita cereti de la Dumnezeu binecuvântare pentru noi toti; iarasi cazând cu sârguinta ne rugam: cereti-ne noua de la Domnul toate cele folositoare spre bine în viata noastra cea vremelnica, dar mai ales cele ce slujesc spre mântuirea cea vesnica, ca sa ne învrednicim prin rugaciunile voastre a primi sfârsit crestinesc fara de durere, nerusinat, cu pace si ca sa ne izbavim de toate uneltirile diavolesti si de munca de veci; iar ai Împaratiei cerurilor, celei fara de sfârsit si fericite, mostenitori sa fim. Asa, placutilor ai Lui Dumnezeu, nu încetati rugându-va pentru noi cei ce alergam catre voi cu credinta. Ca desi dupa multimea pacatelor noastre, nu suntem vrednici de milostivirea voastra, voi, fiind urmasi credinciosi ai iubirii de oameni a lui Dumnezeu, faceti ca sa aducem roade vrednice de pocainta si sa ajungem la odihna cea vesnica, laudând si binecuvântând pe Domnul si Dumnezeul si Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Cel minunat întru sfintii Sai, si pe Preacurata Maica Sa si sprijinitoarea voastra cea calda, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

*

1

Acatistul Sfântului Leontie de la Radauti (1 iulie)

Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie. (de trei ori)
Împarate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le împlinesti; Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si Te salasluieste întru noi si ne curateste pe noi de toata întinaciunea si ne mântuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte miluieste-ne pe noi (de trei ori).
Slava Tatalui si Fiului si Sfântului Duh.
Si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.
Preasfânta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapâne, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
Doamne miluieste! (de trei ori)
Slava Tatalui si Fiului si Sfântului Duh.
Si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti în ceruri, sfinteasca-se numele Tau, vie Împaratia Ta, faca-se voia Ta, precum în cer asa si pe pamânt. Pâinea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi, si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi în ispita, ci ne izbaveste de cel rau. Ca a Ta este Împaratia, puterea si marirea, a Tatalui si a Fiului si a Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Miluieste-ne pe noi, Doamne, miluieste-ne pe noi, ca nepricepându-ne de niciun raspuns, aceasta rugaciune aducem Tie, ca unui Stapân, noi pacatosii robii Tai, miluieste-ne pe noi.

Slava Tatalui si Fiului si Sfântului Duh.

Doamne, miluieste-ne pe noi, ca întru Tine am nadajduit, nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni faradelegile noastre, ci cauta si acum ca un milostiv si ne izbaveste pe noi de vrajmasii nostri, ca Tu esti Dumnezeul nostru si noi suntem poporul Tau, toti lucrul mâinilor Tale si numele Tau chemam.

Si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Usa milostivirii deschide-o noua, binecuvântata Nascatoare de Dumnezeu, ca sa nu pierim cei ce nadajduim întru tine, ci sa ne mântuim prin tine din nevoi, ca tu esti mântuirea neamului crestinesc.

Cred întru Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamântului, vazutelor tuturor si nevazutelor.
Si întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut, Care din Tatal S-a nascut mai înainte de toti vecii. Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, nu facut; Cel de o fiinta cu Tatal, prin Care toate s-au facut.
Care pentru noi, oamenii, si pentru a noastra mântuire, S-a pogorât din ceruri si S-a întrupat de la Duhul Sfânt si din Maria Fecioara, si S-a facut om.
Si S-a rastignit pentru noi în zilele lui Pontiu Pilat si a patimit si S-a îngropat.
Si a înviat a treia zi, dupa Scripturi.
Si S-a înaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui.
Si iarasi va sa vina cu slava, sa judece viii si mortii, a Carui împaratie nu va avea sfârsit.
Si întru Duhul Sfânt, Domnul de viata Facatorul, Care din Tatal purcede, Cel ce împreuna cu Tatal si cu Fiul este închinat si slavit, Care a grait prin prooroci.
Întru una, sfânta, soborniceasca si apostoleasca Biserica.
Marturisesc un botez întru iertarea pacatelor.
Astept învierea mortilor.
Si viata veacului ce va sa fie.
Amin!

Doamne miluieste! (de 12 ori).
Slava Tatalui si Fiului si Sfântului Duh.
Si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.
Veniti sa ne închinam împaratului nostru Dumnezeu.
Veniti sa ne închinam si sa cadem la Hristos, Împaratul nostru Dumnezeu.
Veniti sa ne închinam si sa cadem la Însusi Hristos, Împaratul si Dumnezeul nostru.

Psalmul 142

Doamne, auzi rugaciunea mea, asculta cererea mea, întru credinciosia Ta, auzi-ma, întru dreptatea Ta. Sa nu intri la judecata cu robul Tau, ca nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrajmasul prigoneste sufletul meu si viata mea o calca în picioare; facutu-m-a sa locuiesc în întuneric ca mortii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine si inima mea încremenita înlauntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am catre Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pamânt însetosat. Degrab auzi-ma, Doamne, ca a slabit duhul meu. Nu-ti întoarce fala Ta de la mine, ca sa nu ma aseman celor ce se coboara în mormânt. Fa sa aud dimineata mila Ta, ca la Tine îmi este nadejdea. Arata-mi calea pe care voi merge, ca la Tine am ridicat sufletul meu. Scapa-ma de vrajmasii mei, ca la Tine alerg, Doamne. Învata-ma sa fac voia Ta, ca Tu esti Dumnezeul meu. Duhul Tau cel bun sa ma povatuiasca la pamântul dreptatii. Pentru numele Tau, Doamne, daruieste-mi viata. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fa bunatate de stârpeste pe vrajmasii mei si pierde pe toti cei ce necajesc sufletul meu, ca eu sunt robul Tau.

Slava Tatalui si Fiului si Sfântului Duh.
Si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Aliluia (de trei ori).

Dumnezeu este Domnul si S-a aratat noua, bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori).

Doamne miluieste! (de trei ori).

Slava Tatalui si Fiului si Sfântului Duh.
Si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Psalmul 50

Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta. Si dupa multimea îndurarilor Tale, sterge faradelegea mea. Mai vârtos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curateste. Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu înaintea mea este pururea. Tie unuia am gresit si rau înaintea Ta am facut, asa încât drept esti Tu întru cuvintele Tale si biruitor când vei judeca Tu. Ca iata întru faradelegi m-am zamislit si în pacate m-a nascut maica mea. Ca iata adevarul ai iubit; cele nearatate si cele ascunse ale întelepciunii Tale, mi-ai aratat mie. Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati; spala-ma-vei si mai vârtos decât zapada ma voi albi. Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fata Ta de la pacatele mele si toate faradelegile mele sterge-le. Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule si duh drept înnoieste întru cele dinlauntru ale mele. Nu ma lepada de la fata Ta si Duhul Tau cel sfânt nu-l lua de la mine. Da-mi mie bucuria mântuirii Tale si cu duh stapânitor ma întareste. Învata-voi pe cei fara de lege caile Tale si cei necredinciosi la Tine se vor întoarce. Izbaveste-ma de varsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta. Ca de ai fi voit jertfa, ti-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrânta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi. Fa bine, Doamne, întru buna voirea Ta, Sionului, si sa se zideasca zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tau vitei.

Tropar… glas 8

Cu nevointe duhovnicesti toata viata ti-ai petrecut-o si primind jugul arhieriei cu smerenie si cu frica lui Dumnezeu ai slujit Biserica lui Hristos, pe care roaga-L sfinte preacuvioase Ierarhe Leontie sa mântuiasca sufletele noastre.

Condacul 1:

Preacuviosului ierarh, iubitorului de nevointe duhovnicesti, înteleptului pastor al turmei celei cuvântatoare încredintate din voia lui Dumnezeu, folositorului celor bolnavi si întaritorului dreptei credinte cu dragoste sa-i cântam: Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Icosul 1:

Auzind glasul Evangheliei – intrati pe poarta cea strâmta si mergeti pe calea cea îngusta care duce la viata -, din copilarie ai pasit pe aceasta cale, luând cu dragoste jugul lui Hristos si cu totul ai urmat Lui, lepadându-te de sine, pentru care laude ca acestea aducem tie, sfinte Ierarhe Leontie:
Bucura-te, rugatorule fierbinte catre Dumnezeu;
Bucura-te, ca prin rugaciunile tale se risipesc uneltirile diavolilor;
Bucura-te, ca iubind rugaciunea teolog te-ai facut;
Bucura-te, ca mintea si inima pururea catre Domnul le-ai avut;
Bucura-te, vazatorule de Dumnezeu;
Bucura-te, ca prin rugaciunea necontenita îngerilor te-ai asemanat;
Bucura-te, ca nevointele tale sihastresti cu neîncetate rugaciuni le-ai luminat;
Bucura-te, ca rugaciunile tale scara catre cer ti s-au facut;
Bucura-te, ca prin rugaciunile tale mângâiere ai dat celor ce veneau la tine;
Bucura-te, ca pe cei din primejdii cu rugaciunile tale i-ai izbavit;
Bucura-te, izbavitorule de patimile cele trupesti si sufletesti;
Bucura-te, întarirea credinciosilor;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul al 2-lea:

Catedrala Radautilor ca un rai duhovnicesc ti-a fost tie parinte preaiubitorule al credintei ortodoxe, aici cu slavitii voievozi te-ai unit în sfintele rugaciuni catre Dumnezeu pentru Biserica si tara stramoseasca, cântând neîncetat cu acestia lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Preaiubitor de liniste sihastreasca fiind, catre obstea cea mare a Laurei te-ai îndreptat, unde cu nevointele duhovnicesti mintea ti-ai luminat cu lumina cunostintei de Dumnezeu, pentru care aceste laude aducem tie:
Bucura-te, omule ceresc în trup pamântesc;
Bucura-te, a îngerilor preaminunata privire;
Bucura-te, desfatarea raiului;
Bucura-te, chivernisitorule preaîntelept al Tainelor lui Dumnezeu;
Bucura-te, a cuviosilor cununa;
Bucura-te, a lavrei tale ocrotitor;
Bucura-te, al calugarilor preaîntelept îndrumator;
Bucura-te, ca pentru curatia sufletului tau harul preotiei ti s-a dat;
Bucura-te, ca pe aceasta cu smerenia inimii ai încununat-o;
Bucura-te, ca pe tine jertfa preacurata te-ai adus slujind Sfintele Taine;
Bucura-te, ca toata viata ta lui Hristos ai dat-o;
Bucura-te, lauda preotiei lui Hristos;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul al 3-lea:

Cunoscând ca vrednicia slujirii preotesti numai oamenilor a fost data de Dumnezeu, la care îngerii din cer doar cu frica si cu cutremur privesc, tu cu acestia pururea ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Primind harul preotiei odata cu vrednicia de pastor al obstei sfintei manastiri Laura si mai mult ti-ai sporit nevointele duhovnicesti, curatindu-ti sufletul si luminându-ti mintea, pentru care laude ca acestea aducem tie:
Bucura-te, a manastirii Laura ocrotitor prin sfintele tale rugaciuni;
Bucura-te, preaînteleptule pastor duhovnicesc;
Bucura-te, parinte bun al celor straini;
Bucura-te, al dreptei judecati învatator;
Bucura-te, odihna duhovniceasca a nevoitorilor;
Bucura-te, a calugarilor lumina;
Bucura-te, înteleapta calauza spre mântuire;
Bucura-te, al tainicelor gânduri cunoscator;
Bucura-te, al celor slabi întaritor;
Bucura-te, iscusit învatator al cumpatarii;
Bucura-te, cel ce ai dat iertare spre îndreptare;
Bucura-te, pururea ostenitor întru rugaciune;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul al 4-lea:

Precum cerbul doreste apele curate ale izvoarelor asa si tu pururea ai dorit linistea sfintelor nevointe, silindu-te a ajunge, cu darul lui Dumnezeu, masura îngerilor cu care neîncetat ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

În pustie salasluindu-te, multi ucenici ti-ai facut, între care cel mai iubit tie si cunoscut noua a fost Daniil Sihastrul, parintele duhovnicesc al lui Stefan cel Mare, pentru care laude ca acestea aducem tie:
Bucura-te, privighetoarea pustiei;
Bucura-te, al doilea Moise întru rugaciune;
Bucura-te, cel ce în pestera tainica te-ai nevoit;
Bucura-te, vistierie a rugaciunii inimii;
Bucura-te, a Duhului Sfânt desfatata salasluire;
Bucura-te, neadormitule întru rugaciune;
Bucura-te, al postitorilor lauda;
Bucura-te, al pustnicilor întelept povatuitor;
Bucura-te, al diavolilor înspaimantare;
Bucura-te, vazatorule de Dumnezeu;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul al 5-lea:

Retras în linistea sihastriei Putnei, cercetat ai fost de catre calugari si credinciosi pe care i-ai folosit duhovniceste, cu darul lui Dumnezeu, caruia I-ai cântat neîncetat: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Precum lumina aprinzându-se în sfesnic, se pune ca sa lumineze celor din casa, asa si tu ai fost rânduit ca sa luminezi în sfesnicul slujirii arhieresti pe toti cei din casa lui Dumnezeu, Biserica noastra stramoseasca. Drept aceea laude ca acestea aducem tie:
Bucura-te, arhiereule al lui Hristros;
Bucura-te, cel mare între arhierei;
Bucura-te, îndreptator al credintei;
Bucura-te, al turmei tale preaiubit parinte duhovnicesc;
Bucura-te, faclie care luminezi pe cei din întunericul pacatelor;
Bucura-te, lauda arhiereilor;
Bucura-te, cel ce ai înjugat viata sihastreasca cu slujirea arhiereasca;
Bucura-te, întelept întaritor al dreptei credinte;
Bucura-te, cel ce ai taiat din radacini eresurile dracesti;
Bucura-te, stâlp neclintit al crestinatatii;
Bucura-te, pilda slujirii preotiei lui Hristos;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul al 6-lea:

Jugul arhieriei împreuna cu cel al vietii calugaresti deopotriva purtând, ai urmat lui Hristos puitorul de nevointe, pastorind turma duhovniceasca în frica lui Dumnezeu si cu dragoste parinteasca cântând neîncetat: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Cunoscând raspunderea slujirii arhipastoresti si vazându-te cuprins de slabirea puterilor trupului, toiagul arhipastoriei, cu frica lui Dumnezeu, l-ai încredintat altuia mai tare si în sfânta manastire Laura te-ai retras întru privegheri si nevointe duhovnicesti, pentru care laude aducem tie:
Bucura-te, cel ce prin nevointele duhovnicesti vasul sufletului l-ai curatit;
Bucura-te, ca pe acesta l-ai sfintit cu harul cel de sus;
Bucura-te, templu prea curat al Sfântului Duh;
Bucura-te, ca asemanarea cu Dumnezeu ti-a fost cununa vietii tale;
Bucura-te, blândule pastor al obstei tale;
Bucura-te, Mângâietorule al nevoitorilor;
Bucura-te, cel ce ai agonisit bucuria raiului;
Bucura-te, tamâie înmiresmata prin harul Duhului;
Bucura-te, fierbinte rugator catre Dumnezeu;
Bucura-te, cel împreuna cu îngerii slujitor lui Dumnezeu;
Bucura-te, chipul bunatatii;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul al 7-lea:

Cunoscând apropierea sfârsitului vietii tale pamântesti, obstea manastirii ai adunat-o în jurul tau si binecuvântând-o, cu pace te-ai mutat catre Dumnezeu caruia pururea ai cântat: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Trupul tau cu adevarat templu al Duhului Sfânt l-ai facut cu darul lui Dumnezeu, care în mormânt fiind coborât neîncetat a izvorât dar de vindecari celor ce cu credinta si cu dragoste veneau la mormântul tau, pentru care laude ca acestea aducem tie:
Bucura-te, izvor nesecat de tamaduiri;
Bucura-te, alinarea celor îndurerati;
Bucura-te, izgonitorul demonilor;
Bucura-te, Mângâietorul celor preaîndurerati;
Bucura-te, ca viata ta de rugaciune calauza crestinilor s-a facut;
Bucura-te, ca si dupa adormirea ta cu dragoste ai fost cercetat de fiii tai duhovnicesti;
Bucura-te, ca pe acestia în dreapta credinta i-ai întarit;
Bucura-te, înteleptule povatuitor pe calea dreptei credinte;
Bucura-te, lauda si cununa obstei manastirii Laura;
Bucura-te, împreuna rugatorule cu Daniil Sihastrul;
Bucura-te, de Dumnezeu cuprinsule;
Bucura-te, faclie aprinsa în sfesnicul slujirii lui Hristos;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul al 8-lea:

Cunoscute fiind darurile lui Dumnezeu care s-au revarsat prin tine asupra credinciosilor si dupa adormirea ta cu evlavie, din voia lui Dumnezeu, sfântul tau trup a fost scos din mormânt si asezat cu cinste în racla spre folosul cel sufletesc al celor ce cu dragoste lauda pe Dumnezeu cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Aduse cu cinste sfintele tale moaste în catedrala din Radauti unde cu vrednicie ai arhipastorit, credinciosii neîncetat au venit la tine sarutând sfintele tale moaste cu credinta si cu dragoste. Drept aceea cântare ca aceasta aducem tie:
Bucura-te, învatatorule al dogmelor credintei ortodoxe;
Bucura-te, comoara de mare pret a credintei ortodoxe;
Bucura-te, podoaba Bisericii lui Hristos;
Bucura-te, grabnicule tamaduitor al celor bolnavi;
Bucura-te, limanul lin al celor învaluiti de multe necazuri;
Bucura-te, îndreptatorul celor gresiti;
Bucura-te, pazitorul cel neclintit al rânduielii Bisericii lui Hristos;
Bucura-te, cel ce închizi gurile celor hulitori de Dumnezeu;
Bucura-te, descoperitorul nedreptatii;
Bucura-te, al credinciosilor tare ajutator;
Bucura-te, taria oraselor si satelor noastre;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul al 9-lea:

Adevarat parinte te-ai aratat credinciosilor si dupa adormirea ta, ca tu împartasesti mângâiere si întaresti în savârsirea faptelor bune pe toti cei ce cu credinta cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Izvor nesecat de vindecari s-au aratat sfintele tale moaste tuturor celor care cu credinta au venit si au cerut rugaciunile tale bine primite la Dumnezeu, pentru care laude ca acestea aducem tie:
Bucura-te, parintele orfanilor;
Bucura-te, sprijinitorul vaduvelor;
Bucura-te, ajutatorul celor lipsiti;
Bucura-te, împaciuitorul celor învrajbiti;
Bucura-te, nadejdea celor nedreptatiti;
Bucura-te, descoperitorul furilor;
Bucura-te, cel ce dai întelepciune copiilor;
Bucura-te, pacea celor casatoriti;
Bucura-te, al bolnavilor doctor fara plata;
Bucura-te, al ostasilor îmbarbatare;
Bucura-te, al calatorilor ocrotitor;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul al 10-lea:

Ierarh luminat cu mintea prin Duhul Sfânt si parinte cu adevarat te-au aratat faptele vietii tale, ca cel care pururea ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Teologhisitor cu adevarat ai fost prin rugaciunile tale neîncetate, vorbind cu Dumnezeu, Caruia cu inima si cu buzele curatite prin harul Sfântului Duh laude I-ai adus. Drept aceea si noi aducem tie cântarea aceasta:
Bucura-te, lauda arhiereilor;
Bucura-te, povatuitorule cel bun;
Bucura-te, sabie ascutita care tai eresurile;
Bucura-te, a credinciosilor bucurie;
Bucura-te, ca rusinezi pe cei vicleni;
Bucura-te, îndreptarea celor rataciti;
Bucura-te, trâmbita cuvântarii de Dumnezeu;
Bucura-te, vestitorul cel tare al Sfintei Treimi;
Bucura-te, candela nestinsa a credintei ortodoxe;
Bucura-te, margaritarul de mare pret al dreptei credinte;
Bucura-te, calauza înteleapta a pastorilor sfintiti prin harul preotiei;
Bucura-te, preasfintite slujitorule al harului Sfântului Duh;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul al 11-lea:

Sfintele tale moaste nenumarate faceri de bine au revarsat, prin darul lui Dumnezeu, veacuri de-a rândul, dar vitregia vremurilor a facut ca acest odor de mare pret al credintei noastre sa fie tainuit pentru oarecare timp, apoi, pentru a noastra mângâiere, bucurie si folosinta, sufleteasca si trupeasca, iarasi s-au aflat, pentru care mila a lui Dumnezeu pentru noi, împreuna cu tine îi cântam: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Desi au fost ascunse pentru credinciosi, oarecare timp, sfintele tale moaste, totusi a ramas amintirea facerilor tale de bine în inimile lor din neam în neam, pentru care laude ca acestea aducem tie;
Bucura-te, doctorul bolnavilor care lesne dai vindecari cu darul lui Dumnezeu;
Bucura-te, învatatorul înfrânarii;
Bucura-te, întaritorul postitorilor;
Bucura-te, preacuvioase parinte ierarhe;
Bucura-te, vorbitorule cu îngerii;
Bucura-te, ca ai slujit lepadat cu totul de cele ale lumii trecatoare;
Bucura-te, ca nefurata si nestricacioasa comoara ti-ai agonisit în cer;
Bucura-te, ca cele pamântesti lepadându-le, cele ceresti ai dobândit;
Bucura-te, visteria milei lui Dumnezeu;
Bucura-te, împreuna locuitorule cu îngerii în cer;
Bucura-te, cununa Bisericii;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul al 12-lea:

Cetatea Radautilor întarire în credinta si alinare în necazuri pururea te are pe tine, sfinte Ierarhe Leontie, pentru care cânta neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Neamuri straine de credinta si de tara punând stapânire pe pamântul românesc nu au putut abate de la dreapta credinta pe fiii Bisericii noastre stramosesti, avându-te pe tine, sfinte Ierarhe Leontie, ocrotitor si întarire neclintita, pentru care laude ca acestea aducem tie:
Bucura-te, a noastra tarie sufleteasca;
Bucura-te, zidul cel neclintit al credintei noastre ortodoxe;
Bucura-te, a noastra binecuvântare;
Bucura-te, grabnic ajutatorule;
Bucura-te, a Radautilor cununa;
Bucura-te, a Bucovinei lauda;
Bucura-te, împreuna rugator cu Daniil Sihastrul si Binecredinciosul Voievod Stefan cel Mare si Sfânt;
Bucura-te, ierarhul cel prea ales al lui Dumnezeu;
Bucura-te, parintele nostru duhovnicesc;
Bucura-te, odraslirea preacurata a Duhului Sfânt pe pamântul Bucovinei;
Bucura-te, ca prin rugaciunile tale în dreapta credinta ne pastram;
Bucura-te, ca prin rugaciunile tale pe vrajmasii vazuti si nevazuti îi biruim;
Bucura-te, cununa Bisericii noastre stramosesti;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul al 13-lea:

O, preacuvioase parinte Ierarhe Leontie, cununa Bisericii lui Hristos si lauda credintei noastre stramosesti, izbaveste-ne din orice primejdie si roaga pe milostivul Dumnezeu sa pastreze pe toti fiii neamului nostru românesc în dreapta credinta, în unirea dragostei si taria nadejdii împlinirii dorintei noastre sfinte de a trai în pace împreuna, multumind pururea lui Dumnezeu pentru toate si cântându-I: Aliluia. (Acest Conduc se zice de trei ori.

Apoi se zice Icosul 1 si Condacul 1).

Rugaciune:

Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie, primeste smerita noastra rugaciune, precum Mântuitorul a primit cei doi bani ai vaduvei, si cere pentru noi dar si putere, ca toate poftele trupesti calcând, sa vietuim în buna cinstire si curatie, agonisind iertare de pacate si trecere fara primejdie în ceasul mortii, si când vom trece noi întru nadejdea Învierii spre viata de veci, pururea sa ne desfatam de preafericita fata a lui Dumnezeu Celui în Treime închinat si slavit, Tatal, Fiul si Sfântul Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

*

1
Acatistul Sfântului Ierarh Ioan Maximovici facatorul de minuni al vremurilor noastre arhiepiscop de Shanghai, Bruxelles si San Francisco (proslavit în 1994 la San Francisco de catre biserica rusa din afara Rusiei, sarbatorit în data de 19 iunie / 2 iulie)

Dupa rugaciunile începatoare se zic:

Condacul 1:

Alesule facator de minuni si slujitorule credincios al lui Hristos, care lumii întregi reversi mirul cel de mult pret al inspiratiei duhovnicesti si multimea minunilor tale. Noi cu dragoste te laudam si-ti cântam tie aces-tea: Bucura-te, sfinte ierarhe Ioane, facatorule de minuni al vremurilor din urma!

Icosul 1:

Ca un înger trimis de catre Creatorul a toata faptura, aparut-ai în aces-te timpuri, ca prin mila lui Dumnezeu sa te îngrijesti de pamânteni. Va-zând frumusetea virtutilor tale, preafericite Ioane, asa îti strigam:
Bucura-te, caci de mic copil cu evlavie ai fost împodobit;
Bucura-te, cel ce cu frica si cutremur voia lui Dumnezeu o ai împlinit;
Bucura-te, cel ce în tainice virtuti harul dumnezeiesc l-ai aratat;
Bucura-te, ascultator din departare al celor aflati în suferinta;
Bucura-te, grabnic ajutator plin de iubire pentru aproapele tau si pen-tru mântuirea lui;
Bucura-te, bucuria tuturor celor ce în rugaciune se îndreapta catre tine cu grabire;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Ioane, parintele nostru, facatorule de minuni al vremurilor din urma!

Condacul al 2:

Vazând revarsarea îmbelsugata a virtutilor tale, Sfinte Ierarhe slavite Ioane, ca un izvor de viata datator cu minunile tale ne adapi pe noi, cei ce strigam cu credinta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2:

De Dumnezeu înteleptite Ioane, cel ce plin ai fost si de teologhisire. În tine cunostinta de Dumnezeu a izvorât din nou, împreuna cu milostivirea fata de omenirea patimitoare. Pentru aceea, învata-ne si pre noi sa-L cu-noastem pre Dumnezeu Cel Adevarat si cu umilinta sa-ti cântam:
Bucura-te, scut neclintit al adevaratei Ortodoxii;
Bucura-te, vas de mult pret al darului Duhului Sfânt;
Bucura-te, dreptule acuzator al necredintei si falselor învataturi;
Bucura-te, plinitor sârguincios al dumnezeiestilor porunci;
Bucura-te, ascet veghetor ce nu dormeai niciodata;
Bucura-te, pastor grijuliu al turmei lui Hristos;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Ioane, parintele nostru, facatorule de minuni al vremurilor din urma!

Condacul al 3:

Prin puterea dumnezeiescului har, parinte milostiv ai fost pentru orfani si dascal bun pentru cei tineri, crescându-i în frica lui Dumnezeu si prega-tindu-i pentru slujirea lui Dumnezeu. Pentru aceea, fiii tai duhovnicesti se îndreapta catre tine, cântându-I cu multumire lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3:

Cu adevarat te-ai învrednicit, parinte Ioane, sa fii preamarit de corurile ceresti, caci nici unul dintre pamânteni nu poate sa descrie maretia fapte-lor tale. Noi însa, daruindu-I lui Dumnezeu tot ce avem mai bun, tie aces-tea-ti cântam:
Bucura-te, cel ce prin rugaciune necontenita pe fiii tai ai acoperit;
Bucura-te, pazitorul turmei tale cu semnul Sfintei Cruci;
Bucura-te, caci prin iubirea ta nemarginita, toate popoarele si toate semintiile ai cuprins;
Bucura-te, luminator stralucit si iubitor de toti;
Bucura-te, chip al blândetii duhovnicesti;
Bucura-te, dulce mângâietor al celor lipsiti si deznadajduiti;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Ioane, parintele nostru, facatorule de minuni al vremurilor din urma!

Condacul al 4:

Coplesiti de multimea faptelor tale evlavioase si pline de dragoste, nu stim cum sa te laudam mai cu vrednicie, o fericite Ioane! Caci ai ajuns pâna la capatul lumii, propovaduind Evanghelia si salvându-i pre ceilalti din întuneric. Pentru aceea, multumindu-I lui Dumnezeu pentru lucrarile tale apostolesti, sa-I strigam: Aliluia!

Icosul al 4:

Oamenii credinciosi de pretutindeni, contemplând viata ta, s-au mirat de minunile tale descoperite din mila lui Dumnezeu chiar în acest veac de apoi. De asemenea, si noi ne minunam de slava lui Dumnezeu aratata prin tine si cu frica strigam:
Bucura-te, invatatorul celor afundati în bezna necredintei;
Bucura-te, cel ce ai condus poporul tau din Extremul Orient în Occident;
Bucura-te, fantana de miracole revarsata de Dumnezeu;
Bucura-te, cel ce cu iubire si rabdare indreptezi pre cei rataciti;
Bucura-te, grabnica alinare a celor ce se caiesc de pacatele lor;
Bucura-te, calauzitor al celor ce inainteaza pre calea cea dreapta;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Ioane, parintele nostru, facatorule de minuni al vremurilor din urma!

Condacul al 5:

Ca o raza de lumina divina te-ai aratat, fericite Ioane, furtunile cele aprige împrastiindu-le, iar pe cei aflati pre insula, de vârtejurile primejdi-oase prin rugaciuni pazindu-i si cu semnul crucii îngradindu-i. Pazeste-ne si pe noi, cei te cheama în ajutor si învata-ne cu îndraznire sa-I cântam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5:

Toti cei care s-au învrednicit de puternicul tau ajutor, fericite Ioane, în necazuri si întâmplari te-au vazut, ca pe un îndraznet mijlocitor înaintea Tronului dumnezeiesc si grabnic ajutator la nevoie. Pentru aceea si noi nadajduim catre mijlocirea ta înaintea lui Dumnezeu, strigând catre tine:
Bucura-te, gonitorul stihiilor celor primejdioase;
Bucura-te, cel ce prin rugaciunile tale ne izbavesti din nevoi;
Bucura-te, pururea datatorule de pâine celor flamânzi;
Bucura-te, cel ce pregatesti belsug de bunatati celor sarmani;
Bucura-te, mângâietorul celor ce zac în mizerie;
Bucura-te, izbavitorul atâtor suflete sortite pieirii;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Ioane, parintele nostru, facatorule de minuni al vremurilor din urma!

Condacul al 6:

O, Sfinte Ierarhe Ioane, ca un nou Moise gângav te-ai aratat, scotând poporul tau din robie. Izbaveste-ne si pe noi din prinsoarea pacatului si din cursa vrajmasului mântuirii noastre, ca sa strigam catre Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6:

O, bunule Pastor! Bucura-te, caci ai stralucit prin rugaciunile tale fier-binti si ai savârsit imposibilul, reusind sa convingi autoritatile lumii aces-teia sa se îndure de cei pastoriti de tine. Pentru aceea si noi împreuna cu ei multumind, îti cântam:
Bucura-te, sprijin de nadejde celor ce te cheama cu staruinta;
Bucura-te, cel ce izbavesti de moartea cea nedreapta;
Bucura-te, cel ce pazesti de cleveteala si calomnii;
Bucura-te, aparatorul celor nevinovati de catuse;
Bucura-te, cel ce respingi atacul pagânilor;
Bucura-te, cel ce nimicesti minciuna si descoperi adevarul;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Ioane, parintele nostru, facatorule de minuni al vremurilor din urma!

Condacul al 7:

Dorind cu înflacarare a-i proslavi pe Sfintii din vechime ai Apusului înstrainat de adevar, tu ai restabilit cinstirea lor în Biserica Ortodoxa, o iubitorule al preacuviosilor Rasaritului si Apusului! În Ceruri salasluind acum împreuna cu ei, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, cei care-I cân-tam pe pamânt lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7:

Nou cuvios ales al lui Dumnezeu vazându-te, aparut-ai în aceste vre-muri din urma, împreuna cu Sfintii Ierarhi ai vechii Galii. Si, precum unul dintre acestia, ai însufletit turma ta a pastra Credinta Ortodoxa, asa cum o marturiseau si ei odinioara în Apus. Pentru aceea, ajuta-ne sa ramânem în adevarata credinta si pe noi, cei ce-ti cântam tie unele ca acestea:
Bucura-te, noule Martine, prin înfrânarea, nevointele si minunile tale;
Bucura-te, noule Ghermane, prin marturisirea credintei Ortodoxe;
Bucura-te, noule Ilarie, prin dumnezeiasca teologhisire;
Bucura-te, noule Grigorie, prin cinstirea si proslavirea cuviosilor lui Dumnezeu;
Bucura-te, noule Fauste, prin dragostea ta nobila si prin râvna cea mo-nahiceasca;
Bucura-te, noule Cezarie, prin pastrarea cu strictete a canoanelor dum-nezeiestii Biserici;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Ioane, parintele nostru, facatorule de minuni al vremurilor din urma!

Condacul al 8:

Stranie minune vedem la sfârsitul vietii tale, mult patimitorule Sfinte Ioane. Caci trimis fiind în Lumea Noua, ca sa propovaduiesti acolo cresti-nismul primelor veacuri, ai suferit prigoana, fiindca ai dorit sa ramâi drept, pregatindu-ti sufletul pentru Împaratia cereasca. Mirându-ne acum de rabdarea si de suferintele tale, cu multumire strigam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8:

Lucratorule desavârsit în via lui Hristos, cel ce n-ai cunoscut odihna pâna la sfârsitul vietii tale trudnice, ajuta-ne si noua, nevrednicilor, în lucrarile noastre sa ramânem credinciosi pâna la sfârsit lui Dumnezeu. Pentru aceea, si noi te laudam, minunate Ioane, cuviosul lui Dumnezeu, cântându-ti asa:
Bucura-te, cel ce ai rabdat pâna la sfârsit, dobândind mântuirea;
Bucura-te, ca te-ai învrednicit a muri în fata icoanei Maicii Domnului;
Bucura-te, pastrator credincios al credintei, în mijlocul prigoanei celei nedrepte;
Bucura-te, ca bun pastor al turmei fiind, moartea o ai primit, ca un ierarh cârmuitor, sezând;
Bucura-te, ca dupa moarte, prin miraculoasa ta întoarcere, turma ti-ai consolat;
Bucura-te, savârsitorul multor minuni pentru cei ce alearga la racla ta, cu credinta si cu dragoste;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Ioane, parintele nostru, facatorule de minuni al vremurilor din urma!

Condacul al 9:

Toata firea îngereasca s-a bucurat de înaltarea sufletului tau la Ceruri. Pentru aceea, si noi mirându-ne de minunile tale faptuite pre pamânt si descoperite prin lucrarea Sfântului Duh, lui Dumnezeu Îi cântam: Aliluia!

Icosul al 9:

Ritorii cei mult vorbitori nu pot descrie asprimea Sfintei tale vieti, dreptule parinte Ioane, lacas Sfintit al lui Dumnezeu, Celui de necuprins. O, ce minunata aratare dumenezeiasca, descoperita în veacul nostru putin credincios! Pentru aceea, necontenit, cu mare glas te marim, cântându-ti acestea:
Bucura-te, palat al dumnezeiestilor porunci;
Bucura-te, mica si firava adapostire, în care a încaput frumusetea laca-surilor îngeresti;
Bucura-te, scara prin care lesne urcam la Ceruri;
Bucura-te, liman în care toate suferintele îsi afla grabnic vindecare;
Bucura-te, camara tainica a rugaciunii statornice;
Bucura-te, templu luminat de Duhul Sfânt;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Ioane, parintele nostru, facatorule de minuni al vremurilor din urma!

Condacul al 10-lea:

Lumea voind s-o mântuiasca, izbavitorul tuturor trimis-a un nou Sfânt printre noi, chemându-ne astfel prin el din adâncurile sumbre ale pacatu-lui. Auzind aceasta chemare a ta la pocainta, noi, cei saraci în virtuti, lui Dumnezeu Îi cântam: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Zid esti tuturor celor ce alearga catre cereasca ta mijlocire, parinte Ioane. Pentru aceasta, îngradeste-ne si pe noi de atacurile demonilor si ne izbaveste de suferinte, napaste si nevoi pe noi, cei ce cu credinta strigam catre tine:
Bucura-te, vederea celor orbi sufleteste;
Bucura-te, caci prin puterea rugaciunii, ai întors la viata pe cei aflati în agonie;
Bucura-te, cel ce pazesti de razvratire si de razboiul cel dintre noi;
Bucura-te, roua salvatoare celor ce pier în vapaia deznadejdii;
Bucura-te, parinte binevoitor al celor însingurati si parasiti;
Bucura-te, dascal Sfânt al celor ce cauta Adevarul;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Ioane, parintele nostru, facatorule de minuni al vremurilor din urma!

Condacul al 11-lea:

Viata ta fericite Ioane, a fost ca un imn închinat Preasfintei Treimi, în-cercându-i pe toti prin gândurile, cunostintele si faptele tale minunate. Fiindca ai talmacit cu atâta întelepciune poruncile adevaratei credinte, calauzindu-ne cu credinta, nadejde si dragoste, lui Dumnezeu Unul în Treime sa-I cântam: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Luminator stralucit al Ortodoxiei ai fost pentru cei aflati în întunericul necunostintei, o pastorule ales al turmei lui Hristos. Asa si dupa adormi-rea ta, celor nestiutori le dezvalui adevarul, luminând sufletele credincio-silor, care aduc aceasta cântare:
Bucura-te, luminare a celor necredinciosi cu dumnezeiasca întelepciu-ne;
Bucura-te, curcubeu al pasnicei bucurii pentru cei blânzi si umili;
Bucura-te, tunet înfricosator pentru cei ce staruie în pacat;
Bucura-te, fulger ce lovesti în eresuri;
Bucura-te, stâlp al dogmelor Ortodoxe;
Bucura-te, torent de gânduri dumnezeiesti;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Ioane, parintele nostru, facatorule de minuni al vremurilor din urma!

Condacul al 12-lea:

Harul pe care l-ai primit de la Dumnezeu, revarsându-l cu darnicie asu-pra noastra, pe acesta cu evlavie recunostinta îl primim noi toti, cei ce alergam catre atotputernica ta mijlocire. O, prealaudate parinte Ioane, proslavind minunile tale, lui Dumnezeu sa-I cântam: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Înaltând imnuri de lauda catre Domnul, corul ceresc se bucura, ca El n-a uitat aceasta lume decazuta si necredincioasa, aratându-si vointa Sa atotputernica în tine, blândul si umilul Sau slujitor. O, prealaudate parin-te Ioane, cu toti Sfintii minunându-ne, ne închinam tie si te cinstim asa:
Bucura-te, noule astru ce stralucesti în Ceruri;
Bucura-te, noule profet, trimis mai înainte de asaltul final al celui rau;
Bucura-te, noule Iona, care proorocesti pieirea drept urmare a pacate-lor;
Bucura-te, noule Botezator, care îi chemi pe toti la rugaciune si pocain-ta;
Bucura-te, noule Pavele, cel ce ai îndurat toate greutatile propovaduirii Evangheliei;
Bucura-te, noule apostole, propovaduitorul credintei celei pline de fru-musete;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Ioane, parintele nostru, facatorule de minuni al vremurilor din urma!

Condacul al 13-lea:

O, Prealuminate si preaminunate cuvios al lui Dumnezeu, Ierarhe Ioane, parintele nostru, mângâierea tuturor celor scârbiti, primeste acum prinosul rugaciunii noastre si roaga-te catre Domnul sa ne izbaveasca de focul gheenei prin mijlocirea ta cea bineplacuta lui Dumnezeu, caci tu singur dupa moarte ai zis: “Spuneti-le oamenilor: desi am murit, sunt viu”. Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zice iarasi Icosul 1:

Ca un înger trimis de catre Creatorul a toata faptura, aparut-ai în aces-te timpuri, ca prin mila lui Dumnezeu sa te îngrijesti de pamânteni. Va-zând frumusetea virtutilor tale, preafericite Ioane, asa îti strigam:
Bucura-te, caci de mic copil cu evlavie ai fost împodobit;
Bucura-te, cel ce cu frica si cutremur voia lui Dumnezeu o ai împlinit;
Bucura-te, cel ce în tainice virtuti harul dumnezeiesc l-ai aratat;
Bucura-te, ascultator din departare al celor aflati în suferinta;
Bucura-te, grabnic ajutator plin de iubire pentru aproapele tau si pen-tru mântuirea lui;
Bucura-te, bucuria tuturor celor ce în rugaciune se îndreapta catre tine cu grabire;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Ioane, parintele nostru, facatorule de minuni al vremurilor din urma!

si Condacul 1:

Alesule facator de minuni si slujitorule credincios al lui Hristos, care lumii întregi reversi mirul cel de mult pret al inspiratiei duhovnicesti si multimea minunilor tale. Noi cu dragoste te laudam si-ti cântam tie aces-tea: Bucura-te, sfinte ierarhe Ioane, facatorule de minuni al vremurilor din urma!

Rugaciune catre Sfântul Ierarh Ioan Facatorul de minuni al vremurilor din urma:

O, Sfinte Ierarhe Ioane, parintele nostru, bunule pastor si tainicule va-zator al sufletelor omenesti! Acum te rogi înaintea Prestolului dumneze-iesc, precum singur ai zis: “Desi am murit, sunt viu”. Roaga-L pe Dumnezeu Cel Atotmilostiv sa ne daruiasca iertare de pacate, ca sa ne recapatam puterea duhovniceasca, sa scapam de amaraciunea acestei lumi si sa strigam catre Domnul, ca sa ne dea smerenie si inspiratie duhovni-ceasca, cuget dumnezeiesc si duh evlavios în toate caile noastre. Tu care ai fost ocrotitor milostiv al orfanilor si îndrumator încercat pe pamânt, fii acum calauza si pentru noi, ca un nou Moise, iar în discordiile bisericesti povata atotcuprinzatoare a lui Hristos. Asculta plângerea tinerilor des-cumpaniti si de îndracire cuprinsi; scutura lâncezeala plictiselii abatuta asupra pastorilor, slabiti de atacurile lumii acesteia si care zac tintuiti de duhul toropelii zadarnice. Cu lacrimi te rugam pe tine, o, închinatorule înflacarat, vino si la noi, cei care în negura patimilor suntem afundati, asteptand îndrumarile tale parintesti. Lumineaza-ne cu lumina neînserata unde te afli tu acum, rugându-te pentru fiii tai, împrastiati pe toata supra-fata pamântului, dar îndreptati cu iubirea lor plapânda catre lumina, acolo unde salasluieste Hristos, Dumnezeul nostru, Caruia I se cuvine cinstea si Împaratia, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin!

*

1

Acatistul Binecredinciosului Voievod al Moldovei Stefan cel Mare si Sfânt (2 iulie)

Condacul 1:

Aparatorului crestinatatii, Binecredinciosului Voievod al Moldovei, celui care cu dreptate si cu dragoste a cârmuit poporul încredintat lui de Dumnezeu, pilduitorului smereniei crestine si al iertarii celor ce i au facut rau, celui cinstit si iubit ca un parinte, slavitului Voievod sa-i strigam: Bucura-te, Sfinte Stefane, Binecredincios Voievod si aparator al crestinatatii!

Icosul 1:

Din pruncie ai fost crescut de parintii tai în dragostea de neam si credinta stramoseasca, iar la vârsta „barbatului desavârsit” rânduit ai fost de Dumnezeu sa conduci Tara Moldovei. Pentru aceasta sfintitul între ierarhi, mitropolitul Teoctist, la locul numit Dreptate domnitor te-a uns, cu care împreuna glasuim:
Bucura-te, ca din copilarie ai iubit buna podoaba a casei lui Dumnezeu;
Bucura-te, ctitorul multor biserici din Tara Moldovei;
Bucura-te, ca si în Transilvania si Muntenia ai zidit locasuri sfinte;
Bucura-te, ca prin acestea ai întarit constiinta unitatii de neam si credinta;
Bucura-te, ca manastirea Zograful ai ctitorit-o cu multa dragoste crestineasca;
Bucura-te, cel ce cu aleasa darnicie ai impodobit sfintele biserici;
Bucura-te, ca prin aceasta Dumnezeu ti-a sfintit viata;
Bucura-te, ca prin înaltarea de biserici si manastiri ai întarit credinta ortodoxa;
Bucura-te, ca prin zidirea lor ai adus lauda si multumire lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca prin acestea pilda te-ai facut cârmuitorilor de tara;
Bucura-te, ca vechimea credintei vestita noua de Sfântul Apostol Andrei ai dovedit-o prin faptele tale;
Bucura-te, ca a o pazi pe aceasta si pe noi ne-ai învatat;
Bucura-te, Sfinte Stefane, Binecredincios Voievod si aparator al crestinatatii!

Condacul al 2-lea:

Împodobind sfintele locasuri cu daruri prea alese biserica nefacuta de mâna ti-ai pregatit în ceruri, unde acum te veselesti si cu îngerii împreuna glasuiesti cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Vazând primejduita credinta crestineasca de pagânatatea otomana, te-ai aprins si mai mult de râvna apararii ei, cerând ajutor de la Dumnezeu si luând ca mijlocitori pe sfinti; pentru aceea cu bucurie strigam:
Bucura-te, ca indraznet si iscusit ai luptat cu dusmanii credintei ortodoxe;
Bucura-te, ca Dumnezeu te-a înteleptit si ti-a dat putere în luptele pe care le-ai purtat;
Bucura-te, ca sfintii mari mucenici Procopie si Dimitrie te-au întarit în lupte;
Bucura-te, ca Sfântul Mare Mucenic Gheorghe pururea ti-a fost ocrotitor;
Bucura-te, ca ai rânduit ca icoana acestui mare mucenic sa fie zugravita pe steagurile vitejei tale ostiri;
Bucura-te, ca pe acest mucenic ocrotitor Mitropoliei Moldovei l-ai asezat;
Bucura-te, ca prin mijlocirea acestor sfinti ai biruit pe vrajmasi;
Bucura-te, ca în toate cu puterea lui Dumnezeu ai fost biruitor;
Bucura-te, ca de primejdia mortii în lupta nu te-ai spaimântat;
Bucura-te, ca în lupte pe ostasi ai imbarbatat;
Bucura-te, aparatorul crestinatatii;
Bucura-te, nebiruit ostas al lui Hristos;
Bucura-te, Sfinte Stefane, Binecredincios Voievod si aparator al crestinatatii!

Condacul al 3-lea:

Cunoscând ca întreaga crestinatate era în primejdie, ai vestit aceasta si celorlalti conducatori crestini, cerându-le ajutorul; dar ei fiind neputinciosi cu sufletul si slabi în credinta, te-au lasat singur în aceasta lupta, iar tu întarit fiind de Dumnezeu ai biruit si ai cântat: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Fiind încredintat ca Dumnezeu te va ajuta sa biruiesti, ti-ai imbarbatat ostenii cu pilda curajului tau si apoi i-ai rasplatit dupa dreptate, pentru care unele ca acestea glasuim:
Bucura-te, întelepte Voievod ca în toate cu frica de Dumnezeu ai lucrat;
Bucura-te, ca ai rasplatit pe cei ce s-au jertfit pentru credinta si neam;
Bucura-te, ca milostenia i-ai invatat pe cei bogati;
Bucura-te, ca îndreptarea celor potrivnici cu rabdare ai asteptat o;
Bucura-te, ca celor rai le-ai stat impotriva;
Bucura-te, ca pe cei vinovati cu întelepciune i-ai judecat;
Bucura-te, ca pe tatarul Oana si pe altii i-ai iertat;
Bucura-te, ca pe Mihu de moarte l-ai izbavit;
Bucura-te, ca si altora te-ai aratat îndurator;
Bucura-te, ca prin acestea ai împlinit porunca iubirii de vrajmasi;
Bucura-te, ca în toate milostiv te-ai dovedit;
Bucura-te, ca pe vrajmasi la pace i-ai chemat;
Bucura-te, Sfinte Stefane, Binecredincios Voievod si aparator al crestinatatii!

Condacul al 4-lea:

Cunoscând pe dusmanii tarii si ai Bisericii lui Hristos, i-ai biruit si lui Dumnezeu ai cântat: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Înconjurat fiind de multimea potrivnicilor de alt neam, ai înteles ca numai Dumnezeu te poate ajuta; drept aceea te-ai silit sa-i faci voia Lui. Pentru aceasta ai luat ca rugator catre Dumnezeu si povatuitor duhovnicesc pe Sfântul Daniil Sihastrul, pentru care aducem laude ca acestea:
Bucura-te, iubitorule al sihastrilor;
Bucura-te, fiu duhovnicesc preaiubit al Cuviosului Daniil;
Bucura-te, ca pe Sfântul Daniil cu dragoste l-ai ascultat;
Bucura-te, ca prin învataturile sale ti-ai luminat cugetul;
Bucura-te, cinstitorule al tuturor calugarilor;
Bucura-te, ca rugaciunilor acestora te-ai încredintat;
Bucura-te, ca tu pe acestia pentru frumusetea vietii duhovnicesti i-ai cinstit;
Bucura-te, ca toate cele de trebuinta lor le-ai daruit;
Bucura-te, ca prin sfintele tale rugaciuni te-ai întarit în lupte;
Bucura-te, ca în luptele tale cu dusmanii, voia lui Dumnezeu ai împlinit;
Bucura-te, ca prin ele ai aparat tara, dreapta credinta si intreaga crestinatate;
Bucura-te, întâiule între voievozii neamului;
Bucura-te, Sfinte Stefane, Binecredincios Voievod si aparator al crestinatatii!

Condacul al 5-lea:

Manastirile ctitorite de tine, slavite Stefane, au devenit adevarate vetre de evlavie a credintei noastre ortodoxe si candele luminoase ale cunoasterii lui Dumnezeu, iar prin cuvintele Sfintilor Parinti ai Bisericii strabune am învatat sa cântam neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Sa priveghem si sa ne rugam ca sa nu cadem în ispita, ne-a invatat Dumnezeul mântuirii noastre, iar Apostolul Pavel a zis sa ne rugam neîncetat; învataturi pe care tu în minte si în inima le-ai pus, pentru care laude ca acestea aducem tie:
Bucura-te, iubitorule al rugaciunii;
Bucura-te, ca rugaciunea ta cu multa râvna si dragoste ai savârsit o;
Bucura-te, ca prin post si rugaciune te-ai desavârsit;
Bucura-te, ca prin acestea pe vrajmasii vazuti si nevazuti i-ai biruit;
Bucura-te, ca prin astfel de virtuti ai cunoscut mai bine pe Dumnezeu;
Bucura-te, statornic rugator pentru cei vii si pentru cei adormiti;
Bucura-te, ca prin evlavie ti-ai curatit sufletul;
Bucura-te, ca prin credinta si fapte bune bucurie duhovniceasca ai dobândit;
Bucura-te, ca împreuna cu mosii si stramosii nostri te-ai aprins de dragostea pentru Hristos;
Bucura-te, ca prin post si rugaciune ti-ai agonisit smerenie;
Bucura-te, ca prin acestea sufletul ti-ai luminat;
Bucura-te, ca primind cu vrednicie Sfintele Taine cu Hristos te-ai unit;
Bucura-te, Sfinte Stefane, Binecredincios Voievod si aparator al crestinatatii!

Condacul al 6-lea:

Stiind ca diavolii si slujitorii lui sunt biruiti, mai ales, cu postul si cu rugaciunea, la acestea ai alergat pururea cu umilinta si credinta, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Iubind statornic pe Hristos, pururea te-ai îndreptat cu crestineasca dragoste catre cei din nevoi, pentru care graim unele ca acestea:
Bucura-te, ajutatorul celor saraci;
Bucura-te, ca pe ei i-ai iubit pentru dragostea lui Hristos;
Bucura-te, ca i-ai ocrotit de lacomia celor prea bogati;
Bucura-te, ca multe familii tinere ai ajutat;
Bucura-te, ca milosteniile tale bucurie au adus celor saraci;
Bucura-te, ca miluirea saracilor scara catre cer ti s-a facut;
Bucura-te, ca rugaciunea si postul cu milostenia le-ai unit;
Bucura-te, ca milostenie facând, iconom credincios al darurilor lui Dumnezeu te-ai aratat;
Bucura-te, ca prin bogatiile pamântesti, cele duhovnicesti ai agonisit;
Bucura-te, ca împartind cele stricacioase si trecatoare, cele nestricacioase si vesnice ai agonisit;
Bucura-te, învatatorule al milei si prietenul saracilor;
Bucura-te, ca nu ti-ai lipit inima de bogatiile pamântesti;
Bucura-te, Sfinte Stefane, Binecredincios Voievod si aparator al crestinatatii!

Condacul al 7-lea:

Iubitor de Dumnezeu fiind, iertare celor osânditi le-ai daruit, iar cei miluiti de dragostea ta au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Din pricina neascultarii, stramosii neamului omenesc au fost scosi din rai, iar tu, prin smerenie si ascultare, cununi de biruinta în Hristos ai dobândit; pentru care cu bucurie cântam:
Bucura-te, pilduitorul smereniei;
Bucura-te, ca prin ea ai surpat uneltirile diavolului;
Bucura-te, ca prin ea ti-ai facut din dusmani prieteni;
Bucura-te, ca prin smerenie spre cele ceresti te-ai înaltat;
Bucura-te, ca biruintele tale lui Hristos le-ai datorat;
Bucura-te, ca înfrângerile tale, certare de la Dumnezeu le-ai socotit;
Bucura-te, ca prin acestea te-ai pazit de duhul mândriei;
Bucura-te, ca prin smerenie ai rusinat pe cel potrivnic;
Bucura-te, ca tara si Biserica neamului prin jertfa ta s-au întarit;
Bucura-te, ca pentru smerenia ta Dumnezeu ti-a dat darul întelepciunii;
Bucura-te, ca smerindu te, ti-ai pus toata încrederea în Dumnezeu;
Bucura-te, ca smerenia ti-a fost cumpana dreapta în cârmuirea tarii;
Bucura-te, Sfinte Stefane, Binecredincios Voievod si aparator al crestinatatii!

Condacul al 8-lea:

Tara si credinta le-ai aparat cu barbatie, împreuna cu credinciosii tai osteni, din dragoste pentru Hristos, Caruia cu evlavie îi cântam: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

„Veniti la Mine toti cei osteniti si împovarati si Eu va voi odihni pe voi”, a zis Domnul, iar apostolul graieste: „prin multe necazuri se cade noua sa intram în Împaratia lui Dumnezeu”; la aceste cuvinte tu, slavite Stefane, luând aminte, crucea vietii tale ti-ai purtat-o cu vrednicie crestineasca, pentru care noi îti aducem laude ca acestea:
Bucura-te, vrednicul ostas al lui Hristos;
Bucura-te, ca necazurile vietii tale cu rabdare le-ai îndurat;
Bucura-te, ca moartea celor patru copii nu ti-a slabit dragostea pentru Hristos;
Bucura-te, ca prin aceste necazuri ai înteles vremelnicia vietii pamântesti;
Bucura-te, ca prin acestea te-ai întarit în credinta;
Bucura-te, ca crucea data tie de Hristos Domnul nostru
cu vrednicie, o, ai purtat;
Bucura-te, ca jugul vietii bun si usor l-ai socotit;
Bucura-te, ca înfrânt fiind, n-ai deznadajduit;
Bucura-te, ca sfaturile mamei tale le-ai urmat si glia si credinta le-ai aparat;
Bucura-te, ca primejdiile nu te-au spaimântat;
Bucura-te, ca îndurând multe necazuri, lui Iov te-ai asemanat;
Bucura-te, pilduitorule al rabdarii;
Bucura-te, Sfinte Stefane, Binecredincios Voievod si aparator al crestinatatii!

Condacul al 9-lea:

Fiind ranit în lupta de la Chilia, ai rabdat durerile pâna la sfârsitul vietii, cu tarie crestina, gândindu-te pururea la suferintele Mântuitorului pe Cruce, Caruia neîncetat ai cântat: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Stapânit fiind de credinta în Înviere, n-ai slabit în dragostea fata de cei adormiti, ci, cu osârdie, i-ai cinstit prin fapte crestinesti, pentru care te laudam zicând:
Bucura-te, fiu binecinstitor al parintilor care te-au nascut;
Bucura-te, cinstitorule al mosilor si stramosilor din care ai odraslit;
Bucura-te, ca mormintele lor le-ai împodobit;
Bucura-te, ca prin aceasta ai aratat dragostea ta fata de ei;
Bucura-te, ca prin aceasta ai marturisit dreapta credinta;
Bucura-te, ca nedespartit de ei ai ramas prin rugaciunile tale;
Bucura-te, ca pilda de cinstire a inaintasilor te-ai facut;
Bucura-te, ca prin faptele tale credinta în Învierea celor morti ai dovedit;
Bucura-te, podoaba celor adormiti;
Bucura-te, mângâierea noastra în Ziua Judecatii;
Bucura-te, ca pe stramosi i-ai avut pururea povatuitori;
Bucura-te, tarie a credintei;
Bucura-te, Sfinte Stefane, Binecredincios Voievod si aparator al crestinatatii!

Condacul al 10-lea:

Cinstirea ostenilor cazuti în lupta pentru neam si credinta, ai dovedit-o asezând osemintele lor la temelia bisericii Manastirii Razboieni, ca pe niste sfinte moaste; pentru care, împreuna cu ei, ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Deschizându-ti inima la cuvintele apostolesti: „Pentru mine viata este Hristos si moartea un câstig”, pururea ai cugetat la ceasul mortii, pentru care îti aducem laude ca acestea:
Bucura-te, ca totdeauna ai avut în suflet gândul mortii;
Bucura-te, ca prin aceasta ai luat aminte la Înfricosata Judecata a lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca te-ai pregatit pentru a da raspunsul cel bun;
Bucura-te, ca moartea stramutare la cele vesnice, o, ai socotit;
Bucura-te, ca pentru aceasta ai zidit biserica Manastirii Putna;
Bucura-te, ca moartea nu te-a înfricosat;
Bucura-te, cel ce ai înteles vremelnicia acestei vieti;
Bucura-te, ca prin trecerea ta la cele vesnice nu ne-ai parasit;
Bucura-te, ca testament sfânt ai lasat urmasilor;
Bucura-te, ca Moldovei urmasi vrednici ai lasat;
Bucura-te, ca si acestia ctitorii sfinte au înaltat;
Bucura-te, ca prin rugaciunile tale i-ai ocrotit;
Bucura-te, Sfinte Stefane, Binecredincios Voievod si aparator al crestinatatii!

Condacul al 11-lea:

Stramutându-te la lacasurile de veci, rugator neîncetat catre Dumnezeu te-am aflat, pentru care, împreuna cu tine, îi cântam: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Iubind pe Hristos, frumusetea si adevarul credintei ai propovaduit, pentru care graim:
Bucura-te, pururea propovaduitor al credintei ortodoxe;
Bucura-te, ocrotitorul ctitoriilor tale;
Bucura-te, ca în aceste sfinte lacasuri la rugaciune stând, împreuna cu tine pe Hristos Îl preamarim;
Bucura-te, ca prin acestea se întareste unitatea credintei ortodoxe;
Bucura-te, ctitorul manastirilor Putna si Voronet;
Bucura-te, ziditorul bisericii Manastirii Neamt;
Bucura-te, fondatorul Manastirii Razboieni;
Bucura-te, întemeietorul multor manastiri si biserici;
Bucura-te, mare ctitor al Moldovei;
Bucura-te, ca aparator al dreptei credinte asemenea marelui împarat Constantin te-ai adeverit;
Bucura-te, întâiule din ceata voievozilor;
Bucura-te, om ales de Dumnezeu;
Bucura-te, Sfinte Stefane, Binecredincios Voievod si aparator al crestinatatii!

Condacul al 12-lea:

Toate ctitoriile tale cu alese daruri împodobindu-le intotdeauna urmasii cu evlavie le au cinstit si în ele pe Dumnezeu au preamarit cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Parintele si duhovnicul tau, sfintitul între ierarhi mitropolit Gheorghe, cu sobor de preoti si binecredinciosii Moldovei te-au însotit spre locul cel de veci, cinstindu-te dupa cuviinta ca pe un sfânt, pentru care împreuna cu dânsii glasuim:
Bucura-te, alinatorul durerilor poporului tau;
Bucura-te, mângâierea Bucovinei îndurerate;
Bucura-te, ocrotitorul ostirii iubitoare de Hristos;
Bucura-te, ca mormântul tau de toti cei dreptcredinciosi este cinstit;
Bucura-te, ca mormântul tau loc de mângâiere s-a facut;
Bucura-te, ca îngenunchind înaintea mormântului tau aproape de tine ne simtim;
Bucura-te, ca în cer smeritele noastre rugaciuni le primesti;
Bucura-te, cel ce în ceata binecredinciosilor împarati te-ai salasluit;
Bucura-te, cel ce împreuna cu sfintii te veselesti;
Bucura-te, ca împreuna cu dânsii Sfânta Treime preamaresti;
Bucura-te, ca în ziua praznuirii tale la mormântul tau pe toti ne unesti;
Bucura-te, lauda si bucuria noastra a tuturor;
Bucura-te, Sfinte Stefane, Binecredincios Voievod si aparator al crestinatatii!

Condacul al 13-lea:

O, iubitorule de Dumnezeu, Sfinte Stefane, zideste în inimile noastre altar sfânt precum ai zidit atâtea biserici si manastiri; biruieste duhurile rele care ne razboiesc precum ai biruit puhoaiele de pagâni; ocroteste-ne cu rugaciunile tale necontenite si cu darul cel dat tie de Hristos, precum ai ocrotit pe crestinii din vremea ta, ca împreuna sa cântam lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zice iarasi Icosul 1:

Din pruncie ai fost crescut de parintii tai în dragostea de neam si credinta stramoseasca, iar la vârsta „barbatului desavârsit” rânduit ai fost de Dumnezeu sa conduci Tara Moldovei. Pentru aceasta sfintitul între ierarhi, mitropolitul Teoctist, la locul numit Dreptate domnitor te-a uns, cu care împreuna glasuim:
Bucura-te, ca din copilarie ai iubit buna podoaba a casei lui Dumnezeu;
Bucura-te, ctitorul multor biserici din Tara Moldovei;
Bucura-te, ca si în Transilvania si Muntenia ai zidit locasuri sfinte;
Bucura-te, ca prin acestea ai întarit constiinta unitatii de neam si credinta;
Bucura-te, ca manastirea Zograful ai ctitorit-o cu multa dragoste crestineasca;
Bucura-te, cel ce cu aleasa darnicie ai impodobit sfintele biserici;
Bucura-te, ca prin aceasta Dumnezeu ti-a sfintit viata;
Bucura-te, ca prin înaltarea de biserici si manastiri ai întarit credinta ortodoxa;
Bucura-te, ca prin zidirea lor ai adus lauda si multumire lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca prin acestea pilda te-ai facut cârmuitorilor de tara;
Bucura-te, ca vechimea credintei vestita noua de Sfântul Apostol Andrei ai dovedit-o prin faptele tale;
Bucura-te, ca a o pazi pe aceasta si pe noi ne-ai invatat;
Bucura-te, Sfinte Stefane, Binecredincios Voievod si aparator al crestinatatii!

si Condacul 1:

Aparatorului crestinatatii, Binecredinciosului Voievod al Moldovei, celui care cu dreptate si cu dragoste a cârmuit poporul încredintat lui de Dumnezeu, pilduitorului smereniei crestine si al iertarii celor ce i-au facut rau, celui cinstit si iubit ca un parinte, slavitului Voievod sa-i strigam: Bucura-te, Sfinte Stefane, Binecredincios Voievod si aparator al crestinatatii!

*

1

Acatistul Sfântului împarat mucenic Nicolae, tarul Rusiei (4 iulie)

Rugaciunile începatoare, apoi:

Condacul 1:

Multpatimitorului ales de la nastere si întruchiparii dragostei lui Hristos, îti aducem cântari de lauda, ca mai mult decât toate ti-ai iubit Patria, iar tu, având îndrazneala catre Domnul lumineaza cugetele si inimile noastre ca sa te chemam:
Bucura-te, de Dumnezeu încoronate Nicolae, împarate-multpatimitorule!

Icosul 1:

Facatorul îngerilor te-a trimis pre tine pamântului Rusiei, ca pe un înger blând, spre luminarea oamenilor tai, ca te-a ales dupa chipul Fiului Sau Unul nascut pentru jertfa ispasirii pacatelor oamenilor rusi, iar noi, minunându-ne acestei iconomii a Atottiitorului pentru tine cu umilinta îti strigam:
Bucura-te, asemanarea lui Hristos;
Bucura-te, arderea cea de tot;
Bucura-te, podoaba împaratilor rusi;
Bucura-te, întarirea tarii tale;
Bucura-te, chipul blândetii si al atotiertarii;
Bucura-te, cetate neclintita a marturisirii;
Bucura-te, al celor obijduiti nadejde nemincinoasa;
Bucura-te, temelie nesurpata a celor credinciosi.
Bucura-te, de Dumnezeu încoronate Nicolae, împarate-multpatimitorule!

Condacul al 2-lea:

Vazând Preabuna Maica Domnului mostenirea Sa, tara noastra, de întinaciunea decaderii spurcata, te-a ales de la nastere, ca pre un neintinat Rusiei întru curatie, ca toti cu neindoielnica nadejde sa înaltam cântare: Aliliuia.

Icosul al 2-lea:

Mintea cea mai prea sus de lume ti-a dus viata spre mântuire asemeni multpatimitorului Iov, ca ziua nasterii tale cu ziua pomenirii lui s-a unit. Noi, în suferinte însa fiind, pentru pacatele noastre si mai mult pentru lepadarea de tine, Unsule al lui Dumnezeu, cu înfrigurata smerenie si cu infrân-gerea inimii îti strigam asa:
Bucura-te, ca ai rabdat de la poporul tau hula si defaimare;
Bucura-te, ca l-ai compatimit pâna la sfârsit;
Bucura-te, îndreptatorule al dreptei credinte;
Bucura-te, chipul blândetii lui David;
Bucura-te, faclia dreptatii;
Bucura-te, custode al adevarului;
Bucura-te, învatator al smeritei întelepciuni;
Bucura-te, al rabdarii lui Iov iubitorule;
Bucura-te, de Dumnezeu încoronate Nicolae, împarate-multpatimitorule!

Condacul al 3-lea:

Harul Celui de Sus te-a umbrit, Unsule al lui Dumnezeu, ca te-ai ostit cu întelepciune împotriva falsei cunostinte apusene ca lumea intreaga sa-ti strige: Aliluia.

Icosul al 3-lea:

Grijindu-te pentru blagocestie, binecredinciosule împarate, ai râvnit zidirii bisericilor, proslavirii moastelor placutilor lui Dumnezeu, raspândirii iluminarii crestine si apararii de asuprire a celor napastuiti, pentru aceasta lumea ortodoxa te lauda asa:
Bucura-te, saditorule al dreptmaritoarei credinte;
Bucura-te, purtatorule al luminii lui Hristos;
Bucura-te, învatatorule al domniei crestinesti;
Bucura-te, aparatorule al tarilor ortodoxe;
Bucura-te, ocrotitorule al lacasurilor calugaresti;
Bucura-te, epitropule al cinstirii sfintelor icoane.
Bucura-te, de Dumnezeu încoronate Nicolae, împarate-multpatimitorule!

Condacul al 4-lea:

Nu te-ai înspaimântat de furtuna necuviintei, a vorbirii de rau si a nebuniei, multpatimitorule Nicolae, zicând: tradarea, frica si minciuna sunt pretutindeni. Hulirea impotriva, intemnitarea si omorârea cu blândete le-ai rabdat, strigând lui Dumnezeu si Atottiitorului: Aliluia.

Icosul al 4-lea:

Vazând neorânduiala împaratiei rusesti si defaimarea crestinilor, te rugai neîncetat ca Preabuna împarateasa sa mântuiasca Rusia pravoslavnica, pentru aceasta si noi îti aducem tie aceste cântari de lauda:
Bucura-te, al Preacuratei cinstitor împaratesc;
Bucura-te, râvnitorule al cinstei icoanelor Ei;
Bucura-te, aparatorule în rugaciuni al oamenilor tai;
Bucura-te, ca i-ai încredintat împaratescului Ei Acoperamânt;
Bucura-te, ca ai baut pentru Hristos paharul suferintelor;
Bucura-te, ca ti-ai iertat pâna la sfârsit tradatorii;
Bucura-te, a rugaciunii tamâie cu bun miros;
Bucura-te, candela nestinsa a credintei;
Bucura-te, de Dumnezeu încoronate Nicolae, împarate-multpatimitorule!

Condacul al 5-lea:

Dumnezeiasca stea calatoare te-ai aratat rusilor aflati în pribegie, întru numele tau adunându-i împreuna si aratându-le calea pocaintei spre renasterea Rusiei, ca sa se veseleasca îngerii pentru pacatosii care se pocaiesc zicând: Aliluia.

Icosul al 5-lea:

Când ai vazut ca blândetea si smerenia nu sunt primite spre intelegere, ti-ai pus toata nadejdea în Maica Domnului si cu totul te-ai predat în mâinile Atottiitorului ca sa-i întelepteasca si pe cei fara de minte sa-ti cânte tie:
Bucura-te, biruitorule al mândriei nebunesti;
Bucura-te, smeritule purtator al coroanei;
Bucura-te, zid nebiruit pentru cei neajutorati;
Bucura-te, dragoste preaîmbelsugata pentru oamenii tai;
Bucura-te, ca ai fost înaltat de Dumnezeu prin minunile din Rusia;
Bucura-te, ca de cei din pribegie ai fost preaslavit;
Bucura-te, pentru Rusia jertfa straduitoare;
Bucura-te, inima milostiva a slavilor;
Bucura-te, de Dumnezeu încoronate Nicolae, împarate-multpatimitorule!

Condacul al 6-lea:

Slava ta o propovaduiesc marginile lumii, în tot pamântul a iesit vestirea ta: nu exista nici o jertfa pe care nu as aduce-o pentru propasirea Patriei mele, astfel învatând poporul tau întru pocainta sa-I cânte lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 6-lea:

Stralucit-ai mai mult decât soarele pentru pamântul Rusiei, sfinte Nicolae, mijlocire oamenilor tai chiar pe golgota aratând, ca sa se întoarca toti catre Hristos si cu multumire sa cânte:
Bucura-te, lumina de la rasarit venita;
Bucura-te, ca n-ai fost orbit de întunericul apusului;
Bucura-te, nesecata stralucire a adevarului;
Bucura-te, lumina neapusa a blândetii;
Bucura-te, înteleptirea pacatosilor;
Bucura-te, preamarirea dreptilor,
Bucura-te, sluga împarateasca a lui Dumnezeu;
Bucura-te, cu adevarat sfinte împarate ortodox;
Bucura-te, de Dumnezeu încoronate Nicolae, împarate-multpatimitorule!

Condacul al 7-lea:

Vrând sa întaresti pe pamânt dreptmaritoarea credinta, ti-ai ridicat împaratia întru apararea asupritei tari sârbesti, ca vazând faptele tale bune, sa-L proslaveasca pe Parintele Ceresc, strigând: Aliluia.

Icosul al 7-lea:

Ca pre un nou Noe, chivernisitor al mântuirii poporului rus si ocrotitor al Serbiei te-a aratat pre tine Domnul, o, Nicolae, daruitorule al biruintei crestinilor pravoslavnici, ca noi amintindu-ne de toate nevointele tale, neîncetat într-un glas sa-ti cântam:
Bucura-te, înfaptuitorule al Sfintei Scripturi;
Bucura-te, pazitorule al traditiei sfintilor parinti;
Bucura-te, ca pe piatra Hristos ti-ai zidit casa sufletului tau;
Bucura-te, ca ai întarit cu dragoste Cetatea Maicii Domnului;
Bucura-te, al corabiei ruse cârmaciule spre mântuire;
Bucura-te, mângâietorule de nadejde al slavilor aflati în necazuri;
Bucura-te, purtatorule al virtutilor crestinesti;
Bucura-te, stârpitorule al patimilor pacatoase;
Bucura-te, de Dumnezeu încoronate Nicolae, împarate-multpatimitorule!

Condacul al 8-lea:

Minune straina vedem în tine, credinciosule si bunule rob al lui Dumnezeu, ocrotit de multe ori de dreapta Celui Preainalt, încununat împreuna cu împarateasa, cu copiii si cu slugile cu cununa muceniceasca, pentru aceasta ai intrat în bucuria Domnului tau, iar noi sa-I strigam Celui ce se îngrijeste de toate: Aliluia.

Icosul al 8-lea:

Preamarim cu totii nevointa voastra tare, cinstim chinurile, laudam îndelunga rabdare, fericim sfârsitul vostru. Caci cu adevarat, ce este bun si frumos, daca nu a trai si chiar a muri împreuna fiind cu Hristos Iisus, pentru poporul tau. Noi, însa, fiii vostri nevrednici, cu o gura si cu o inima preaslavim si cântam numele voastre asa:
Bucura-te, noua împarateasa Alexandra;
Bucura-te, Alexie, mostenitor ceresc;
Bucura-te, noua Olga de Dumnezeu înteleptita;
Bucura-te, Tatiana cea milostiva;
Bucura-te, Maria având intreaga întelepciune;
Bucura-te, Anastasia mielusea sfânta;
Bucura-te, curcubeu în sapte culori, testament al noii împaratii;
Bucura-te, gradina de flori înmiresmate, triumful ortodoxiei.
Bucura-te, de Dumnezeu încoronate Nicolae, împarate-multpatimitorule!

Condacul al 9-lea:

Domnul prin multe minuni si-a aratat bunavointa Sa poporului rus, pâna când acesta L-a mâhnit tare, dar prin tine, mare mucenice si împarate, fiind chemati la pocainta, avem nadejde de iertare ca sa strigam lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 9-lea:

Ritorii cei mult graitori ca niste pesti fara de glas nu vor putea spune înaltimea rabdarii tale, noi, însa, adâncul caderii noastre vazând, întru înfrângerea duhului strigam:
Bucura-te, barbatie de nebirut,
Bucura-te, credinciosie neclintita;
Bucura-te, iertare deplina a celor ce se pocaiesc;
Bucura-te, îndelunga rabdare pentru cei indârjiti;
Bucura-te, ca ai urmat testamentul împaratescului tau parinte;
Bucura-te, ca ti-ai pazit juramântul înaintea împaratului împaratilor;
Bucura-te, ca ai fost neclintit ascultator al lui Dumnezeu;
Bucura-te, nefatarnicule în dragoste;
Bucura-te, de Dumnezeu încoronate Nicolae, împarate-multpatimitorule!

Condacul al 10-lea:

Vrând ca toti oamenii sa se mântuiasca si la adevarul cunostintei sa vina, Hristos Cel ce a zidit Biserica Sa pe sângele mucenicilor, te-a pus pe tine, împarate, la temelia noii Cetati Rusesti ca cei ce se afla în ea cu credinta sa strige: Aliluia.

Icosul al 10-lea:

Zid esti tuturor celor ce cu credinta alearga la tine si pavaza nebiruita a lumii pravoslavnice, parinte iubitor de fii, pe toti credinciosii povatuindu-i sa te cheme în ajutor asa:
Bucura-te, tamaduirea cea plina de har a celor neputinciosi;
Bucura-te, plinirea celor saraciti de virtuti;
Bucura-te, slobozitorule al celor robiti;
Bucura-te, aparatorule al nevoiasilor;
Bucura-te, trezvia celor lipsiti de minte;
Bucura-te, tamaduirea celor suferinzi;
Bucura-te, noule Soare Preafrumos;
Bucura-te, purpuriu rau curatitor;

Bucura-te, de Dumnezeu încoronate Nicolae, împarate-multpatimitorule!

Condacul al 11-lea:

Aducând Preasfintei Treimi cântare chiar pâna la moarte, viata ti-ai savârsit si credinta ti-ai pazit, prin aceasta indemnând pre toti dreptmaritorii crestini sa cânte: Aliluia.

Icosul al 11-lea:

Datator de lumina ai fost trimis pamântului nostru, ca un miel nevinovat te jertfesti pentru pacatele noastre, ca în pocainta sa vedem lumina si sa-ti strigam asa:
Bucura-te, ca ne-ai dat chipul vietii si al sfântului sfârsit;
Bucura-te, ca ai suferit pentru pacatele pâmântului tau;
Bucura-te, ca te-ai rugat pentru dusmanii tai;
Bucura-te, ca pe chinuitorii tai i-ai iertat;
Bucura-te, ca în viata ta ai fost facator de pace;
Bucura-te, aparatorule din ceruri al crestinilor;
Bucura-te, ca sceptrul l-ai condus duhovniceste;
Bucura-te, cu porfira duhului impodobit;
Bucura-te, de Dumnezeu încoronate Nicolae, împarate-multpatimitorule!

Condacul al 12-lea:

Har ti s-a dat tie de la Dumnezeu, Nicolae, sa te rogi sa fim iertati pentru lepadarea noastra de tine, Unsule al Lui Dumnezeu, si pentru soborniceasca incuviintare a parintilor nostri, ca sa strigam cu nadejde tare: Aliluia.

Icosul al 12-lea:

Laudând chinurile tale, multpatimitorule sfinte, ne închinam harului Sfântului Duh aratat în tine, ca toti împreuna sa strigam:
Bucura-te, Unsule al lui Dumnezeu, pururea rugator;
Bucura-te, fiu iubit si blând al lui Hristos;
Bucura-te, ca i-ai fost sprijin împaratesei întru viata cu dreptate;
Bucura-te, ca pe copii si pe slugi i-ai adus la Hristos;
Bucura-te, ca i-ai luminat întru adevar pe oamenii tai;
Bucura-te, ca n-ai rusinat onoarea Patriei;
Bucura-te, agonisitorule credincios al Duhului Sfânt;
Bucura-te, purtatorule al credintei mari pâna la sfârsit;
Bucura-te, de Dumnezeu incoronate Nicolae, Împarate-multpatimitorule!

Condacul al 13-lea:

O, crestet sfintit, Unsule al lui Dumnezeu, sfinte mucenice împarate Nicolae, cauta la împaratia ta pamânteasca si la oamenii tai si roaga-L staruitor pe Atottiitorul ca sa nu intre la judecata cu noi, ci sa ne daruiasca noua: marea iertare, ridicare din cadere si înviere împaratiei pravoslavnice, ca neîncetat sa strigam: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zice iarasi Icosul 1

Facatorul îngerilor te-a trimis pre tine pamântului Rusiei, ca pe un înger blând, spre luminarea oamenilor tai, ca te-a ales dupa chipul Fiului Sau Unul nascut pentru jertfa ispasirii pacatelor oamenilor rusi, iar noi, minunându-ne acestei iconomii a Atottiitorului pentru tine cu umilinta îti strigam:
Bucura-te, asemanarea lui Hristos;
Bucura-te, arderea cea de tot;
Bucura-te, podoaba împaratilor rusi;
Bucura-te, întarirea tarii tale;
Bucura-te, chipul blândetii si al atotiertarii;
Bucura-te, cetate neclintita a marturisirii;
Bucura-te, al celor obijduiti nadejde nemincinoasa;
Bucura-te, temelie nesurpata a celor credinciosi.
Bucura-te, de Dumnezeu încoronate Nicolae, împarate-multpatimitorule!

si Condacul 1:

Multpatimitorului ales de la nastere si intruchiparii dragostei lui Hristos, îti aducem cântari de lauda, ca mai mult decât toate ti-ai iubit Patria, iar tu, având îndrazneala catre Domnul lumineaza cugetele si inimile noastre ca sa te chemam:
Bucura-te, de Dumnezeu încoronate Nicolae, împarate-multpatimitorule!

Rugaciune:

O, sfinte multpatimitorule mucenice împarate Nicolae, Domnul te-a ales ca pre Unsul Sau, ca sa judeci cu mila si cu dreptate oamenii tai si sa fii aparatorul împaratiei pravoslavnice: aceasta slujire împarateasca si grija pentru suflete cu frica de Dumnezeu o savârseai. Însa ca aurul în foc, cu grele suferinte Domnul te-a încercat, ca pre multpatimitorul Iov, dupa lipsirea tronului împaratesc ti-a trimis si moarte muceniceasca. Toate acestea rabdându-le cu blândete, ca un adevarat rob al lui Hristos, te desfatezi acum de inalta slava lânga prestolul împaratului tuturor împreuna cu sfintii mucenici: sfânta împarateasa Alexandra, sfântul tarevici Alexie, cu sfintele tale fiice Olga, Tatiana, Maria si Anastasia si cu credincioasele slugi. Dar având mare indrazneala catre Hristos împaratul, pentru Care ai si patimit, roaga-te împreuna cu ei ca Domnul sa ierte pacatul poporului care nu s-a impotrivit omorârii tale, a împaratului si Unsului lui Dumnezeu, ca sa izbaveasca Domnul suferinda tara a Rusiei de cruntii impotrivitori care au fost sloboziti de El pentru pacatele noastre si sa ridice prestolul pravoslavnicilor împarati, iar noua sa ne daruiasca iertare pacatelor si sa ne povatuiasca la orice virtute, ca sa câstigam smerenia, blândetea si dragostea pe care le-au aratat acesti mucenici caa, invredicindu-ne de împaratia cereasca, unde împreuna cu tine si cu toti sfintii noii mucenici si marturisitori sa preaslavim pre Tatal si pre Fiul si pre Sfântul Duh. Amin.

Rugaciune pentru daruirea împaratiei Pravoslavnice:

Doamne Dumnezeul nostru, cu umilinta si suspin si cu inima mâhnita venim la Tine si cadem si întru suferinta duhului strigam: gresit-am, faradelege am facut, nedreptate înaintea Ta am savârsit, ale Tale daruri: podoaba Bisericii, buna întocmire a vazduhului, îmbelsugarea roadelor pamântului pe care le-ai daruit împaratiei Sfintei Rusii nu le-am primit cum se cuvine si multumire Tie, Stapânului si Daruitorului nostru, nu Ti-am adus, chiar si ne-am lepadat de stapânirea Ta, pe care prin Unsul Tau si prin împaratia pravoslavnica, o, ai întarit. Iubit-am mai mult cele pamântesti decât cele vesnice si de amândoua ne-am lipsit. Iubit-am sa facem mai mult voia noastra si prin aceasta ne-am robit vrajmasului Tau. Marturisim ca cu judecata dreapta toate acestea le-ai slobozit pentru pacatele noastre. Pomeneste Doamne si cuvintele noilor Tai prooroci, pe care i-ai proslavit în Pamânturile Rusiei în vremurile de pe urma, ca vei darui oamenilor Tai pe o vreme scurta de la sfârsit o pavaza tare si un zid neclintit, împarat-monarh, pe Unsul Tau binecuvântat. Stiind acestea, intelegem ca darul acesta nu de la oameni este, nici din tulburile patimi se daruieste, ci de Atotputernica Ta voie si de buna Ta orânduiala se zideste: ridica-ne noua cârmuitori duhovnicesti, barbati cu puterea lui Ilie si Enoh, ca voia Ta vestita de ei neschimbat sa se savârseasca, iar voia noastra decazuta si pacatoasa o lasam aici înaintea Ta. Si daca vei binevoi sa cauti cu mila spre noi, nevrednicii robii Tai, Insuti, Stapâne arata-ne noua pe alesul de Tine monarh, la slujirea împarateasca cu Dumnezeiasca Ta ungere si cu toate darurile Tale inzestreaza-l. Amin.

*

1

Acatistul Maicii Domnului „Prodromita” (7 iulie)

Condacul 1:

Aparatoare Doamna, pentru biruinta multumiri, izbavindu-ne din nevoi, aducem tie, Nascatoare de Dumnezeu, noi, robii tai. Ci, ca ceea ce ne-ai daruit noua icoana în care chipul tau si al Pruncului tau s-au zugravit prin minune dumnezeiasca, slobozeste-ne din toate nevoile, ca sa-ti cântam tie: Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

Icosul 1:

Îngerii si arhanghelii si soborul cuviosilor athoniti cu mare cinste te-au laudat, Nascatoare de Dumnezeu, si prooroceste i-a vazut Cuviosul Marcu, ucenicul Sfântului Grigorie Sinaitul. Caci palatele tale de aur, pe care le vazuse în partile Viglei, au închipuit Schitul Prodromului, care mai apoi în acel loc s-a ridicat. Si prin venirea icoanei tale facatoare de minuni Prodromita, adica înaintemergatoarea, ni l-ai aratat gradina a binecuvântarilor tale, pentru care îti zicem cu mare glas:
Bucura-te, ca Prodromita esti cu dreptate numita;
Bucura-te, a schitului înaintemergatoare smerita;
Bucura-te, roada pe care Sfântul Munte, o, a cules;
Bucura-te, al Schitului Prodromu chivot ales;
Bucura-te, egumena care sufletele în obstea ta cu grija le aduni;
Bucura-te, trâmbita care spre trezirea din patimi suni;
Bucura-te, ca în icoana te schimbi la fata, pe privitori uimind;
Bucura-te, ca uneori chipul ti se întuneca, mustrator devenind;
Bucura-te, ca icoana stralucitoare la praznicele tale devine;
Bucura-te, ca închinatorii credinciosi vie în icoana te vad pe tine;
Bucura-te, ca fata ta cea preafrumoasa ni s-a descoperit;
Bucura-te, ca si chipul Pruncului tau prin minune a fost zugravit;
Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

Condacul al 2-lea:

Vrând staretul Nifon sa dobândeasca o icoana facatoare de minuni pentru Schitul românesc Prodromu, a cautat un iconar care sa vrea sa pazeasca o rânduiala aspra de nevointa si rugaciune când picta, si, bucurându-se ca a aflat un zugrav râvnitor, I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Intristându-se parintii Nifon si Nectarie ca iconarul nu reusea sa ispraveasca de zugravit icoana ta, pe neasteptate au fost chemati: „Sa trimiteti degraba sa ia sfânta icoana, care singura s-a zugravit, caci lume multa s-a adunat privind la minunea sfintei icoane”. Si pentru aceasta îti zicem:
Bucura-te, ca iconarul sfintele fete sa le picteze nu a reusit;
Bucura-te, ca osteneala i-ai primit si nevointa i-ai rasplatit;
Bucura-te, ca, neterminând sa picteze icoana, a aflat-o desavârsita;
Bucura-te, ca de lucrarea ta mintea noastra este covârsita;
Bucura-te, ceea ce n-ai invatat pe nimeni în ce chip a fost;
Bucura-te, ca tainelor tale inimile noastre le faci adapost;
Bucura-te, ca iconarul a scris minunea care s-a întâmplat;
Bucura-te, ca marturia lui pâna astazi ni s-a pastrat;
Bucura-te, ca de cuvintele sale credinciosii nu s-au indoit;
Bucura-te, ca în casa lui lume multa sa ti se închine a venit;
Bucura-te, lumina, a parintelui Nifon sfânta dorire;
Bucura-te, a nadejdii sale neclintita rasplatire;
Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

Condacul al 3-lea:

Precum s-a mirat Sfântul Alipie de la Pecerska când în chilia sa a venit îngerul si a pictat în chip minunat icoana Adormirii Maicii Domnului, asa s-a mirat si iconarul Iordache vazând cum chipul Maicii Domnului si cel al Fiului ei, pe care nu le terminase, fusesera plinite nu de mâna omeneasca, si uimindu-se I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Auzind mitropolitul marea minune care se facuse în Iasi, a venit cu preotii sa ti se închine cu evlavie si a marturisit: „Cu adevarat, mare dar ne-a daruit Maica Domnului prin aceasta minunata si slavita icoana a sa”, si pentru aceasta cu multumire cântam tie:
Bucura-te, ca apa cea vie si fara de moarte, o, ai revarsat;
Bucura-te, ca boierul pentru fiul sau care zacea ti s-a rugat;
Bucura-te, ca bolnavul luând agheasma s-a vindecat;
Bucura-te, ca fiul împreuna cu tatal sau ti s-au închinat;
Bucura-te, ca pe lepros l-ai tamaduit când agheasma a baut;
Bucura-te, ca îndata lepra de pe el ca niste solzi a cazut;
Bucura-te, ca omul care avea albeata pe ochi vedere a dobândit;
Bucura-te, ca sirul tamaduirilor tale nici pâna astazi nu s-a oprit;
Bucura-te, ca pe cei parasiti de doctori din paturi îi ridici;
Bucura-te, ca neputintele noastre cu prisos de har le vindeci;
Bucura-te, luminarea preotilor si cinstea ierarhilor;
Bucura-te, ca îi înteleptesti pe urmasii apostolilor;
Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

Condacul al 4-lea:

Neputând parintii sa scrie minunile pe care le auzisera, pentru ca erau covârsiti de credinciosii care le cereau sa se roage pentru ei, au marturisit însa noianul minunilor cu glas de bucurie, si, pregatindu-se de calatoria spre Sfântul Munte, I-au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Mult au avut de mers parintii prodromiti, dar multe au fost si minunile tale, Nascatoare de Dumnezeu, ca în fiecare oras în care a ajuns icoana poporul a venit sa ti se închine cu credinta, si cei care au primit ajutor în nevoile lor au devenit apostoli ai harului tau, cântându-ti:
Bucura-te, bucuria noastra, nadejde neinfruntata;
Bucura-te, ca celor ce te cinstesc le gatesti rasplata;
Bucura-te, ca împreuna cu icoana ta ai calatorit;
Bucura-te, ca la fiecare popas semnele tale au stralucit;
Bucura-te, ca dupa plecarea icoanei ele nu se imputinau;
Bucura-te, ca în mintile oamenilor minunile vii ramâneau;
Bucura-te, ca celor truditi si împovarati le esti aparatoare;
Bucura-te, ca de dusmanii vazuti si nevazuti le esti îngraditoare;
Bucura-te, ca ai surpat jugul minciunii si navalirea diavolilor;
Bucura-te, roaba aleasa a Domnului si stapâna a tuturor;
Bucura-te, Fecioara, a împaratiei Cerurilor mireasma;
Bucura-te, pecete pusa pe a inimilor noastre mahrama;
Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

Condacul al 5-lea:

S-a mâhnit femeia cea bolnava ca nu putea sa mearga sa se închine icoanei care izvora tamaduiri, dar Fecioara preaslavita i s-a aratat în vis, poruncindu-i sa se scoale degraba si sa mearga sa ia binecuvântarea multdorita. Si, pornind la drum, îndata s-a aratat desavârsit sanatoasa, pentru care I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Tamaduindu-se femeia cea bolnava, nu s-a lenevit sa mearga sa se închine sfintei tale icoane, vrând sa marturiseasca tuturor ca se vindecase. Iar ajungând la icoana ta, a dat marturie ca o vazuse de mai înainte în vis si a vestit multimii cum a dobândit tamaduire, iar preotii si credinciosii ti-au cântat:
Bucura-te, ceea ce credinta femeii bolnave, o, ai rasplatit;
Bucura-te, ceea ce de visele înselatoare ne-ai ferit;
Bucura-te, ca prin icoana ta multe si felurite minuni ai savârsit;
Bucura-te, ca în casa învatatorului putin-credincios sa fie dusa nu ai primit;
Bucura-te, ca el de doua ori a trimis trasura dupa odor, dar parintii sa i-l dea nu au voit;
Bucura-te, ca mai potrivit sa vina închinatorul la icoana au socotit;
Bucura-te, ca a treia oara trimitând acela trasura s-a aratat minunea ta;
Bucura-te, ca oricât s-au straduit parintii nu au reusit sa ia icoana;
Bucura-te, ca pâna la trasura patru oameni sa o duca cu greu au putut;
Bucura-te, ca împotrivirea ta s-a cunoscut când tocul icoanei s-a desfacut;
Bucura-te, ca de la zgomotul mare oamenii si caii s-au spaimântat;
Bucura-te, ca l-ai smerit pe învatatorul care avea cugetul de necredinta întunecat;
Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

Condacul al 6-lea:

În biserica Sfintilor împarati din Galati, zugravul care nu credea ca icoana a fost pictata prin minune dumnezeiasca a început a-i batjocori pe crestinii care nu se îndoiau de aceasta, dar s-a îngrozit când a vazut-o pe Maica Domnului privindu-l cu asprime din icoana, si, pocaindu-se, I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Nimeni sa nu se îndoiasca, nimeni sa nu fie necredincios minunii dumnezeiesti, ca sa nu isi agoniseasca osânda, ci toti sa îi cânte cu veselie Maicii lui Dumnezeu, nadajduind ca vor primi luminarea mintii si întarire în credinta:
Bucura-te, ca risipind tu cursele diavolesti agonisim folos;
Bucura-te, ca nu ai rabdat hulele zugravului necredincios;
Bucura-te, ca prin schimbarea fetei tale din icoana l-ai mustrat;
Bucura-te, ca pricepându-si greseala minunile tale le-a trâmbitat;
Bucura-te, ca nu i-ai îngaduit sa semene îndoiala în popor;
Bucura-te, ca ai venit în apararea credinciosilor;
Bucura-te, ca din îndreptarea sa si altii s-au folosit;
Bucura-te, ca nu pierderea, ci înteleptirea lui ai dorit;
Bucura-te, a hulitorilor chemare la pocainta;
Bucura-te, a binecredinciosilor slavita biruinta;
Bucura-te, ca celor ispititi de necredinta le ajuti;
Bucura-te, ca cei ce vestesc minunile tale îti sunt bineplacuti;
Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

Condacul al 7-lea:

Pentru a lua averea hangiului raposat, sluga cea vicleana a încercat sa o omoare pe vaduva evreica, si i-a pregatit spânzuratoarea, dar femeia si-a adus aminte de vestea minunilor Prodromitei si rugându-se a fagaduit ca, daca va ramâne în viata, se va boteza împreuna cu toti cei din casa ei, si îi va zice lui Dumnezeu cu multumire: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Pregatind latul pentru femeie, fara sa vrea sluga cea netrebnica s-a spânzurat pe sine, iar evreica a vazut lucrarea Maicii Domnului si a crezut cu toti cei din casa ei, facându-se pilda pentru toti cei din neamul evreiesc, pentru pagâni si pentru necredinciosi. Si prin Sfântul Botez a intrat în Biserica lui Hristos, iar pentru aceasta noi te laudam pe tine, care esti nadejdea celor deznadajduiti:
Bucura-te, ca vestea minunilor tale si printre evrei s-a raspândit;
Bucura-te, ca la necaz vaduva hangiului de ele si-a amintit;
Bucura-te, ca ai primit rugaciunea ei deznadajduita;
Bucura-te, ca ai vrut sa lepede credinta ei cea gresita;
Bucura-te, ca viata i-ai salvat în ceasul de pe urma;
Bucura-te, ca prin tine a intrat în a Bunului Pastor turma;
Bucura-te, ca împreuna cu copiii ei a primit botezul;
Bucura-te, ca datorita tie peste casa ei a stralucit harul;
Bucura-te, ca dreapta credinta prin tine se întareste;
Bucura-te, ca gura pagânilor care nu se închina icoanei tale amuteste;
Bucura-te, spre Biserica lui Hristos far calauzitor;
Bucura-te, ceea ce calci serpii ratacirilor si eresurilor;
Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

Condacul al 8-lea:

Din rânduiala dumnezeiasca a venit icoana la Schitul românesc Prodromu, pentru ca domnitorul vroia sa pastreze icoana în tara în care s-a facut minunea, dar Maica Domnului a adus-o în gradina ei duhovniceasca, ferindu-i pe parinti de ispitele drumului, si ei I-au cântat Celui ce îi pazise în calatorie: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Ai binecuvântat prin venirea ta schitul athonit si, asezând-o pe ea nu departe de icoana facatoare de minuni a Sfântului Botezator, i-ai acoperit cu sfântul tau acoperamânt pe toti cei ce au venit sa se închine tie, monahi, preoti, ierarhi si mireni de toate neamurile, pentru care îti cântam:
Bucura-te, ca schitul românesc l-ai umplut de binecuvântare;
Bucura-te, ca obstile athonite cinstesc icoanele tale de minuni facatoare;
Bucura-te, ca din numele date icoanelor tale cunoastem lucrarea lor;
Bucura-te, ca prin icoana Portarita esti Poarta a manastirii ivirilor;
Bucura-te, ca icoana Dulcea sarutare e cununa Filotheiului;
Bucura-te, ca esti Calauzitoarea obstii Xenofontului;
Bucura-te, împarateasa tuturor, lauda Vatopedului;
Bucura-te, grabnica ajutatoare a închinatorilor Dochiarului;
Bucura-te, ca în icoana de la Hilandar semnul milostivirii tale e vadit;
Bucura-te, a Marii Lavre podoaba, ca Sfântul Ioan Cucuzel glasul ti l-a auzit;
Bucura-te, ca în fata icoanei ti-au cerut ajutor staretii Pantocratorului;
Bucura-te, Nascatoare de Dumnezeu, comoara a Prodromului;
Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

Condacul al 9-lea:

Zacând de trei saptamâni topit de boala si nemâncat, ca dintr-un somn s-a trezit schimonahul Inochentie când icoana Prodromita a fost adusa în schit si, cerând sa fie dus în fata ei, s-a rugat cu zdrobire de inima, cântându-I Domnului: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

„Maica lui Dumnezeu, daca imi este de folos sa mai traiesc, insanatoseste-ma, iar daca nu, fie voia ta”, s-a rugat parintele Inochentie si, intorcându-se cu bucurie la chilia sa, dupa un ceas a trecut la cele vesnice. Si noi, invatându-ne de la el sa ne punem toata nadejdea în Dumnezeu si în puterea rugaciunilor tale, îti zicem cu umilinta:
Bucura-te, ca schimnicului i-ai ascultat cererile;
Bucura-te, ca degraba i-au încetat suferintele;
Bucura-te, ca plin de bucurie Sfintele Taine a primit;
Bucura-te, ca având sufletul impacat s-a savârsit;
Bucura-te, ca voia noastra sa o lepadam ne-ai învatat;
Bucura-te, ca evlaviosii tai robi au sfârsit binecuvântat;
Bucura-te, ca prin tine de moartea naprasnica suntem feriti;
Bucura-te, ca pe tine te-au cinstit parintii întru Domnul adormiti;
Bucura-te, ca dascal al cugetarii la moarte pe tine te dobândim;
Bucura-te, ca, pregatindu-ne de moarte, în Domnul Hristos traim;
Bucura-te, a cartilor Cuviosilor Parinti tainica tâlcuire;
Bucura-te, a treptelor caii împaratesti propovaduire;
Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

Condacul al 10-lea:

Crezând mintii sale si lepadând ascultarea, monahul Serghie a cazut în înselare, iar prin aratarea draceasca s-a îmbolnavit, zacând ca un mort si abia dupa trei zile s-a sculat, slabit fiind si ramânând fara auz. Dar, aducându-l parintii la icoana facatoare de minuni, îndata s-a tamaduit de surzenie, si atunci toata obstea I-a cântat Domnului într-un glas: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Ascultatoare a Fiului tau ai fost, Nascatoare de Dumnezeu, si pe calea smereniei i-ai calauzit pe monahi, cerându-le ascultare de povatuitorii lor. Izbaveste-i de înselari si de ispite pe monahii si pe mirenii iubitori de nevointa, ca sa îti cânte tie asa:
Bucura-te, ca parintii au nadajduit ca monahul Serghie va fi tamaduit;
Bucura-te, ca de surzenie l-ai scapat si de mândrie l-ai izbavit;
Bucura-te, ca, patimind el pentru mândria sa, nu l-ai lepadat de la fata ta;
Bucura-te, ca, ridicându-se din iadul inselarii, si-a înteles greseala;
Bucura-te, ca din suferinte a înteles osânda neascultarii;
Bucura-te, învatatoare a ascultarii si Maica a îndurarii;
Bucura-te, a celor apasati de ispitele pierzatorului de suflete alinare;
Bucura-te, a celor legati de lanturile diavolului dezlegare;
Bucura-te, ca mesterul care se îndracise a fost izbavit de duhul care îl muncea;
Bucura-te, ca în fata icoanei tale i s-au citit rugaciuni si el a simtit mijlocirea ta;
Bucura-te, ca pe Cuviosul Nectarie protopsaltul din ghearele diavolului l-ai scapat;
Bucura-te, ca vazându-te cel numit privighetoarea Muntelui Athos ti s-a închinat;
Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

Condacul al 11-lea:

Mergând parintii sa prinda peste pentru praznicul icoanei Maicii lui Dumnezeu, unul din ei a zis cu indrazneala: „Daca icoana aceasta s-a zugravit prin minune, apoi sa faca sa se prinda peste pentru sarbatoarea ei”, dar vazând multimea pestilor prinsi în mreje a lepadat îndoiala si I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Credem mijlocirii tale, Maica Sfânta, ca asa cum ai purtat de grija praznicului tau, asa porti de grija si acum, dând cele de trebuinta nu numai monahilor, ci si mirenilor care se roaga tie cu credinta:
Bucura-te, ca pestii de la praznic milostivirea ta au vadit;
Bucura-te, ca multimea darurilor tale, o, au închipuit;
Bucura-te, a flamânzilor îndestulatoare;
Bucura-te, a lipsurilor noastre curmare;
Bucura-te, mângâiere a celor aflati în nevoi;
Bucura-te, îmbracaminte si acoperamânt celor goi;
Bucura-te, cununa a celor care duc crucea necazurilor;
Bucura-te, încurajare a celor aflati la capatul puterilor;
Bucura-te, ca ne înveti sa rânduim toate cu chibzuinta;
Bucura-te, ca sarmanilor le dai cele de trebuinta;
Bucura-te, iconoama a schiturilor si a manastirilor;
Bucura-te, chivernisitoare a caselor crestinilor;
Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

Condacul al 12-lea:

Pictându-se în schitul prodromitilor o icoana dupa izvodul celei minunate, a fost asezata cu mare cinste într-o biserica de lemn, si nu s-a stricat când o mâna blestemata a dat foc bisericii. Si, dupa ce focul mistuise totul, crestinii au gasit icoana nestricata sub un morman de jar, de care minune uimindu-se I-au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Nu numai icoana Prodromitei a primit dumnezeiesc dar, ci si cele facute dupa izvodul ei, spre bucuria credinciosilor. Si vestea despre ele s-a raspândit în lumea intreaga, si chiar în casele crestinilor au fost asezate cu evlavie icoanele Maicii Domnului, careia multimile îi aduc laude ca acestea:
Bucura-te, binecuvântata Maica a drept-credinciosilor;
Bucura-te, ca minunile le însemnezi pe tablele inimilor;
Bucura-te, predanie scumpa a rugaciunii si nevointei;
Bucura-te, praznic neîncetat, candela nestinsa a credintei;
Bucura-te, a celor ce alearga la tine nadejde nerusinata;
Bucura-te, ceresc omofor si milostivire neîmputinata;
Bucura-te, frumusete de nespus si a sufletului dulceata;
Bucura-te, rug aprins care încalzesti inimile de gheata;
Bucura-te, pridvor al împaratiei Ceresti;
Bucura-te, scara a darurilor dumnezeiesti;
Bucura-te, pregustare a bucuriilor mult râvnite;
Bucura-te, împarateasa a bisericilor athonite;
Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

Condacul al 13-lea:

O, Maica preacurata, ocroteste-i pe toti cei care cu cununi de lauda impodobesc icoana ta, prodromitilor arata-le calea mântuirii, pe închinatori acopera-i cu harul tau, pe cei care din locuri îndepartate alearga spre icoana ajuta-i si casa lor fereste-o de relele intâmplari, ca sa îi cânte împreuna cu tine Dumnezeului celui Viu: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zice iarasi Icosul 1

Îngerii si arhanghelii si soborul cuviosilor athoniti cu mare cinste te-au laudat, Nascatoare de Dumnezeu, si prooroceste i-a vazut Cuviosul Marcu, ucenicul Sfântului Grigorie Sinaitul. Caci palatele tale de aur, pe care le vazuse în partile Viglei, au inchipuit Schitul Prodromului, care mai apoi în acel loc s-a ridicat. Si prin venirea icoanei tale facatoare de minuni Prodromita, adica înaintemergatoarea, ni l-ai aratat gradina a binecuvântarilor tale, pentru care îti zicem cu mare glas:
Bucura-te, ca Prodromita esti cu dreptate numita;
Bucura-te, a schitului înaintemergatoare smerita;
Bucura-te, roada pe care Sfântul Munte, o, a cules;
Bucura-te, al Schitului Prodromu chivot ales;
Bucura-te, egumena care sufletele în obstea ta cu grija le aduni;
Bucura-te, trâmbita care spre trezirea din patimi suni;
Bucura-te, ca în icoana te schimbi la fata, pe privitori uimind;
Bucura-te, ca uneori chipul ti se întuneca, mustrator devenind;
Bucura-te, ca icoana stralucitoare la praznicele tale devine;
Bucura-te, ca închinatorii credinciosi vie în icoana te vad pe tine;
Bucura-te, ca fata ta cea preafrumoasa ni s-a descoperit;
Bucura-te, ca si chipul Pruncului tau prin minune a fost zugravit;
Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

si Condacul 1:

Aparatoare Doamna, pentru biruinta multumiri, izbavindu-ne din nevoi, aducem tie, Nascatoare de Dumnezeu, noi, robii tai. Ci, ca ceea ce ne-ai daruit noua icoana în care chipul tau si al Pruncului tau s-au zugravit prin minune dumnezeiasca, slobozeste-ne din toate nevoile, ca sa-ti cântam tie: Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

Rugaciune:

O, Fecioara preamarita, infrumusetarea prodromitilor si lauda închinatorilor, tu i-ai spus Sfântului Petru Athonitul ca „Muntele Athosului l-am ales, din toate partile pamântului, si am hotarât sa il afierosesc spre a fi indestulata locuinta monahilor si pustnicilor”, si în acest munte ai voit a aduce icoana ta. O, împacare a noastra cu Dumnezeu, care ne-ai daruit noul praznic de minuni izvorâtor al icoanei tale, nimeni n-a pierit din cei ce aveau spre tine nadejdea bunei credinte. Tu, care împletesti cununi dupa vrednicie celor ce te lauda si daruiesti cererile tuturor celor ce te cinstesc dupa cuviinta, din negura patimilor mântuieste-ne, curatind necuratia noastra.
Neadormita noastra pazitoare, care degraba îi întâmpini pe cei ce te cheama, dat-ai robilor tai chipul fetei tale cel preacinstit si cu totul luminos, pe care il sarutam multumind. Si cu dragoste si credinta închinându-i-ne. Arata-ti milele tale, Nascatoare de Dumnezeu, primind cererile de folos ale robilor tai. Departeaza de la noi norul patimilor si al ispitelor, izbaveste-ne de toata vatamarea trupeasca si sufleteasca si fii mijlocitoare a mântuirii noastre. Ajuta-i pe cei ce cu dragoste se închina chipului tau nefacut de mâna omeneasca, ca sa cinsteasca infricosatele minuni, semen-le mai presus de fire ale icoanei tale.
O, pavaza tare a clerului bisericesc si sprijin al celor din cinul monahicesc, miluieste si mântuieste cu rugaciunile tale pe ortodocsii arhierei, preoti si diaconi, pe toti monahii si pe tot poporul dreptcredincios care ti se închina. Ocroteste obstea parintilor prodromiti si pe toti închinatorii care alearga la icoana ta facatoare de minuni. Cauta spre noi cu milostivirea ta si cu rugaciunea ta invredniceste-i pe toti crestinii sa vietuiasca cu Hristos si în locasurile ceresti sa se desfateze. Cerceteaza-ne, Maica iubitoare de fii, pe noi, robii tai, cu darul tau si daruieste celor neputinciosi tamaduire si sanatate desavârsita, liniste celor înviforati si mântuire tuturor, în vecii vecilor. Amin.

*

1

Acatistul Sfintei Chiriachi – Sfânta Mucenita! – Purtatoare de biruinta în nevoi si necazuri grele (7 iulie)

Rugaciunile începatoare:

În numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Împarate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le împlinesti; Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si Te salasluieste întru noi si ne curateste pe noi de toata întinaciunea si ne mântuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte miluieste-ne pe noi (de trei ori).
Slava Tatalui si Fiului si Sfântului Duh.
Si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.
Preasfânta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapâne, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
Doamne miluieste! (de trei ori)
Slava Tatalui si Fiului si Sfântului Duh.
Si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti în ceruri, sfinteasca-se numele Tau, vie Împaratia Ta, faca-se voia Ta, precum în cer asa si pe pamânt. Pâinea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi, si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi în ispita, ci ne izbaveste de cel rau. Ca a Ta este Împaratia, puterea si marirea, a Tatalui si a Fiului si a Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Condacul 1:

Adunându-ne sa cerem ajutorul Sfintei Mucenite Chiriachi în nevoile si necazurile ce ne cuprind pe noi, sa o laudam pentru nevointele sale cele purtatoare de biruinsa si sa-i strigam cu credinta: Fecioara sfânta, roaga pe Milostivul Dumnezeu sa ne dea cuvânt luminat, patrunderea mintii si curatia în gând si în fapte bune, ca sa preamarim cum se cuvine vitejia ta prin care ti-ai dat trupul jertfa fara de prihana lui Hristos Dumnezeu, si sa-ti cântam totdeauna: Bucura-te, Sfânta Mucenita Chiriachi, pentru Hristos mult patimitoare!

Icosul 1:

Pornind pagânul Împarat Diocletian prigoana înfricosata pentru nimicirea Evangheliei lui Hristos, insufla groaza si împrastia moarte asupra dreptcredinciosilor crestini. Tu însa, fecioara Chiriachi, ai înfruntat trufia lui, i-ai nesocotit poruncile si nu te-ai înfricosat de îngrozirile tiranului. Ai predicat pe Dumnezeul cel adevarat si ai umilit pe vrajmasii Crucii. Pentru aceasta si noi îti cântam:
Bucura-te, ca ai avut parinti binecredinciosi pe Dorotei si Evsevia;
Bucura-te, ca si ei au fost chinuiti si ucisi, pentru ca au marturisit dreapta credinta;
Bucura-te, ca ai crezut în dragostea lui Dumnezeu si în ascultarea Evangheliei;
Bucura-te, ca ai venit în lume, în zi de Duminica, al carei nume il porti;
Bucura-te, ca ai fost harazita Domnului înca de la nastere;
Bucura-te, ca viata virtuoasa ai dus din copilarie;
Bucura-te, ca preafrumoasa la chip ai fost, dar si mai aleasa ti-a fost frumusetea sufletului;
Bucura-te, ca preaînteleapta hotarâre ai luat sa ramâi fecioara;
Bucura-te, ca ai adus dumnezeiescului Mire, drept zestre, credinta vitejeasca si dragostea pâna la jertfa;
Bucura-te, ca prin nevointele tale, rodul mântuirii ti-ai agonisit;
Bucura-te, ca înaintea sicriului moastelor tale cazând noi, credinciosii, îti strigam:
Bucura-te, Sfânta Mucenita Chiriachi, pentru Hristos mult patimitoare!

Condacul al 2-lea:

Credinta si dragostea ta de Dumnezeu si chinurile ce ai suferit pentru El, Care este Calea, Adevarul si Viata, te-au învrednicit de cereasca fericire împreuna cu cetele îngerilor. Stând împreuna cu ei înaintea Creatorului tuturor, roaga-L, Sfânta Mucenita, pentru noi, cei necajiti în multe feluri, pentru ca dimpreuna cu tine sa-I cântam: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Fiind frumoasa la chip si cu multa avutie pamânteasca, multi tineri de bun neam te-au cerut în casatorie. Tu însa, fecioara, i-ai rugat pe parintii tai sa te lase sa slujetti numai Domnului si Dumnezeului Tau, Iisus Hristos. Si ei s-au bucurat de întelepciunea ta. Însa tinerii aceia, înfuriati ca nu i-ai bagat în seama, te-au pârât ca împreuna cu parintii tai nu va închinati zeilor si nu-i cinstiti pe zei. Pentru aceasta Dorotei si Evsevia au fost batjocoriti, chinuiti si martirizati, iar tu trimisa ai fost la judecata la celalalt Împarat, Maximian, care, uimit de frumusetea ta ti-a cerut sa slujesti de bunavoie idolilor sai. Tu însa, care ai ramas neclintita în credinta Domnului Hristos, primeste de la noi, smeritii, cântarea de lauda:
Bucura-te, ca si Împaratul a ramas uimit de frumusetea ta;
Bucura-te, ca fagaduintele lui nu te-au ademenit si l-ai uimit cu frumusetea sufletului Tau;
Bucura-te, ca îngrozirile si amenintarile lui nu te-au înduplecat;
Bucura-te, ca i-ai raspuns ca prin nimic nu te va desparti de Hristos;
Bucura-te, ca te-au întins la pamânt si te-au batut fara mila;
Bucura-te, ca fata ta stralucea atunci ca a lui Moise, când a coborat din muntele Sinai;
Bucura-te, ca ai ramas luceafar al Bisericii crestinesti;
Bucura-te, ca prin suferintele tale te-ai înaltat mai presus de luceafar;
Bucura-te, a vietii noastre stea stralucitoare si calauzitoare;
Bucura-te, a credintei noastre smirna bine mirositoare;
Bucura-te, cadelnita de aur, ce duci la Dumnezeu tamâia rugaciunilor noastre, pentru care cu evlavie îti cântam;
Bucura-te, Sfânta Mucenita Chiriachi, pentru Hristos mult patimitoare!

Condacul al 3-lea:

O, fecioara si mucenita care ai suferit munci înfricosate pentru Dumnezeul luminii si al adevarului, asculta cu dragoste cererile si rugaciunile nevrednicilor Sai robi. Cauta spre necazurile si lipsurile ce vin peste noi si roaga-L sa mântuiasca sufletele noastre, ale celor ce cu inima curata cu tine cântam: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Rusinat ca nu te-a putut îndupleca sa te lepezi de Hristos Dumnezeu, Împaratul Maximian te-a trimis la Ilarion, cumplitul cârmuitor al Bitiniei. Înfuriat ca nici el nu te-a putut clinti din credinta cea adevarata, a poruncit sa te spânzure de cositele parului Tau cel frumos si sa te arda cu faciii. Tu însa ai rabdat cu bucurie si te-ai aratat vesela, preaslavind pe Dumnezeu; iar noi, minunându-ne de rabdarea ta cea tare, cu cucernicie te fericim cu laude ca acestea:
Bucura-te, ca ai tinut totdeauna aprins în sufletul Tau focul dragostei de Dumnezeu;
Bucura-te, ca trupul ti-a fost ars cu faclii, pentru Dumnezeul nostru, cel împuns cu sulita în coasta;
Bucura-te, ca, pentru dragostea lui Hristos cel suit pe Cruce pentru noi, ai fost si tu spânzurata;
Bucura-te, ca pe pamânt ai fost patimitoare pentru Dumnezeul cel adevarat care în ceruri împreuna cu cetele Sfintilor te-a asezat;
Bucura-te, ca acum te îmbraci cu stralucirea cea neapusa a fetei Lui;
Bucura-te, biruitoarea vrajmasilor acelora care cu inima înfrânta si smerita se roaga catre tine;
Bucura-te, ca sufletul tau l-ai aratat cu adevarat locas stralucit al lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca prin credinta si curatia ta, ai odraslit credinciosilor roduri de-viata-datatoare;
Bucura-te, ca aceasta ti-a pricinuit desfatarea cea nemuritoare;
Bucura-te, neîncetata rugatoare pentru noi, cei slabi în credinta si cazuti în ispitiri patimitoare;
Bucura-te, grabnica noastra ajutatoare în nevoi si în necazuri:
Bucura-te, Sfânta Mucenita Chiriachi, pentru Hristos mult patimitoare!

Condacul al 4-lea:

Vazând barbatia ta în înfricosatele munci la care te supuneau pagânii, multi dintre cei ce erau de fata se minunau zicând: „Cum o fecioara slaba la trup poate rabda atât de vitejeste chinuri ca acestea?”. Dar luminându-se prin Duhul Sfânt si întelegând ca aceasta neasemanata tarie îi vine de la Dumnezeu, pe Care îl marturiseai, au început si ei împreuna cu tine a cânta: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Daca a vazut ca esti mai tare decat diamantul, a poruncit Ilarion sa te arunce în temnita. Uimit ca a doua zi te-a vazut sanatoasa, nu a priceput pagânul de unde ti-a venit vindecarea si puterea, si te-a îndemnat sa multumesti zeilor sai celor mincinosi. Tu însa Sfânta Mucenita, ai avut curajul sa strigi chinuitorului celui cumplit: „Nu lor, Ilarioane, care sunt pamânt si piatra, ci Domnului meu Iisus Hristos, în care cred cu toata fiinta mea, ma închin, pentru ca numai El ma ajuta si ma mângaie în toate chinurile”. Pentru aceasta si noi îti cântam:
Bucura-te, ca, împuternicire primind în sufletul Tau curat, ai hotarât a rabda orice pentru dreapta credinta si pentru Dumnezeul cel adevarat;
Bucura-te, ca ai fost dusa apoi în templul cel pagânesc;
Bucura-te, ca si acolo te-ai rugat Domnului, care a trimis cutremur si toate chipurile idolesti a sfarâmat;
Bucura-te, ca vânt mare a dezlantuit si cenusa le-a spulberat;
Bucura-te, ca fulger din cer cu rugaciunea ta ai coborât;
Bucura-te, ca atunci înfricosatul Ilarion, chinuitorul Tau cel nemilos, de flacara Duhului Sfânt ca de un fulger a fost mistuit;
Bucura-te, ca toti s-au mirat foarte de puterea Domnului Tau;
Bucura-te, ca pe pamânt pilda de credinta tuturor crestinilor te-ai aratat;
Bucura-te, ca suferintele, pe care barbateste le-ai rabdat, în Împaratia lui Dumnezeu te-au înaltat;
Bucura-te, ca de atunci toata Biserica crestina te lauda si-ti cânta tie;
Bucura-te, si ne ajuta pe cei ce te laudam cu evlavie;
Bucura-te, Sfânta Mucenita Chiriachi, pentru Hristos mult patimitoare!

Condacul al 5-lea:

Taria curajului Tau, fecioara, barbatia si dragostea ta în apararea dreptei credinte ramân pilda pentru toti credinciosii. Cum însa noi suntem slabi si ne temem sa nu fim biruiti de ispite, alergam la ajutorul Tau cel neclintit, Sfânta Mucenita Chiriachi. Mijloceste catre Domnul Puterilor sa nu ne paraseasca în slabiciunile noastre si sa ne mântuiasca pe noi, cei ce îi cântam împreuna cu tine: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Uimiti fiind de diamantul rabdarii tale, laude aducem luptelor tale, preamarim suferintele si fericim sfârsitul Taa cel mucenicesc. Nu trece cu vederea, Sfânta Mucenita Chiriachi, cererile cele spre mântuire ale celor ce cu credinta cadem înaintea dreptei tale celei ocrotitoare, rugându-ne ca la un sfânt acoperamânt si zicând „ajuta-ne pe noi sa ne izbavim din nevoi si din necazuri”, pentru ca împreuna cu tine sa cântam cu bucurie:
Bucura-te, ca nu ti-au putut strivi dragostea de Dumnezeu;
Bucura-te, ca ai uimit pe toti pagânii prin curajul Tau izvorât din credinta în Dumnezeu;
Bucura-te, ca te-au aruncat apoi si în foc;
Bucura-te, ca asemenea tinerilor din Babilon, neatinsa de vapaie ai ramas;
Bucura-te, ca si pe rug n-ai încetat a te ruga Mirelui Tau celui ceresc;
Bucura-te, caci cu toate chinurile la care ai fost supusa, ai ramas neclintita în credinta cea adevarata;
Bucura-te, ca multi dintre privitori au crezut prin tine în Hristos Dumnezeu, care te ocrotea ca pe o aleasa comoara;
Bucura-te, ca de adevaratul Dumnezeu nu te-ai lepadat, niciodata;
Bucura-te, ca pentru aceasta, cu marire vesnica ai fost împodobita;
Bucura-te, caci cu mari daruri te-a înzestrat Domnul pentru care ai patimit si viata ti-ai dat;
Bucura-te, si ne întareste în fata ispitelor cu darul Tau;
Bucura-te, Sfânta Mucenita Chiriachi, pentru Hristos mult patimitoare!

Condacul al 6-lea:

Usureaza, cu rugaciunile tale, Sfânta Mucenita Chiriachi, nevoile vietii pamântesti si gateste calea mântuirii pentru toti credinciosii din tara noastra, cei strajuiti de moastele sfinte ale mâinii tale, înaintea carora, plecându-ne cu umilinta si cu credinta nestramutata rugându-ne, Îl preamarim pe Dumnezeu cu cântare de lauda: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Fiind închisa în temnita, te-ai învrednicit, preafericita, de cercetarea Domnului Hristos, care Ti S-a aratat în slava, spunându-ti: „Nu te teme, Chiriachi, de chinurile celor ce pot ucide trupul, dar nu si sufletul. Darul meu este cu tine si din toate suferintele te voi izbavi!”. Astfel ti-a vindecat sângerarile, trupul ti-a împuternicit, sufletul ti-a înveselit, iar pe noi ne-a învatat sa-ti cântam asa:
Bucura-te, ca ai fost batuta fara mila pentru Hristos, care a rabdat batai pentru noi;
Bucura-te, ca prin rabdarea ta ai înfrânt pe vrajmasul cel nevazut;
Bucura-te, ca rani ai rabdat pe trupul Tau pentru Domnul Hristos;
Bucura-te, ca Dumnezeu însusi ti-a vindecat ranile trupului tau cel fecioresc;
Bucura-te, ca Domnul Hristos, Lumina Lumii, ti S-a aratat în temnita;
Bucura-te, ca prin închisoarea pamânteasca ai intrat în minunatul salas al cerului;
Bucura-te, ca ti-ai împodobit stralucita haina a muceniciei cu sângele Tau varsat pentru credinta;
Bucura-te, ca si îngeri de lumina au fost trimisi sa te întareasca în suferinta;
Bucura-te, ca ei ti-au deschis usile lacasului ceresc al Domnului;
Bucura-te, ca, prin rugaciunile tale, noi ne vindecam de suferintele trupesti si sufletesti;
Bucura-te, ajutatoarea noastra în necazurile si în nevoile vietii pamântesti;
Bucura-te, Sfânta Mucenita Chiriachi, pentru Hristos mult patimitoare!

Condacul al 7-lea:

Silindu-se întunecatul tiran sa te întoarca cu fagaduieli amagitoare si cu îngroziri înfricosate de la adevarata credinta, tu, stiind îndemnul lui Dumnezeu: „Îndrazniti, Eu am biruit lumea”, ai raspuns cu îndrazneala: „Nu te mai osteni, chinuitorule, ca nu ma desparti cu nimic de Dumnezeu, pe Care neîncetat Îl voi lauda cântându-I: Aliluia!”.

Icosul al 7-lea:

Întrecut-ai hotarele firii omenesti cu rabdarea ta, Sfânta Mucenita, si cu ostenelile tale ai biruit pe vrajmasul mântuirii oamenilor. Pentru aceasta si noi, care luam prin tine mare mângâiere în necazuri, îti cântam, preafericita Chiriachi:
Bucura-te, ca noian de vindecari ai izvorât cu sângele Tau celor ce te cheama cu credinta în ajutor;
Bucura-te, ca asemenea lui Daniil, marele prooroc, ai fost aruncata în mijlocul leilor;
Bucura-te, ca si leii s-au smerit înaintea ta;
Bucura-te, ca Stapânul Tau neîntrecut în putere, salbaticia lor în blândete a prefacut;
Bucura-te, ca asemenea unei mielusele ai fost adusa spre moarte, pentru dragostea Mielului lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca la toate nevointele te-ai dat de bunavoie, numai sa nu fii despartita de Hristos Mântuitorul;
Bucura-te, ca neîncetat ai purtat grija de podoaba cea aleasa a sufletului;
Bucura-te, ca Lui i-ai adus ca dar credinta, dragostea, chinurile si sângele Tau;
Bucura-te, ca El a trimis înger, care te-a dezlegat de trup, înainte de a ti-l taia prigonitorii;
Bucura-te, ca sufletul, la Mirele Ceresc, de înger ti-a fost dus;
Bucura-te, ca si cetele cele stralucitoare îti cântau;
Bucura-te, Sfânta Mucenita Chiriachi, pentru Hristos mult patimitoare!

Condacul al 8-lea:

Asemenea fiului celui ratacit din parabola, ne-am cheltuit viata departe de adevarul cel neîntrecut al lui Dumnezeu si de dragostea Celui care din iubire s-a dat Crucii pentru noi, care prin ale noastre pacate ne-am lipsit de lumina si de mântuirea Lui. Dar vazând ca sfârsitul nostru se apropie si ca nu avem sprijin în ceasul cel înfricosat al Judecatii, strigam catre tine, Sfânta Chiriachi cea cu daruri daruita, sa ne ajuti cu puterea rugaciunilor tale, ca sa ne învrednicim de pocainta, prin care sa cântam neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Cu dumnezeiasca râvna luptându-te împotriva necredintei si a pacatului, ai iesit biruitoare, Sfânta Mucenita Chiriachi. Pentru aceasta te laudam noi, credinciosii, ca una ce esti învrednicita de mare har de la Dumnezeu, pentru care ti-ai dat trupul spre chinuire. Primeste, fecioara sfânta, odata cu rugaciunile si cântarile noastre de lauda:
Bucura-te, ca si chinuitorii s-au mirat de rabdarea ta cea îndelungata;
Bucura-te, a credintei crestinesti aparatoare neînfricata;
Bucura-te, ca Însusi Dumnezeu a cautat spre patimile tale;
Bucura-te, ca numai pe câmpia desavârsitei curatii te-ai nevoit;
Bucura-te, ca pe calea cea grea a muceniciei ai calatorit;
Bucura-te, ca ai fost încinsa cu putere de Sus, pentru razboiul împotriva celor de jos;
Bucura-te, ca ai fost îmbracata cu platosa rabdarii asemenea apostolilor si mucenicilor;
Bucura-te, ca prin curajul Tau ai stins puterea pagâneasca a îngrozirilor si a amenintarilor;
Bucura-te, ca asemenea tinerilor din Babilon ai cântat: „Binecuvântat este Dumnezeul Parintilor nostri”;
Bucura-te, ca prin rugaciune din vapaia focului ai primit roua mântuirii;
Bucura-te, aparatoarea crestinilor de dogoarea necazurilor si de focul patimilor;
Bucura-te, Sfânta Mucenita Chiriachi, pentru Hristos mult patimitoare!

Condacul al 9-lea:

Prin rugaciunile si prin patimirile tale pentru adevarul cel Mântuitor, învrednicitu-te-ai, mucenita prealaudata, de mare putere de la Dumnezeu de care nu te-a departat nicio suferinta, nicio îngrozire. De aceea si noi, de tot felul de necazuri învaluiti fiind, alergam la tine si te rugam: grabeste si te roaga pentru noi, pacatosii, ca sa nu ne osândeasca dupa pacatele noastre, ci sa ne miluiasca dupa mare mila Sa, pentru ca întotdeauna sa-I cântam cu inima vesela împreuna cu tine: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

De boli si de dureri fiind loviti si de tot felul de suparari fiind asupriti, de nedreptati si de neputinte înconjurati fiind, pentru credinta noastra, alergam cu dragoste la sprijinirea ta, de-Hristos-purtatoare Mucenita Chiriachi, si cu credinta te rugam: înalta mâinile tale catre Domnul Dumnezeu, pentru care ai patimit, ca sa ne îzbaveasca din toate încercarile, sa ne dea o viata linistita si sa ne pazeasca în pace si în neprihanire pâna la sfârsitul vietii, pe noi, ce cu evlavie îti cântam: Bucura-te, ca de întinaciunea sufletului si a trupului te-ai pazit neatinsa;
Bucura-te, ca n-ai voit a cunoaste logodnic pamântean;
Bucura-te, crin al fecioriei, care ai crescut în mijlocul spinilor idolesti;
Bucura-te, ca te-ai învrednicit de veselia lui Hristos;
Bucura-te, ca acolo de nesecata Lumina a lui Dumnezeu te îndulcesti;
Bucura-te, ca în corul fecioarelor urmezi Mirelui ceresc;
Bucura-te, ca si în cetele patimitorilor pentru Hristos salasluiesti;
Bucura-te, ca pe pamânt candela credintei nestinsa ti-ai pastrat;
Bucura-te, ca ai stralucit în toata Anatolia si Bitinia cu stralucirea faptelor tale crestinesti;
Bucura-te, ca si în Nicomidia pe toti i-ai uimit cu frumusetea sufletului si barbatia credintei;
Bucura-te, ca toti credinciosii iau îndemn de la barbatia ta cea nebiruita;
Bucura-te, Sfânta Mucenita Chiriachi, pentru Hristos mult patimitoare!

Condacul al 10-lea:

Povatuitoare si ocrotitoare te punem vietii noastre pe tine, Chiriachi, aleasa mireasa si viteaza Mucenita a lui Hristos. Cârmuieste viata noastra cu pânzele rugaciunilor tale. Îndrepteaza-ne la limanul mântuirii si ne izbaveste de ispitele patimilor, pe noi, care împreuna cu tine cântam Preaputernicului Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Vietuind în curatie si înfruntând barbateste pe hulitorii de Dumnezeu, ai strigat: „La mireasma Mirelui meu am alergat, Doamne, si în muntele cel sfânt al Evangheliei m-am suit si nu ma înfricosez de cei ce vor sa ma întoarca de pe caile mântuirii”. Pentru aceasta si noi te laudam si îti cântam unele ca acestea:
Bucura-te, fecioara, ca fecioria este casa lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca vitejia si curatia sunt sabii neînfrânte ale mucenicilor;
Bucura-te, ca nu ai luat în seama frumusetea cea din afara a trupului cel pieritor;
Bucura-te, ca ai pretuit frumusetea cea dinauntru dupa adevar;
Bucura-te, ca fecioria este dimpreuna vorbitoare cu îngerii;
Bucura-te, ca minunat ai înflorit ca o mladita din radacina sfânta a Evangheliei;
Bucura-te, ca ai odraslit roduri bogate pentru cei ce vietuiesc dupa cuvântul Domnului Hristos;
Bucura-te, ca viata ta este pentru toti credinciosii mireasma adevaratei vietuiri;
Bucura-te, ca mintea ti-ai luminat-o cu dumnezeiasca întelepciune;
Bucura-te, luna lucitoare prin care noaptea ratacirii noastre se lumineaza;
Bucura-te, a noastra grabnica ajutatoare în nevoi si în necazuri;
Bucura-te, Sfânta Mucenita Chiriachi, pentru Hristos mult patimitoare!

Condacul al 11-lea:

Când ispitele ne împresoara si ajutorul ne lipseste si când necazurile ne apasa, unde sa alergam, Sfânta Mucenita Chiriachi, decât la Mântuitorul si la Preacurata Sa Maica si la tine, fecioara sfânta, care te-ai aratat neclintita în dragostea credintei si vrednica a fi ascultata de Dumnezeu, care ti-a daruit mare har de Sus. Pe Acela roaga-L, Sfânta Mucenita, sa nu ne paraseasca, ci, ca si pe Petru, Apostolul Sau, sa ne scoata din valurile vietii si din toate încercarile sa ne izbaveasca, spre a-I cânta în pace în toate zilele vietii noastre: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Daca a vazut Apolinarie ca nimic nu izbuteste cu îngrozirile si cu chinurile, iar cei de fata urmau pilda ta si se faceau închinatori ai Dumnezeului Tau si al nostru, a poruncit ca si pe toti aceia sa-i dea mortii, socotind necugetat ca se face sminteala în poporul cinstitor de idoli. Apoi, cu momeli a încercat sa te îndeparteze de Hristos, dar neizbutind, porunca a dat sa fii taiata cu sabia. Primind cu bucurie vestea izbavirii de trupul cel patimitor si trecator, primeste si de la noi, Sfânta Mucenita, laude ca acestea;
Bucura-te, ca ti s-a dat vie, înainte de taiere, sa te rogi cu glas Domnului Tau;
Bucura-te, ca si atunci înainte de moarte ai învatat pe credinciosi sa ramâna neclintiti în credinta crestina;
Bucura-te, ca Dumnezeu ti-a ascultat rugaciunea si a luat la El sfintit sufletul Tau;
Bucura-te, ca trupul cel chinuit de pagâni a adormit linistit, uimind si prin aceasta pe ucigasii tai;
Bucura-te, ca pentru suferintele tale de pe pamânt, plata bogata ti-ai adunat în ceruri;
Bucura-te, ca ai fost primita cu dragoste si cu cântari de lauda în cetele de Sus;
Bucura-te, ca atunci glas din cer s-a auzit strigând multimii: „Mergeti, fratilor, si propovaduiti pe Dumnezeu, cel în Treime slavit”.
Bucura-te, ca ostasii si cei ce erau de fata s-au supus poruncii dumnezeiesti;
Bucura-te, ca aceasta s-a facut spre chinuirea trupurilor lor;
Bucura-te, ca prin aceasta si ei au primit, împreuna cu tine, rasplata Mântuitorului Hristos;
Bucura-te, ca, prin rugaciunea si ajutorul Tau, nadajduim a fi feriti de vesnica osânda;
Bucura-te, Sfânta Mucenita Chiriachi, pentru Hristos mult patimitoare!

Condacul al 12-lea:

Trupul Tau cel chinuit si martirizat a fost îngropat de catre binecredinciosii crestini în pamântul din care a fost luat. Izvor de binecuvântari se revarsau asupra celor ce se apropiau cu credinta si se rugau catre tine cu inima înfrânta si smerita. Bolile se vindecau, patimile se curatau, iar vrajmasii vazuti si nevazuti se potoleau. Prin harul Bunului Dumnezeu si purtarea de grija a pastorului Eparhiei Husilor, episcopul Iacob Stamati, o mâna din sfintele tale moaste, preafericita Mucenita Chiriachi, cu cinste a fost asezata în biserica Manastirii Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, ctitoria binecredinciosului Voievod Stefan cel Mare, unde, împreuna cu Sfintii Apostoli, Îl preamarim pe Dumnezeu cel închinat în Treime si Îi cântam: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Ca sa nu te lipsesti de dragostea lui Hristos si de mântuirea sufletului, nu te-ai temut, Sfânta Chiriachi, a-ti da trupul cel fecioresc la suferinte si a înfrunta pe prigonitorii Evangheliei Domnului Hristos. Focul nu te-a înspaimântat, bataile nu te-au slabit, închisoarea nu te-a înfricosat, fiarele n-au putut sa te îngrozeasca, iar moartea ca pe o dulceata ai primit-o, prin care socoteai sa mergi mai grabnic la Mirele Tau si Dumnezeul nostru. Pentru aceasta si noi îti cântam asa:
Bucura-te, ca prin curajul Tau ai surpat chinurile pagânesti;
Bucura-te, ca mare cutremur a trimis atunci Dumnezeu si a spaimântat pe hulitorii Sai;
Bucura-te, ca acestia, cautând numai la cele pamântesti, nu au putut sa vada puterea ce-ti venea de Sus;
Bucura-te, ca prin rabdarea cea mai presus de fire ai întrecut puterile omenesti;
Bucura-te, ca l-ai ranit pe amagitorul Evei cu nevointele tale;
Bucura-te, ca ai înecat multimea zeilor pagânesti cu picaturile sângelui Tau;
Bucura-te, ca esti slujitoare sfintelor noastre altare si tuturor credinciosilor pilda de curaj si buna cucernicie;
Bucura-te, ca te-ai învrednicit a birui pe Împaratii si pe ostasii cei tari si înarmati, învatându-ne prin aceasta sa-i biruim pe eretici si credinta ortodoxa sa o pazim;
Bucura-te, ca înarmata numai cu credinta si cu dragostea de Dumnezeu, ne-ai învatat cum sa dobândim Împaratia Cerurilor;
Bucura-te, ca neîncetat stai în ajutorul celor care cu credinta se roaga si cu inima curata îti cânta;
Bucura-te, Sfânta Mucenita Chiriachi, pentru Hristos mult patimitoare!

Condacul al 13-lea: (acest condac se zice de trei ori)

O, Sfânta Mucenita Chiriachi, primeste rugaciunile celor ce ne-am adunat în Biserica lui Dumnezeu ca sa cerem ajutorul Tau si sa te laudam pentru vitejia ta. Nu înceta a te ruga Domnului Tau si Dumnezeului nostru Iisus Hristos ca sa pazeasca întreaga tara a Moldovei, întreg pamântul românesc si întreaga lume, lucrare a mâinilor Sale, iar pe noi si pe întreg poporul Sau sa ne binecuvânteze cu pace si sa ne ocroteasca de toata boala, de asupririle stiutilor si nestiutilor vrajmasi, de toate durerile sufletesti si trupesti si sa împlineasca cererile noastre cele catre mântuire, învrednicindu-ne a-I cânta întotdeauna Aliluia!

Apoi iarasi se zic Icosul 1 si Condacul 1.

*

1

Acatistul Sfintilor Epictet si Astion, Epictet preotul si Astion monahul – Sfinti Mucenici si Doctori fara de arginti! (8 iulie)

Dupa obisnuitul început:

Condacul 1:

Pe Epictet, preotul cel preaîntelept si pe Astion, ucenicul cel mult râvnitor, veniti toti sa-i laudam, ca acestia de o cinste cu Ermolae si cu Pantelimon fiind, împreuna au binevestit Evanghelia lui Hristos si întru adevar, dupa Andrei cel întâi chemat, apostoli ai Dobrogei s-au aratat: pe bolnavi tamaduind, demonii gonind, au stralucit cu minunile si cu puterea cuvântului, pentru care si chinuri au rabdat de la chinuitori si bine încununându-se, pururea se roaga pentru sufletele noastre. Pentru aceasta si noi îi fericim:
Bucurati-va Sfintilor Epictet si Astion, doctorilor fara de arginti si mucenici ai lui Hristos!

Icosul 1:

Din tinerete în înfrânare ai petrecut preafericite Epictet, hranindu-te cu învataturile lui Hristos si când ai ajuns în puterea vârstei, ca Samuel odinioara, luând harul preotiei, din dragoste pentru oameni ai savârsit multe minuni; pentru aceasta cu laude te cinstim asa:
Bucura-te, cel ce ai dus viata neprihanita;
Bucura-te, ca ai avut dragoste desavârsita;
Bucura-te, ca Domnului te rogi neîncetat;
Bucura-te, ca la cele înalte totdeauna ai cugetat;
Bucura-te, ca ochii orbilor ai deschis;
Bucura-te, ca pe slabanogi ai întarit;
Bucura-te, ca duhurile necurate le alungi de la noi;
Bucura-te, mare miluitor al celor din nevoi;
Bucura-te, ca pe leprosi ai curatat;
Bucura-te, ca la credinta i-ai chemat;
Bucura-te, ca pamântul Dobrogei îl ocrotesti;
Bucura-te, ca în primejdii a noastra nadejde esti;
Bucura-te, sfinte Epictet, doctore fara de arginti si mucenice al lui Hristos!

Condacul al 2-lea:

Ascultând cuvintele parintelui Epictet, inima ti-ai deschis, sufletul ti-ai curatit, si ai primit tainele credintei, apoi botezându-te, ai urmat lui Hristos, dovedindu-te a fi rob prea iubit al lui Dumnezeu. Drept aceea, cunoscând si noi marea ta credinta, venim catre tine si cu umilinta te rugam: Izbaveste-ne, Sfinte mucenice Astion, de vesnica moarte, ca împreuna sa-I cântam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Dorind, sfinte Astion, sa petreci viata îngereasca, ai parasit casa parinteasca si te-ai salasluit în cetatea Halmyrisului, unde te-ai aratat mare facator de minuni. Caci mergând spre Dunare, ai întâlnit un om cu duh necurat, pe care îndata l-ai izbavit cu rugaciunile tale si cu semnul sfintei cruci. Iar noi, minunându-ne de unele ca acestea, cântam asa:
Bucura-te, ca ai fost înger pamântesc;
Bucura-te, cel ce esti om ceresc;
Bucura-te, ca prin smerenie cele înalte ai dobândit;
Bucura-te, ca pe vrajmas cu semnul crucii l-ai biruit;
Bucura-te, cel ce cu credinta ai savârsit minuni;
Bucura-te, cel ce ai înspaimântat pe pagâni;
Bucura-te, de demoni izgonitor;
Bucura-te, mare biruitor;
Bucura-te, de boli vindecator;
Bucura-te, de chinuri izbavitor;
Bucura-te, grabnic ajutatorule;
Bucura-te, al Dobrogei aparatorule;
Bucura-te, sfinte Astioane, doctore fara de arginti si mucenice al lui Hristos!

Condacul al 3-lea:

Un mare dregator alergând la tine, Parinte Epictet, a îngenuncheat în fata ta, rugându-te sa-i tamaduiesti fiica paralizata. Iar tu, sfinte, rugându-te lui Dumnezeu si trupul ei ungându-l cu undelemn sfintit, îndata s-a vindecat. Pentru aceea, parintii împreuna cu tine slaveau pe Dumnezeu cântând: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Alta data, o femeie oarba a cerut de la tine vindecare, parinte Epictet, plangând si zicând: „Stiu cine esti si cred ca poti multe în fata lui Dumnezeu; de aceea ma rog sa nu dispretuiesti plânsul meu si sa nu iei în desert rugaciunea mea”. Iar tu, sfinte, minunându-te de credinta ei, ai vindecat-o si ea vazând lumina, a slavit pe Dumnezeu, pentru care îti cântam si noi unele ca acestea:
Bucura-te, ajutorul celor ce zac în neputinte;
Bucura-te, mângâierea celor mâhniti si întristati;
Bucura-te, cel ce daruiesti lumina orbilor;
Bucura-te, cel ce aduci alinare credinciosilor;
Bucura-te, ca pe multi i-ai vindecat;
Bucura-te, dregatorul catre tine a strigat;
Bucura-te, scapare din ispite;
Bucura-te, dumnezeiescule parinte;
Bucura-te, chip duhovnicesc;
Bucura-te, doctor sufletesc;
Bucura-te, mult laudat ocrotitor;
Bucura-te, al credintei propovaduitor;
Bucura-te, sfinte Epictet, doctore fara de arginti si mucenice al lui Hristos!

Condacul al 4-lea:

Viforul gândurilor desarte l-ai biruit cu smerita cugetare, caci tânar fiind, întelepciunea vârstnicilor ai dobândit, mucenice Astion si ai biruit ispitele vietii acesteia. Pentru aceea te rugam, ajuta-ne sa scapam nevatamati de tulburarea gândurilor si greutatea necazurilor ce vin asupra noastra, ca împreuna sa cântam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Având iubire de oameni, sfinte Astioane, te-ai retras si în taina te-ai rugat Domnului pentru omul cazut de la înaltime, ce zacea aproape mort. Iar Dumnezeu, ascultând rugaciunea ta, îndata l-a facut sanatos, pentru care, minunându-ne, îti cântam unele ca acestea:
Bucura-te, ca pentru omul cazut, în taina te-ai rugat;
Bucura-te, ca pe el de la moarte l-ai scapat;
Bucura-te, temelia vietii ceresti;
Bucura-te, acoperisul casei duhovnicesti;
Bucura-te, cel ce ai trecut prin vamile cele ceresti;
Bucura-te, cel de sanatate datator;
Bucura-te, cel ce pe bolnavi ai ridicat;
Bucura-te, cel ce pe multi ai vindecat;
Bucura-te, preafericite rugator;
Bucura-te, cel mult folositor;
Bucura-te, chip preacurat;
Bucura-te, om prea luminat;
Bucura-te, sfinte Astioane, doctore fara de arginti si mucenice ai lui Hristos!

Condacul al 5-lea:

Frumusetea chipului si agerimea cugetului tau nu ai voit a le pune în slujba celor pamântesti, preafericite Astioane, ca neamul cel ales si bogatia tatalui tau drept uscaciune socotindu-le, ca un cerb prea sprinten ai alergat spre izvoarele cele pururea curgatoare ale învataturii lui Hristos, pe care si sorbindu-le din buzele preotului Epictet, îndata te-ai aprins de dragostea cea dumnezeiasca si fara tagada în numele lui Hristos te-ai botezat, Caruia îi cânti acum: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Întelept fiind, parinte Epictet, te-ai aratat prin credinta copilului celui de cincisprezece ani, care era surd, mut si uscat la trup si vindecându-l, el ti-a spus asa: „În Iisus Hristos se cuvine noua sa credem, o, prea fericite, caci El aduce oamenilor întotdeauna binefaceri, pana în ziua de azi”. Pentru aceasta, te rugam, parinte, sa primesti de la noi, nevrednicii, unele ca acestea:
Bucura-te, ca izvor nesecat de minuni te-ai aratat;
Bucura-te, ca mutul vindecat, veselindu-se, slava lui Hristos a dat;
Bucura-te, ca vazând minunea, multi din cetate s-au botezat;
Bucura-te, ca prin tine Hristos S-a preamarit;
Bucura-te, ca de dobrogeni esti mult iubit;
Bucura-te, ca românii au evlavie catre tine;
Bucura-te, ca din întreaga tara vin sa se închine;
Bucura-te, cel ce grabnic spre ajutor ne esti;
Bucura-te, ca te veselesti cu puterile ceresti;
Bucura-te, cel ce pe copii îi ocrotesti;
Bucura-te, izbavitorul celor umiliti;
Bucura-te, scaparea celor prigoniti;
Bucura-te, sfinte Epictet, doctore fara de arginti si mucenice al lui Hristos!

Condacul al 6-lea:

Priveghind mereu asupra ucenicului tau Astion, parinte Epictet, si vazând tristetea de moarte ce îl stapânea, ai alungat-o de la el, aratându-i astfel puterea binecuvântarii preotului lui Hristos, pe care o daruieste si noua, pentru a birui îndoiala si deznadejdea, ca împreuna cu toti sfintii sa cântam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Ca pe niste apostoli si ucenici ai lui Hristos v-au primit locuitorii cetatii Halmyris, caci semne si puteri apostolesti ati aratat cu adevarat: pe fata cea paralizata ati facut-o teafara doar cu cuvântul orbului vederea i-ati întors si pe îndraciti i-ati slobozit. Pentru aceasta, multime multa se întorcea la Hristos binecuvântând pe Cel ce da oamenilor astfel de puteri, iar pe voi întru acest chip fericindu-va:
Bucurati-va, ca neamul ni l-ati adus la dreapta credinta;
Bucurati-va, ca ati învins prin rugaciune si nevointa;
Bucurati-va, zid al credintei neînvins;
Bucurati-va, al dragostei de Dumnezeu foc nestins;
Bucurati-va, folos deplin crestinilor;
Bucurati-va, ca pilda de vietuire voi ne-ati dat;
Bucurati-va, ca darul vindecarii de la Hristos ati luat;
Bucurati-va, ca de dusmani ne izbaviti;
Bucurati-va, ca de ispite ne feriti;
Bucurati-va, ca dulceata vietii trecatoare nu, o, ati îndragit;
Bucurati-va, ca bratul celui rau voi l-ati zdrobit;
Bucurati-va, ca ura dusmanului cu rabdarea ati biruit;
Bucurati-va Sfintilor Epictet si Astion, doctorilor fara de arginti si mucenici ai lui Hristos!

Condacul al 7-lea:

Cu cine va vom numara pe voi, preafericitilor, caci chipul cel îngeresc al calugariei purtând, ca niste apostoli Evanghelia ati propovaduit si doctori fara de arginti si facatori de minuni aratându-va, înca si cununa muceniciei la urma ati luat, încât multe daruri si vrednicii au stralucit întru voi. Pentru aceasta, minunându-ne, va fericim, cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Pagânul Latronianus, comandantul provinciei, intrând în cetatea Halmyrisului a început prigoana împotriva crestinilor. Iar voi, sfintilor, ati fost pârâti ca unii care îndepartati pe multi de la jertfele idolesti. Drept aceea, ati fost adusi în lanturi în temnita, dar temnita chilie de rugaciune ati prefacut-o si cu bucurie slaveati pe Dumnezeu în psalmi si rugaciuni pentru care si noi va laudam asa:
Bucurati-va, ca pe comandantul pagân cel cu suflet de fiara, l-ati biruit;
Bucurati-va, ca prin mari chinuri pe Hristos L-ati marturisit;
Bucurati-va, ca numele lui Hristos pe pamânt L-ati propovaduit;
Bucurati-va, cei ce credinta idoleasca ati surpat;
Bucurati-va, caci cu nadejdea v-ati înfrumusetat;
Bucurati-va, caci cu rabdare si dragoste ati biruit;
Bucurati-va, ca temnita biserica ati socotit;
Bucurati-va, ca lanturile nu v-au speriat;
Bucurati-va, ca biciuiri fara de numar ati rabdat;
Bucurati-va, ca prin credinta v-ati încununat;
Bucurati-va, ca în fata lui Latronianus ca soarele ati stralucit;
Bucurati-va, ca din dragoste pentru Hristos mult ati patimit;
Bucurati-va Sfintilor Epictet si Astion, doctorilor fara de arginti si mucenici ai lui Hristos!

Condacul al 8-lea:

În zori, locul de judecata a fost pregatit, iar comandantul vroia sa va piarda. Atunci din înaltime putere primind si lumina harului stralucind ca soarele pe fetele voastre, sfintilor mucenici, judecatorul nu putea privi spre voi, iar multimea poporului ce era de fata, minunându-se, a cântat împreuna cu voi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Cu totul s-a spaimântat tiranul de prea minunata voastra barbatie, sfintilor, si de raspunsurile voastre s-a tulburat, caci cu îndrazneala l-ati înfruntat, zicând: „Suntem crestini, faca-se voia Domnului nostru cu noi!”. Pentru aceasta va laudam, zicând:
Bucurati-va, ca pentru Dumnezeu, toate durerile desfatari le-ati socotit;
Bucurati-va, ca rabdând chinuri, din dreapta credinta nu v-ati clintit;
Bucurati-va, foc nestins al dragostei dumnezeiesti;
Bucurati-va, ca prin rabdare ati uimit cetele îngeresti;
Bucurati-va, ca de curajul vostru pagânii au ramas fara de glas;
Bucurati-va, ca nu v-ati spaimântat când trupul vi l-au ars;
Bucurati-va, ca prin aceasta, cununa muceniceasca ati agonisit;
Bucurati-va, ca ura dusmanului sufletelor cu barbatie ati biruit;
Bucurati-va, învingatori ai stapânirii iadului;
Bucurati-va, mostenitori ai frumusetii raiului;
Bucurati-va, ca focul inimii voastre luminator al Dobrogei a fost;
Bucurati-va, margaritare de pret ale Bisericii lui Hristos;
Bucurati-va Sfintilor Epictet si Astion, doctorilor fara de arginti si mucenici ai lui Hristos!

Condacul al 9-lea:

Pe scândura fiind schingiuiti, sfintilor mucenici, tiranii v-au sfâsiat cu cârlige de fier, cu faclii aprinse v-au ars trupurile si în cazane cu smoala clocotita v-au aruncat. Însa credinta voastra cea catre Domnul din toate chinurile v-a scos nevatamati si, neîncetat marturisind pe Hristos, ati fost închisi din nou în temnita. Vazând aceste lucruri mai presus de întelegere, ne minunam si cântam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Ritorii cei mult vorbitori ramân ca niste pesti fara de glas si nu pricep a spune cum voi, sfintilor mucenici, în trup omenesc vietuind, ati biruit chinurile mai presus de fire, facându-va urmatori ai lui Hristos. Iar noi, preaslavind pe Domnul, Cel ce v-a întarit pe voi, laudam vitejia voastra si cu multumire graim asa:
Bucurati-va, frumusetea cea mare a neamului românesc;
Bucurati-va, flori binemirositoare din manunchiul mucenicilor dobrogeni;
Bucurati-va, ca pentru slava si cinstea Împaratului ceresc ati luptat;
Bucurati-va, cei ce chinuri înfricosatoare ati rabdat;
Bucurati-va, robi credinciosi ai Domnului, care toata voia Lui ati împlinit;
Bucurati-va, cei ce înaintea stapânitorilor Adevarul ati marturisit;
Bucurati-va, cei ce vergile de frasin, în cununi de mucenicie le-ati prefacut;
Bucurati-va, ca Domnului prea iubiti fii v-ati facut;
Bucurati-va, propovaduitori fierbinti ai dumnezeiestii credinte;
Bucurati-va, ca ati înfruntat mâniile aprinse;
Bucurati-va, mostenitori ai bunatatilor celor vesnice;
Bucurati-va, grabnici rugatori pentru mântuirea noastra;
Bucurati-va Sfintilor Epictet si Astion, doctorilor fara de arginti si mucenici ai lui Hristos!

Condacul al 10-lea:

Auzind unul dintre anchetatori, pe nume Vigilantius, cum pusi fiind la Chinuri, voi, sfintilor, nu ati încetat timp de 30 de zile a marturisi pe Hristos si auzind înca si cuvântul vostru cum ca oricine crede în Hristos va avea viata vesnica, nu s-a putut opri si a marturisit pe Hristos cu glas mare si venind la voi în închisoare, a cerut botezul si împreuna cu voi a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Ca un adevarat parinte duhovnicesc ai îndrumat pasii ucenicului tau Astion, spre Tatal cel ceresc, parinte Epictet, ca în clipa despartirii de lumea aceasta te-ai îngrijit mai întâi de ucenicul tau iubit, pentru care învredniceste-ne si pe noi acestei iubiri parintesti, ca sa va cântam unele ca acestea:
Bucurati-va, cei ce cununi nevestejite ati primit;
Bucurati-va, cei ce în trupurile si în sufletele voastre, pe Dumnezeu L-ati preamarit;
Bucurati-va, cei ce cu toate faptele voastre pe Hristos L-ati slavit;
Bucurati-va, ca mâinile voastre la lucrarea faptelor bune le-ati ridicat;
Bucurati-va, ca pasii judecatorului pe calea cea adevarata ati îndreptat;
Bucurati-va, cei ce nu v-ati lipit inima catre bogatie sau desfatare lumeasca;
Bucurati-va, ca la cele ceresti si la bucuria cea vesnica ati cugetat;
Bucurati-va, marturisitori ai dreptei credinte;
Bucurati-va, vrednici urmasi ai Apostolilor;
Bucurati-va, ca si în temnita ati facut ucenici;
Bucurati-va, ca în ceata mucenicilor cu bucurie ati fost primiti;
Bucurati-va, ca în rai cu sfintii va odihniti;
Bucurati-va Sfintilor Epictet si Astion, doctorilor fara de arginti si mucenici ai lui Hristos!

Condacul al 11-lea:

Pe când sfintii martiri rabdau cumplite chinuri în numele Iui Hristos, un calator din tara lui Astion, vazându-l în fata scaunului de judecata si cunoscându-l, degraba a dat de veste parintilor acestuia. Si venind ei în Halmyris, dupa martirajul sfintilor, au auzit despre faptele minunate ale fiului lor si primind botezul, au slavit pe Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

De tatal tau, Alexandru si mama ta, Marcelina, sfinte Astion, cu multa dragoste te-ai îngrijit. Precum odinioara Iisus a încredintat-o pe Maica Sa apostolului Ioan, asa si tu, sfinte, aratându-te în vis lui Vigilantius, i-ai încredintat pe parintii tai. Acestia, împreuna cu sfintitul preot Bonosus, au mers apoi la maritul episcop Evanghelicus, rugându-l sa-i boteze, si acesta, bucurându-se întru Domnul, a savârsit Sfânta Taina; iar de la noi auzi unele ca acestea:
Bucura-te, ca pe parintii tai din pagânatate i-ai scapat;
Bucura-te, ca si ei haina botezului au îmbracat;
Bucura-te, ca din întristare tu i-ai izbavit;
Bucura-te, ca prin credinta ei te-au regasit;
Bucura-te, stâlpul cel drept al monahilor;
Bucura-te, cinstea si podoaba credinciosilor;
Bucura-te, linistitorul sufletelor tulburate;
Bucura-te, ridicarea celor cazuti în pacate;
Bucura-te, fierbintele nostru ajutator;
Bucura-te, doctor tamaduitor;
Bucura-te, ca ai fost desavârsit în viata calugareasca;
Bucura-te, ca te-ai învrednicit de cununa muceniceasca;
Bucura-te, sfinte Astioane, doctorule fara de arginti si mucenic al lui Hristos!

Condacul al 12-lea:

Dupa taierea capetelor, trupurile voastre, sfintilor mucenici, s-au facut albe la vedere precum zapada, iar cei ce erau stapâniti de vreo slabiciune trupeasca sau sufleteasca, atingându-se de ele cu credinta si cu dragoste, degraba se îndeparta de la ei toata suferinta si durerea. Pentru aceasta, crestinii, cu evlavie, au luat sfintele voastre moaste, le-au asezat într-o cripta, peste care au înaltat în Halmyris o mareata biserica în cinstea voastra, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Venind popoarele barbare peste cetatea Halmyrisului, biserica în care se aflau sfintele voastre moaste a fost distrusa, dar prin purtarea de grija a lui Dumnezeu ele au scapat nevatamate, iar acum, dupa saptesprezece veacuri, ca un soare duhovnicesc au rasarit din pamânt spre luminarea si mângâierea noastra. Iar noi, stiind multimea de tamaduiri ce s-a facut prin sfintele voastre moaste în vremurile de demult, cu dragoste cuprinzându-le si sarutându-le, cu bucurie mare nu ne pricepem a grai decât acestea:
Bucurati-va, ca cinstitele voastre moaste nevatamate au scapat;
Bucurati-va, ca la Praznicul Adormirii Maicii Domnului ele s-au aflat;
Bucurati-va, ca în Dobrogea, sfântului apostol Andrei i-ati fost urmatori;
Bucurati-va, ca dupa voi si mucenicii Zotic, Atal, Camasie si Filip au fost marturisitori;
Bucurati-va, cu sfintii Gherman si Ioan Casian în ceruri locuitori;
Bucurati-va, sfatuitori ai preotilor si monahilor povatuitori;
Bucurati-va, buni cârmaci, care de potopul pacatelor ne feriti;
Bucurati-va, povatuitori credinciosi, cei ce ne îndreptati pe noi la patria cereasca;
Bucurati-va, ca prin voi, Treimea a fost propovaduita;
Bucurati-va, ca prin voi, Unimea a fost preamarita;
Bucurati-va, lauda neamului crestinesc;
Bucurati-va, ca toti credinciosii Dobrogei va cinstesc;
Bucurati-va, Sfintilor Epictet si Astion, doctorilor fara de arginti si mucenici ai lui Hristos!

Condacul al 13-lea:

Mult-patimitorilor pentru Hristos, sfintilor mucenici Epictet si Astion, primiti acum aceasta rugaciune de la noi, cei ce plecam genunchii înaintea sfintei voastre icoane si precum ati luminat ochii orbilor si ati daruit vindecare slabanogilor, tot asa tamaduiti-ne si pe noi de toata neputinta trupeasca si sufleteasca. Paziti-ne de tot raul cel aducator de moarte trupeasca si sufleteasca si din tot necazul grabnic ne izbaviti, pe noi cei care cinstim pomenirea voastra si marturisim minunile pe care cu puterea Sfintei Treimi le savârsiti celor ce cu credinta cânta lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori)

Apoi se zice iarasi Icosul 1:

Din tinerete în înfrânare ai petrecut…

Si Condacul 1: Pe Epictet, preotul cei preaîntelept si pe Astion, ucenicul cel mult râvnitor…

Rugaciune:

Sfintilor Mucenici Epictet si Astion, cautati acum spre noi, cei ce cu umilinta cadem înaintea sfintei voastre icoane si cinstim sfintele voastre moaste si ca unii ce v-ati învrednicit de mare cinste înaintea Atotputernicului Dumnezeu, rugati-va Acestuia sa ne izbaveasca de toate necazurile si primejdiile si sa dea iertare de pacate sufletelor noastre. Si ca cei ce sunteti podoaba si ocrotitorii tinutului Dobrogei, împreuna cu sfintii martiri Zotic Atal, Camasie si Filip, purtati de grija multimii credinciosilor ce va aduc voua cinstire.
Primiti acum prinosul nostru de dragoste, lauda si multumire catre milostivul Dumnezeu si prin darul celui Atotputernic, vindecati bolile noastre sufletesti si trupesti, dupa cum ati vindecat si copila acelui mare dregator. Si precum în timpul vietii voastre multime de oameni ati vindecat, asemenea vindecati si sufletele noastre cele asuprite de patimi si dureri. Si dupa cum prin viata curata, credinta si sfânta nevointa, ati biruit puterea vrajmasilor diavoli si ati câstigat mila Dumnezeului nostru Celui în Treime slavit, asa si pe noi întariti-ne în credinta si ajutati-ne sa fim biruitori în lupta cu pacatul, spre câstigarea virtutilor în locasurile ceresti. Ca împreuna cu voi sa cântam lui Hristos Dumnezeu în Împaratia cea fara de sfârsit, ca Lui I se cuvine toata slava, cinstea si închinaciunea, împreuna cu Cel fara de început al Lui Parinte si cu Preasfântul si Bunul si de viata Facatorul Lui Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

*

1

Acatistul Maicii Domnului în cinstea Icoanei facatoare de minuni de la Kazan (8/21 iulie si 22 octombrie/4 noiembrie)

Condacul 1:

Celei alese dintre toate neamurile, Aparatoarei neamului crestinesc, cântare de multumire aducem tie, Nascatoare de Dumnezeu, pentru sfânta ta icoana. Iar tu, ca o milostiva si ajutatoare a celor ce alearga spre tine, apara-ne pe noi de tot necazul si de toata nevoia, ca sa strigam tie: Bucura-te, Aparatoare grabnica a neamului crestinesc.

Icosul 1:

Îngerul cel înainte-statator a fost trimis sa zica „Bucura-te” Nascatoarei de Dumnezeu, atunci când Dumnezeu-Cuvântul s-a salâsluit în pântecele Fecioarei; si noi pacatosii preamarind aratarea cea minunata a icoanei ei si a Dumnezeiescului Prunc Hristos Mântuitorul cu umilinta strigam celei pline de har:
Bucura-te, Copila de Dumnezeu aleasa;
Bucura-te, Maica lui Dumnezeu;
Bucura-te, împarateasa cerului si a pamântului;
Bucura-te, podoaba cea stralucitoare a Bisericii ceresti si pamântesti;
Bucura-te, ceea ce esti cinstita de îngeri;
Bucura-te, ceea ce esti cântata de serafimi;
Bucura-te, plinirea cea luminoasa a proorocilor;
Bucura-te, lauda apostolilor;
Bucura-te, marturisirea mucenicilor;
Bucura-te, cununa cuviosilor;
Bucura-te, bucuria dreptilor;
Bucura-te, nadejdea pacatosilor;
Bucura-te, Aparatoare grabnica a neamului crestinesc.

Condacul al 2-lea:

Din înaltimea lacasului ceresc al slavei Fiului tau, Preacurata, ai cautat spre necazurile robilor tai din cetatea Kazan, în care raucredinciosii agareni necinsteau credinta în Hrisos, ai binevoit sa le arati lor aceasta icoana, proslavita prin facerea de minuni, ca cei iubitori de Hristos sa se încredinteze în semnele Harului si sa cânte lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 2-lea:

Fiind înteleptita prin întreita aratare a Maicii lui Dumnezeu, o fecioara înteleapta a marturisit mai marilor cetatii despre aceasta minunata aratare si despre mustrarea ta cea înfricosatoare; iar noi minunându-ne de cele auzite, cu evlavie cântam celei Preabinecuvântate:
Bucura-te, ceea ce dai slava lui Dumnezeu prin buze nevinovate;
Bucura-te, ceea ce descoperi credinciosilor tainele lui Dumnezeu;
Bucura-te, lauda vestita a credinciosilor;
Bucura-te, fulger care înfricosezi pe cei necredinciosi;
Bucura-te, ceea ce luminezi mintea credinciosilor prin maretia minunilor tale;
Bucura-te, ceea ce rusinezi credinta cea rea a agarenilor;
Bucura-te, zdrobirea trufiei necredinciosilor;
Bucura-te, întarirea credintei crestinesti;
Bucura-te, ceea ce sfintesti cinstirea sfintelor icoane;
Bucura-te, ceea ce prefaci necazul nostru în bucurie;
Bucura-te, ceea ce ne înveselesti prin nadejde neîndoielnica;
Bucura-te, ceea ce ne încurajezi prin fagaduinte neamagitoare;
Bucura-te, aparatoarea grabnica a neamului crestinesc.

Condacul al 3-lea:

Puterea Celui Preaînalt prin harul Nascatoarei de Dumnezeu a încurajat pe fecioara cea preaînteleapta spre aflarea darului lui Dumnezeu cel fara de pret, care cu încredere în Domnul s-a straduit a gasi îngropata în pamânt comoara – sfânta icoana a Maicii lui Dumnezeu, pentru care a strigat cu bucurie lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 3-lea:

Râuri de minuni ai izvorât credinciosilor din cetatea Kazan din preacurata ta icoana, Stapâna. Celor orbi le-ai dat vederea, pe cei întunecati la suflet i-ai luminat cu lumina cunoasterii lui Dumnezeu, iar cei feciorelnici au aflat liman linistit la umbra icoanei tale. Pentru aceasta si noi iti cântam tie:
Bucura-te, ceea ce ai împrastiat intunericul necredintei cu aratarea icoanei tale;
Bucura-te, ceea ce luminezi pe toti prin stralucirea minunilor tale;
Bucura-te, vederea celor orbi;
Bucura-te, luminarea celor întunecati cu mintea,
Bucura-te, marirea Ortodoxiei,
Bucura-te, liman linistit al celor dornici de mântuire;
Bucura-te, Maica fecioriei;
Bucura-te, acoperamântul si îngradirea celor neprihaniti;
Bucura-te, ca de tine se bucura multimea credinciosilor;
Bucura-te, ca de tine se înfricoseaza multimea demonilor;
Bucura-te, ajutatoarea tuturor crestinilor;
Bucura-te, bucuria tuturor scârbitilor;
Bucura-te, Aparatoare grabnica a neamului crestinesc.

Condacul al 4-lea:

Vrând sa potoleasca viforul tulburarilor ridicat de agareni, fericitul Erghemon, scriitorul minunilor icoanei tale, Fecioara, cu lacrimi s-a rugat si a avut descoperire ca aceasta sfânta icoana scut de biruinta este, pentru care întarit fiind în credinta, pâna la sfârsitul vietii sale a cântat lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 4-lea:

Având descoperire de la cuviosul parinte Serghie ca prin aceasta icoana a Maicii Domnului avea sa se izbaveasca pamântul rusesc de cotropirea celor de alt neam, sfântul ierarh Arsenie a vestit oastei celei iubitoare de Hristos despre aceasta taina. Si purtând ostasii sfânta icoana ca pe un steag aducator de izbânda au curatit cetatea de pagâni, cântând aparatoarei tuturor crestinilor:
Bucura-te, Maica Celui Preaînalt,
Bucura-te, ceea ce rogi pe Hristos Dumnezeu pentru toti;
Bucura-te, ceea ce mântuiesti pe cei care alearga spre atotputernicul tau omofor;
Bucura-te, Aparatoarea celor ce se afla în necazuri si în boli;
Bucura-te, ceea ce daruiesti cele de folos celor ce se roaga cu inima înfrânta înaintea cinstitei tale icoane;
Bucura-te, ceea ce izbavesti de rele pe cei ce au în tine incredere tare;
Bucura-te, liman bun si linistit;
Bucura-te, Ajutatoare grabnica;
Bucura-te, acoperamântul cel cald al mântuirii;
Bucura-te, izvorul cel nesecat al milei;
Bucura-te, ceea ce nu întârzii spre ajutor;
Bucura-te, ceea ce izbavesti de toate nevoile;
Bucura-te, Aparatoare grabnica a neamului crestinesc.

Condacul al 5-lea:

Stea cu dumnezeiasca mergere s-a aratat icoana ta de Dumnezeu Nascatoare, care înconjurând pamântul rusesc a luminat cu razele sale pe cei ce rataceau pe marea vietii. Bezna necazurilor si negura bolilor ai împrastiat si la calea cea mântuitoare ai îndreptat pe cei ce alergau la tine cu credinta si strigau lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 5-lea:

Vazând minunile care se faceau prin harul lui Dumnezeu, la icoana Maicii Domnului, tarul Petru a luat aceasta icoana conducatoare oastei sale în lupta cu dusmanii, pe care cu ajutorul Nascatoarei de Dumnezeu învingându-i, a cinstit sfânta icoana si a asezat-o în mijlocul cetatii de scaun drept temelie, scut si îngradire. Pentru aceasta strigam celei Preacurate:
Bucura-te, locas si templu a lui Hristos, Dumnezeul nostru;
Bucura-te, vas al slavei lui necuprinse;
Bucura-te, cetate împarateasca pururea însufletita;
Bucura-te, palat preaînfrumusetat;
Bucura-te, bucuria oraselor si satelor;
Bucura-te, aparatoare si îngradire a crestinilor în necaz;
Bucura-te, lauda Bisericii Ortodoxe,
Bucura-te, întarirea pamântului rusesc;
Bucura-te, ajutatoarea oastei celei iubitoare de Hristos;
Bucura-te, biruinta asupra dusmanilor;
Bucura-te, izbavire în necazuri;
Bucura-te, ceea ce ne cercetezi cu îndurarile tale de Maica;
Bucura-te, Aparatoare grabnica a neamului crestinesc.

Condacul al 6-lea:

Cinul arhieresc, calugarii si mirenii, rugându-se înaintea cinstitei tale icoane, binevestesc mila ta cea mare, Stapâna de Dumnezeu Nascatoare, caci tu îngradesti orasele, acoperi manastirile si pazesti satele si stiindu-te pe tine aparatoare nebiruita, cu lacrimi aduc tie rugaciuni, ca sa-ti înalti catre Fiul tau mâinile tale cele de Dumnezeu purtatoare pentru robii tai si sa izbavesti de toata nevoia si necazul pe cei care cu multumire cânta lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 6-lea:

Rasarit-ai de demult lumina adevarului si ai alungat înselaciunea agarenilor din cetatea Kazanului, iar acum stralucesti cu lumina minunilor în toate orasele rusesti. Cei ce alearga cu credinta la icoana ta primesc vindecare de boli si izbavire de necazuri si învrednicindu-se de toata bucuria îti cânta staruitor asa:
Bucura-te, izvor nesecat al sfinteniei;
Bucura-te, râu curgator al Harului lui Dumnezeu;
Bucura-te, împacarea celor pacatosi cu Dumnezeu;
Bucura-te, curatirea pacatelor noastre;
Bucura-te, calauza cucerniciei;
Bucura-te, ajutor si întarire în lucrurile cele bune;
Bucura-te, ceea ce primesti fagaduintele cele bune;
Bucura-te, ceea ce înlesnesti începuturile cele frumoase;
Bucura-te, ceea ce distrugi pornirile cele rele;
Bucura-te, ceea ce împrastii cursele vrajmasului;
Bucura-te, ceea ce nu întârzii a ajuta pe oameni;
Bucura-te, ceea ce din plin reversi asupra noastra milele lui Dumnezeu;
Bucura-te, Aparatoare grabnica a neamului crestinesc.

Condacul al 7-lea:

Minunata biserica a zidit poporul rusesc cel drept credincios în cinstea sfintei icoane, spre vestirea milelor Preabinecuvântatei Împaratese a Cerului si a pamântului, Careia, dupa putinta, a adus cântare de multumire pentru izbavire de venire asupra sa a celor de alt neam, ca toti sa-si aminteasca de minunile Maicii lui Dumnezeu si sa cânte lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 7-lea:

Aparatoare neînfricata s-a aratat cetatii de scaun icoana ta, Nascatoare de Dumnezeu, ca si oarecând în Constantinopol, caci catre tine alearga oamenii la vreme de necaz cerându-ti ajutor si tie îti aduc multumiri pentru izbânda. Înaintea cinstitei tale icoane se roaga si pe tine Ajutatoare si Aparatoare tare te marturisesc. Pentru aceasta si noi îti cântam cu multumire:
Bucura-te, Acoperamântul Rusiei;
Bucura-te, întarirea si îngradirea Ortodoxiei în pamântul rusesc;
Bucura-te, scut nezdruncinat al oastei iubitoare de Hristos;
Bucura-te, platosa tare a ostasilor;
Bucura-te, ceea ce descoperi uneltirile vrajmasilor;
Bucura-te, ceea ce sfâsii urzeala dusmanilor;
Bucura-te, mustrarea necinstei;
Bucura-te, distrugerea viclesugurilor;
Bucura-te, ceea ce izbavesti de ratacire pe cei tineri;
Bucura-te, mângâierea batrânilor;
Bucura-te, ceea ce destrami învataturile cele pagubitoare;
Bucura-te, daruirea învataturilor celor de suflet folositoare;
Bucura-te, Aparatoare grabnica a neamului crestinesc.

Condacul al 8-lea:

Strain este celor necredinciosi sa priceapa minunile care izvorasc de la cinstita ta icoana. Iar noi, ca unii ce cunoastem ca harul tau si puterea ta este asupra sfintelor tale icoane, marturisim despre harul si puterea icoanei tale din Kazan, pe care o sarutam cu evlavie si prin ea ne închinam tie, caci darul tau face semne si minuni celor ce alearga la tine cu credinta si cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Ceea ce ai fost înaltata la cer si în cele de sus locuiesti, Nascatoare de Dumnezeu, pe cei de pe pamânt nu-i parasesti prin mijlocirile tale, ca una ce ai îndraznire de maica catre Hristos, Dumnezeul nostru. Pentru aceasta te rugam: îngradeste cu pace viata celor drept credinciosi si cele de folos pururea daruieste robilor tai, ca marindu-te pe tine sa-ti cântam:
Bucura-te, ceea ce ai încaput în pântecele tau pe Cel neîncaput;
Bucura-te, ceea ce esti umbrita cu puterea Celui Preaînalt;
Bucura-te, ca din tine a rasarit Spicul cel Ceresc;
Bucura-te, ca tu izbavesti lumea de foamea cea pagubitoare a sufletelor;
Bucura-te, ceea ce pururea mijlocesti pentru neamul nostru;
Bucura-te, ca mult poate rugaciunea ta înaintea Fiului tau si Dumnezeu;
Bucura-te, ceea ce ne-ai înfiat pe noi lânga Crucea lui Hristos;
Bucura-te, ceea ce pururea ai catre noi dragoste de maica;
Bucura-te, mijlocirea vesnicilor bunatati;
Bucura-te, ceea ce nu ne lipsesti nici de bunatatile cele pamântesti;
Bucura-te, scaparea noastra la vreme de încercare;
Bucura-te, mângaierea noastra în necazuri;
Bucura-te, Aparatoare grabnica a neamului crestinesc.

Condacul al 9-lea:

Mai înalta decât toata firea îngereasca te-ai aratat, Preasfânta Fecioara, caci tu ai purtat în pântecele tau pe Dumnezeul tuturor si cu trupul L-ai nascut. Pe brate ai purtat pe Cel ce poarta în palma Sa întreaga lume, ceea ce esti mai cinstita decât heruvimii si mai slavita fara de asemanare decât serafimii pe tine te marim si lui Dumnezeu Îi cântam: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Pe ritorii cei mult-vorbitori îi vedem tacând, ca pe niste pesti fara de glas, despre tine, Nascatoare de Dumnezeu, caci cu neputinta este oamenilor sa te mareasca pe tine dupa cuviinta, Stapâna, ci ca ceea ce esti buna, primeste de la noi, cei ce-ti cântam tie, glasul Arhanghelului:
Bucura-te, ceea ce esti plina de har;
Bucura-te, caci cu tine este Dumnezeu;
Bucura-te, ceea ce esti binecuvântata între femei;
Bucura-te, ceea ce ai aflat har înaintea lui Dumnezeu;
Bucura-te, ceea ce ai nascut pe Mântuitorul lumii;
Bucura-te, Maica Fiului lui Dumnezeu;
Bucura-te, Nascatoarea Împaratului Celui Vesnic;
Bucura-te, ca din tine a crescut rodul vietii;
Bucura-te, ceea ce esti sfintita de Duhul Sfânt;
Bucura-te, ceea ce esti umbrita de puterea Celui Preaînalt;
Bucura-te, sluga credincioasa a Domnului;
Bucura-te, ca pe tine te fericesc toate neamurile;
Bucura-te, Aparatoare grabnica a neamului crestinesc.

Condacul al 10-lea:

Vrând sa mântuiesti pe multi de tot raul, de necaz si de durere, ne-ai daruit noua sfânta ta icoana, Nascatoare de Dumnezeu, prin care orbii vad, schiopii umbla, slabanogii se ridica, cei stapâniti de duhuri necurate se vindeca, oamenii se izbavesc de ranile cele aducatoare de moarte, pamântului se da roada la buna vreme, casele si orasele sunt pazite de foc. Pentru aceasta preamarim pe Dumnezeu, Cel ce varsa asupra noastra milele Sale si-i cântam cu staruinta: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Zid esti Nascatoare de Dumnezeu pamântului rusesc, oraselor esti slava si îngradire, oastei celei drept maritoare esti izbânda supra vrajmasilor. Pentru aceasta, multumindu-ti, îti cântam:
Bucura-te, ceea ce preamaresti pe cei ce te preamaresc pe tine;
Bucura-te, ceea ce rusinezi pe cei ce te necinstesc pe tine;
Bucura-te, înfricosarea dusmanilor;
Bucura-te, izbavire de venire asupra noastra a celor de alt neam;
Bucura-te, taria ostasilor;
Bucura-te, îngradirea celor ce lupta;
Bucura-te, livada purtatoare de viata, care înveselesti inimile credinciosilor;
Bucura-te, arma de care se cutremura demonii;
Bucura-te, mir mântuitor, cel ce ungi ranile pacatosilor care se pocaiesc;
Bucura-te, nadejdea noastra cea fierbinte;
Bucura-te, asteptarea noastra cea neîndoielnica;
Bucura-te, liman bun si linistit;
Bucura-te, Aparatoare grabnica a neamului crestinesc.

Condacul al 11-lea:

Cântare de lauda aducem si de multumire aducem tie, Stapâna, înaintea icoanei tale cadem si cu dragoste o sarutam. Sub atotputernicul tau omofor, cinurile feciorelnicilor viata pasnica petrec si spre tine nadajduiesc, iar lui Dumnezeu îi cânta: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Faclie primitoare de lumina vedem icoana ta cea preacinstita, Stapâna, care aprinzând în sine focul cel nematerialnic al Harului tau, împrastie lumina celorlale multor chipuri asemanatoare, din care lumina împartasindu-se acestea, stralucesc cu minunile, povatuind la calea mântuirii pe toti care te lauda asa:
Bucura-te, Mireasa, pururea fecioara;
Bucura-te, Maica – fecioara de Dumnezeu aleasa;
Bucura-te, calauza cea buna a fecioriei;
Bucura-te, paza celor doritori de curatie;
Bucura-te, lauda femeilor;
Bucura-te, marirea fecioarelor;
Bucura-te, aparatoarea vaduvelor;
Bucura-te, mângâierea orfanilor;
Bucura-te, hranitoare saracilor;
Bucura-te, vesmântul celor goi;
Bucura-te, bucuria celor scârbiti;
Bucura-te, veselia celor întristati;
Bucura-te, Aparatoare grabnica a neamului crestinesc.

Condacul al 12-lea:

Vrând sa dai har celor ce te cinstesc cu dragoste, Nascatoare de Dumnezeu, ai revarsat puterea harului tau asupra sfintelor tale icoane. Acest har dumnezeiesc daruieste vindecare neputintelor celor ce alearga la tine cu credinta si se roaga tie cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cântând minunile tale cele de demult si cele de acum, te laudam pe tine, ca ceea ce esti izvor purtator de viata al Harului si râu nesecat al minunilor. Spre tine, adâncul milei si al îndurarilor punem, dupa Dumnezeu, toata nadejdea noastra si, preamarindu-te pe tine în aceasta viata si în viata viitoare îti cântam:
Bucura-te, asteptarea cea nerusinata crestinilor;
Bucura-te, scaparea mântuitoare a credinciosilor;
Bucura-te, nadejdea celor fara de nadejde;
Bucura-te, mântuirea celor mâhniti;
Bucura-te, baie care speli constiinta;
Bucura-te, roua care înviezi sufletele;
Bucura-te, vindecarea cea fara plata a bolilor;
Bucura-te, izbavirea cea grabnica din nevoi;
Bucura-te, ceea ce ne scoti din adâncurile pieirii;
Bucura-te, bucuria noastra în ziua mortii;
Bucura-te, nadejdea noastra de dupa moarte;
Bucura-te, Aparatoare grabnica a neamului crestinesc.

Condacul al 13-lea:

Maica prealaudata, care ai nascut pe Cuvântul, Cel ce este mai sfânt decât toti sfintii, primeste acum de la noi aceasta putina rugaciune si pentru maretia bunatatilor si îndurarilor tale, sa nu pomenesti pacatele noastre cele multe, ci plinind spre bine cererile noastre, daruieste-ne sanatate trupului, mântuie sufletului, izbavire de tot necazul si durerea si ne fa mostenitori ai Împaratiei Cerurilor pe noi, cei ce cântam lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori).

Apoi se zice iarasi Icosul 1: „Îngerul cel inainte-statator…”

si Condacul 1: „Celei alese din…”.

Rugaciune:

O, Preasfânta Stapâna de Dumnezeu Nascatoare! Cu frica, cu credinta si cu dragoste cazând înaintea sfintei tale icoane, te rugam: Nu întoarce fata ta de la noi, cei ce ne cucerim tie, Maica milostiva, roaga pe Fiul tau si Domnul Dumnezeul nostru, Iisus Hristos, sa daruiasca pace tarii noastre. Sfânta Sa Biserica sa o pazeasca neclintita de necredinta, de eresuri si de dezbinare, caci nu avem alt ajutor, nici alta nadejde afara de tine, Nascatoare de Dumnezeu. Tu esti Ajutatoarea si Aparatoarea cea atotputernica a neamului crestinesc. Izbaveste pe cei care se roaga tie de caderea în pacat, de asuprirea oamenilor rai, de toata nevoia si ispita, de tot necazul si de moartea cea naprasnica. Daruieste-ne noua duhul smereniei, inima înfrânta, curatia cugetelor, ca laudând cu multumire maretia ta sa ne învrednicim toti de Împaratia Cerurilor si acolo împreuna cu toti Sfintii sa preamarim Preacinstitul si de mare cuviinta Nume al Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin!

*

1

Acatistul Sfântului Mare Mucenic Procopie (8 iulie)

Troparul Sfântului Mare Mucenic Procopie, glasul 1:

Sfinte Procopie, cel ce porţi numele înaintării în nevoinţă, de la nevoinţă ai fost ridicat, Părinte, la strălucirea muceniciei. Căci chipului lui Hristos închinându-te, te-ai arătat părtaş mucenicilor, împreună cu care roagă-te, Preafericite, pururi pentru cei ce-ţi strigă: Slavă Celui ce ţi-a dat ţie putere, slavă Celui ce te-a încununat pe tine, slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri!

Condacul 1

Din cer, ca şi pe Pavel te-a vânat Hristos Domnul, Sfinte Mare Mucenice Procopie, arătându-ţi-se chipul Crucii strălucind în văzduh mai mult decât soarele, şi Însuşi Stăpânul tuturor cu tine a vorbit, cutremur pământului făcându-se şi strălucire de multe fulgere şi tunete înfricoşătoare; pentru aceasta acum noi toţi cu bucurie strigăm ţie: Bucură-te, Procopie, slăvite şi mare mucenice al lui Hristos!

Icosul 1

Chemarea ta, alesule între mucenici, nicicum nu a fost de la oameni, ci din cer Mântuitorul Hristos, cu dumnezeiescul şi preadulcele Său glas, ţi-a mărturisit zicând: „Eu sunt Iisus Cel răstignit, Fiul lui Dumnezeu!”; drept care auzi de la noi unele ca acestea:
Bucură-te, că în sfânta cetate a Ierusalimului în copilărie ai crescut;
Bucură-te, că cinstitul tău părinte, Hristofor, prin mucenicie la Domnul a trecut;
Bucură-te, că maicii tale, Teodosia, cu ascultare şi blândeţe te-ai supus;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale şi dânsa, mai târziu, la cer muceniceşte s-a dus;
Bucură-te, că oastea vremelnică, pentru cea a Împăratului ceresc, ai defăimat;
Bucură-te, că de Acela te-ai învrednicit a fi chemat ales şi binecuvântat;
Bucură-te, că de cuvintele nebunului tiran Diocleţian nu te-ai amăgit;
Bucură-te, că Adevărul Hristos ţi-a descoperit taina credinţei şi te-a primit;
Bucură-te, că bogăţia, cinstea şi slava pământească gunoaie le socoteai;
Bucură-te, că la frumuseţile raiului şi la cununa nestricăcioasă gândeai;
Bucură-te, Procopie, slăvite şi mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 2-lea

Voind Domnul Iisus ca pe cei păcătoşi din stăpânirea diavolului să-i izbăvească, pe cei pierduţi să-i caute şi pe cei morţi să-i învieze, Cruce luminoasă ţi-a arătat în văzduh şi dumnezeiescul glas a grăit către tine: „De n-aş fi fost Fiul lui Dumnezeu, apoi cum aş fi fost viu după moarte?”. După cuvântul acesta, Crucea s-a suit la cer, iar noi, luând minunile dumnezeieştii pronii celei de oameni iubitoare, cântăm din inimi recunoscătoare: Aliluia!

Icosul al 2-lea

O, Neanie, mare este chemarea ta, căci după aceasta iar s-a auzit glas din înălţimea cerului zicându-ţi: „Cu semnul acesta pe care l-ai văzut, vei birui pe vrăjmaşii tăi şi pacea Mea va fi cu tine!”. Astfel şi tu, precum Saul oarecând, prin arătarea Domnului în cale, din prigonitor vas ales te-ai făcut. Cum dar nu-ţi vom grăi aşa:
Bucură-te, că de nedreapta poruncă a pământescului împărat te-ai lepădat;
Bucură-te, că, luminându-te prin glas dumnezeiesc, la chemarea cerească ai alergat;
Bucură-te, că minunata vedenie te-a umplut de duhovnicească bucurie;
Bucură-te, doritorule de cerească slavă ce covârşeşte orice veselie;
Bucură-te, că argintarului din Schitopol cruce asemenea celei cereşti i-ai poruncit;
Bucură-te, că şi temerea aceluia de păgânească poruncă o ai risipit;
Bucură-te, că aurul tău n-ai cruţat pentru sfinţitul odor;
Bucură-te, că, văzându-l, te-ai bucurat plinind al tău dor;
Bucură-te, că, săvârşită fiind Crucea, pe ea s-au arătat trei feţe închipuite, cu evreieşti slove deasupra lor scrise;
Bucură-te, că numele cel mare – Emmanuil – deasupra, iar în părţi – Mihail şi Gavriil – erau puse;
Bucură-te, Procopie, slăvite şi mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 3-lea

Acestea văzându-le aurarul, se minuna şi nu pricepea cine le-a însemnat pe acelea, nimeni nefiind în casă fără numai el singur, şi luând o unealtă, voia să şteargă întipărirea aceea, dar nu putea, căci mâna i se făcuse nelucrătoare şi uscată. Iar noi, înţelegând preaslăvitele Sale lucrări mântuitoare, lăudăm pe Dumnezeu Cel în toate zilele cu noi, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Văzând tu Crucea, Sfinte Procopie, ai întrebat pe argintar: „Ale cui sunt feţele acestea şi pentru cine sunt închipuite?”, iar el cu jurământ ţi-a grăit: „Când am isprăvit lucrul, s-au arătat aceste feţe de la sine, singure închipuite, şi nu ştiu ale cui sunt; şi am voit să le şterg pe dânsele, dar nu am putut, că mâna mea amorţea”. Acestea auzind şi minunându-te, cu bună cinstire şi cu puterea Sfintei Cruci ai cunoscut:
Bucură-te, că închinându-te ei, lăudai pe Cel în care ai crezut;
Bucură-te, că învelind-o în mătase, Crucea mereu cu tine purtând-o o cinsteai;
Bucură-te, că de atunci pe creştini apărai şi pe păgâni supuneai;
Bucură-te, că înarmându-te cu nebiruita armă, ţinuturi barbare ai robit;
Bucură-te, că şi pe diavoli – nevăzuţii vrăjmaşi – prin puterea ei i-ai biruit;
Bucură-te, că darul Sfintei Cruci te-a împuternicit şi te-a luminat;
Bucură-te, că pe mulţi la credinţa în Hristos i-ai îndrumat;
Bucură-te, că pentru noi la Preasfânta Treime pururea în cer mijloceşti;
Bucură-te, că podoabă a Bisericii dreptslăvitoare şi îndulcire minţilor eşti;
Bucură-te, Procopie, slăvite şi mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 4-lea

Fiind tu în cetatea ta, Ierusalim, te-au rugat cetăţenii lui şi locuitorii din satele dimprejur să îi izbăveşti de răutatea barbarilor şi de strâmbătăţile ce li se făceau de ei prin năvăliri, prădăciuni şi răpiri. Iar tu, ca un viteaz, nădăjduind în puterea Sfintei Cruci, ieşind ostaşii tăi, i-ai biruit desăvârşit şi ai slobozit pe cei robiţi, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

„Iisuse Dumnezeule, fii mie spre ajutor nădejdii mele!”, se ruga Sfântul Procopie cu inima îndurerată, şi i-a venit glas dintru înălţime zicându-i: „Nădăjduieşte, Neania, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt cu tine!”. Iar el, auzind glasul acela, de mare îndrăzneală umplându-se şi strălucită biruinţă dobândind, după cuviinţă îi aducem aceste laude:
Bucură-te, că pe barbari tu până în sfârşit i-ai biruit;
Bucură-te, că ai biruit desăvârşit pe vrăjmaşi prin credinţă tare;
Bucură-te, că nădejdea şi dragostea în inima ta s-au făcut izvoare;
Bucură-te, că maica ta cu bucurie te-a întâmpinat;
Bucură-te, că şi pe ea taina creştinătăţii o ai învăţat;
Bucură-te, că idolii de aur şi de argint din casa ei i-ai zdrobit;
Bucură-te, că pe aceia, făcuţi bucăţi, săracilor i-ai împărţit;
Bucură-te, nebiruitule de nici o oaste pământească;
Bucură-te, că te-ai învrednicit de ceata cea cerească;
Bucură-te, Procopie, slăvite şi mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 5-lea

Zis-ai maicii tale ca singură să întrebe pe idoli cine ţi-a ajutat în luptă şi nu era glas, nici auzire; drept aceea tu, Fericite, ţinând Crucea în mână, te-ai umplut de dumnezeiască râvnă şi ai început a zdrobi neînsufleţiţii idoli, la pământ aruncându-i şi cu picioarele călcându-i, lui Dumnezeu Celui Atotputernic aducându-I cântarea îngerească: Aliluia!

Icosul al 5-lea

O, Mare Mucenice Procopie, în vremea ce tu ai dăruit aurul şi argintul din idolii sfărâmaţi de tine săracilor care s-au veselit, născătoarea ta, lepădând dragostea cea de fiu, degrabă a alergat la Antiohia jeluindu-se tiranului Diocleţian; iar acela o mângâia zicându-i că te va întoarce la zei cu îmbunări sau cu îngroziri. Dar noi te fericim aşa:
Bucură-te, de mari şi strălucite biruinţe purtătorule;
Bucură-te, al dreptei şi bunei credinţe nevoitorule;
Bucură-te, că s-a lămurit ca aurul în foc nădejdea ta cea tare;
Bucură-te, că în ispite grele te-ai arătat vrednic de a ta de sus chemare;
Bucură-te, că ighemonul Iust din poruncă împărătească te-a căutat;
Bucură-te, că tu înaintea lui cu tărie şi cu vitejie neclintită ai stat;
Bucură-te, că hulele tiranului asupra lui Hristos nu le-ai suferit;
Bucură-te, că ticăloasa lui scrisoare rupând-o ai nimicit;
Bucură-te, că doar lui Hristos şi Bisericii Lui ai voit să slujeşti;
Bucură-te, Procopie, slăvite şi mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 6-lea

Zicând ighemonului Iust: „Eu sunt creştin, iar tu fă ceea ce ţi s-a poruncit; pentru că eu singur mă aduc jertfă lui Hristos, Dumnezeul meu”, i-ai aruncat în faţă brâul dregătoriei tale, şi primind chinurile cele cumplite şi curgând sângele tău şiroaie, ziceai păgânilor celor de faţă ce lăcrimau pentru tinereţile tale: „Nu plângeţi pentru mine, ci pentru pierzania sufletelor voastre, acelea fiind vrednice de plâns, căci se vor munci în iad fără de sfârşit”, iar nu cei ce vor cânta în veci lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Cutremur mare se făcu la miezul nopţii în cetate, căci Domnul Iisus venind cu îngerii săi să cerceteze pe robul său cel credincios, lumină mare a strălucit în temniţă şi uşile deschizându-se, legăturile tuturor celor de acolo s-au dezlegat, şi doi îngeri s-au arătat cu asemănare de tineri preafrumoşi. De unele ca acestea uimindu-ne, primeşte de la noi acum:
Bucură-te, că, ridicându-ţi ochii spre cer, întărire de la Dumnezeu ai primit;
Bucură-te, că şi prin tine preasfântul Său nume în lume s-a proslăvit;
Bucură-te, că, în temniţă fiind aruncat, Terentie temnicerul, umilindu-se, te-a îngrijit;
Bucură-te, că, în cetate cutremur făcându-se, Domnul Hristos cu îngerii Săi a venit la tine;
Bucură-te, că îngerilor cu smerită înţelepciune tu le-ai grăit;
Bucură-te, că, arătându-ţi-Se în slavă nespusă, Mântuitorul te-a tămăduit;
Bucură-te, că botezându-te de El te-ai născut de sus pentru veacul ce va să fie;
Bucură-te, că ţi-a zis cu dumnezeiescul Său glas: „De acum nu te vei mai numi Neania, ci Procopie”;
Bucură-te, că Domnul apoi S-a urcat la cer, iar inima ţi s-a umplut de negrăită dulceaţă cerească;
Bucură-te, şi nu ne lăsa nici pe noi să ne abatem de la adevărata viaţă duhovnicească;
Bucură-te, Procopie, slăvite şi mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 7-lea

„Îmbărbătează-te şi te întăreşte, pentru că, împuternicindu-te, vei putea să aduci Tatălui Meu turma aleasă”, ai auzit de la Domnul Dumnezeul tău, şi bucurându-te şi înspăimântându-te, ai căzut la pământ şi te-ai închinat Lui, rugându-L să te întărească în pătimiri, ca să nu te temi de cumplitele chinuri. Iar Domnul ţi-a zis: „Nu te teme, că eu sunt cu tine!”; pentru care cu toată inima ta I-ai cântat: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Minunată arătare aducându-ţi aleasa, duhovniceasca urmă a rănirilor dinainte, căci ai nădăjduit spre Dânsul şi ţi-a ajutat şi ţi-a înflorit trupul tău. Pentru aceasta cu netăcute glasuri îţi cântăm:
Bucură-te, că temnicerul ighemonului dumnezeiască arătare i-a vestit;
Bucură-te, că acela ce te credea mort de mirare a amuţit;
Bucură-te, că, întrebat de ostaşi de eşti viu, dumnezeieştile minuni nu s-au ascuns;
Bucură-te, că: „Sunt viu şi sănătos, cu darul Dumnezeului meu”, ai răspuns;
Bucură-te, că ostaşul ighemonului toate acestea i-a spus;
Bucură-te, că acela la judecată de faţă iarăşi te-a adus;
Bucură-te, că privelişte îngerilor şi oamenilor te-ai făcut;
Bucură-te, că ai înviat prin har şi de sus te-ai născut;
Bucură-te, că ai înşelat pe vicleanul ighemon care socotea că zeii te-au vindecat;
Bucură-te, că mergând în capiştea idolească pe toţi idolii i-ai zdrobit şi i-ai sfărâmat;
Bucură-te, Procopie, slăvite şi mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 8-lea

„Dumnezeul creştinilor, ajută-ne nouă!”, a strigat cu spaimă poporul păgânesc văzând că, prin rugăciunea mucenicului, din porunca lui Dumnezeu, idolii cei sfărâmaţi s-au prefăcut în firea apei, făcându-se pârâu ce curgea din capişte pe uşi. Apoi nedumeritul ighemon porunci să te întindă iarăşi, unde venind la tine Nicostrat şi Antioh, tribunii a două cete de ostaşi, i-ai adăugat la oastea Împăratului ceresc prin botezarea lor de către Leontie episcopul, cu toţii împreună aducând lui Dumnezeu cântarea: Aliluia!

Icosul al 8-lea

A doua zi ighemonul venind la divan, ostaşii aceia stând înaintea lui cu mare glas preamăreau pe Hristos, mărturisindu-se creştini şi arătându-se gata spre chinuri şi moarte pentru El. Iar tiranul neputându-l îndupleca să se lepede de Domnul şi să se întoarcă iarăşi la zei, i-a osândit la tăierea de sabie înaintea ta, Mucenice, pentru care te lăudăm zicând:
Bucură-te, că prin rugăciunile şi sfaturile tale ostaşii au venit la credinţă;
Bucură-te, că prin Iubitorul de oameni Hristos a primit a lor frumoasă nevoinţă;
Bucură-te, că pentru Domnul Iisus ei şi-au pus sufletele lor;
Bucură-te, că s-au încununat prin primirea în mucenicescul sobor;
Bucură-te, că îmbunătăţitul Evlavie i-a îngropat cu aleasă cinstire;
Bucură-te, că douăsprezece femei de bun neam ţi s-au alăturat spre pătimire;
Bucură-te, că ele se rugau: „Primeşte-ne pe noi, Doamne, în cămara Ta cerească!”;
Bucură-te, că Teodosia, maica ta, pe Dumnezeu prin ele începu să-L cunoască;
Bucură-te, că Hristos le-a primit pe ele şi le-a încununat;
Bucură-te, că prin credinţă tare, pe satana l-au ruşinat;
Bucură-te, Procopie, slăvite şi mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 9-lea

„Domnul nostru, pe Care tu nu-L vezi, ca şi orbii care nu văd soarele, ne stă în faţă, aici, ajutându-ne!”, l-au mustrat pe înrăutăţitul ighemon sfintele femei fiind arse cu fier înroşit, iar Teodosia, maica sfântului, umplându-se de râvnă privind la pătimirea lor, a strigat cu glas mare: „Şi eu sunt roabă Celui răstignit – Hristos Dumnezeu”, voind să înveţe şi ea cântarea cerească: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Mare bucurie s-a făcut ţie, Sfinte Procopie, când ai văzut pe maica ta, împreună cu mărturisitoarele lui Hristos, în temniţă şi auzind de la dânsa că inima ei s-a zdrobit de umilinţă şi o rază a răsărit în mintea sa, cunoscând înşelăciunea deşerţilor zei şi crezând în Unul şi Adevăratul Dumnezeu, Cel mărturisit de tine şi de sfintele femei; pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, odrăslire aleasă din rădăcini binecuvântate;
Bucură-te, că pe mulţi ai povăţuit la adevăr şi dreptate;
Bucură-te, că ai lepădat idolatria păgânească cea pângărită;
Bucură-te, că ai venit la calea cea de Dumnezei iubită;
Bucură-te, că ai înduioşat inimile cele împietrite;
Bucură-te, luminătorule al minţilor celor întunecate;
Bucură-te, că fericita Teodosia slujeşte în temniţă sfintelor femei;
Bucură-te, că de acolo ai pregătit, prin episcopul Leontie, şi botezul ei;
Bucură-te, că întunericul rătăcirii din multe suflete l-ai risipit;
Bucură-te, că acelea, prin tine, pe Iisus veşnicul Împărat L-au iubit;
Bucură-te, Procopie, slăvite şi mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 10-lea

Puse înainte la judecată de nedreptul ighemon, fericita Teodosia l-a mustrat pentru nebunia păgânătăţii lui şi, fiind dată la chinuri cumplite, sfintele femei se rugau la Dumnezeu s-o întărească, iar apoi auzind că toate au fost osândite la tăiere de sabie, s-au dus la moarte cu veselie şi cu bucurie, ca la un ospăţ de nuntă, într-o glăsuire cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Dumnezeiasca judecată îl ajunse pedepsindu-l pe ticălosul ighemon, care căzând în nişte friguri groaznice în aceeaşi noapte muri. Dar cuvântul lui Dumnezeu creştea şi se înmulţea, în toate zilele mulţi bărbaţi şi femei primind credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos prin învăţătura ta, Sfinte Procopie, şi prin minunile pe care le făceai tu; pentru aceasta veselindu-ne, îţi cântăm:
Bucură-te, că, biruit de sfintele femei, ighemonul pe tine rău s-a mâniat;
Bucură-te, că pentru încununarea lor pe cerescul Împărat L-ai lăudat;
Bucură-te, că tu atunci şi alte rele pătimiri ai primit;
Bucură-te, că şi în acelea ai rămas ca un stâlp neclintit;
Bucură-te, că şi de vrăjmaşul tău cel nevăzut Dumnezeu te-a scăpat;
Bucură-te, că pe mulţi din izvorul dreptei credinţe i-ai adăpat;
Bucură-te, că prin învăţătură şi minuni te-ai arătat adevărat lucrător;
Bucură-te, vindecătorule al bolnavilor, îndrăciţilor şi neputincioşilor;
Bucură-te, că necredincioşii prin tine vin la Dumnezeu;
Bucură-te, şi roagă-te să fim primiţi întru pocăinţă şi noi;
Bucură-te, Procopie, slăvite şi mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 11-lea

Alt ighemon, cu obiceiul mai cumplit decât cel dintâi, venind în Cezareea Palestinei şi aflând despre tine, Sfinte Procopie, te-a adus fără întârziere înaintea judecăţii sale, spre cercetare, în vreme ce inima ta cea neînfricată cânta neîncetat lui Dumnezeu, Celui în Treime închinat: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Hulele acelui rătăcit asupra lui Hristos Dumnezeu nesuferind, Preaînţelepte Mucenice, din cărţile elineşti multe învăţături şi pilde i-ai adus spre lămurirea dumnezeieştii iconomii şi pronii celei iubitoare de oameni; pentru care te binecuvântăm zicând:
Bucură-te, ritor al tainelor credinţei creştine preaales;
Bucură-te, că din dumnezeieştile Scripturi bogate roade ai cules;
Bucură-te, că şi din cărţi elineşti, ca albina înţeleaptă ai ştiut să aduni;
Bucură-te, biruitorule în cuget, grai şi faptă, vrednicule de cereşti cununi;
Bucură-te, că auzindu-te păgânii, cuvânt de răspuns nu au;
Bucură-te, că, după Iust, acum biruieşti şi pe Arhelau;
Bucură-te, că acela, voind să te ucidă, a pierit;
Bucură-te, că, Domnul binevoind, ai biruit;
Bucură-te, că iarăşi la temniţă şi la chinuri ai fost dat;
Bucură-te, viteaz nebiruit de diavol, frică şi păcat;
Bucură-te, Procopie, slăvite şi mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 12-lea

„Dreapta Domnului a făcut putere şi tot ea m-a înălţat”, grăia Mucenicul cu ochii trupeşti şi lăuntrici ridicaţi spre cer, având mâna întinsă pe cărbunii aprinşi, apoi spânzurat de mâini cu grele pietre legate de picioare, iar la sfârşit în cuptor aprins fiind aruncat, în mare uimire şi nedumerire se afla păgâneasca adunare, căci nu ştia puterea cântării celei sfinte: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Flacăra din cuptor ieşind şi arzând pe toţi păgânii ce erau împrejur, iar tu rămânând nevătămat, ighemonul a hotărât să ţi se taie capul cu sabia. Şi cerând timp de rugăciune, înălţându-ţi mâinile şi ochii spre cer, te-ai rugat pentru cetate, pentru popoare, pentru sărmani şi văduve, pentru biruinţa sfintei şi dreptei credinţe a Bisericii lui Hristos, să se înmulţească şi să strălucească până la sfârşitul veacului; pentru care cu dragoste cântăm:
Bucură-te, că ai fost bătut cu vine de bou şi împuns cu ţepuşe de fier înroşite;
Bucură-te, că se cutremură păgânii uimiţi de a ta putere şi virtute;
Bucură-te, că nu bagi în seamă mâna ce-ţi ardea pe jertfelnicul învăpăiat;
Bucură-te, că mintea-ţi tinzând spre Dumnezeu, intrarea cereştilor porţi ai aflat;
Bucură-te, că oasele-ţi întinse de greutatea pietrelor ieşeau din loc;
Bucură-te, că în cuptorul aprins nicicum nu te-ai vătămat de foc;
Bucură-te, că hotărârea de moarte prin sabie bucuros ai primit;
Bucură-te, că prin a ta viaţă şi moarte Dumnezeu a fost preaslăvit;
Bucură-te, rugător neîncetat pentru popoare, ortodoxie şi lume;
Bucură-te, că Dumnezeu a făcut pretutindeni slăvit al tău nume;
Bucură-te, Procopie, slăvite şi mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 13-lea

O, minunatule şi fericite Mucenice Procopie, primind nevrednica noastră laudă ca pe o gângurire pruncească, roagă pe Domnul slavei să ne întărească şi pe noi cu puterea Sa cea dintru înălţime, ca izbăvindu-se de cursele trupului, ale diavolului şi ale lumii, de chinurile cele fără de sfârşit să ne izbăvim, şi împreună cu tine să-I cântăm şi noi în Împărăţia Sa cea veşnică şi binecuvântată: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Chemarea ta, alesule între mucenici…, Condacul 1: Din cer, ca şi pe Pavel te-a vânat…,

Icosul 1

Chemarea ta, alesule între mucenici, nicicum nu a fost de la oameni, ci din cer Mântuitorul Hristos, cu dumnezeiescul şi preadulcele Său glas, ţi-a mărturisit zicând: „Eu sunt Iisus Cel răstignit, Fiul lui Dumnezeu!”; drept care auzi de la noi unele ca acestea:
Bucură-te, că în sfânta cetate a Ierusalimului în copilărie ai crescut;
Bucură-te, că cinstitul tău părinte, Hristofor, prin mucenicie la Domnul a trecut;
Bucură-te, că maicii tale, Teodosia, cu ascultare şi blândeţe te-ai supus;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale şi dânsa, mai târziu, la cer muceniceşte s-a dus;
Bucură-te, că oastea vremelnică, pentru cea a Împăratului ceresc, ai defăimat;
Bucură-te, că de Acela te-ai învrednicit a fi chemat ales şi binecuvântat;
Bucură-te, că de cuvintele nebunului tiran Diocleţian nu te-ai amăgit;
Bucură-te, că Adevărul Hristos ţi-a descoperit taina credinţei şi te-a primit;
Bucură-te, că bogăţia, cinstea şi slava pământească gunoaie le socoteai;
Bucură-te, că la frumuseţile raiului şi la cununa nestricăcioasă gândeai;
Bucură-te, Procopie, slăvite şi mare mucenice al lui Hristos!

Condacul 1

Din cer, ca şi pe Pavel te-a vânat Hristos Domnul, Sfinte Mare Mucenice Procopie, arătându-ţi-se chipul Crucii strălucind în văzduh mai mult decât soarele, şi Însuşi Stăpânul tuturor cu tine a vorbit, cutremur pământului făcându-se şi strălucire de multe fulgere şi tunete înfricoşătoare; pentru aceasta acum noi toţi cu bucurie strigăm ţie: Bucură-te, Procopie, slăvite şi mare mucenice al lui Hristos!

Rugăciune:

O, fericite şi mult plăcutule al lui Dumnezeu, Sfinte Mare Mucenice Procopie! Ce graiuri vom îndrăzni noi, nevrednicii, a-ţi aduce ţie, câtă vreme nici una din lucrările slăbănogitei noastre vieţi duhovniceşti nu ne arată a fi următori ai adâncii tale smerenii, ai marii tale râvne, ai răbdării neclintite şi ai dragostei aprinse pentru Dumnezeu şi poporul Lui cel binecredincios, ce ai avut până în sfârşit? Tu, de Însuşi Mântuitorul Hristos, asemenea vasului alegerii, Pavel, şi marelui împărat Constantin, părintele creştinilor, la calea credinţei fiind chemat, suişuri în inima ta ai pus, dar peste dar şi foc peste foc ai câştigat, mereu sporindu-ţi faptele cele bune spre lauda preaslăvitului Său nume. Noi nepreţuitele daruri ce am primit prin Taina Sfântului Botez nicicum nu le-am păzit şi nici lepădarea de satana şi de toate lucrurile lui precum atunci ne-am făgăduit. Taina Sfintei Cruci descoperindu-ţi-se prin dumnezeiescul glas, tu din putere în putere ai mers ca un adevărat închinător şi cinstitor al ei, iar noi, nehotărându-ne la adevărata lepădare de sine, nu o putem lua pentru a ne face vrednici următori ai Stăpânului tuturor, ci până acum în nedumerire şi nelucrare petrecem. Cu adevărat, întru nimic nu am urmat noi, ticăloşii, uimitoarelor tale pătimiri pentru dragostea Mirelui ceresc, Celui ce cu iubire veşnică iubindu-ne până în sfârşit, pentru toţi şi pentru fiecare dintre noi pătimind, toată rânduiala părintească cu desăvârşire a plinit; ci cu reaua pătimire defăimând, iată, până acum, în patimi şi pofte dobitoceşti întreaga noastră viaţă ne-am cheltuit. Nu ne lăsa pe noi mai mult să ne afundăm, ci întinzându-ne mâna cea nebiruită a sfintelor şi pururea primitelor tale rugăciuni, ajută-ne pe noi să putem porni cu însufleţire nouă pe calea luptelor ce ne stau înainte pentru împlinirea dumnezeieştilor porunci, prin păzirea învăţăturilor mântuitoare ale Sfintei Biserici celei dreptslăvitoare.
Ajută-ne, Sfinte Procopie, căci suntem slabi şi ticăloşi, şi nu ne lăsa să fim biruiţi de noul păgânism şi de multele sale viclenii idolatre, căci şi noi făgăduim că de acum ne vom strădui mai mult să punem începutul cel bun, prin sfintele tale mijlociri, astfel ca în veacul cel viitor faţă către faţă să-ţi mulţumim şi împreună cu tine să cântăm Preasfintei şi Celei de o fiinţă şi nedespărţitei Treimi, în nesfârşiţii veci. Amin!

Şi se face otpustul.

*

1

Acatistul Sfintei împaratese Olga (11 iulie)

Troparul (glasul al IV-lea):

Sfânta Olga împarateasa, roaga pe milostivul Dumnezeu ca sa dea iertare de pacate sufletelor noastre.

Condacul 1:

Domnul Dumnezeu Te-a binecuvântat sa ai o viata crestina curata si demna drept pentru care ai un loc în Sfânta împaratie a cerurilor iar noi strigam catre tine asa: Bucura-te, Sfânta Olga împarateasa.

Icosul 1:

Domnul Iisus Christos Te-a chemat pe tine la o viata bineplacuta si smerita plina de fapte bune iar noi cu mult respect crestin zicem catre tine cu multa demnitate asa:
Bucura-te, Sfânta Olga;
Bucura-te, împarateasa crestina;
Bucura-te, pentru chemarea ta;
Bucura-te, ca ai avut viata sfânta;
Bucura-te, ca cei din ceruri lui Dumnezeu îi cânta;
Bucura-te, Sfânta folositoare de a ta chemare;
Bucura-te, Sfânta împarateasa Olga.

Condacul al 2-lea:

Pentru viata ta cea sfânta crestinii te-au scris în calendar, te pomenesc în slujbe, se boteaza cu numele tau iar noi cu multa cinste cântam cântare minunata: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Viata ta cea minunata pe care ai avut-o pe pamânt pe multi a uimit caci fiind împarateasa fapte bune, cinstite si demne de un crestin ai facut însa noi cu respect deosebit zicem catre tine;
Bucura-te, împarateasa smerita;
Bucura-te, buna infaptuitoare;
Bucura-te, de smerita chemare;
Bucura-te, de a ta sfânta lucrare;
Bucura-te, imbunatatita;
Bucura-te, cea de Dumnezeu, iubita;
Bucura-te, Sfânta împarateasa Olga.

Condacul al 3-lea:

Cei care au intocmit calendarul crestin te-au pus cu zi de pomenire pe data de 11 iulie iar în cartile sfinte crestine te-au scris cu mare cinste drept pentru care noi cântam: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Dupa o viata crestineasca, cinstita, demna si cu multe fapte bune, Domnul Dumnezeu Te-a chemat la ceruri iar sfintii îngeri te-au insotit prin vamile vazduhului cântându-ti cântari sfinte iar noi catre tine zicem cu multa evlavie.
Bucura-te, bucuria Îngerilor.
Bucura-te, bucuria celor din ceruri.
Bucura-te, bucuria crestinilor
Bucura-te, bucuria sfintilor.
Bucura-te, bucuria heruvimilor
Bucura-te, bucuria serafimilor si a Puterilor Ceresti;
Bucura-te, Sfânta împarateasa Olga.

Condacul al 4-lea:

S-au bucurat îngerii si toti sfintii de venirea ta în Sfânta împaratie a Cerurilor iar Sfintele Puteri Ceresti te-au laudat cereste dar noi pe pamânt cântam cu dragoste sfânta: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Cei ce strajuiau vamile vazduhului plângeau si varsau lacrimi negre de ciuda ca nu au ce sa-ti mai ceara cu privire la pacate, însa noi ca si îngerii te laudam cu lauda sfânta zicând:
Bucura-te, lauda Îngerilor ce te-au insotit prin vami;
Bucura-te, lauda Sfântului tau Înger Pazitor;
Bucura-te, lauda Maicii Domnului;
Bucura-te, lauda celor din sfintele soboare;
Bucura-te, lauda celor ce te-au primit la poarta raiului;
Bucura-te, lauda celor ce te-au insotit în ceruri;
Bucura-te, Sfânta Olga împarateasa.

Condacul al 5-lea:

Multi sfinti si multe sfinte te-au asteptat la sfânta poarta a raiului ceresc cu dragoste cereasca cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Inconjurata cu dragoste cereasca de catre multe personalitati ceresti care te-au petrecut în cântari pâna la sfântul tron al Domnului Iisus, multi te binecuvântau cereste iar noi zicem:
Bucura-te, binecuvântata sfintelor personalitati ceresti;
Bucura-te, binecuvântata cerului;
Bucura-te, binecuvântata bisericii crestine;
Bucura-te, binecuvântata celor ce te-au petrecut în ceruri;
Bucura-te, binecuvântata celor evlaviosi;
Bucura-te, binecuvântata rugatorilor crestini;
Bucura-te, Sfânta Olga împarateasa.

Condacul al 6-lea:

Domnul Iisus Christos ti-a primit smerita ta ingenunchere în fata sfân-tului Sau tron ceresc iar sfintele personalitati din jurul tronului ceresc cântau cu dragoste cereasca: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Dupa smerita ingenunchere din fata sfântului tron Divin, Domnul Iisus a poruncit sfintilor Sai îngeri ca sa vizitezi iadul spre a vedea de ce fel de chinuri ai scapat iar insotitorii ceresti au fost în permanenta cu tine, iar noi zicem asa:
Bucura-te, aleasa cerului;
Bucura-te, aleasa Domnului Iisus Christos;
Bucura-te, aleasa Tatalui Ceresc;
Bucura-te, aleasa Duhului Sfânt;
Bucura-te, aleasa sfintelor Personalitati Ceresti;
Bucura-te, aleasa sfântului sobor ceresc;
Bucura-te, Sfânta Olga împarateasa.

Condacul al 7-lea:

Insotita fiind de Îngerii Domnului Savaot ai vizitat iadul, ai vazut groaznicele chinuri si pe cei chinuiti strasnic care nu pot cânta cântarea sfânta: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Cei care chinuiau sufletele în adâncurile iadului nimic nu au facut con-tra ta si nimic nu ti-au zis ca nu aveau nici o putere asupra sfinteniei tale însa noi cu respect zicem:
Bucura-te, ca ai vazut si vezi frumusetile ceresti;
Bucura-te, ca ai vazut si vezi frumusete sfintilor;
Bucura-te, ca ai scapat de chinurile iadului;
Bucura-te, ca cei din iad nimic nu ti-au facut;
Bucura-te, ca duhurile intunericului nu s-au atins de tine;
Bucura-te, ca si cei oropsiti pot fi scosi din iad;
Bucura-te, Sfânta împarateasa Olga.

Condacul al 8-lea:

Dupa ce ai vazut iadul si chinurile lui sfintii Îngeri ti-au aratat si locuri-le de pe pamânt în care ai facut fapte bune, milostenie, rugaciuni si cân-tari sfinte iar noi cu totii cântam: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Multimea faptelor tale cele bune le stie doar Domnul Dumnezeu si îngerii din ceruri iar noi dorind sa facem pe toate cele bune zicem:
Bucura-te, implinitoarea sfintelor porunci ceresti;
Bucura-te, lucratoarea faptelor bune;
Bucura-te, ca ai fost o crestina sârguincioasa;
Bucura-te, ca ai avut a viata luminoasa;
Bucura-te, ca ai avut har ceresc;
Bucura-te, ca ai oprit pe cei ce te dusmanesc;
Bucura-te, Sfânta Olga împarateasa.

Condacul al 9-lea:

Având un loc minunat în Sfânta împaratie Cereasca poti privi spre pa-mânt cu multa dragoste sfânta si ne poti ajuta pe noi care cu mult respect cântam: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Personalitate cereasca devenind dupa ce Domnul Iisus Ti-a dat un loc în ceruri poti ajuta pe cei ce au evlavie catre tine iar noi cu totii zicem în mod smerit:
Bucura-te, caci poti privi spre noi crestinii;
Bucura-te, ca poti ajuta pe cei ce au evlavie catre tine;
Bucura-te, ca poti ajuta intreaga crestinatate;
Bucura-te, ca poti ajuta pe cei binecuvântati;
Bucura-te, ca poti ajuta pe cei curati la suflet;
Bucura-te, ca ne poti ajuta pe noi;
Bucura-te, Sfânta Olga împarateasa

Condacul al 10-lea:

Impreuna cu sfintii, cu Maica Domnului si cu toti cei din ceruri poti sa te rogi Domnului Dumnezeu Savaot pentru binele si pentru reunificarea intregului crestinism de peste tot pamântul iar noi cu mult respect cântam: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Domnul Dumnezeu Savaot a binecuvântat toti cei care intotdeauna pe cei care au facut voia Lui cea sfânta în orice timp ar fi trait ei dar noi cu multa demnitate cântam:
Bucura-te, rugatoare sfânta;
Bucura-te, rugatoare smerita;
Bucura-te, rugatoare demna si cinstita;
Bucura-te, a Domnului rugatoare afierosita;
Bucura-te, rugatoare cereasca;
Bucura-te, rugatoare ce ai avut viata pamânteasca;
Bucura-te, Sfânta Olga împarateasa.

Condacul al 11-lea:

Noi cei ce traim pe pamânt si avem evlavie catre sfintele personalitati ceresti cerem ca sa fim ajutati în viata noastra de zi cu zi pentru a savârsi toate cele bune cântând; Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Cu multa smerenie cerem si noi calitati si virtuti sfinte spre a ne inno-bila sufletele noastre crestine si renuntând la pacate si la toate relele cân-tam cu dragoste sfânta asa:
Bucura-te, ajutatoarea noastra;
Bucura-te, ajutatoarea celor necajiti;
Bucura-te, ajutatoarea celor smeriti;
Bucura-te, ajutatoarea celor amarâti;
Bucura-te, ajutatoarea celor oropsiti;
Bucura-te, ajutatoarea celor chinuiti;
Bucura-te, Sfânta Olga împarateasa.

Condacul al 12-lea:

Multumind Domnului Dumnezeu, sfintilor si sfintelor, tuturor celor din ceruri precum si sfintei Olga împarateasa pentru ajutoarele ceresti primite cântam; Aliluia!

Icosul al 12-lea:
Domnul Dumnezeu Savaot împreuna cu toti cei din ceruri si cu sfânta Olga împarateasa sa ne ajute si sa ajute pe toti cei smeriti curati si bine-cuvântati care zic cu nadejde asa:
Bucura-te, ca noi multumim Domnului Dumnezeu Savaot;
Bucura-te, ca noi multumim Domnului Iisus Christos;
Bucura-te, ca noi multumim Maicii Domnului;
Bucura-te, ca noi multumim Sfintelor Puteri Ceresti;
Bucura-te, ca multumim tuturor Sfintelor Personalitati;
Bucura-te, ca îti multumim Sfânta Olga împarateasa;
Bucura-te, Sfânta Olga împarateasa.

Condacul al 13-lea:

Sfânta Olga împarateasa roaga-te si pentru noi împaratului Ceresc spre a fi ajutati, vindecatii si aparati de toti raii si de toate relele caci cu smere-nie cântam: Aliluia! (de 3 ori).

Apoi se zice iarasi Icosul 1:

Domnul Iisus Christos Te-a chemat pe tine la o viata bineplacuta si smerita plina de fapte bune iar noi cu mult respect crestin zicem catre tine cu multa demnitate asa:
Bucura-te, Sfânta Olga;
Bucura-te, împarateasa crestina;
Bucura-te, pentru chemarea ta;
Bucura-te, ca ai avut viata sfânta;
Bucura-te, ca cei din ceruri lui Dumnezeu îi cânta;
Bucura-te, Sfânta folositoare de a ta chemare;
Bucura-te, Sfânta împarateasa Olga.

si Condacul 1:

Domnul Dumnezeu Te-a binecuvântat sa ai o viata crestina curata si demna drept pentru care ai un loc în Sfânta împaratie a cerurilor iar noi strigam catre tine asa: Bucura-te, Sfânta Olga împarateasa.

Rugaciune:

Sfânta Olga împarateasa roaga-te si pentru noi crestinii care cu mult respect si cu multa smerenie îti cerem ajutor sfânt si ceresc. Amin.

*

1

Acatistul Sfintei Mare Mucenite Eufimia (11 iulie / 16 septembrie)

Condacul 1:

Ca un crin într-o gradina aleasa, Sfânta Mucenita a lui Hristos Efimia te-ai aflat în ceata crestinilor, care slujeau Domnului. Erai gatita cu luminoasa frica si dragoste pentru marturisirea lui Dumnezeu si viata cea vesnica, iar noi vazându-te asa, te laudam: Bucura-te Sfânta Efimia, mare mucenita a lui Hristos!

Icosul 1:

Înconjurând pagânii casa unde erai împreuna cu ceilalti crestini la rugaciune, te-au luat la judecata, unde te maguleau si cu desfatari lumesti ai fost încercata. Dar tu n-ai lasat pe Domnul, nici credinta Sa, ci pe toate le-ai urat si munci ai primit, pentru care îti cântam cu drag:
Bucura-te, fecioara împodobita cu sfânta virtute a rugaciunii;
Bucura-te, ce ai izgonit întunericul înselaciunii;
Bucura-te, cu sufletul iubitoare de Dumnezeu;
Bucura-te, cu trupul luptatoare împotriva celui rau;
Bucura-te, vesela fecioara purtatoare de Dumnezeu;
Bucura-te, cea cu dragoste înflacarata pentru aproapele tau;
Bucura-te, crin nevestejit si pasare neînfricata;
Bucura-te, care ai stat între pagâni la judecatî;
Bucura-te, cî de Hristos nu te-ai lepîdat;
Bucura-te, ceea ce pe tirani i-ai înfruntat;
Bucura-te, Sfânta Efimia, mare mucenita a lui Hristos!

Condacul al 2-lea:

Nemaivoind tiranul nimic sa mai asculte, a poruncit sa fii legata pe roata cu dintii de fier. Fiind chinuita, te rugai lui Dumnezeu si deodata roata s-a oprit, calaii s-au îngrozit, iar tu cântai lui Dumnezeu:Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Atunci a venit îngerul Domnului si de pe roata te-a coborât, de rani te-a tamaduit si tu lui Hristos ai multumit, pentru care îti cântam aceste laude:
Bucura-te, ceea ce ai biruit mânia tiranului ighemon;
Bucura-te, fiind întarita de al nostru Domn;
Bucura-te, ceea ce ai primit dureri cu multa bucurie;
Bucura-te, caci ai suferit grele munci pentru vesnicie;
Bucura-te, ceea ce de roata nu te-ai spaimântat;
Bucura-te, ca în munci lui Dumnezeu te-ai rugat;
Bucura-te, ca în ceasul muncilor nu te-ai deznadajduit;
Bucura-te, ca în Domnul te-ai veselit;
Bucura-te, ca un înger de pe roata te-a luat;
Bucura-te, în vremea aceea pe Dumnezeu ai laudat;
Bucura-te, Sfânta Efimia, mare mucenita a lui Hristos!

Condacul al 3-lea:

Mania tiranului s-a aprins asupra ta Sfânta Efimia, ca a poruncit la alti doi chinuitori si mai cumpliti si fara de mila, sa te arunce într-un cuptor de foc, foarte încins, iar tu cu mare glas preaslaveai pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

În mijlocul focului cântai cântarea celor trei tineri din Babilon si îndata mare minune s-a aratat, caci asprimea focului a încetat, cazând o roua cereasca peste tine, ai iesit sanatoasa si biruitoare. iar noi vazând aceasta minune, te laudam cu dragoste asa:
Bucura-te, caci de sunetul focului nu te-ai spaimântat;
Bucura-te, ca în el fara de frica ai intrat;
Bucura-te, si Domnul îndata ti l-a rourat;
Bucura-te, cea cu mireasma lui Hristos învaluita;
Bucura-te, ce esti mult doritoare de patria cereasca si de ea preaiubita;
Bucura-te, fecioara prealaudata care taria iadului ai facut-o zdruncinata;
Bucura-te, ceea ce te veselesti în ceata marilor martiri;
Bucura-te, în lumina cea neînserata a sfintei Treimi;
Bucura-te, cea logodita fecioara mireasa la nuntile Mielului;
Bucura-te, Sfânta Efimia, mare mucenita a lui Hristos!

Condacul al 4-lea:

Nemaistiind ighemonul ce sa-ti faca, te-a aruncat în temnita si neputând a te pleca la închinarea idoleasca, te-a spânzurat pe un lemn si trupul cu unghii de fier ti-l-a strujit. Iar tu, Sfânta Efimia cu bucurie primeai suferintele, cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Vazând tiranul ca te-ai aratat sanatoasa si dupa aceasta muncire, te-a aruncat într-o groapa adânca cu jivini otravitoare. Acestea nu s-au atins de tine, ci se cucereau si-ti slujeau:
Bucura-te, Sfânta Efimia, mireasa lui Hristos, cea mult biruitoare;
Bucura-te, caci lumina Domnului te-a stralucit ca un soare;
Bucura-te, ca si pe Sfântul Daniil, Dumnezeu te-a izbavit;
Bucura-te, atunci tu cu mare glas I-ai multumit;
Bucura-te, caci si ighemonul vazând aceasta, s-a spaimântat;
Bucura-te, dar alta munca a cautat ca un turbat;
Bucura-te, Sfânta Efimia, mare mucenita a lui Hristos!

Condacul al 5-lea:

Cugetând salbaticul ighemon cu mânie alta munca, a poruncit ca o alta groapa sa se sape într-un loc tainuit, sa se umple de tepuse, iar peste ea sa astearna paie. Atunci te-a pus sa treci pe acolo, dar tu ca o pasare peste cursa ai trecut si pe Domnul ai slavit în inima ta, zicând: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Antipatul, vazând ca nu poate sa te ucida, a poruncit sa te bata cu toiege noduroase, cu fierastraul sa te taie si-ntr-o mare tigaie sa te arda. Toate aceste munci le-ai suferit si biruit cu darul lui Hristos, pentru care îti aducem lauda:
Bucura-te, ca ai trecut peste sulite si tepuse, biruitoare;
Bucura-te, caci nu s-au atins de sfintele tale picioare;
Bucura-te, ca a poruncit sa te lege cu asprime;
Bucura-te, si cu fierastraul sa te taie;
Bucura-te, cea pusa la foc într-o tigaie;
Bucura-te, care umpli de mireasma Biserica crestinilor;
Bucura-te, ce cu dreapta rabdare si blândete sfânta ai suferit asprimea batailor;
Bucura-te, Sfânta Efimia, mare mucenita a lui Hristos!

Condacul al 6-lea:

Nemernicul tiran, neavând ce sa-ti mai faca, s-a gândit sa dea drumul la fiare salbatice peste tine, ca sa te rupa si sa te striveasca. Iar tu cu glas te rugai lui Dumnezeu, ca sa te cheme la El, si cântai cu mult dor: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Si asa rugându-te lui Dumnezeu, pagânii au dat drumul asupra ta la lei si ursi flamânzi. Dar fiarele s-au apropiat de tine cu sfiala. Din rânduiala Dumnezeiasca, o ursoaica s-a apropiat de tine si ti-a facut o mica rana la picior, de unde a început a curge sânge. Atunci un glas s-a auzit, chemându-te la viata de veci, iar noi pentru al tau sfârsit mucenicesc te laudam:
Bucura-te, cea care raspândesti dragostea lui Hristos si lumina pacii;
Bucura-te, ceea ce alungi negura pagânatatii;
Bucura-te, ca au dat drumul asupra ta la fiare îngrozitoare;
Bucura-te, ca au pornit asupra ta cu furie mare;
Bucura-te, ca la tine când au ajuns cu mare cucernicie s-au supus;
Bucura-te, caci s-au îmblânzit si picioarele ti-au lins;
Bucura-te, apoi a fost rânduit de Pronia cereasca;
Bucura-te, una dintre ursoaice sa te raneasca;
Bucura-te, Sfânta Efimia, mare mucenita a lui Hristos!

Condacul al 7-lea:

Viata ta fecioreasca si neprihanita ai adus-o jertfa curata Mirelui ceresc, caci dragostea ce nu cade niciodata, nu poate fi zdruncinata de sarpele cel iscusit în rautati si ai cântat prin ultima ta suflare: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Despartindu-ti-se sufletul de trup, s-a dus catre locasurile ceresti, înconjurat de cete îngeresti care îti glasuiau asa:
Bucura-te, Sfânta Efimia, înteleapta fecioara;
Bucura-te, mieluseaua Domnului cea prea frumoasa;
Bucura-te, împreuna cu mucenitele care mai înainte de tine au patimit;
Bucura-te, trandafir înrourat;
Bucura-te, iesle încarcata cu fân si flori mirositoare;
Bucura-te, heruvim si candela plina cu uleiul credintei arzatoare;
Bucura-te, crin învesmântat si porumbel cu glas duios;
Bucura-te, Sfânta Efimia, mare mucenita a lui Hristos;

Condacul al 8-lea:

Sfintele tale moaste au fost puse în biserica de la Bosfor, unde multe minuni faceau prin mirul ca de sânge ce curgea din ele. Iar noi vazând minunile tale Sfânta Efimia, cântam lui Dumnezeu pentru tine: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Miruri aromate izvorasc din sfintele tale moaste si bolile celor neputinciosi tamaduiesti, caci toti care alearga prin rugaciune la tine se izbavesc de multe rele. Pentru a ta grabnica ascultare te laudam asa:
Bucura-te, cea mult încercata prin foc si prin munca;
Bucura-te, caci asemenea aurului prin foc ai fost curatata;
Bucura-te, piatra de mult pret stralucitoare;
Bucura-te, fecioara frumoasa plina de înduiosare;
Bucura-te, a prea frumosilor îngeri veselie;
Bucura-te, ca ne aduci noua multa bucurie;
Bucura-te, ceea ce neputintele le vindeci cu sângele tau;
Bucura-te, ca ne scapi de cursele celui rau;
Bucura-te, mucenita lui Hristos, cea binecuvântata;
Bucura-te, la cer de Dumnezeu încununata;
Bucura-te, Sfânta Efimia,mare mucenita a lui Hristos;

Condacul al 9-lea:

Mult era Biserica Domnului înviforata de vânturile eresurilor potrivnice. Pentru aceasta s-au adunat în Calcedon Sfintii Parinti, aratând adevarul de credinta si aducând prin lupta cu ereticii pace si liniste sfintelor biserici, care cântau: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Sfântul Anatolie a scris marturisirea credintei într-o carte, asemenea si ereticii cei în numar foarte mare au scris într-o carte nebuniile lor. Le-au pus pe pieptul Sfintei Efimia si s-au rugat trei zile cu post, apoi s-au dus la mormânt si au vazut scrisoarea dreptslavitorilor crestini în dreapta Sfintei, iar pe a ereticilor aruncata la picioarele ei. Vazând aceasta minune, slavim pe mucenita Domnului cu mare glas asa:
Bucura-te, limanul crestinilor si a lor icoana de lumina;
Bucura-te, ceea ce aperi adunarea crestina;
Bucura-te, ceea ce marturisirea cea adevarata, o, ai dovedit;
Bucura-te, ceea ce reaua credinta a ereticilor ai izgonit;
Bucura-te, ca ai întins mâna având în ea a ortodocsilor scrisoare;
Bucura-te, dându-i-o patriarhului de parca nu erai moarta, ci vie;
Bucura-te, marturisitoarea credintei crestine;
Bucura-te, caci ai aratat ca numai ea duce la mântuire;
Bucura-te, ca adunarea ereticilor ramasi a intrat la închisoare jos;
Bucura-te, Sfânta Efimia, mare mucenita a lui Hristos!

Condacul al 10-lea:

Mavrichie, Împaratul dreptcredincios, a ajuns la îndoiala despre minunea cum ca ar izvori din sfintele tale moaste mir rosu. Le-a pecetluit si singur le-a deschis, umplându-se deodata biserica de buna mireasma, atunci a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

În timpul cel rau al împaratului Eraclie a îngaduit Dumnezeu navalirea Persilor, care au intrat în biserica mucenitei si au rapit vasele sfinte. Neputând deschide mormântul Sfintei, au strâns multe lemne, dându-le foc, dar marmura n-a crapat si au plecat rusinati. Iar noi pe martira Domnului sa o laudam cu cinste asa:
Bucura-te, ca îndoiala lui Mavrichie ai îndreptat;
Bucura-te, ceea ce i-ai aratat al tau mir minunat;
Bucura-te, caci pe el la pocainta l-ai adus;
Bucura-te, caci nu l-ai lasat de înselaciune si îndoiala rapus;
Bucura-te, ca pagânii mormântul n-au putut sa ti-l jefuiasca;
Bucura-te, caci s-au întors zdrobiti de a ta tarie dumnezeiasca;
Bucura-te, alungarea cu rusine a pagânatatii;
Bucura-te, pecetea cea sfânta a crestinatatii;
Bucura-te, Sfânta Efimia, mare mucenita a lui Hristos!

Condacul al 11-lea:

Raul si blestematul Leon Isaurul când a venit la Împaratie, a îndraznit a lua moastele Sfintei Efimia si în locul lor a pus oasele puturoase ale unui om pacatos cu scopul de a se îndoi ortodocsii de sfintenia Efimiei. Apoi a pustiit biserica, facând în ea cuptoare de fierarie. Dar crestinii cu multa rabdare si tânguire ziceau: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Si aruncându-se cinstitele moaste în mare, a dat peste dansele o corabie. Vazându-le corabierii se bucurau de aceasta pretioasa comoara. Când au ajuns la un ostrov au vazut o fecioara venind pe apa si alta iesindu-i în intâmpinare din corabie, salutându-se: „Bucura-te, mucenita lui Hristos,Sfânta Efimia”, iar ea a zis, „Bucura-te, mucenita lui Hristos, Sfânta Glicheria”, pentru descoperirea numelui tau cu dragoste te laudau asa:
Bucura-te, ca asupra moastelor tale vrajmasul a început lupta;
Bucura-te, ca nimeni nu a putut sa-ti ia biruinta;
Bucura-te, ca lui Serghie si Serghon te-ai aratat;
Bucura-te, ca ei o bisericuta mica ti-au ridicat;
Bucura-te, ca moastele tale în altar, sub pamânt, spre ocrotire au stat;
Bucura-te, ca ti-au slujit pâna la al vietii sfârsit;
Bucura-te, ca si biserica aceea de un voevod s-a risipit;
Bucura-te, ca Anastasie iarasi, o, a înnoit;
Bucura-te, Sfânta Efimia, mare mucenita a lui Hristos!

Condacul al 12-lea:

Venind la Împaratie Sfânta Irina, a gasit în ostrovul Lemnos sfintele tale moaste si a slavit pe Dumnezeu, cântând cu dor: Aliluia!

Icoslul 12-lea:

Împreuna cu Sfântul Tarasie, patriarhul Constantinopolului, au pornit osteni spre ostrovul Lemnos, au ridicat moastele tale si le-au adus în sfântul locas, unde au fost la început. Noi vazând biruinta asupra vrajmasilor, ce cu sunet au pierit, îti cântam cu bucurie asa:
Bucura-te, Sfânta Efimia purtatoare de biruinta;
Bucura-te, si întareste a noastra credinta;
Bucura-te, floare prea frumoasa ce umpli vazduhul de buna mireasma;
Bucura-te, ca tot omul cu lacrimi ti se roaga;
Bucura-te, caci minunata vei fi mereu;
Bucura-te, si ma învredniceste în Împaratia Cerului sa ajung si eu;
Bucura-te, mijlocitoare a mea la Hristos pentru întelepciune;
Bucura-te, biruitoarea eresurilor si-a patimilor nebune;
Bucura-te, Sfânta Efimia, mare mucenita a lui Hristos!

Condacul al 13-lea:

O, Sfânta Mucenita a lui Hristos Efimia primeste de la noi aceasta cântare, apara Sfânta ta Biserica si ne racoreste inimile noastre de vapaia arzatoare a poftelor necurate, ca sa putem cânta tie si Domnului Iisus Hristos din tine: Aliluia! (de 3 ori).

Apoi se zice Icosul 1 si Condacul 1.

*

1

Acatistul Sfintei Veronica, Sfânta Mironosita (12 iulie)

Dupa obisnuitul început, se zic Condacele si Icoasele

Condacul 1:

Folositoare calda câstigându-te pe tine, ne rugam tie, noi, nevrednicii, si, ca ceea ce ai aratat chipul lui Iisus Hristos, daruieste-ne sa-L vedem si noi, sus în cer, ca sa te cinstim si sa-ti cântam: Bucura-te, Veronica, mironosita lui Hristos!

Icosul 1:

Înger pe pamânt te-ai aratat, slujind Domnului în vremea înfricosatelor Lui Patimi, si, precum îngerul I-a slujit în vremea postirii celei de patruzeci de zile, asa si tu, în singuratatea drumului Crucii; pentru aceasta te fericim, zicând:
Bucura-te, Veronica, prin care cunoastem Chipul Stapânului nostru Iisus Hristos;
Bucura-te, prin care vedem patimirea;
Bucura-te, milostivire catre osânditi si dosaditi;
Bucura-te, bunatate mai presus de inimile omenesti;
Bucura-te, mila de Patima Celui Milostiv;
Bucura-te, ca te-ai învrednicit a te atinge de fata Stapânului;
Bucura-te, Veronica, ucenica lui Hristos;
Bucura-te, ca ai întrecut pe cea care a uns picioarele Domnului cu mir;
Bucura-te, ca aceea picioarele a cuprins, iar tu fata lui Hristos;
Bucura-te, prin care ne închinam chipului Mântuitorului;
Bucura-te, prin care ne amintim de Sfintele Lui Patimi;
Bucura-te, Veronica, mironosita lui Hristos!

Condacul al 2-lea:

Vazând Sfânta Veronica prin fereastra casei parintesti pe Stapânul Hristos dus la rastignire, s-a umplut de negraita mila de Cel ce lucra Tainele mântuirii si, cunoscându-L, I-a cântat: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Întelegerea cea neînteleasa de carturarii norodului cautând Sfânta Veronica sa o înteleaga, se întreba pe sine, zicând: Cum patimeste Hristos? Si, cunoscându-L pe El a fi singur Dumnezeu, s-a înfricosat; iar noi, cinstind întelegerea ta, te laudam, zicând:
Bucura-te, slujitoarea lui Iisus;
Bucura-te, ca ai usurat Patima Lui;
Bucura-te, ca ai mângâiat pe Maica Lui;
Bucura-te, ca ai sters sudoarea Fetei Lui;
Bucura-te, ca ai câstigat iubirea Lui;
Bucura-te, ca ai fost preaviteaza;
Bucura-te, ca Apostolii au fugit, iar tu ai îndraznit;
Bucura-te, capetenia mironositelor;
Bucura-te, ca, îndraznind, ai biruit;
Bucura-te, ca, biruind, ai câstigat;
Bucura-te, ca ai lepadat frica parinteasca;
Bucura-te, ca ai câstigat dragoste dumnezeiasca;
Bucura-te, Veronica, mironosita lui Hristos!

Condacul al 3-lea:

Puterea Celui de sus a umbrit atunci pe Sfânta Veronica, de a trecut prin multimea tulburata si a sters fata cea acoperita de sânge si sudoare a iubitului Mire, iar noi cu inima cântam: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Mahrama curata, ai alergat ca un fulger printre tulburatorii evrei, iar Cel ce stie toate, stiind dorirea ta cea buna, Sfânta Veronico, a binevoit a se întipari Sfântul Sau Chip spre mustrarea în veci a celor ce nu L-au cunoscut Dumnezeu si Om; iar noi, laudând priceperea ta, zicem:
Bucura-te, fericita între fecioare;
Bucura-te, prealaudata pentru fapta buna;
Bucura-te, preamilostiva cu inima;
Bucura-te, ca ai mângâiat pe Mângâietorul;
Bucura-te, ca ai sters Fata Celui ce a sters pacatul lumii;
Bucura-te, ca ai odihnit pe Cel ce a odihnit pe cei împovarati;
Bucura-te, ca ai facut bucurie celor îndurerati ce priveau la cele ce se faceau;
Bucura-te, ca tu singura te-ai facut naframa neîntinata;
Bucura-te, îndulcirea lacrimilor nemângâiate;
Bucura-te, lauda neamului omenesc;
Bucura-te, cinstea fecioarelor;
Bucura-te, ceea ce arati lumii pe Mântuitorul în vremea patimirii;
Bucura-te, Veronica, mironosita lui Hristos!

Condacul al 4-lea:

Vifor de gânduri îndoielnice având, Ucenicii Domnului L-au parasit, dar Sfânta Fecioara Veronica, prin luminarea Darului, cunoscând ca patimirea lui Hristos este spre mântuirea lumii, a zis: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Auzit-a Veronica pe noroade hulind pe Iisus si, alergând înainte si vazându-L, L-a cunoscut ca este Dumnezeu si Om, prin Taina întruparii. Pentru aceasta, noi îi cântam unele ca acestea:
Bucura-te, curatia cea neîntinata;
Bucura-te, ca ai îndraznit a privi la Soarele dreptatii;
Bucura-te, ca ai covârsit pe cei vazatori;
Bucura-te, ca luminezi ochii tuturor;
Bucura-te, ca prin tine s-a pastrat Chipul lui Hristos;
Bucura-te, ca ne înveti pe noi sa aflam Chipul Domnului;
Bucura-te, apa lina în care S-a oglindit Dumnezeu, lasându-ti Chipul Sau;
Bucura-te, cunoscatoarea mântuirii;
Bucura-te, ca tainele ceresti le-ai vazut;
Bucura-te, dragoste aprinsa catre Hristos;
Bucura-te, aflatoarea mântuirii;
Bucura-te, solitoarea noastra catre Iisus;
Bucura-te, Veronica, mironosita lui Hristos!

Condacul al 5-lea:

Vazându-te pe tine, fecioara, tatal tau, alergând înaintea lui Iisus si cu mahrama stergându-I Fata, s-a mâniat si te-a închis, ca nu cumva sa mergi dupa Iisus; iar tu, având pe Iisus, Cel dorit si dulce în mahrama, la El uitându-te, cu dragoste cântai: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Necunoscând tatal tau adevarul, socotea ca sa te prinda si sa te piarda, dar tu, lasându-l, ai urmat Sfintilor Apostoli si Sfintelor femei întru propovaduirea Adevarului. Drept aceea, primeste de la noi aceste laude:
Bucura-te, mucenita de bunavoie;
Bucura-te, ca te-ai unit prin dragoste cu Mirele Cel Mare;
Bucura-te, ca ai fost primita în ceata îngereasca;
Bucura-te, ca ai fost retezata de coasa pagâneasca;
Bucura-te, ca ai mostenit Împaratia cereasca;
Bucura-te, ca ai zdrobit ura parinteasca;
Bucura-te, ceea ce cu picior grabnic ai ajuns la locuinta cereasca;
Bucura-te, ca acum vezi Fata lui Iisus în stralucirea Lui cea dumnezeiasca;
Bucura-te, ca ai întrecut pe femeia care a uns picioarele Lui cu mir;
Bucura-te, ca Fata Lui ai sters când nimeni nu îndraznea;
Bucura-te, ca mare îti este darul dat de Hristos;
Bucura-te, ca acum ai înflorit în sânul Sfintei Treimi;
Bucura-te, Veronica, mironosita lui Hristos!

Condacul al 6-lea:

Marturisitori se fac toti cei ce vad Chipul lui Hristos închipuit cu minune pe mahrama, si, pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu, învatându-i cum sa cunoasca împreuna cu cei ce stiu taina, cântând: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Stralucit-a în Ierusalim darul tau, prin închipuirea Chipului nefacut de mâna, prin tine daruit noua celor credinciosi, care ne închinam cu credinta Sfântului Chip si pe tine te laudam asa:
Bucura-te, ca tie ti-a încredintat Iisus talantul Sau;
Bucura-te, ca te-a aflat credincioasa Darului Sau;
Bucura-te, ca si tu ai rodit viata de Serafim;
Bucura-te, diamant din cununa lui Hristos;
Bucura-te, margaritar aflat în apa cea mai de jos;
Bucura-te, începatoarea dogmei crestinesti;
Bucura-te, învatatoarea închinarii dumnezeiesti;
Bucura-te, ca si tu ai vadit dumnezeirea Lui;
Bucura-te, ca tu ai aratat lumii întâi patimirea Lui;
Bucura-te, ca Chipul Cel Sfânt al Lui vazându-L demonii se cutremura;
Bucura-te, folositoare oamenilor;
Bucura-te, veselie credinciosilor;
Bucura-te, Veronica, mironosita lui Hristos!

Condacul al 7-lea:

Dupa rastignirea si învierea lui Iisus, adunându-se Apostolii cei risipiti si vazând chipul cel dumnezeiesc în mâinile tale, pe mahrama, spaimantându-se si bucurându-se, cantau: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Avgar, regele Edesei, vazând chipul lui Iisus, nu acesta al patimirii, ci al dumnezeirii, a crezut din inima si L-a dat lumii spre încredintarea tuturor ca Mesia a venit în lume. Vazând si pe Cel al patimirii, prin tine dat credinciosilor, te lauda, zicând:
Bucura-te, propovaduitoarea lui Hristos;
Bucura-te, porumbita darului Lui;
Bucura-te, podoaba fecioarelor;
Bucura-te, lauda mironositelor;
Bucura-te, lucratoarea Sfintelor Icoane;
Bucura-te, ca ai avut dragoste dumnezeiasca;
Bucura-te, ca ai vadit rutinea pagâneasca;
Bucura-te, ca ai stins focul idolilor;
Bucura-te, ca ai fost marturisitoare;
Bucura-te, ca ai avut dragoste nebiruita;
Bucura-te, Veronica, mironosita lui Hristos!

Condacul al 8-lea:

Negraite au fost milostivirea si rabdarea Fiului lui Dumnezeu, ca a suferit sa fie stearsa Fata Lui Cea dumnezeiasca de o tânara fecioara; ca numai El singur cunostea dragostea cea fierbinte din sufletul ei si numai ea în acea vreme îi cânta Lui: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Vazând lucrarea cea straina a icoanei lui Hristos, sa uitam cele pamântesti, sa ridicam mintea la cer si sa întelegem cum Dumnezeu a lucrat noua mântuire, iar pe fecioara Veronica, cu cuvinte de lauda sa o cinstim:
Bucura-te, mireasa credincioasa;
Bucura-te, faclie luminoasa;
Bucura-te, inima în care s-a scris Sfântul Cuvânt;
Bucura-te, biserica aleasa de Duhul Sfânt;
Bucura-te, cea dintâi închinatoare a sfintelor icoane;
Bucura-te, începatoarea dreptei credinte;
Bucura-te, cea nebuna pentru dragostea lui Hristos;
Bucura-te, cea defaimata pentru Domnul Hristos;
Bucura-te, ca nu ti-ai crutat viata;
Bucura-te, ca ai uitat de tine pentru dragostea Lui;
Bucura-te, ca ai defaimat cinstea ta pentru El;
Bucura-te, ca ai fugit de fata tatalui tau;
Bucura-te, Veronica, mironosita lui Hristos!

Condacul al 9-lea:

Firea îngereasca s-a mirat de lucrarea sfintei mahrame ce s-a închipuit în mâinile Sfintei Veronica si bucurându-se de lucrarea tainica, cânta: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Spaimântatu-s-au ritorii, nepricepându-se cum s-a scris Chipul cel însângerat pe mahrama ta; iar noi, stiind lucrarea Tainei, zicem catre tine:
Bucura-te, ca tie ti s-a daruit aceasta Taina;
Bucura-te, ca prin aceasta ai cunoscut întelepciunea lui Dumnezeu;
Bucura-te, împlinirea rânduielilor Lui;
Bucura-te, ca cei întelepti ai lumii s-au facut nepriceputi;
Bucura-te, ca amutesc gurile ereticilor;
Bucura-te, ca ramân zadarnice întrebarile lor;
Bucura-te, ca se taie amagirile ratacitilor;
Bucura-te, ca se rusineaza ca nebunii, cei ce zic ca Sfântul Chip este chip cioplit;
Bucura-te, zid tare al crestinilor;
Bucura-te, adevarata temelie a credintei;
Bucura-te, dreapta închinare a Sfintelor Icoane;
Bucura-te, Veronica, mironosita lui Hristos!

Condacul al 10-lea:

Pogorându-Se Mântuitorul sa mântuiasca neamul omenesc, prin tot chipul S-a dat tuturor, ca sa-L vedem prin icoana, si, dorindu-L, sa-L slavim si sa-I cântam: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Podoaba Bisericii dreptcredinciosilor si lauda nerusinata s-a dat în mâinile tale Sfânta închipuire pe pânza, ca, vazând ereticii cei de pe urma, sa se rusineze, iar cei ce cred, sa cânte asa:
Bucura-te, podoaba Bisericii;
Bucura-te, ca prin tine s-a întarit închinarea Sfintelor Icoane;
Bucura-te, ca prin tine si-a luat Biserica podoaba preafrumoasa;
Bucura-te, ca ai fost biruitoare;
Bucura-te, aparatoarea Ortodoxiei;
Bucura-te, stânca muceniciei;
Bucura-te, de minuni facatoare;
Bucura-te, a fecioarelor povatuitoare;
Bucura-te, mila catre aproapele tau;
Bucura-te, ceea ce alungi eresurile;
Bucura-te, stingatoarea formelor pagânesti;
Bucura-te, adâncul smereniei;
Bucura-te, Veronica, mironosita lui Hristos!

Condacul al 11-lea:

Împarate Sfinte, de n-am avea Icoana Ta, nici mântuirea noastra nu ar fi nadajduita, dar Chipului Cel din Icoana, prin care s-a aratat puterea Ta, crezând si multumind, ne închinam dumnezeirii Tale, cântând: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Faclie prealuminoasa s-a aratat mahrama ta, Sfânta Veronica, ca a aprins în lume lumina credintei celei adevarate a lui Hristos si a Sfintelor Icoane, pentru care îti cântam si zicem:
Bucura-te, izvorule de apa al credintei;
Bucura-te, cadelnita cu focul dragostei;
Bucura-te, aratatoarea Soarelui Celui întelegator;
Bucura-te, caldura focului mistuitor;
Bucura-te, mireasma sufletelor;
Bucura-te, picatura dulce a inimilor;
Bucura-te, alinarea patimilor;
Bucura-te, roada coapta în gradina raiului;
Bucura-te, ca te-ai încununat cu slava;
Bucura-te, smirna mirositoare a credintei;
Bucura-te, boboc de crin ceresc;
Bucura-te, Veronica, mironosita lui Hristos!

Condacul al 12-lea:

Vrând Iubitorul de oameni sa dea har, marturie ne-a dat Preasfântul Sau Chip, ca, vazându-L, sa ni se para ca suntem înaintea lui Dumnezeu si cuviincioasa închinaciune sa aducem, cântând cântarea: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Având înaintea noastra Chipul lui Hristos, al Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si al tuturor Sfintilor, ne bucuram, noi pacatosii, de rânduiala lui Dumnezeu si pe Sfânta Veronica, cea care a îndraznit întâi a se apropia de Dumnezeire, o laudam, zicând:
Bucura-te, rugatoarea noastra catre Domnul nostru Iisus Hristos;
Bucura-te, frumusete cereasca;
Bucura-te, floarea mucenicilor;
Bucura-te, întarirea Sfintei Biserici;
Bucura-te, mâna mângâietoare;
Bucura-te, privire înduratoare;
Bucura-te, sprijinitoarea sufletului meu;
Bucura-te, rugatoare catre Dumnezeu pentru mântuirea noastra;
Bucura-te, mijlocitoarea noastra catre Dumnezeu;
Bucura-te, izbavirea noastra de eresuri;
Bucura-te, grabnica ajutatoare a celor din nevoi;
Bucura-te, si te roaga pentru cei ce te cinstesc pe tine;
Bucura-te, Veronica, mironosita lui Hristos!

Condacul al 13-lea:

O, preamilostiva Sfânta Mucenita Veronica, care te-ai învrednicit de minunea cea nespusa a Sfintei Mahrame, primeste acest mic dar ce-ti aducem tie acum si aprinde întru noi flacara iubirii de Dumnezeu, Mântuitorul nostru, ca împreuna cu tine sa ne învrednicim a cânta în Împaratia lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se citeste de trei ori).

Apoi se zice din nou: Icosul 1 si Condacul 1.

*

2

Acatistul Cuviosului Parintelui nostrum Paisie Aghioritul (Ziua adormirii sale; probabil va fi si ziua praznuirii sale) (12 iulie)

Dupa obisnuitul început, se zic:

Condacul 1:

Sa-l laudam toti credinciosii într-un glas, pe cel trimis de Dumnezeu în aceste vremuri de cernere, spre mângâierea si îndrumarea noastra, pe cel ce s-a nevoit în chip bineplacut Stapânului, arzând de dragoste pentru întreaga lume, pe Paisie mult minunatul, care inima si-a pus pentru noi si pentru mântuirea noastra, si sa-i cântam cu multumire zicând: Bucura-te, Cuvioase Parinte Paisie, luminatorule al vremurilor de pe urma!

Icosul 1:

Dumnezeu a rânduit ca sa te nasti, Parinte, în binecuvântatul pamânt al Capadociei, cel ce a odraslit multime nenumarata de sfinti. Carora si tu te-ai adaugat, întru deplina vrednicie, luminând alaturi de ei si neobosit povatuindu-ne spre pocainta. Pentru care te si laudam, cu întreaga bucurie, asa:
Bucura-te, ca te-ai facut urmas ales al tuturor sfintilor capadocieni;
Bucura-te, ca acelora te-ai asemanat întru totul, ca un de-Dumnezeu-purtator;
Bucura-te, floare preafrumoasa si mult înmiresmata, care ai rasarit spre luminarea noastra;
Bucura-te, izvor de har dumnezeiesc, care racoresti lumea intreaga;
Bucura-te, hrana preadulce care saturi sufletele cele înfometate de dreapta învatatura;
Bucura-te, vasule care ai adunat toate neputintele, scârbele si durerile noastre;
Bucura-te, stâlp de foc, care esti reazem neclintit pentru cei ce vor sa câstige mântuirea;
Bucura-te, stea care luminezi pe cerul Bisericii, calauzindu-ne spre vesnicele lacasuri;
Bucura-te, ca te-ai dovedit a fi o binecuvântare a lui Dumnezeu si un semn al negraitei Lui milostiviri;
Bucura-te, Cuvioase Parinte Paisie, luminatorule al vremurilor de pe urma!

Condacul al 2-lea:

Ales ai fost din pântecele maicii tale, Cuvioase, ca sa te daruiesti lui Dumnezeu cu totul si astfel sa ajungi vas ales al Lui, spre mântuirea si povatuirea tuturor celor ce au nadajduit în tine. Pentru o binecuvântare ca aceasta îi cântam cu totii, Celui ce a lucrat prin tine minuni si îndurari mari, cântarea: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Semnul harului lui Dumnezeu ce se odihnea asupra ta, Parinte, a fost botezul pe care l-ai primit din mâinile Sfântului lui Dumnezeu, Arsenie. Ca acesta vazând cu duhul darurile tale cele multe, înca din frageda pruncie te-a binecuvântat spre a-i fi lui urmas si a-i purta numele. Te fericim, asadar, cu nevrednicie, zicând:
Bucura-te, ca te-ai învrednicit a fi botezat de Sfântul Arsenie Capadocianul;
Bucura-te, ca el a proorocit cele ce aveau sa fie cu tine;
Bucura-te, ca s-a bucurat duhul lui vazând asa rod ales iesind din turma cea pastorita de el;
Bucura-te, ca pentru aceasta ti-a purtat de grija neîncetat, câta vreme a fost în viata aceasta pamânteasca;
Bucura-te, ca nici dupa ce s-a mutat în cerestile locasuri nu te-a lasat, ci mai vârtos a mijlocit pentru tine;
Bucura-te, ca si tu l-ai cinstit dupa cuviinta, socotindu-l cu evlavie ca fiind Parintele tau în Hristos;
Bucura-te, ca te-ai ostenit fara zabava spre preaslavirea lui, adunând marturii despre viata sa cea minunata;
Bucura-te, ca Sfântul lui Dumnezeu te-a binecuvântat sa descoperi moastele lui cele slavite, care s-au facut pricina de nenumarate vindecari;
Bucura-te, ca trupul lui cel cinstit cu mare dragoste l-ai asezat în obstea întemeiata de tine la Suroti;
Bucura-te, Cuvioase Parinte Paisie, luminatorule al vremurilor de pe urma!

Condacul al 3-lea:

Dupa ce parintii tai au ajuns în pamântul Konitei, Cuvioase, mutându-se în Grecia din pricina prigoanei turcilor celor tirani, ai început a urca cu jertfelnicie pe scara dumnezeiasca a desavârsirii. Ca înca din copilarie te-ai dovedit a fi o lumina pentru toti cei din jur, care vazând darurile tale cele alese, slaveau pe Dumnezeu, zicând: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Povatuit de pilda parintilor tai, te-ai nevoit de mic cu râvna aprinsa spre dragostea lui Hristos, aratând fapte de om desavârsit. Ca urmând mamei tale celei binecuvântate, îndata ai inceput sa postesti cu asprime si sa te rogi neîncetat, pustnic fiind cu trairea, însa copil cu vârsta. Minunându-ne noi de barbatia sufletului tau, îti cântam cu bucurie, asa:
Bucura-te, ca înca tânar fiind, te-ai lepadat cu totul de poftele trecatoare ale acestei lumi;
Bucura-te, ca prin post desavârsit ti-ai pazit nestricata cununa fecioriei;
Bucura-te, ca vârsta nu te-a oprit a te deprinde cu rugaciunea neîncetata în singuratate;
Bucura-te, ca în loc sa te desfeti cu jocuri copilaresti, te desfatai petrecând mereu cu Hristos si cu sfintii Sai;
Bucura-te, ca pentru aceasta fugeai de prietenia celor care te îndepartau de la dragostea ta cea înflacarata;
Bucura-te, ca nu doar în lucrurile din afara te-ai nevoit, ci si sufletul ti l-ai impodobit cu toata virtutea;
Bucura-te, ca ai urmat bunatatii si smereniei mamei tale celei binecuvântate;
Bucura-te, ca ea ti-a fost nesmintita pilda de dragoste si de jertfire deplina de sine;
Bucura-te, ca ne uimim cu totii de vitejia cu care ai început a purta lupta cea buna;
Bucura-te, Cuvioase Parinte Paisie, luminatorule al vremurilor de pe urma!

Condacul al 4-lea:

În razboi fiind chemat pentru a-ti apara tara de cei fara de Dumnezeu, Parinte, ai stralucit prin vitejia ta cea fara margini. Ca întru totul lepadându-te de iubirea de sine, cautai mereu sa fii acolo unde era primejdia mai mare, pentru a-i scapa pe cei ce luptau împreuna cu tine. Iar ei vazând aceasta, îi multumeau lui Dumnezeu pentru asa un sprijin, zicând cu totii: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Ai folosit razboiul, Cuvioase, ca prilej de sfintire, ca neîncetat ai sporit în dragoste mai presus de patima, punându-ti sufletul pentru prietenii tai. Si astfel ai câstigat cununi nepieritoare de la Cel ce se face rasplata însutita a toata jertfa, de la Hristos Dumnezeu. Aceasta întelegând-o si noi, ne grabim a-ti aduce, spre lauda, unele ca acestea:
Bucura-te, ca în lupta ai fost chip minunat de intreaga jertfire de sine;
Bucura-te, ca ti-ai dispretuit pâna la capat viata aceasta pamânteasca, câstigând-o astfel pe cea cereasca;
Bucura-te, ca nu ai lepadat chipul evlaviei nici în vâltoarea cea cumplita a primejdiilor;
Bucura-te, ca prin marimea ta de suflet te-ai facut lumina spre sfintire si celor din jur;
Bucura-te, ca ajutai cu timp si fara timp pe toti cei ce se aflau în nevoi si-n necazuri;
Bucura-te, ca ai biruit desavârsit frica cea omeneasca înarmându-te cu barbatie de fier;
Bucura-te, ca razboindu-te împotriva dusmanilor tarii, în ascuns luptai si împotriva vrajmasilor sufletului tau;
Bucura-te, ca desi vroiai sa mori tu în locul prietenilor tai, Dumnezeu te-a pazit ca pe un preaiubit al Sau;
Bucura-te, ca si noua ne arati, prin taria cea minunata a sufletului tau, calea spre desavârsire;
Bucura-te, Cuvioase Parinte Paisie, luminatorule al vremurilor de pe urma!

Condacul al 5-lea:

Cu râvna aprinsa ai lepadat lumea, Parinte, si te-ai închinat lui Hristos în intregime, alaturându-te obstii monahilor, care pururea se lupta pentru a-si birui firea. Si în scurta vreme te-ai facut înger în trup, întru toate îmbracându-te în Cel Caruia si noi îi cântam cu umilinta: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Te-ai retras în pustia cea minunata a Sinaiului pentru a-I sluji Stapânului Hristos, Cuvioase, si biruind poftele lumii, ai ajuns barbat desavârsit, stralucind în toata virtutea si arzând de dragoste adevarata pentru Dumnezeu, Care prin tine a pogorât asupra noastra mila Sa cea bogata. Pentru aceasta si noi, cu slabe puteri, îti multumim zicând:
Bucura-te, barbat îngeresc, ca toate poftele lumii le-ai socotit desertaciune;
Bucura-te, ca vreme de trei ani te-ai nevoit în pustia cea aspra a Sinaiului;
Bucura-te, ca nestiut de nimeni ai trait într-o pestera ascunsa, îndurând arsita si gerul;
Bucura-te, ca acolo ai luptat pâna la sânge împotriva a toata patima;
Bucura-te, ca prin smerenia ta cea adânca, ai biruit desavârsit pe dracii cei vicleni;
Bucura-te, ca te-ai curatat de toata stricaciunea pacatului, ajungând lumina a lui Hristos;
Bucura-te, ca ai început a te ruga cu lacrimi fierbinti pentru întreaga lume;
Bucura-te, ca vazând jertfa ta cea peste putere, Dumnezeu te-a umplut de daruri mai presus de fire;
Bucura-te, ca în pestera ta cea strâmta te-ai învrednicit de nenumarate descoperiri ale harului dumnezeiesc;
Bucura-te, Cuvioase Parinte Paisie, luminatorule al vremurilor de pe urma!

Condacul al 6-lea:

Dupa ce în Sinai te-ai luptat în bun chip, Parinte, ai fost chemat de Maica Domnului în Gradina ei cea pamânteasca, în Sfântul Munte Athos, cel ce este floarea si lumina Ortodoxiei. Si înainte vazând tu ca acela va fi locul desavârsirii tale, i-ai multumit Preasfintei împaratese pentru acoperamântul ei cel minunat, cu care pururea pazeste întreaga lume de rautatea necazurilor; iar Fiului ei I-ai cântat, cu bucurie, dulcea cântare: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Ajungând în Sfântul Munte si fiind purtat în multe locuri de harul lui Dumnezeu, ai urcat mereu pe scara sfinteniei, Cuvioase, culegând de peste tot, ca o albina inteleapta, nectarul duhovnicesc cel mai dulce. Iar mai apoi ai ajuns fiu al Parintelui Tihon, staret purtator-de-Duh si plin de toata virtutea, pe care l-ai urmat în deplina ascultare. Pentru aceasta îti cântam si noi, cu glasuri neputincioase, asa:
Bucura-te, ca Dumnezeu ti-a rânduit preaslavirea în Muntele cel binecuvântat al Athosului;
Bucura-te, ca pentru aceasta El te-a dat în grija Preacuratei Maicii Sale, care te-a ocrotit ca pe un fiu al ei;
Bucura-te, ca umbrit de Duhul Sfânt ai colindat intregul Munte, cautând Parinti cu viata sfânta;
Bucura-te, ca te-ai minunat de rugaciunile neîncetate ale lor, prin care Dumnezeu trimite mila Sa asupra lumii;
Bucura-te, ca te-ai nevoit sa le scrii si viata, spre slava lui Dumnezeu si folosul oamenilor;
Bucura-te, ca apoi ai ajuns ucenic al Cuviosului Parinte Tihon, cel desavârsit în sfintenie;
Bucura-te, ca pe acesta l-ai slujit cu dragoste netarmurita, în toate încredintându-te povatuirii lui celei întelepte;
Bucura-te, ca pentru ascultarea ta cea pâna la capat, Dumnezeu ti-a daruit si tie harul ce se salasluia în Parintele tau;
Bucura-te, ca dupa moartea sa, Cuviosul Tihon ti-a descoperit ca se va ruga mereu pentru tine;
Bucura-te, Cuvioase Parinte Paisie, luminatorule al vremurilor de pe urma!

Condacul al 7-lea:

Întru deplina dragoste desavârsindu-te, te-ai facut unealta a lui Dumnezeu, Carele a inceput a lucra prin tine cu putere multa. Ca te-a facut un mângâietor al tuturor celor necajiti si un povatuitor al celor întunecati de pacate. Îi multumim lui Dumnezeu, Parinte, pentru ca te-a daruit noua pe tine spre mântuirea noastra, cântându-I cu totii: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

„Asa sa lumineze lumina voastra înaintea oamenilor, incât ei sa vada faptele voastre cele bune si sa-L slaveasca pe Tatal vostru cel din ceruri”, a zis Mântuitorul lumii cu glas nemincinos. Ca si întru tine, Parinte, cuvântul Lui s-a implinit cu intreaga putere. Iar pentru aceasta te laudam si noi, zicând:
Bucura-te, cel ce ai învatat lumea prin carti luminate de Duhul Sfânt;
Bucura-te, cel ce prin cuvinte cu mult folos sufletesc ai risipit nestiinta vremurilor noastre;
Bucura-te, trâmbita a Duhului, care ai vestit tuturor bucuria pocaintei;
Bucura-te, proorocule minunat, care ne-ai aratat ca traim vremurile sfârsitului;
Bucura-te, tamaduitorule milostiv al bolilor celor cu neputinta de vindecat;
Bucura-te, îngrijitorule preaales al celor cu sufletul apasat de necazuri;
Bucura-te, untdelemn dumnezeiesc, care ai curatat toate ranile noastre;
Bucura-te, pace de sus, care ai împacat nenumarate familii destramate;
Bucura-te, povatuitorule iscusit, ca ai îndepartat de la oameni toate cursele diavolului;
Bucura-te, Cuvioase Parinte Paisie, luminatorule al vremurilor de pe urma!

Condacul al 8-lea:

Vazând lupta cea înfricosatoare pe care o duce vrajmasul mântuirii impotriva familiei celei binecuvântate de Dumnezeu, te-ai încins cu arma cuvântului, învatându-i pe soti ca pentru a putea câstiga linistea caselor lor, trebuie sa aiba rabdare si îndelunga rabdare, si jertfire de sine cu dragoste. Îl slavim pe Dumnezeu neîncetat, Cuvioase, pentru ca te-a trimis sa ne arati calea cea dreapta, cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

„Dati-mi mame crestine si va voi da sfinti care sa schimbe lumea”, a spus dumnezeiescul Gura de Aur. Iar tu, patruns fiind de acest adevar, te-ai ostenit cu timp si fara timp, prin rugaciuni si îndemnuri, sa le arati sotilor celor credinciosi ca pacea familiei este roada a Duhului Sfânt, si ca trebuie sa lupte pentru ea cu straduinta si întelepciune. Pentru ca te-ai nevoit ca sa aduci vindecare familiilor noastre celor atât de crunt lovite de ispite, îti multumim cu totii, zicând:
Bucura-te, mijlocitorule înaintea lui Dumnezeu pentru buna întelegere a celor casatoriti;
Bucura-te, ca pe sotii cei binecredinciosi i-ai povatuit sa traiasca în înfrânare si sfintenie;
Bucura-te, ca pe acestia i-ai învatat sa-si poarte neputintele unul altuia, cu dragoste si cu marime de suflet;
Bucura-te, ca parintilor le-ai aratat ca prin rugaciune harul lui Dumnezeu se pogoara asupra întregii familii, aducând bucurie si pace;
Bucura-te, ca ai luptat împotriva tuturor pacatelor, vazând ca prin ele vine destramarea casniciei;
Bucura-te, ca te-ai facut mustrator aprig al înspaimântatoarei ucideri de prunci;
Bucura-te, ca mamelor celor credincioase le-ai spus ca prin pilda vietii lor îsi pot face copiii sfinti;
Bucura-te, ca tinerilor le-ai aratat ca prin ascultare câstiga mila de la Dumnezeu si viata linistita;
Bucura-te, ca pe acestia i-ai indemnat sa dobândeasca binecuvântarea parintilor, prin care vine si binecuvântarea Duhului Sfânt;
Bucura-te, Cuvioase Parinte Paisie, luminatorule al vremurilor de pe urma!

Condacul al 9-lea:

Pe cel ce în chip minunat a tamaduit bolile noastre cele trupesti si sufletesti, prin rugaciunile lui cele facute din adâncul inimii, pe Paisie, mijlocitorul nostru, sa-l laudam noi toti cu bucurie. Iar lui Dumnezeu, cel slavit în Sfânta Treime, sa-I cântam cu multumire, zicând: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Vindecator a toata boala te-ai facut, Parinte, prin darul de care te-a învrednicit Dumnezeu. Ca arzând de dragoste si de mila pentru oamenii ce se chinuiau în dureri, te-ai rugat cu jertfire de sine pentru izbavirea lor, invatându-i sa multumeasca lui Dumnezeu pentru toate. Te fericim într-un glas, noi credinciosii, zicând:
Bucura-te, arma preatare împotriva bolii celei înfricosatoare a cancerului;
Bucura-te, neobositule ingrijitor al celor ce se chinuiesc în dureri cumplite;
Bucura-te, izvor de vindecare în care se racoresc toti cei raniti sufleteste;
Bucura-te, izgonitorule de demoni, ca ai zdrobit cu smerenia ta toata viclenia si asuprirea diavolului;
Bucura-te, preamilostive parinte, ca n-ai îndurat sa-i vezi pe oameni sfârsindu-se sub greutatea chinurilor trupesti si sufletesti;
Bucura-te, ca pentru aceasta toate scârbele si bolile noastre le-ai luat asupra ta;
Bucura-te, ca te-ai rugat cu marime de suflet ca Dumnezeu sa-ti trimita tie neputintele noastre;
Bucura-te, ca ne-ai învatat ca toate necazurile vin prin departarea de Dumnezeu si de poruncile Sale;
Bucura-te, cel ce ne-ai aratat ca negraita este rasplata celor ce-si duc boala cu rabdare, aducând slava lui Dumnezeu;
Bucura-te, Cuvioase Parinte Paisie, luminatorule al vremurilor de pe urma!

Condacul al 10-lea:

Domnul si Mântuitorul lumii a fagaduit mare rasplata celor ce se vor osteni în bun chip spre desavârsirea altora. Iar tu, Cuvioase, desi calugar simplu si neînvatat în cele lumesti, ai fost înteleptit de Însusi Duhul Domnului ca sa povatuiesti mii de oameni pe calea mântuirii. Iar pentru acestia te rogi pâna acum lui Dumnezeu, Caruia si noi îi cântam cu bucurie: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Pentru întreaga ta virtute, Dumnezeu te-a împodobit cu daruri mai presus de fire, pe care tu le-ai folosit spre slava Lui si spre folosul oamenilor. Ca te-ai facut parintele a multimi nenumarate de credinciosi, care luptati fiind de ispitele cele cumplite ale vremurilor noastre, cautau la tine ca la un liman dumnezeiesc. Iar pentru aceasta, te rugam sa ne primesti si pe noi în rândul fiilor tai duhovnicesti, si sa ne îngadui sa-ti cântam, cu multumire, asa:
Bucura-te, ca i-ai învatat pe oameni sa lupte cu gândurile cele rele sadite în minte de vrajmasul mântuirii noastre;
Bucura-te, ca stralucind de darul deosebirii duhurilor, fiilor tai le aratai îndata daca gândurile lor sunt de la Dumnezeu sau de la diavol;
Bucura-te, ca prin harul lui Dumnezeu cunosteai adâncul inimilor oamenilor;
Bucura-te, ca având deplina întelepciune, ai zadarnicit toate cursele cele mestesugite ale celui viclean;
Bucura-te, ca pe multi i-ai intors la pocainta adevarata prin dragostea ta cea nefatarnica;
Bucura-te, ca te-ai facut mustrare înteleapta a celor îndaratnici si mândri;
Bucura-te, ca ai fost mângâiere blânda a celor deznadajduiti si covârsiti de ispite;
Bucura-te, ca ai plâns neîncetat pentru toti cei ce vedeau în tine nemincinoasa nadejde de mântuire;
Bucura-te, ca la Judecata o sa-I spui lui Dumnezeu, cu dulce bucurie: Iata, eu si fii pe care i-ai dat mie!;
Bucura-te, Cuvioase Parinte Paisie, luminatorule al vremurilor de pe urma!

Condacul al 11-lea:

Ajungând calugar desavârsit, Parinte, si plin fiind de harul lui Dumnezeu, te-ai facut nadejde tare pentru sufletele nemângâiate ale celor ce vroiau sa se închine lui Hristos în întregime. Iar pentru darurile tale, toti vedeau în tine un îndrumator luminat de Duhul Sfânt. Pentru aceasta Îl laudam pe Dumnezeu, Cel ce turma Sa nu a lipsit-o de pastori cu viata sfânta, zicând: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Ai întemeiat la Suroti o manastire de maici, unde fiicele tale cele mai sporite puteau sa se daruiasca Mirelui Hristos cu dragoste deplina. Iar mai apoi le-ai povatuit spre desavârsire, ca un parinte mult iubitor si îndelung rabdator, prin sfaturile tale cele preaminunate, care ne sunt si noua îndrumare nemincinoasa. Te binecuvântam cu totii pentru aceasta, zicând:
Bucura-te, ca ai ctitorit Manastirea Sfântului Ioan Teologul de la Suroti;
Bucura-te, ca aceasta s-a facut liman de mântuire pentru sufletele cele însetate de Hristos;
Bucura-te, ca te-ai straduit cu timp si fara timp a le face pe maici mirese desavârsite ale Domnului nostru;
Bucura-te, ca le-ai învatat calugaria cea adevarata, care înseamna lepadare de lume si de poftele ei;
Bucura-te, ca neîncetat te-ai straduit sa le aprinzi râvna spre nevointa cea binecuvântata;
Bucura-te, ca le-ai calauzit spre marturisirea cât mai deasa a pacatelor, prin carea se strica întru totul lucrarile diavolului;
Bucura-te, ca povatuirile tale au cazut pe pamânt roditor si au racorit lumea intreaga;
Bucura-te, ca ai luptat cu putere împotriva duhului lumesc care vatama cumplit viata de manastire;
Bucura-te, ca prin vitejia si dragostea ta te-ai facut tuturor calugarilor pilda de biruinta duhovniceasca;
Bucura-te, Cuvioase Parinte Paisie, luminatorule al vremurilor de pe urma!

Condacul al 12-lea:

Mare a fost harul lui Dumnezeu care s-a revarsat peste tine, Cuvioase, si mari si milele Lui, ca pentru multa ta jertfa, Cel Atotbun te-a învrednicit de descoperiri minunate si de bucurii mai presus de fire. Ne bucuram si noi vazând rasplata pe care Dumnezeu o da sfintilor Sai, si rugându-L sa ne faca si pe noi partasi ei, îi cântam: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Ai gustat, Parinte, înca de aici din bucuriile raiului, cele gatite de Multmilostivul Dumnezeu tuturor celor ce slujesc Lui cu dragoste. Ca desi au fost mari luptele pe care vrajmasul cel viclean le-a dus cu tine, cu mult mai mari au fost mângâierile prin care Dumnezeu te-a întarit în virtute. Pentru aceasta, întru smerita lauda, îti cântam:
Bucura-te, lumina preadulce prin care Hristos straluceste lumii intregi;
Bucura-te, flacara minunata, care ne aprinzi si pe noi de dragostea lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca te-ai facut salas deplin al harului celui dumnezeiesc;
Bucura-te, ca acesta a nascut în tine toate roadele sfinteniei;
Bucura-te, ca Dumnezeu te-a coplesit cu darurile Sale cele mai presus de fire;
Bucura-te, ca ai gustat din lumina cea necreata si pururea fiitoare;
Bucura-te, ca ai trait cu Sfintii ca si cu niste prieteni apropiati;
Bucura-te, ca Maica Preabuna a Domnului nostru ti s-a aratat pentru a te întari în necazuri;
Bucura-te, minune negraita, ca te-ai învrednicit a vorbi cu Insusi Hristos, Stapânul si Dumnezeul nostru;
Bucura-te, Cuvioase Parinte Paisie, luminatorule al vremurilor de pe urma!

Condacul al 13-lea:

„Multi sfinti ar fi dorit sa traiasca în vremea noastra, ca sa se nevoiasca”, grait-ai, Parinte, luminat fiind de Duhul Sfânt. Ca ne-ai vestit noua, celor intunecati, ca vremurile sunt spre plinire si ca cei ce acum se lupta cu vitejie ca sa-si câstige mântuirea, au plata de mucenic. Pentru aceasta, îi multumim lui Dumnezeu, Cel ce cu mila si-a cercetat poporul, trimi-tând pe Sfântul Sau spre luminarea noastra, si îi cântam Preabunului Stapân, în glas de bucurie, cântarea: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi iarasi se zice Icosul 1

Dumnezeu a rânduit ca sa te nasti, Parinte, în binecuvântatul pamânt al Capadociei, cel ce a odraslit multime nenumarata de sfinti. Carora si tu te-ai adaugat, întru deplina vrednicie, luminând alaturi de ei si neobosit povatuindu-ne spre pocainta. Pentru care te si laudam, cu întreaga bucurie, asa:
Bucura-te, ca te-ai facut urmas ales al tuturor sfintilor capadocieni;
Bucura-te, ca acelora te-ai asemanat întru totul, ca un de-Dumnezeu-purtator;
Bucura-te, floare preafrumoasa si mult înmiresmata, care ai rasarit spre luminarea noastra;
Bucura-te, izvor de har dumnezeiesc, care racoresti lumea intreaga;
Bucura-te, hrana preadulce care saturi sufletele cele infometate de dreapta învatatura;
Bucura-te, vasule care ai adunat toate neputintele, scârbele si durerile noastre;
Bucura-te, stâlp de foc, care esti reazem neclintit pentru cei ce vor sa câstige mântuirea;
Bucura-te, stea care luminezi pe cerul Bisericii, calauzindu-ne spre vesnicele lacasuri;
Bucura-te, ca te-ai dovedit a fi o binecuvântare a lui Dumnezeu si un semn al negraitei Lui milostiviri;
Bucura-te, Cuvioase Parinte Paisie, luminatorule al vremurilor de pe urma!

si Condacul 1:

Sa-l laudam toti credinciosii într-un glas, pe cel trimis de Dumnezeu în aceste vremuri de cernere, spre mângâierea si indrumarea noastra, pe cel ce s-a nevoit în chip bineplacut Stapânului, arzând de dragoste pentru in-treaga lume, pe Paisie mult minunatul, care inima si-a pus pentru noi si pentru mântuirea noastra, si sa-i cântam cu multumire zicând: Bucura-te, Cuvioase Parinte Paisie, luminatorule al vremurilor de pe urma!

Rugaciune:

Iubite Parinte Paisie, tu, care ai urcat pe treptele sfinteniei si ai ajuns desavârsit în virtute, si pentru aceasta ai câstigat îindrazneala deplina catre Milostivul Dumnezeu, roaga-L pe Acela Caruia I-ai slujit neîncetat în viata, sa nu ne piarda pentru pacatele noastre cele multe, ci sa ne intoarca la pocainta cea binecuvântata.
Tu, care cât ai fost pe pamânt ai tamaduit cu atâta dragoste neputintele noastre nenumarate, boli trupesti si sufletesti, cu mult mai mult poti acum sa ne ajuti si sa ne izbavesti de toate greutatile. Deci miluieste-ne, Parinte, pentru dragostea ta cea nemasurata, pentru bunatatea ta cea dumnezeiasca, si nu ne lasa pe noi, cei plini de atâtea pacate.
Tu, care nu ai obosit a ne povatui spre mântuire si a ne purta neputintele câta vreme ai fost aici cu noi, întelepteste-ne si acum ca sa putem birui ispitele pe care vicleanul diavol le tese neîncetat în jurul nostru, si cu care vrea sa ne piarda sufletele pentru vesnicie. Lumineaza-ne ca sa putem cunoaste voia lui Dumnezeu pentru noi, si roaga-te Stapânului ca sa ne dea putere sa o îimplinim cu multumire.
Tu, care ne-ai fost o pilda nesmintita de vitejie si de jertfire de sine, îintareste-ne si pe noi ca sa putem sa-ti urmam în virtute, pentru a câstiga cununa cea nepieritoare, de care si tu te-ai învrednicit cu prisosinta.
Asa, Parinte, nu ne lepada pe noi, cei ce neîncetat Îl mâniem pe Îndelung-rabdatorul nostru Dumnezeu, ci stai cu îndrazneala înaintea tronului Aceluia, mijlocind pentru noi cu lacrimi, ca Dumnezeu sa ne dea, pentru tine, scumpa mântuire. Si astfel, multumindu-ti din adâncul inimii pentru toate câte le-ai facut pentru noi, si înca le mai faci, sa-I multumim si Dumnezeului nostru preabun, cel închinat în Sfânta Treime, Tatal, Fiul si Duhul Sfânt, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

*

1

Acatistul Sfântului Arhanghel Gavriil (13 iulie, 26 martie, 8 noiembrie)

Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil

Condacul 1:

Ca pe un crainic mare al voii Celui-Preainalt si ca pe o calauza binecuvântata a neamului omenesc spre Hristos, Domnul vietii si al învierii, cinstimu-te, Sfinte Voievoade Gavriil, si închinamu-ne credinciosiei tale ca unei icoane ceresti a slujirii celei fara de preget, strigându-ti tie cu glasul evlaviei dreptmaritoare:
Bucura-te, Gavriile, mare binevestitor!

Icosul 1:

Cu cei sapte sfinti îngeri care vad fata lui Dumnezeu si duc rugaciunile dreptilor dinaintea Tronului ceresc tu întru mare cinste te numeri si fara de istov te ostenesti sa ne aduci noua, celor în trup vietuitori, vestile rânduielilor si milelor de sus, temeluind nadejdea mântuirii dupa care toata firea suspina, drept care si noi, cunoscând prin tine puterea lui Dumnezeu, ca de un foc al credintei ne aprindem de îngereasca ta lumina si cu grai cucernic te graim, zicând:
Bucura-te, cel ce-n fata Domnului cu cinste sezi;
Bucura-te, proslavire care nu te-mputinezi;
Bucura-te, glas de taina al ostirilor de sus;
Bucura-te, ca prin tine s-a vestit Hristos Iisus;
Bucura-te, ca Fecioarei dinainte i-ai statut;
Bucura-te, logofatul Celui fara de-nceput;
Bucura-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 2-lea:

Înaintea celor vazute si cu trup daruite, a fost voia lui Dumnezeu sa le aduca în fiinta pe cele nevazute si slobode de trup, ca pe o ostire slujitoare, sa vegheze cerurile si pamântul, smerite Sfatului de Taina al Sfintei Treimi, Careia si noi ne închinam si-I aducem slava în tot ceasul, dupa pilda îngerestilor cete, întru cuminecarea duhului cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Iar îngerului care s-a trufit, voind sa troneze pe norii cerului si asemenea lui Dumnezeu sa împarateasca, osânda i s-a facut razvratirea lui si-n beznele adâncului a fost alungat. Si tu martor esti, Gavriile Voievoade, al dreptatii ce s-a facut în cer, prin sabia de foc a lui Mihail, cu care dimpreuna esti cinstit. De aceea si noi, râvnitori a urma tie si îngerescului Sobor, rugamu-te sa ne fii întru toate luminator si sa porti la Domnul rugaciunile celor ce cu inima curata îti graiesc tie unele ca acestea:
Bucura-te, puritate niciodata întinata;
Bucura-te, maretie ce-n smerenie se arata;
Bucura-te, ca prin tine mântuirea s-a vestit;
Bucura-te, cel de turma credinciosilor cinstit;
Bucura-te, Voievoade al Soborului ceresc;
Bucura-te, aripi repezi, care nu mai prididesc;
Bucura-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 3-lea:

Doamne, Cel ce ai pus pe cele vazute în paza celor nevazute si ne-ai luminat noua, celor cazuti în pacat, calea izbavirii, din vechime si pâna la plinirea Legii în har si în adevar, si care pâna la sfârsitul veacurilor ne-ai trimis noua Mângâietor, înfiindu-ne milei Tale celei bogate, primeste prinosul rugaciunilor noastre si de masura cea îngereasca învredniceste-ne pe noi, cei ce glas înaltam catre Tine, zicând: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Lui Daniil proorocul vedenie i s-a aratat despre sfârsitul veacurilor si glas de sus a poruncit lui Gavriil, Arhanghelul talmacitor al tainelor dumnezeiesti, sa-i tâlcuiasca vedenia, spre vesnica pomenire. Iar acela, cu chip de om înfatisându-se, semnele i le-a deslusit, zicând: „Ia aminte, fiul omului!”. Dinaintea aceluia si noi ne cutremuram, ca Daniil odinioara, si cinstire îi aducem ca unui sol ceresc, graind catre dânsul, într-un duh si cu un glas:
Bucura-te, stralucire care nu mai inserezi;
Bucura-te, pârga noua a edenicei amiezi;
Bucura-te, cel prin care Daniil vazu departe;
Bucura-te, ca prin tine harul Duhului se împarte;
Bucura-te, ca vestit-ai calea prin Ioan deschisa;
Bucura-te, ca slujit-ai Evanghelia promisa;
Bucura-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 4-lea:

Unul si acelasi a descoperit Sfintei Ana ca va naste la batrânetele ei. Unul si acelasi a hranit-o în Templu pe Fecioara cea între toate aleasa. Unul si acelasi l-a încredintat pe Zaharia ca Elisabeta va naste pe Ioan, înainte-mergatorul, care îngerul Pustiei se va numi. Unul si acelasi a binevestit Mariei, zicând: „Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvântata esti tu între femei. Duhul Sfânt Se va pogorâ peste tine si puterea Celui-Preainalt te va umbri. Vei naste fiu si vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare si Fiul Celui-Preainalt se va chema”. Iar noi acestea stiindu-le si cu credinta marturisindu-le, pe Dumnezeu il preamarim pentru toate, strigând: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Si auzind Fecioara cuvântul îngerului Gavriil, si crezând nesmintit ca la Dumnezeu toate sunt cu putinta, s-a smerit voii celei de sus, încuviintându-se zamislirii fara de samânta si nasterii fara de stricaciune, prin care ne-a venit mântuirea cea dintru început fagaduita. Iar noi, cautând a urma în credinta celei ce a zis: „Fie mie dupa cuvântul tau!”, laolalta lui Dumnezeu ne plecam si binevestitorului Sau îi graim, iarasi si iarasi:
Bucura-te, bucuria minunatelor pliniri;
Bucura-te, caier tainic al cucernicei iubiri;
Bucura-te, care noaptea o prefaci în zori de lume;
Bucura-te, care-ntâiul I-ai spus Domnului pe nume;
Bucura-te, ca primita fusese a cerului solie;
Bucura-te, ca Maria zise preasmerita:”Fie!”;
Bucura-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 5-lea:

Preamarit esti, Doamne Dumnezeul parintilor nostri, Cel ce pentru mântuirea noastra Te-ai întrupat de la Duhul Sfânt si din Maria Fecioara si Te-ai facut om. Si ai îndurat pentru noi patima, rastignire si moarte, iar a treia zi ai inviat din morti, facându-te temei si arvuna dumnezeiasca a învierii celei de obste. De aceea noi, necurmat, dimpreuna cu îngerii si cu sfintii din ceruri, slava îti înaltam si zicem: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Dupa cuvântul Arhanghelului, Fecioara a zamislit de la Duhul Sfânt si a nascut pe Mântuitorul si Lumina lumii, pe Hristos, Rasaritul cel de Sus, întru Care iubirea si puterea Sfintei Treimi ni s-au aratat noua întregi, în veac si în vecii vecilor. Iara noi, pe Dumnezeu cel în Treime slavindu-L, nici pe minunat crainicul Sau nu-l uitam, ci cu cinste îl pomenim, graindu-i întru dreptate:
Bucura-te, crainicia Rasaritului cel mare;
Bucura-te, îngereasca voii voilor strigare;
Bucura-te, ca prin tine harul Domnului se-arata;
Bucura-te, vrednicie cu nimic asemanata;
Bucura-te, fulger tainic între ceruri si pamânt;
Bucura-te, partasia plinatatii-ntru Cuvânt;
Bucura-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 6-lea:

Ferice de cei ce, în trup fiind, viata îngereasca duc! Ca Dumnezeu, în purtarea Lui de grija, trimite pe îngerii Sai sa ne ocroteasca si sa ne pilduiasca întru curatie si credinciosie, ca sa ne învrednicim noi, lucrându-ne desavârsirea, de împaratia cea mai dinainte pregatita noua, unde însine vom fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer, si chiar mai presus de îngeri chemati. Deci Ziditorului vazutelor si nevazutelor sa-I aducem prinos fara de prihana inimile noastre si cu rost de sfintenie sa zicem: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Cel ce pe Fecioara mai dinainte o vestise de nasterea lui Hristos, fericind-o ca pe o lamura a lumii, ce mai presus de îngeri s-a ridicat, acelasi a strigat celei pline de dar: „Preacurata Fecioara, bucura-te, si iarasi zic: bucura­-te, caci Fiul tau a înviat a treia zi din mormânt. Lumineaza-te, lumineaza-te, Noule Ierusalime, ca slava Domnului peste tine a rasarit. Salta, salta de-acum si te bucura, Sioane, iar tu, Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu, veseleste-te întru invierea Celui nascut al tau!”. Acestuia, care bucuria cea mare a vestit-o oarecând, sa-i strigam si noi, cu aceeasi bucurie:
Bucura-te, ca strigat-ai celei doldora de dar;
Bucura-te, îndulcitorul feciorescului amar;
Bucura-te, mângâierea Nascatoarei de Hristos;
Bucura-te, purtatorul îngerescului prinos;
Bucura-te, cu întregul nevazutelor alai;
Bucura-te, care-n ceruri întreita slava dai;
Bucura-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 7-lea:

O, minunat alai îngeresc, care-n ceruri aduci neîncetat întreita slavire, zicând: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot. Pline-s cerul si pamântul de marirea Sa!”, iar asupra lumii, porunca lui Dumnezeu plinind-o, în chip tainic veghezi si de toata dreptatea te bucuri, fii pururea insotitor plin de bunatate al neamului nostru si tot sufletul crestinesc lumineaza-l pe calea rugaciunii, a dragostei si a osârdiei slujitoare, ca una sa fim cu totii întru Hristos si rapiti în bucuria Duhului sa zicem: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Sfântului Arhanghel Gavriil, cu Mihail întâistatator al Soborului Puterilor ceresti celor fara de trup, cuvine-se sa-i aducem cinstire si sa urmam dreptatii lui, asemenea parintilor nostri, pe care din neam în neam i-a calauzit, de la patriarhi si prooroci pâna la Maica Domnului si de la Apostoli pâna la sfintii cei mai aproape de noi. De aceea, sa nu prididim a ne ruga în tot locul si în toata vremea, iar acum mai cu înflacarare sa glasuim catre el:
Bucura-te, a îngerimii frunte binecuvântata;
Bucura-te, duh ce-n chipul omenimii se arata;
Bucura-te, care ai adus Nascatoarei imn din cer;
Bucura-te, ca si sfintii ajutorul tau îl cer;
Bucura-te, ca din piatra bun izvor ai izvodit;
Bucura-te, darnicia crestinescului zenit;
Bucura-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 8-lea:

Rugaciunile noastre primindu-le, Sfinte Voievoade Gavriil, ca pe o umila ofranda poarta-le dinaintea Dumnezeului celui viu si adauga-le lor puterea ta mijlocitoare, ca noi la tine nadajduim si la tot ajutorul îngeresc pe care Dumnezeu l-a rânduit oamenilor, dupa bunatatea si întelepciunea Lui. în genunchi cersind îndurare pentru putinatatea si neputintele noastre, dumnezeiestii Pronii ne încredintam intregi, cu sufletele si cu trupurile deopotriva, si, laolalta cu cetele ceresti, Dumnezeului Ostirilor celor de sus îndelung îi cântam: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Preafericit esti tu, Gavriile, slujitorule al Dreptatii si Milei prisositoare, care faci cunoscute oamenilor hotarârile vointei dumnezeiesti si stai pururea gata, cu tot Soborul cel întraripat, sa plinesti poruncile Celui Vechi de Zile! Pentru aceasta, crestinii te cinstesc si te lauda, si binenadajduiesc în sprijinul tau, iar noi, nevrednicii, în ceasul acesta numele tau cel plin de putere îl chemam, strigându-ti din tot sufletul si din tot cugetul nostru unele ca acestea:
Bucura-te, ducatorul rugaciunilor la cer;
Bucura-te, încredintare despre cele ce nu pier;
Bucura-te, ca cetit-ai în vedenii de profet;
Bucura-te, stralumina pogorâta-n Nazaret;
Bucura-te, ca lui Iosif deslusire i-ai adus;
Bucura-te, ca Maria zamislit-a pe Iisus;
Bucura-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 9-lea:

Hristos, Domnul si Mântuitorul nostru, în fel si chip a fost vestit oamenilor înca din vechime, prin îngeri si prooroci. Iar Gavriil, îngerescul Voievod, fruntea vestitorilor a fost, si pavaza cereasca Fecioarei din Nazaret, si straja dumnezeiescului Mire. Si toate întocmai au fost precum le-a grait, la vremea de Dumnezeu harazita, ca sa se întareasca credinta cea râvnitoare si nadejdea celor ce au strigat si striga: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Întru totul vrednic de lauda esti, Sfinte Voievoade Gavriil, ca tie ti-au fost încredintate mai înainte tainele Sfatului dumnezeiesc si crainic ales ai fost dintre miriade de îngeri, dâra de lumina facând între cer si pamânt, ca si prin aceasta sa se preamareasca Treimea cea Sfânta si de grija purtatoare, caci slava Stapânului si în râvna slugii straluceste. Drept care si noi, cu infiorata cucernicie, cuvinte precum acestea din darul Cuvântului îti graim
Bucura-te, maiestatea cerului inflacarata;
Bucura-te, care-n slava precum vulturul dai roata;
Bucura-te, stralucire care soarele-l întreci;
Bucura-te, destainarea tainuitelor poteci;
Bucura-te, ascultare fara preget si clintire;
Bucura-te, ca prieten esti al vesnicului Mire;
Bucura-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 10-lea:

O, Doamne Dumnezeule, Atottiitorule, Facatorul tuturor celor vazute si nevazute, Cel ce vesnicesti între ostiri fara de numar si dupa Care toate se cer, de la rasarit pâna la apus si de pe pamânt pâna în tarii, ca Tu esti viata si rostul si plinatatea lor, da-ne si noua duh sârguitor si limbi ca de foc, sa preamarim acum si pururea numele Tau cel sfânt, si rânduielile Tale fara gres sa le pazim, si cu îngerii sa-ti cântam înmiit: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Ce fericire si cinste poate fi mai mare decât aceea de a contempla fara de vreme slava cea neapropiata a Sfintei Treimi si de a sluji Vointei dumnezeiesti celei una si atoateorânduitoare, din care cele de sus si cele de jos îsi au fiinta lor? În fericirea si în cinstea aceasta aflându-te, Gavriile Voievoade, cum nu te-am ferici si nu te-am cinsti noi, cei ce ne ostenim în trup spre împaratia cea fara de sfârsit a lui Dumnezeu si nadajduim la tine cu nadejde mare, ca sa ne fii noua tainic sprijinitor pe calea cea strâmta a mântuirii? Drept care iara si iara cuvios îti graim:
Bucura-te, sârguinta de când lumea lucratoare;
Bucura-te, ca iubirea din adâncuri te dogoare;
Bucura-te, marturia hotarâtelor soroace;
Bucura-te, ca prin tine voia Domnului se face;
Bucura-te, ca Treimea o contempli îndeaproape;
Bucura-te, bucurie care nu ne mai incape;
Bucura-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 11-lea:

Dumnezeu cel Unul si întreit, cu întelepciunea Lui cea neajunsa, ostire slujitoare a rânduit în cer, miriade de miriade, si toate cele vazute prin cele nevazute tainic se pazesc. Cutremura-te, omule, si masura îngereasca agoniseste-ti tie, ca Dumnezeu, în bunatatea Sa fara de seaman si în nemarginita Lui darnicie, la desavârsirea fapturii dintru început te-a chemat, ca înger nefiind, cu îngerii sa te întreci, întru smerita ascultare, si cu ei laolalta sa cânti Celui de trei ori Sfânt: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Aducând noi multamita si slava Celui ce îngerii Si-i trimite din inalt, pe tine, trimisule fara de trup care în chip de om te-ai aratat odinioara, ca un de mai înainte crainic al lui Hristos, vestind celor alesi mântuirea ce avea sa vie si pazindu-i pe ei de toata urgia potrivnicului, cu bucurie te cinstim, putere sfânta si sfintitoare, si-i fericim pe cei laolalta cu tine, iar gurile noastre se umplu de lauda ta, zicând:
Bucura-te, care-n ceruri intreita-nalti cântare;
Bucura-te, a celor sfinte straja marturisitoare;
Bucura-te, cel ce-n cinste esti cu Mihail de-o seama;
Bucura-te, leac angelic de-ndoiala si de teama;
Bucura-te, care-n nume porti a cerului tarie;
Bucura-te, bogoslovul veacului ce va sa vie;
Bucura-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 12-lea:

Neînserata este slava si fara de margini mila Domnului si Dumnezeului nostru, iubirea Lui peste toti si peste toate ca un cort se întinde, iar caile cele ascunse ale lucrarii Lui ce minte îngereasca sau omeneasca poate în de tot sa le cuprinda? De cine ne vom teme, dara, când cu noi este Dumnezeu? Ascultati, neamuri, si preamariti Preasfânta Treime cea deofiinta si nedespartita, pe Tatal si pe Fiul si pe Duhul Sfânt, cu fara de numarul ostirilor celor de sus laolalta cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

În minunata si infricosata vedenie a celor de pe urma, la ruperea celei de-a saptea peceti, vazut-a Sfântul Ioan Bogoslovul pe cei sapte îngeri care stau dinaintea Celui-Preainalt si care au sa sufle pe rând în trâmbitele Dreptatii, vestind plinirea celor ce trebuie sa fie. Deci si noi, nevrednicii, înfricosându-ne pâna mai este vreme si pocaindu-ne de atâta întuneric de pacate, celui desavârsit întru slujire, glas înaltând, sa-i cântam cu înmultita nadejde:
Bucura-te, proslavire a treimicului Sfat;
Bucura-te, al voii sfinte mesager întraripat;
Bucura-te, ajutorul celor ce spre ceruri striga;
Bucura-te, ca-ntre îngeri si-ntre oameni esti veriga;
Bucura-te, înfricosata beznelor de jos certare;
Bucura-te, ca masura esti a râvnei slujitoare;
Bucura-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 13-lea:

O, Gavriile, Arhanghel al luminii line, care celor de demult le-ai deslusit calea si le-ai vestit soroacele, care neîncetat veghezi peste fata pamântului prin dumnezeiasca rânduiala, care la sfârsitul veacurilor cu Dreptul Judecator vei fi la innoirea lumii, cerceteaza-ne si pe noi, nevrednicii veacului acestuia, si pazeste-ne de vrajmasii nostri vazuti si nevazuti, de tagma lui Irod si de tagma Satanei, ca sa nu ne smintim si sa nu ne pierdem, ci sa dobândim si noi cetatenia Ierusalimului ceresc, unde laolalta cu îngerii si cu sfintii sa vesnicim cântând: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zice iarasi Icosul 1

Cu cei sapte sfinti îngeri care vad fata lui Dumnezeu si duc rugaciunile dreptilor dinaintea Tronului ceresc tu întru mare cinste te numeri si fara de istov te ostenesti sa ne aduci noua, celor în trup vietuitori, vestile rânduielilor si milelor de sus, temeluind nadejdea mântuirii dupa care toata firea suspina, drept care si noi, cunoscând prin tine puterea lui Dumnezeu, ca de un foc al credintei ne aprindem de îngereasca ta lumina si cu grai cucernic te graim, zicând:
Bucura-te, cel ce-n fata Domnului cu cinste sezi;
Bucura-te, proslavire care nu te-mputinezi;
Bucura-te, glas de taina al ostirilor de sus;
Bucura-te, ca prin tine s-a vestit Hristos Iisus;
Bucura-te, ca Fecioarei dinainte i-ai statut;
Bucura-te, logofatul Celui fara de-nceput;
Bucura-te, Gavriile, mare binevestitor!

si Condacul 1

Ca pe un crainic mare al voii Celui-Preainalt si ca pe o calauza binecuvântata a neamului omenesc spre Hristos, Domnul vietii si al învierii, cinstimu-te, Sfinte Voievoade Gavriil, si închinamu-ne credinciosiei tale ca unei icoane ceresti a slujirii celei fara de preget, strigându-ti tie cu glasul evlaviei dreptmaritoare: Bucura-te, Gavriile, mare binevestitor!

Rugaciune:

O, Sfinte Arhanghele Gavriil, desavârsit lucratorule, care cu numele si cu fapta marturisesti puterea Celui-Preainalt, catre putinatatea omeneasca apleaca-te cu ingaduinta, si vegheaza-ne în ceasul rugaciunii noastre, si calauzeste-ne spre împlinirea a toata dreptatea, cu multimea harurilor anume încredintate tie, ca noi în puternicul tau ajutor cutezam a nadajdui si ascultatoarei tale slujiri urmatori nazuim a ne face.
Tu pe oameni cercetându-i din neam în neam, cu bunele si cu relele noastre ne stii; de aceea te rugam sa fii rabdator cu nedesavârsirile noastre, sprijinindu-ne ca de rele sa ne lepadam, iar întru cele bune sa sporim, caci de îndreptarea omului scris este ca si îngerii se bucura. Deci pricina de bucurie înlesneste-ne sa fim Puterilor ceresti celor fara de trup, peste care Dumnezeu fruntas te-a rânduit, Voievod între Voievozii cei de sus. Fii bucuria noastra si învredniceste-ne sa fim bucuria ta, ca întru Domnul bucuriei duhovniceste sa ne veselim.
Rugaciunile noastre du-le la Dumnezeu cu iutimea aripilor tale si de vestirea ta mântuitoare nu ne lipsi pe noi, Binevestitorule, ca pe unii ce nadajduim cu râvna duhului sa biruim neputintele cele trupesti si îngerilor asemanatori sa ne facem, ca dimpreuna cu ostirile ceresti si cu cetele dreptilor, spre împaratia luminii celei neinserate catând, din tot sufletul si cu tot cugetul nostru sa aducem multamita, lauda si închinaciune Tatalui si Fiului si Sfântului Duh, Treimea cea de o fiinta si nedespartita, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin!

*

1

Acatistul Sfântului Nicodim Aghioritul (14 iulie)

Tropar:

Saltati si va veseliti, popoare, ca iata în prisosul bucuriei se arata astazi pârga cea sfânta a Athosului, folositorul si mângâietorul nostru, blândul Nicodim. Caci prin râvna cea dupa Hristos Biserica, o, a luminat, îndreptând cele stricate si parasite prin nebagare de seama si trecerea cu vederea, iar acum înaintea Sfintei Treimi neîncetat se roaga pentru sufletele noastre.

Condacul 1:

Pe tine, mostenitorul Raiului si luminoasa odrasla a Naxosului, Cuvioase Nicodim, cel mare în cuvânt si în smerenie adânc, te laudam. Ca întru adevar nevoindu-te si de la înalta pronie izvoarele bogatiei de daruri revarsând, cununa cereasca ai luat, iar Biserica într-un glas cânta: Aliluia!

Icosul 1:

În pamântul dragostei smerite ai fost crescut de catre evlaviosii tai parinti, aratându-te de mic iubitor al slujbelor si întelepciunii dumnezeiesti. Iar pe dascalii cei de Hristos insuflati cu osârdie urmând, ai împletit cunoasterea si faptele virtutii întru slava Nedespartitei Treimi.
Bucura-te, cautator neobosit al treimicei întelepciuni;
Bucura-te, uimitoare memorie facuta vistierie a Cuvântului;
Bucura-te, agerime a mintii pazite sub aripa Duhului;
Bucura-te, intrare prin supunerea si ascultarea fata de toti în iubirea Tatalui;
Bucura-te, smerenie de toti îndragita si alauta a cântarilor preadulci;
Bucura-te, risipire prin har a pâclei nepriceperii;
Bucura-te, umblare cu lacrimi întru cautarea binelui;
Bucura-te, suspinare zi si noapte spre aflarea folosului;
Bucura-te, salasluire cu toata virtutea în locul pacii;
Bucura-te, minte iubitoare de frumusete duhovniceasca;
Bucura-te, cercetare si implinire a sfaturilor rodnice;
Bucura-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 2-lea:

Ca o albina învataturile dascalilor din Naxos si Smyrna le-ai strâns, Sfinte Nicodim, le-ai lamurit în focul dreptei credinte si le-ai pus în slujba izbavirii de patimi. Neobosit te sârguiai sa cercetezi pe cuviosii luminati cu duhul întru aflarea linistii si vederii celei duhovnicesti, iar împreuna cu ei cântai: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Îngraditu-te-ai, Sfinte, cu povatuirile Mitropolitului Macarie al Corintului si dorind a te face monah ai fost de dânsul indrumat spre Cuviosul Silvestru, care pustnicea împreuna cu alti doi monahi isihasti în insula Hydra. Asa ai lepadat împilarea grijii celei desarte si ai învatat rugaciunea mintii, culegând virtutile îngerestii vietuiri.
Bucura-te, asezare prin rabdarea cea buna în lumina Chipului lui Hristos;
Bucura-te, trezvie, ce pazesti cugetul de împrapastuire;
Bucura-te, rugaciune, piatra de hotar a împaratiei lui Dumnezeu;
Bucura-te, purtare a crucii ascultarii ce descuie cerurile;
Bucura-te, primire printr-ânsa a celor din afara în trupul de taina al iubirii;
Bucura-te, cunoastere însusita de Chipul iubirii duhovnicesti;
Bucura-te, ca si mama ta a primit Chipul monahicesc;
Bucura-te, inima-chivot al Numelui mântuitor;
Bucura-te, inima-icoana a Chipului de viata datator;
Bucura-te, inima în închinare;
Bucura-te, înalta smerita cugetare;
Bucura-te, postire întru îndulcirea de duhovniceasca hrana;
Bucura-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 3-lea:

Hranit cu mierea linistirii si duhovnicestii suiri râvnitor, te-ai întarit în nevointele isihaste, purtat fiind în Sfântul Munte de dumnezeiescul dor. Iar tuns curând monah, sub acoperamântul Preacuratei Fecioare desavârsit ti-ai închinat viata lui Hristos, veselindu-te a cânta cu îngerestile cete: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Preaiubitor al sfinteniei te-ai aratat, Cuvioase Nicodim, sârguindu-te sa dezgropi din tarina uitarii filocalicele scrieri ale dumnezeiestilor Parinti, prin care Însusi Hristos a revarsat în inimi focul cerestii chemari.
Bucura-te, chemare la ospatul cerestii vietuiri;
Bucura-te, înmultire prin credinta a sfintei mosteniri;
Bucura-te, rugaciune stralucind de slava Numelui mântuitor;
Bucura-te, nesaturata sete de mântuirea tuturor;
Bucura-te, povatuitor al povatuitorilor;
Bucura-te, al marilor Parinti râvnitor;
Bucura-te, smerenie roditoare a sfintelor deprinderi;
Bucura-te, nepatimire ce odraslesti cunoasterea spre viata;
Bucura-te, calauza în nevazutul razboi spre Schimbarea la Fata;
Bucura-te, dascal al vietii duhovnicesti;
Bucura-te, vas desavârsit al stiintelor bisericesti;
Bucura-te, dor nepotolit dupa împartasirea cu Hristos;
Bucura-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 4-lea:

Pe sfântul Paisie Velicikovski care calauzea în Moldova peste o mie de frati si îi învata rugaciunea mintii, ai râvnit a-l întâlni si de dânsul a fi povatuit întru dumnezeiasca lucrare. Pentru aceea te-ai îmbarcat într-o corabie, dar din pricina unei furtuni nu ti-ai putut atinge telul. Miscat de semnul cerestii Pronii te-ai hotarât sa nu mai parasesti Sfântul Munte si cu viata cea sihastreasca însotindu-te, neîncetat cântai: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Înaintea Domnului zi si noapte privegheai, sub ascultarea Batrânului Arsenie curatindu-ti mintea întru neîncetata rugaciune si înfrânare, cu chipul luminat de contemplatia Sfintelor Scripturi si Predanii. În acelea, ca într-un rai cuvântator salasluit, de închinarea în duh a inimii ca dintr-un pom al vietii te împartaseai, Sfinte Nicodim.
Bucura-te, privighetoare a pustiei;
Bucura-te, fântâna a cuvintelor Duhului;
Bucura-te, întoarcere a mintii spre Izvorul si Tinta cuvintelor;
Bucura-te, privire mai presus de vedere a locului inimii;
Bucura-te, auzire mai presus de auzire a cuvintelor rugaciunii;
Bucura-te, iubire a libertatii Duhului, celei neingradite de patimi;
Bucura-te, tacere cuvântatoare ce odraslesti rodul întelepciunii;
Bucura-te, chip luminat si pazit de sabia de foc a Numelui lui Iisus;
Bucura-te, inima învapaiata de credinta si întiparita cu Numele lui Hristos;
Bucura-te, linistire mai presus de fire întru Numele mântuitor;
Bucura-te, purtare a crucii, altar al iubirii duhovnicesti;
Bucura-te, iubire smerita, ce imbratisezi voia Tatalui ceresc;
Bucura-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 5-lea:

Prin mântuitoarea calauzire si întregimea cuvântatoare a frumoaselor tale alcatuiri, ne pazim cu putere simturile de toata pofta si ne izbavim de toata intrarea demonilor care se furiseaza ascuns prin simturi, stralucind în sfintele incaperi ale mintii icoana de pururea închinare a Cuvântului: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Urmându-ti povatuitorul în insula pustie Skyropoulla în cautarea unei singuratati si linisti mai mari, iar în viata cea cu multa osteneala sporind, ti-ai facut inima Vistierie a Numelui lui Iisus Hristos si darurilor suprafiresti ale harului, pentru care cu bucurie îti cântam:
Bucura-te, linistire, altar al vorbirii cu Dumnezeu;
Bucura-te, veghere si atentie, chip al starii înaintea Domnului;
Bucura-te, ascultare ce odihnesti Chipul de fiu al lui Dumnezeu;
Bucura-te, lepadare de sine ce strabati cararea cea strâmta a mânturii;
Bucura-te, smerenie multumitoare, vas al credintei;
Bucura-te, întreaga întelepciune ce închini lui Hristos pamântul inimii;
Bucura-te, nemâniere si nejudecare pazind senin cerul mintii;
Bucura-te, dispretuire a semintelor diavolului;
Bucura-te, tacere de icoana, ce nu bagi în seama latraturile lui;
Bucura-te, necontenita cugetare la preadulcele Nume al lui Iisus;
Bucura-te, inima în asemanare cu Chipul Preacuratei Fecioare;
Bucura-te, iubire nevoitoare ce alungi frica de moarte;
Bucura-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 6-lea:

Plecând din pricina unei boli parintele tau, ai trait câteva luni singur, dupa care te-ai întors la Athos, fiind tuns si îmbracat de catre batrânul Damaschin în schima cea mare. Iar cuvintele tale indulcite de harul neîncetatei rugaciuni au adunat multi frati în chiliile dimprejur, dornici a se împartasi din izvorul curat al învataturilor tale si împreuna cu tine sa cânte: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Îndemnat de binecuvântatul Macarie al Corintului, te nevoiai, Cuvioase Nicodim, sa daruiesti tuturor prin traduceri si tâlcuiri preaînfrumusetate scrierile Sfintilor, ca pe niste izvoare ale Vietii celei vesnice. Iar mistuit de dumnezeiasca râvna pentru Biserica lui Hristos, te-ai aratat cârmaci de Sus luminat al Sfintei Corabii a mântuirii.
Bucura-te, far al Bisericii si mare povatuitor al crestinatatii;
Bucura-te, râvna apostolica pentru unirea cu Hristos ce sterge pacatul;
Bucura-te, cântaret iscusit al maririi Maicii lui Dumnezeu;
Bucura-te, doctor de suflete si calauza spre marturisirea curata;
Bucura-te, evlavie pentru canoanele Bisericii cele dezlegatoare de patimi;
Bucura-te, învatatorule al durerii lucratoare a pocaintei;
Bucura-te, ca ai aratat ca aceasta te face monah, chiar si în lume fiind;
Bucura-te, cuvânt cu putere, ce smulgi relele radacini ale pacatului;
Bucura-te, trezvitoare aducere-aminte de chipurile cuielor lui;
Bucura-te, sadire în inima a pomilor de rai ai virtutilor;
Bucura-te, simtire a nevredniciei proprii ce te rasadesti în iubirea Sfintei Treimi;
Bucura-te, pazire cu toata fiinta a frumusetii recâstigate a Chipului lui Dumnezeu;
Bucura-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 7-lea:

Cu cuvântul viu al harului aprindeai în inimi râvna dupa îndreptarea vietii prin pocainta, catre mai deasa împartasire cu Trupul si Sângele lui Hristos, spre tamaduire, luminare si sfintire, spre îndreptare, întarire si paza de diavoleasca lucrare, spre îndraznirea si dragostea cea catre Domnul, inmultirea faptei celei bune si desavârsirii, spre plinirea poruncilor si împartasirea cu Sfântul Duh, nu spre judecata si osânda, ci întru odihna si bucuria Sfintei Treimi, cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Multe neintelegeri si rastalmaciri, multe acuze, calomnii si chiar condamnari s-au abatut asupra ta când împreuna cu Mitropolitul Macarie al Corintului ai publicat cartea despre deasa împartasire. Însa de sus întarit, si crucea ti-ai purtat neparasind locul virtutii, si ca o gura a Cuvântului, Biserica o ai luminat cu marturisirea evlaviei si credintei tale celei drepte, pentru care cu bucurie îti cântam:
Bucura-te, navod care scoti din marea uitarii margaritarele Sfintei Traditii;
Bucura-te, cereasca si înfricosata chemare la Cina de Taina a împaratiei;
Bucura-te, chemare întarita pe marturiile Sfintei Scripturi, ale Apostolilor si Parintilor;
Bucura-te, calauza spre Izvorul vietii celei vesnice;
Bucura-te, sfânta îndemnare spre paharul mântuirii si cereasca hrana;
Bucura-te, iubire de vrajmasi îndelung rabdatoare ce birui raul cu binele;
Bucura-te, viata si marturisire aparate de insasi Sfânta Comunitate a Athosului;
Bucura-te, hranitor al dogmelor Bisericii de catre ea numit;
Bucura-te, aparator al binecuvântatului obicei al vechilor crestini;
Bucura-te, ca însusi Patriarhul Grigorie al V-lea a primit marturisirea ta în privinta Sfintei Împartasanii;
Bucura-te, nevointa a innoirii duhovnicesti încununata de Hristos;
Bucura-te, râvna a plamadirii Bisericii în Trupul lui Hristos;
Bucura-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 8-lea:

Prin mâhnirea si amaraciunea încercarilor ca printr-un foc lamuritor trecând, mai tare straluceau pe chipul tau pacea si iubirea lui Hristos. Atât erai de viteaz în isihie, încât acolo unde privegheai si scriai, demonii susoteau în afara usii chiliei si tu scriai fara sa te infricosezi, iar uneori râdeai chiar de fetele lor pamântii, netulburat cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Rusinând cursele vrajmasilor vazuti si nevazuti, harul lui Dumnezeu lucra în tine spre desavârsire prin neputintele trupului. Iar tu, ca pe un altar de închinare rastignit, nu încetai a liturghisi iubirea lui Hristos.
Bucura-te, om mare în lumea cea mica;
Bucura-te, straja neadormita a dreptei socoteli;
Bucura-te, uitare de cele firesti întru daruirea duhovniceasca;
Bucura-te, iubire de patimire pentru Hristos;
Bucura-te, rabdare a suferintei ce te umpli de mirul mângâierii dumnezeiesti;
Bucura-te, liman de mângâiere si vindecare a celor raniti de pacate;
Bucura-te, povatuitorul monahilor în îngereasca slujire;
Bucura-te, dar si mirenilor chemare la duhovniceasca prefacere;
Bucura-te, hranire a poporului însetat dupa Cuvântul lui Dumnezeu;
Bucura-te, inima întru care Insusi Duhul se roaga cu negraite suspine;
Bucura-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 9-lea:

Sub jugul otoman, multi credinciosi plateau cu viata marturisirea lor, iar tu, Sfinte Nicodim, neîncetat te rugai sa nu piara în focul urgiei credinta crestinilor. Pe cei ce slabeau cu duhul îi întareai, pe cei cazuti care se pocaiau îi pregateai pentru martiriu, celor biruitori le alcatuiai slujbe de pururea pomenire, iar Biserica stralucea de slava Crucii si Învierii lui Hristos: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Luminat de Sfântul Duh aratai ca Pronia dumnezeiasca binevoia întru noii martiri spre slava Bisericii Ortodoxe si înnoirea dreptei credinte, dar si spre mustrarea celor de alte credinte, ce vor ramâne fara cuvânt de aparare în Ziua Judecatii. Apoi celor robiti pilda de rabdare, ba chiar indrazneala si indemn spre a-i imita cu fapta pentru toti crestinii siliti dupa împrejurari la martiriu si mai cu seama câti au ajuns sa lepede credinta ortodoxa.
Bucura-te, chip îngeresc ce gatesti calea Domnului;
Bucura-te, cuvânt ce întorci inimile spre Chipul lui Hristos;
Bucura-te, doctor de suflete si povatuitor de mucenici;
Bucura-te, adânc al smereniei ce izbavesti din iadul deznadejdii;
Bucura-te, povatuitor Sfântului Mucenic Constantin din Hydra;
Bucura-te, ca cel ce trecuse la islam, desavârsit s-a pocait de lepadarea sa;
Bucura-te, ca s-a hotarât sa si-o retracteze public, înfruntând moartea;
Bucura-te, ca cinci luni l-ai pregatit la Iviron pentru martiriu;
Bucura-te, neobosita cautare a oii ratacite;
Bucura-te, ca si dintre musulmani se converteau si patimeau pentru Hristos;
Bucura-te, pana a Duhului Sfânt, zugravind vietile Noilor Martiri;
Bucura-te, stâlp de foc al Bisericii, ce unesti pamântul cu cerul;
Bucura-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 10-lea:

Cine ar putea spune minunile savârsite prin tine de Cuvântul dumnezeiesc, Sfinte Nicodim? Caci întru slabiciuni din ce în ce mai mari sporeai în duhovniceasca slujire, liturghisind în raiul smereniei si ascultarii voia lui Dumnezeu, prin care scara noua catre cer întinzi celor ce cânta: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Cu neclintita blândete si dragoste ti-ai pecetluit pâna în sfârsit marturisirea dreptei credinte, chemând pe cei ce pe nedrept te acuzau sa inlocuiasca ura cu iubirea, pentru ca ostenelile ascetice si dragostea fata de Hristos sa nu fie zadarnice.
Bucura-te, micsorare de sine întru preamarirea lui Dumnezeu;
Bucura-te, slujire pe crucea bolilor si neputintei;
Bucura-te, slujire pe crucea acuzelor si calomniilor;
Bucura-te, purtare a Crucii la hotarul dintre viata si moarte;
Bucura-te, privire întarita de Duhul în Cartea Vietii;
Bucura-te, smerenie, carte a Cuvântului ipostatic;
Bucura-te, cuvânt mântuitor, icoana de vesnica închinare;
Bucura-te, vedere de icoana, ce nasti cuvintele vii ale harului;
Bucura-te, tresaltare a inimii sub lucrarea Duhului Sfânt;
Bucura-te, praznuire prin rugaciunea lui Iisus a Întruparii dumnezeiesti;
Bucura-te, negraita simtire a harului Botezului la primirea Sfintelor Taine;
Bucura-te, netâlcuita bucurie întru pomenirea Sfintei Fecioare si tuturor Sfintilor;
Bucura-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 11-lea:

Toate ceasurile zilei si ale noptii le închinai acestor doua lucrari: fie ca sa explici vreun inteles al dumnezeiestii Scripturi, fie ca sa-ti pleci capul în partea stânga a pieptului, sa-ti cobori mintea în inima si sa strigi „Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma!”. Si desi doreai sa petreci neîncetat în dumnezeiasca rugaciune a mintii, neobosit slujeai pe cei ce veneau sa te vada si sa fie mângâiati, cântând împreuna cu ei: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Spre sfârsit, de o mare neputinta coplesit, adeseori te rugai lui Dumnezeu sa te primeasca la Dânsul. Asa între viata si moarte ai ajuns la Karyes, si aproape paralizat te-ai pregatit de infricosata trecere în Vesnicie, prin Marturisire generala, Maslu si zilnica împartasire cu Preacuratele Taine. Iar din pricina oboselii, nu mai puteai spune cu mintea rugaciunea lui Iisus, ci mai întâi cu glas tare, iar apoi doar cu starea nemiscata de închinare.
Bucura-te, stâlp ce calauzesti pe noul Israel spre evlavie;
Bucura-te, nor racoritor celor încinsi în cuptorul pacatelor;
Bucura-te, însetare dupa vederea fata catre fata a lui Hristos;
Bucura-te, nevointa peste fire în via Lui tainica;
Bucura-te, rugaciune pentru plinirea de Sus a ostenelii iubirii;
Bucura-te, îmbratisare ultima a moastelor Sfintilor Macarie al Corintului si Partenie;
Bucura-te, sarutare a moastelor Parintilor duhovnicesti în nadejdea Învierii;
Bucura-te, chemare cu umilinta a rugaciunilor lor mijlocitoare;
Bucura-te, înainte-pasire prin credinta în odihna Domnului;
Bucura-te, icoana vie a lui Hristos rastignit;
Bucura-te, sfintenie, ce nu încetezi a purta valul smereniei;
Bucura-te, fericita vedere a nevredniciei proprii, ce poti purta stralucirea dumnezeirii;
Bucura-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 12-lea:

Privegheat fiind toata noaptea de catre frati, în ceasul al saselea, dupa întrebarea lor, le-ai vestit grabnicul tau sfârsit si rugându-i sa te împartaseasca ai primit Preacuratele Taine. Dupa putin te-au gasit cu mâinile încrucisate si picioarele intinse si te-au întrebat: „Învatatorule, ce faci? Te linistesti?”. „Pe Hristos L-am vârât înlauntrul meu”, ai raspuns, „si cum nu ma voi linisti?”: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Pâna astazi, în chilia iconarilor Skurtei se pastreaza ca o binecuvântare pentru lume sfântul tau craniu. Iar noi, din adâncul patimilor alergam catre razele invataturilor si rugaciunilor tale, prin care pururea ne mângâi, ca un ucenic iubit al lui Hristos.
Bucura-te, îndoita nepatimire si desavârsitoare ascultare;
Bucura-te, atotvirtuoasa smerenie si multumitoare rabdare;
Bucura-te, discernamânt cu dumnezeiasca scânteiere;
Bucura-te, de Dumnezeu imitatoare indurare;
Bucura-te, milostenie mântuitoare de suflete;
Bucura-te, rugaciune necontenita si zdrobita cainta;
Bucura-te, adevarata marturisire si neînvinuitoare constiinta;
Bucura-te, patimire a Iubirii îndumnezeitoare a Sfintei Treimi;
Bucura-te, patimire cu Hristos si pentru Hristos spre care îngerii doresc sa se plece;
Bucura-te, chip învaluit de stralucirea frumusetii dumnezeiesti;
Bucura-te, neobosit zugrav al Chipului Maicii Domnului si vietuirii monahicesti;
Bucura-te, chemare însa si a mirenilor în rugul aprins al isihiei;
Bucura-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 13-lea:

Ca un vestitor înflacarat al Sfintei Treimi si aparator al cerestilor dogme, râvnitor al Sfintelor Scripturi si Traditii te-ai aratat, Cuvioase Nicodim, spre împartasirea lumii de viata cea dumnezeiasca. Pentru aceasta, smereniei Maicii Domnului urmând, te-ai facut partas bucuriei vesnicei uniri cu Hristos, pe Care roaga-L, Sfinte, sa o dobândim si noi nevrednicii, cei ce cu umilinta strigam: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi iarasi se zice Icosul 1.

În pamântul dragostei smerite ai fost crescut de catre evlaviosii tai parinti, aratându-te de mic iubitor al slujbelor si întelepciunii dumnezeiesti. Iar pe dascalii cei de Hristos insuflati cu osârdie urmând, ai impletit cunoasterea si faptele virtutii întru slava Nedespartitei Treimi.
Bucura-te, cautator neobosit al treimicei întelepciuni;
Bucura-te, uimitoare memorie facuta vistierie a Cuvântului;
Bucura-te, agerime a mintii pazite sub aripa Duhului;
Bucura-te, intrare prin supunerea si ascultarea fata de toti în iubirea Tatalui;
Bucura-te, smerenie de toti indragita si alauta a cântarilor preadulci;
Bucura-te, risipire prin har a pâclei nepriceperii;
Bucura-te, umblare cu lacrimi întru cautarea binelui;
Bucura-te, suspinare zi si noapte spre aflarea folosului;
Bucura-te, salasluire cu toata virtutea în locul pacii;
Bucura-te, minte iubitoare de frumusete duhovniceasca;
Bucura-te, cercetare si implinire a sfaturilor rodnice;
Bucura-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

si Condacul al 1:

Pe tine, mostenitorul Raiului si luminoasa odrasla a Naxosului, Cuvioase Nicodim, cel mare în cuvânt si în smerenie adânc, te laudam. Ca întru adevar nevoindu-te si de la înalta pronie izvoarele bogatiei de daruri revarsând, cununa cereasca ai luat, iar Biserica într-un glas cânta: Aliluia!

*

1

Acatistul Sfintei Eufrosina – Sfânta Fericita din Koliupanovo (16 iulie)

Condacul 1:

Celei alese de Dumnezeu din palatele Împărateşti pentru Cămara Cerească a Raiului, fericitei Eufrosina cea nebună pentru Hristos, ocrotitoarei şi rugătoarei noastre, cântare vrednică de laudă să îi aducem. Iar tu, o, fericită maică, îndrăzneală având către Domnul, slobozeşte-ne pe noi din toate necazurile şi bolile, ca să îţi cântăm cu dragoste: Bucură-te, fericită maică Eufrosina, lauda Koliupanovului şi podoaba preamărită a întregului ţinut Tul!

Icosul 1:

Din tinereţea ta ai îmbrăţişat, o, fericită maică, vieţuirea îngerească, dispreţuind frumuseţea acestei lumi deşarte şi toate câte sunt în ea: bogăţia, slava şi renumele le-ai lăsat în palatul Împăratesc, pornind pe drumul cel îngust care duce în Împărăţia Cerească. Prin nevoinţa nebuniei ai dobândit înţelepciunea lui Hristos, pentru care primeşti de la noi aceste laude:
Bucură-te, că pentru Dumnezeu palatele Împărăteşti ai părăsit;
Bucură-te, că pentru mântuire toate cele pământeşti ai dispreţuit;
Bucură-te, că pentru Hristos sărăcia cea de bunăvoie ai ales;
Bucură-te, că bogăţia cea veşnică şi nepieritoare în Domnul ai dobândit;
Bucură-te, fericită maică Eufrosina, lauda Koliupanovului şi podoaba preamărită a întregului ţinut Tul!

Condacul al 2-lea:

Văzând multele tulburări ale lumii acesteia şi necazurile pământeşti, către cele înalte ţi-ai ridicat mintea, maică Eufrosina împreună cu Salomeea şi cu Marta ai părăsit în taină palatul Ecaterinei, cântând Domnului Care te-a chemat cântarea de laudă: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Înţelepciunea dată ţie de Dumnezeu, fericită Eufrosina, ai ascuns-o în prefăcută nebunie, urmând cuvintele din Evanghelie ale Mântuitorului: „Cine voieşte să vină după Mine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie”, împreună cu celelalte două însoţitoare ale Împărătesei, Marta şi Salomeea, pe malul iazului Împăratesc ţi-ai lăsat veşmintele mult preţioase, spre a fi uitată pomenirea ta. Şi, îmbrăcându-vă în haine sărace, aţi ieşit, nebunele lui Dumnezeu, pe malul slujirii Domnului, neavând nici măcar unde să vă plecaţi capul; pentru aceasta, Maică Eufrosina, îţi cântăm ţie:
Bucură-te, că dezbrăcând veşmintele tale, pe omul cel vechi şi păcătos din tine l-ai omorât;
Bucură-te, că prin veşmântul cel sprac, cu rasa mântuirii te-ai îmbrăcat;
Bucură-te, că pe Dumnezeu cu toată inima L-ai iubit;
Bucură-te, că vieţuirea îngerească ai urmat;
Bucură-te, cea care astăzi, înaintea Împărătesei Cereşti, în rândul sfintelor fecioare stai;
Bucură-te, fericită maică Eufrosina, lauda Koliupanovului şi podoaba preamărită a întregului ţinut Tul!

Condacul al 3-lea:

Cu puterea dată ţie de sus de Dumnezeu, ai purtat cu bucurie jugul cel bun al Domnului nostru, Dulcele lisus Hristos şi, îmbrăcând chipul îngeresc cu binecuvântarea mitropolitului Platon, ai ajuns în mănăstirea Serpuhov, cântând Cerescului Mire Hristos: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Păzind porunca iubirii de Dumnezeu, tu, Eufrosina, ţi-ai răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele. Iar prin vieţuirea cea blândă şi smerită ai dobândit iubirea lui Hristos. Pentru aceasta S-a şi sălăşluit în tine Duhul Sfânt, învăţându-ne şi pe noi, păcătoşii, să te lăudăm, zicând:
Bucură-te, că pe Împărateasa cea pământească, o, ai părăsit;
Bucură-te, că de acoperământul Împărătesei Cereşti te-ai învrednicit;
Bucură-te, că din adâncurile mării vieţii nevătămată ai ieşit;
Bucură-te, că plasa şi adâncul ispitelor diavoleşti le-ai nimicit;
Bucură-te, că prin smerenie cu porfira Împărătească te-ai îmbrăcat;
Bucură-te, ceea ce cu harul Duhului Sfânt eşti bine-înmiresmată;
Bucură-te, ceea ce cu credinţă vie şi puternică eşti înarmată;
Bucură-te, ceea ce cu semnul crucii şi cu rugăciunea eşti îngrădită;
Bucură-te, fericită maică Eufrosina, lauda Koliupanovului şi podoaba preamărită a întregului ţinut Tul!

Condacul al 4-lea:

Furtuna prigonirilor şi a ispitelor a stârnit-o asupra ta vrîjmasul cel vechi al neamului omenesc, aprinzând invidia şi răutatea în cei care se mândreau cu falsă înţelepciune şi nu se îngrijeau să înţeleagă adevărul, însă tu, fericită maică, prin smerenie şi dragoste l-ai biruit pe vrăjmaşul care se ridicase împotriva ta, pe diavolul, punându-ţi toată nădejdea în Dumnezeu şi pe noi învătându-ne să strigăm în durerea inimii noastre către El: Aliluia.

Icosul al 4-lea:

Auzind glasul apostolicesc: „Noi suntem nebuni pentru Hristos… Şi dacă i se pare cuiva, între voi, că este înţelept în veacul acesta, să se facă nebun ca să fie înţelept”, ai urmat lui, fericită Eufrosina, şi ai dispreţuit toată înţelepciunea şi cultura omenească, răbdând cu smerenie ponegririle şi batjocurile oamenilor. Iar noi, minunându-ne de această nevoinţă a ta, îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, ceea ce învăţătura apostolicească ai urmat;
Bucură-te, ceea ce în nebunie înţelepciunea acestui veac ai schimbat;
Bucură-te, ceea ce înţelepciunea lui Hristos Dumnezeu ai iubit;
Bucură-te, ceea ce orice ponegrire de la lume, de la trup şi de la diavol ai răbdat;
Bucură-te, ceea ce bătăile şi scuipările, ca pe rănile lui Hristos, pe trupul tau le-ai purtat;
Bucură-te, ceea ce nopţile în rugăciune la pământ le-ai petrecut;
Bucură-te, ceea ce lanţuri de aramă pe rănile tale ai pus;
Bucură-te, ceea ce astfel patimile trupeşti le-ai omorât;
Bucură-te, fericită maică Eufrosina, lauda Koliupanovului şi podoaba preamărită a întregului ţinut Tul!

Condacul al 5-lea:

Asemănându-te unei stele dumnezeieşti, pe pământ lumina ta ai răspândit, sfântă şi dreaptă Eufrosina, revărsând peste toţi razele sfinţeniei şi râurile milosteniei. Prin evlavia ta şi prin învăţături ziditoare de suflet întorcând pe mulţi de la drumul cel păcătos şi călăuzindu-i spre mântuire, îi înveţi pe toţi să slăvească marele nume al lui Dumnezeu Cel în Treime lăudat, cântându-l: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Văzând locuitorii din Alexin şi din împrejurimile sale vieţuirea cea îngerească a fericitei Eufrosina şi darurile binecuvântate ale clarviziunii şi tămăduirii de boli trimise ei de Dumnezeu, au venit la ea cu bolile lor sufleteşti şi trupeşti. Şi cei ce au dobândit ajutorul ei binecuvântat îi aduc aceste laude;
Bucură-te, ceea ce ai primit de la Dumnezeu darul binecuvântat al proorociei;
Bucură-te, că prin acesta pe mulţi de pe drumul necredinţei i-ai întors;
Bucură-te, tămăduitoarea rănilor sufleteşti;
Bucură-te, vindecătoarea bolilor trupeşti;
Bucură-te, mângâietoarea celor întristaţi;
Bucură-te, mijlocitoare sărguincioasă pentru sufletele celor adormiţi;
Bucură-te, ajutor grabnic şi izbăvitor de durere al femeilor care nasc;
Bucură-te, tămăduitoarea copiilor bolnavi;
Bucură-te, fericită maică Eufrosina, lauda Koliupanovului şi podoaba preamărită a întregului ţinut Tul!

Condacul al 6-lea:

Propovăduitoare a adevărului evanghelic te-ai arătat, fericită, înfăţişând prin vieţuirea ta cea dreaptă chipul adevăratei credinţe şi nevoinţe, de la care noi învăţăm dragostea şi smerenia; căci toţi avem nevoie de un singur lucru, de Împărăţia lui Dumnezeu, unde toţi îngerii şi sfinţii îi cântă neîncetat lui Dumnezeu căntarea de biruinţă: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Aprinzându-se dumnezeiescul şi Mântuitorul har în sufletul tânărului negustor Kotelnikov, te-ai arătat nebun pentru Hristos şi nevoitor puternic, fericite Ioane, în oraşul Tul cu binecuvântarea maicii Eufrosina; şi prin sfatul ei mulţi alţi oameni au ajuns la liniştitul locaş al nevoinţei călugăresti, strigând către ea cu recunoştinţă aşa:
Bucură-te, călăuza mântuirii;
Bucură-te, dătătoarea sfintei binecuvântări;
Bucură-te, rugătoare fierbinte pentru noi înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, râvnitoarea bunei credinţe;
Bucură-te, ceea ce cu rugăciunea ta aperi sufletele noastre de cursele vrăjmaşului;
Bucură-te, ceea ce ne ajuţi să dobândim virtuţile creştine;
Bucură-te, ocrotitoarea celor binecredincioşi;
Bucură-te, fericită maică Eufrosina, lauda Koliupanovului şi podoaba preamărită a întregului ţinut Tul!

Condacul al 7-lea:

Vrând Domnul cel iubitor de oameni să arate mila Sa poporului Său, te-a arătat pe tine, maică Eufrosina, puternică nevoitoare şi minunată rugătoare pentru noi, nevrednicii, îndurând cu blândeţe şi răbdare pe oamenii care n-au înţeles nevoinţa ta, dar care, înţelepţindu-se, l-au cântat cu recunoştinţă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Dăruindu-ţi har cu prisosinţă, Domnul te-a păzit, maică Eufrosina, în gerul iernii, ca noi, cei slabi în credinţă şi neputincioşi în viaţă, privindu-te pe tine, să dobândim tărie şi sârguinţă în viata creştinească, aducându-ţi aceste laude:
Bucură-te, ceea ce cu puterea lui Dumnezeu legea firii ai biruit;
Bucură-te, ceea ce gerul iernii şi fierbinţeala verii ai îndurat;
Bucură-te, ceea ce, prin nevoinţe aspre, trupul tău sufletului l-ai supus;
Bucură-te, ceea ce cu căldură Sfântului Duh te-ai aprins şi cu dumnezeiască flacără a iubirii te-ai înflăcărat;
Bucură-te, ceea ce de mucenicească vieţuire te-ai învrednicit;
Bucură-te, ceea ce prin smerenie capul şarpelui din vechime l-ai zdrobit;
Bucură-te, ceea ce pe diavoli îi prigoneşti şi cursele lor le nimicesti;
Bucură-te, fericită maică Eufrosina, lauda Koliupanovului şi podoaba preamărită a întregului ţinut Tul!

Condacul al 8-lea:

Neobişnuit este să o vedem pe prinţesă Viazemska, maică nebună, care a lăsat totul în lumea aceasta şi cu mare răbdare a îndurat batjocuri şi necazuri. Iar acum se află în Ierusalimul de Sus, cântând cu bucurie lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Cu totul minunată şi slăvită este, fericită maică, nevoinţa ta, căci asemenea sfinţilor din trecut ai strălucit în vremurile din urmă prin vieţuirea ta cea plăcută lui Dumnezeu. Mare har ai dobândit de la Dumnezeu, vindecând bolile, prevestind viitorul şi intorcând oamenii de pe căile pierzării. Pentru care îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, că nu ai primit arătările înşelatoare;
Bucură-te, ceea ce în miezul nopţii pe Mirele Ceresc îl aştepţi rugându-te;
Bucură-te, că prin răbdarea ta, dreptului Iov i te asemeni;
Bucură-te, ceea ce în timpul bolii, asemenea marelui prooroc Ilie, de corb ai fost hrănită;
Bucură-te, ceea ce pentru Hristos, asemenea lui Alexie, omul lui Dumnezeu, părinţii şi casa ţi-ai părăsit;
Bucură-te, ceea ce pe fericita Isidora, o, ai urmat;
Bucură-te, ceea ce în gunoaie, asemenea sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos, te-ai sălăşluit;
Bucură-te, ceea ce iarna şi vara, asemenea fericitului Vasile, desculţă ai mers;
Bucură-te, fericită maică Eufrosina, lauda Koliupanovului şi podoaba preamărită a întregului ţinut Tul!

Condacul al 9-lea:

Toată firea omenească neputincioasă, care vine cu credinţă şi cu dragoste la izvorul tău de lângă râul Oka, se întăreşte; şi orice boală se vindecă, iar noi, cei neputincioşi, ne înălţam cu duhul ca să-i cântăm lui Dumnezeu cu bucurie cântare de laudă: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Ritorii cei lumeşti nu se pricep să spună greutatea şi măreţia nevoinţei tale, maică Eufrosina, cum tu, prin „nebunia” ta, nebunia lumii acesteia ai dat-o în vileag, şi cu neputinţa ta pe cele tari şi înţelepte le-ai ruşinat. Ei nu cunosc puterile şi înţelepciunea lui Dumnezeu. Dar Domnul, văzând viaţa ta, în ultimele zile ale tale i-a trimis pe îngerii Săi să te cheme la locaşurile cereşti. Şi acum, desfătându-te cu cântarea lor în rai, auzi-ne pe noi care te lăudăm:
Bucură-te, lauda şi ocrotirea oraşelor ruseşti;
Bucură-te, ajutorul nostru grabnic în necazuri şi mângâierea noastră în suferinţe;
Bucură-te, ceea ce, prin apa izvorului tău, celor suferinzi le dai vindecare;
Bucură-te, că pe cei ce cinstesc pomenirea ta cea sfântă în toate îi ajuţi;
Bucură-te, ceea ce, prin nevoinţa nebuniei, pe „înţelepţii” veacului acestuia i-ai ruşinat;
Bucură-te, ceea ce chip al evlaviei creştine nouă te-ai arătat;
Bucură-te, ceea ce cu drepţii şi sfinţii eşti cinstită pe pământ;
Bucură-te, ceea ce cu fericiţii şi nebunii pentru Hristos eşti biruitoare în ceruri;
Bucură-te, fericită maică Eufrosina, lauda Koliupanovului şi podoaba preamărită a întregului ţinut Tul!

Condacul al 10-lea:

Vrând să-ţi mântuieşti sufletul, maică Eufrosina, ţi-ai dus viaţa cea îndelungată de o sută de ani pe drumul cel greu al nevoinţei şi al nebuniei pentru Hristos. Şi acum, ajungând în locaşul liniştit al lui Hristos, cu bucurie îi cânţi: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Zid care apără de năvăliri, necazuri şi boli, te-ai arătat, fericită Eufrosina, tuturor celor ce aleargă la tine pentru ajutor şi apărare. Cu acesta îngrădeşte-ne şi pe noi, cei care alergam la tine, apărându-ne de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, de năvĂlirile celor de alt neam, de necazuri şi de boli, căci din adâncul sufletului îţi cântăm:
Bucură-te, ceea ce vedere orbilor le dai;
Bucură-te, ceea ce cu apele izvorului tău pe cei neputincioşi îi tămăduieşti;
Bucură-te, ceea ce pe mulţi de pe patul bolii îi ridici;
Bucură-te, că pe cei ce se află în necazuri şi supărări îi ajuţi;
Bucură-te, ceea ce la limanul mantuirii ne calauzesti;
Bucură-te, ceea ce pururea lui Dumnezeu pentru noi, nevrednicii, te rogi;
Bucură-te, ceea ce, prin mijlocirea ta, de ispitele diavoleşti ne aperi;
Bucură-te, fericită maică Eufrosina, lauda Koliupanovului şi podoaba preamărită a întregului ţinut Tul!

Condacul al 11-lea:

Cântare de mulţumire îi aducem lui Hristos, Dumnezeului nostru, Care ne-a dăruit-o nouă pe marea şi plăcută Lui cuvioasa Eufrosina, cea grabnic ajutătoare în necazuri şi preamărită făcătoare de minuni, care îi cântă: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Sfeşnicul luminos al sufletului tău văzându-l arzând, poporul care se află în întunericul păcatului a năzuit spre lumina vieţii şi a virtuţilor. Şi, privind plecarea liniştită la Domnul şi chipul luminos al maicii Eufrosina, care strălucea de fericirea cerească şi răspândea bună mireasmă, L-a preamărit pe Dumnezeul Cel minunat întru sfinţii Săi, şi a cântat acestea:
Bucură-te, ceea ce cu lumina lui Dumnezeu pe drept-credincioşi i-ai luminat;
Bucură-te, ceea ce cu harul lui Dumnezeu în mijlocul păcatului ai strălucit;
Bucură-te, muceniţă de bunăvoie şi sfântă cuvioasă;
Bucură-te, ceea ce prin răstignirea trupului, prin omorâre şi smerenie lui Hristos, Celui ce a suferit pe cruce, ai urmat;
Bucură-te, ceea ce în biserica Împărătesei Cereşti te odihneşti;
Bucură-te, ceea ce cu cununa raiului de Domnul eşti încununată;
Bucură-te, ceea ce pe îngeri cu vieţuirea ta i-ai uimit;
Bucură-te, fericită maică Eufrosina, lauda Koliupanovului şi podoaba preamărită a întregului ţinut Tul!

Condacul al 12-lea:

Har bogat izvorăşti, fericită Eufrosina, peste cei care cinstesc pomenirea ta şi aleargă la acoperământul tau. Nu ne lăsa, ci ajută-ne că, prin mijlocirea ta, să dobândim iertarea păcatelor, vindecarea bolilor, alungarea atacurilor vrăjmaşe, şi, mântuindu-ne, să preaslăvim marea milostivire a lui Dumnezeu, cântându-l cântare de biruinţă: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cântând multele tale minuni, maică Eufrosina, te laudam şi cu toata inima te rugam: da-ne noua, sfânta cuvioasa a lui Dumnezeu, ajutor şi binecuvântare în toate ostenelile şi faptele noastre bune, ca să te marim cu recunostinta:
Bucură-te, sfântă şi preaînţeleaptă fecioară;
Bucură-te, preaminunată mireasă a lui Hristos;
Bucură-te, mijlocitoarea noastră înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce, cu bărbăţie, crucea ta pe pământ a purtat-o;
Bucură-te, ceea ce veşnică mântuire astfel ai dobândit;
Bucură-te, fericită maică, de toţi iubită;
Bucură-te, ceea ce în cer şi pe pământ eşti cinstită şi fericită;
Bucură-te, fericită maică Eufrosina, lauda Koliupanovului şi podoaba preamărită a întregului ţinut Tul!

Condacul al 13-lea:

O, fericită maică Eufrosina, auzind nevrednicele noastre laude şi primind această puţină rugăciune a noastră, roagă-L pe Domnul nostru lisus Hristos să ne dea tot ce e bun pentru folosul sufletelor şi trupurilor noastre, ca să ne învrednicim şi noi împreună cu tine de viaţa veşnică şi să îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1 şi Condacul 1.

Rugăciune:

O, fericită maică Eufrosina, pe pământ nebună pentru Hristos, în ceruri preaînţeleaptă, care ai sfârşit în chip minunat drumul tău pământesc de o sută de ani! Caută acum din înălţimea cerului spre noi, păcătoşii, care în marea vieţii stăm învăluiţi de patimile şi suferinţele trupeşti, de ocările şi ispitele lumeşti, şi de numeroasele curse diavoleşti. Şi corăbiile sufletelor noastre sunt deja aproape de înec, căci nu au ancora puternică a credinţei, şi îşi pun nădejdea în puterile lor şi în ajutorul omenesc, iar sfeşnicul iubirii şi al evlaviei s-a stins.
Nu zăbovi, maică Eufrosina, ci ajută-ne nu după vrednicia noastră, ci după milostivirea ta, asemănându-te Atotmilostivului Mântuitorului nostru lisus Hristos.
Întăreşte-ne în credinţă, nădejde şi dragoste. Pe cei reci şi împietriţi la inimă încălzeşte-i cu râvna ta, tămăduieşte bolile noastre, ia de la noi necazurile şi tristeţea, dă-ne nouă mână de ajutor pe acest alunecos drum pământesc, ca să ne întărim cu trupul şi cu sufletul, să purtăm răbdători crucea noastră cu nădejdea în Dumnezeu şi, cu grabnica ta mijlocire, să ne învrednicim după moarte de viaţa cea veşnică şi fericită, slăvind pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, în vecii vecilor. Amin.

*

1

Acatistul Cuviosului Moise Ungurul (pentrut ajutor în patima desfrânării şi în toată lupta cu trupul) (16 iulie)

Tropar, glas 3:

Ca un alt Iosif, al curăţiei şi al fecioriei iubitor, cinstitule şi la fel cu îngerii, Moise, cu cântări sfinte te cinstim noi, păcătoşii; cu sârguinţă ne rugăm ţie: roagă pe Hristos Domnul, să vindece patimile noastre şi să ne dăruiască nouă mare milă.

Condac, glas 3:

Întru cele înalte spre singurul Dumnezeu căutând, urând toate cele pământeşti, nepurtând grijă de trup, la chinuri cu bărbăţie te-ai dat; de aceea, foamea, setea, legăturile, zăvorârea în temniţă, cu putere în toata fapta bună, fără cârtire ai răbdat; iar bătaie, scurgere de sânge şi tăiere de mădular, pentru curată fecioria ta, cu bărbăţie ai purtat. Şi acum, cu cetele feciorelnice stând în faţa Sfintei Treimi, de toate ispitele, roagă să fie izbăviţi cei ce-ţi strigă ţie: bucură-te, Moise, fericite părinte!

Condacul 1:

Biruitorule făcător de minuni, cel ce eşti plin de Duhul Sfânt, cuvioase părinte Moise, minunat nevoitor şi tămăduitor al bolilor sufleteşti şi trupeşti, care ai îndrăzneală la Domnul, de toate nevoile ne izbăveşte, căci cu bucurie în inimi te chemăm: Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

Icosul 1:

Făcătorul Îngerilor şi Domnul Puterilor te-a arătat, minunate, Înger în trup şi rugător credincioşilor. Alergând la ajutorul tău, acestea cu bucurie îţi aducem:
Bucură-te, cu a îngerilor curăţie asemănându-te;
Bucură-te, preabunule învăţător al monahilor;
Bucură-te, stea minunată a fecioriei;
Bucură-te, împlinitorule cu râvnă al postului şi al înfrânării;
Bucură-te, chip luminos al blândeţii şi al smereniei;
Bucură-te, cel ce eşti credincioşilor mângâiere;
Bucură-te, ocrotitor ceresc al pământenilor;
Bucură-te, cel ce ai luat jugul cel bun;
Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

Condacul al 2-lea:

Văzând Domnul curăţia inimii tale, te-a ales spre a cunoaşte slava cea cerească. Când laolaltă cu cei doi fraţi ai tăi, în oraşul Kiev te-ai mutat şi sfinţilor „purtători de pătimiri” Boris şi Gleb cu osârdie ai slujit, atunci tu, fericite, în rugăciuni ai stăruit, pe cât poate un tânăr puternic, voind sfinţilor să te asemeni. Pentru acestea, cu bucurie ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 2-lea:

Având mintea purtătoare de Dumnezeu, o, cuvioase părinte Moise, prin minunata pronie Dumnezeiască, la râul Alt, oastea lui Sviatopolk a ucis pe fratele tău, Gheorghe, împreună cu sfântul „purtător de pătimiri” Boris. Tu însă, singur scăpând de la moarte, ai venit în oraşul Kiev la Predislava, sora lui laroslav şi, ajungând acolo, te rugai Domnului întru nevoinţă. Noi, cei ce slăvim pe Dumnezeu care te-a izbăvit, îţi grăim ţie acestea:
Bucură-te, început al înţelepciunii, care frica de Domnul ţi-ai pus-o ca dreptar al vieţii;
Bucură-te, căci niciodată n-ai întristat pe Îngerul Păzitor;
Bucură-te, rază a luminii dumnezeieşti;
Bucură-te, crin cu bună mireasmă a fecioriei şi a veşniciei;
Bucură-te, căci cu credinţa cea adevărată ai bineplăcut lui Hristos Domnul;
Bucură-te, neadormit rugător către Maica Domnului;
Bucură-te, grabnicule vindecător al neputinţelor noastre;
Bucură-te, vas ales al Duhului Sfânt;
Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

Condacul al 3-lea:

Cu putere de sus, dăruită ţie, şi cu îndelungă răbdare fiind tu prea împo-dobit, când te vedeai la mâini şi la picioare ferecat cu lanţuri grele şi păzit foarte, de iubire către Dumnezeu ardeai neîncetat, cântând aşa: Aliluia.

Icosul al 3-lea:

Fierbinte şi bună evlavie având, ai fost ispitit de o oarecare femeie tânără foarte bogată, al cărei bărbat, cu Boleslav la război plecând, nu s-a mai întors; aceea, primind în minte vederea bunătăţii tale, s-a aprins de poftă trupească de către tine; însă tu toate răbdând, te rugai. De acestea, cu frică minunându-ne, cu bucurie îţi cântăm:
Bucură-te, că de la vârstă fragedă te-ai dat slujirii lui Dumnezeu;
Bucură-te, care pe Cel Unul mai mult decât toate ai iubit;
Bucură-te, căci trupul, duhului l-ai supus;
Bucură-te, răbdătorule a toate, pentru Domnul;
Bucură-te, cel ce cu vitejie ai înfruntat viclenia văduvei;
Bucură-te, mergătorule pe calea cea strâmtă a Evangheliei;
Bucură-te, podoabă sfântă a Lavrei Pecerska – Kiev;
Bucură-te, că prin tine Domnul Se slăveşte;
Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.
Condacul al 4-lea:
Furtună de gânduri a adus neruşinata văduvă peste biserica sufletului tău, tulburându-l, cuvioase, văzând că eşti rob credincios lui Hristos; pentru aceasta şi noi, cătând la furtuna de patimi şi nevoi ridicată pe marea vieţii, scăpăm la limanul rugăciunilor tale, cântând lui Hristos Domnul: Aliluia.

Icosul al 4-lea:

Auzind şi văzând sfânta-ţi vieţuire, lumea se uimeşte de puterea harului care iese din gura ta, proslăvind pe Domnul; pentru aceasta, şi noi, cu bucur-ie te cinstim:
Bucură-te, minunat ales al lui Dumnezeu;
Bucură-te, care slava deşartă a lumii acesteia ai socotit-o gunoi;
Bucură-te, că sufletul tău pentru preadulcele Iisus l-ai pus;
Bucură-te, că înaintea Prestolului Domnului, împreună cu Puterile Cereşti şezi;
Bucură-te, înălţătorule către nepătimire;
Bucură-te, cuvioase părinte, că în răbdare eşti nebiruit;
Bucură-te, părtaş al Luminii Neînserate;
Bucură-te, atrăgătorule puternic al darului Dumnezeiesc;
Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

Condacul al 5-lea:

Stea izvorâtoare de Dumnezeu s-a arătat lumii viaţa ta, cuvioase părinte Moise, căci, mai mult decât orice ai iubit neprihănirea trupească şi duhovnicească şi, pentru aceste chinuri vremelnice, ai nădăjduit să fii izbăvit de chinurile veşnice, cântând cu mulţumire Domnului: Aliluia.

Icosul al 5-lea:

Văzând vrăjmaşul neamului omenesc a ta curată şi sfântă trăire, mai vârtos a înfierbântat pe văduvă, care te-a îmbrăcat în haine scumpe şi, cu mâncăruri dulci hrănindu-te, cu neruşinare te trăgea la lucru necuviincios; tu, însă, părinte sfinte, cu mai multă râvnă te rugai şi posteai. Pentru toate, îţi cântăm acestea:
Bucură-te, ostaş bun al lui Hristos;
Bucură-te, al sfintei Biserici laudă şi bucurie;
Bucură-te, cel ce de har Dumnezeiesc eşti plin;
Bucură-te, căci nu numai cu cuvântul, ci şi cu multe fapte ne înveţi;
Bucură-te, ajutătorule grabnic al celor împovăraţi de felurite nevoi şi ispite;
Bucură-te, alesule al lui Hristos, făcător de minuni;
Bucură-te, că în fapte de vitejie, trăirea pământească ai săvârşit;
Bucură-te, cel ce te-ai învrednicit să vezi slava lui Dumnezeu;
Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

Condacul al 6-lea:

Se propovăduieşte în toată lumea bărbăţia duhovnicească a faptelor tale, fericite, căci nici un preţ n-ai pus pe această viaţă. Ticăloasa femeie, cu foamea a pus la cale să te omoare, azvârlindu-te în temniţă. Alţii, însă, te îndemnau, grăindu-ţi: „Cine nu va râde de nebunia ta; mai bine supune-te acestei femei!” Iar tu, fericite, ai răspuns: „Toată această împărăţie urăsc, pentru Cel de sus”, – cântând Domnului: Aliluia.

Icosul al 6-lea:

Ai strălucit aici în trup stricăcios cu lumină cerească, grăind cuvintele Evangheliei: „Cel necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cum să placă Domnului”.
Aceleaşi şi noi îţi cântăm:
Bucură-te, părinte, cu lumina faptelor tale bune ai prealuminat lumea;
Bucură-te, cel ce focul iubirii pentru Hristos în tine ai purtat;
Bucură-te, ajutor grabnic în nevoi;
Bucură-te, cel ce eşti îngeresc trăitor;
Bucură-te, că nu ţi-ai lipit inima de desfătarea lumească;
Bucură-te, rugătorule pentru cei ce cinstesc sfânta pomenirea ta;
Bucură-te, cuceritorule al odihnei veşnice;
Bucură-te, moştenitor al bunătăţilor nespuse;
Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

Condacul al 7-lea:

Având dorire să placi Domnului cu viaţa şi credinţa nestinsă, ai fost îm-brăcat în chipul îngeresc monahicesc de către un ieromonah de la Sfântul Munte Athos; pentru strălucirea sfintelor tale fapte, cu râvnă te mărim şi lui Hristos Domnul Care te-a proslăvit, Îi cântăm: Aliluia.

Icosul al 7-lea:

O nouă răutate a arătat femeia cea vicleană când, în nebunia sa, a poruncit să tete facă famen, tu ca un mort şedeai întins, abia mai având puţină suflare în tine. Cu frică şi evlavie ne aducem aminte de îndelunga ta răbdare, te fericim, lăudându-te cu acestea:
Bucură-te, că focul dragostei de Dumnezeu în inima ta nestins ai păstrat;
Bucură-te, învăţător preabun al vitejiei şi trezviei;
Bucură-te, călăuzitorule către mântuire al credincioşilor;
Bucură-te, cel ce eşti mai tare ca diamantul în răbdare, căci sângele tău ca o porfiră împodobeşte Biserica;
Bucură-te, că la cuviosul Antonie, să slujeşti Domnului ai venit;
Bucură-te, cel ce cu minunile tale ai preaslăvit Lavra Pecerska;
Bucură-te, că ai supus voia ta voii Tatălui Ceresc;
Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

Condacul al 8-lea:

Străină minune află cei ce aleargă la tine, fericite Moise, căci, cu darul biruinţei asupra patimilor ai fost dăruit. Asemănându-te lui Moise cel dintâi, care cu toiagul minuni a făcut, aşa tu, cu toiagul, patima fratelui ai vindecat. Noi însă, mulţumind pentru toate Domnului, Care cu o asemenea tărie te-a dăruit, cu dragoste cântăm: Aliluia,

Icosul al 8-lea:

Plin de toate darurile Dumnezeieşti, petrecând în peşteră zece ani, în tăcere, ai strălucit cu lumină cerească asemenea îngerilor şi ai primit să fii văzător de Dumnezeu, învrednicindu-te de fericirea celor curaţi cu inima, cuvioase părinte Moise. Pentru toate acestea, cu cuviinţă te chemăm:
Bucură-te, căci prin tine Dumnezeu dăruieşte izbăvire din patimi;
Bucură-te, fericite, cel ce eşti plinitor cu inimă curată al poruncilor;
Bucură-te, că vrednic ai fost să vezi lumina Dumnezeiască;
Bucură-te, rugător neîncetat pentru sufletele noastre;
Bucură-te, cel ce deprinderile sfinţilor Părinţi purtători de Dumnezeu ţi-ai însuşit;
Bucură-te, laudă înaltă a cuvioşilor;
Bucură-te, că întru smerenie te-ai desăvârşit;
Bucură-te, că adormirea ta, Sfânta Biserică o proslăveşte;
Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

Condacul al 9-lea:

Toată firea îngerească se minunează de înălţimea curăţiei tale, Biserica iarăşi te preamăreşte, căci tăinuitor al harului Dumnezeiesc te-ai arătat şi să vezi faţă către faţă pe Dumnezeu te-ai învrednicit. Iar noi, totdeauna, împre-ună cu tine cântăm: Aliluia.

Icosul al 9-lea:

Ritorii cei mult-grăitori nu se pricep să spună despre curăţia ta, fericite, iar noi, de dragoste fiind biruiţi, îndrăznim a-ţi cânta astfel de laude:
Bucură-te, întăritorul neputincioşilor;
Bucură-te, mângâierea celor întristaţi şi îndureraţi;
Bucură-te, al celor buni povăţuitor;
Bucură-te, pentru curăţia feciorească de Dumnezeu încununat;
Bucură-te, iubitor fierbinte al slavei Dumnezeieşti;
Bucură-te, că ai înmulţit talantul dat ţie;
Bucură-te, că din toată inimal pe Hristos Dumnezeu L-ai iubit;
Bucură-te, candelă care luminezi inimile celor care te pomenesc;
Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

Condacul al 10-lea:

Dorind să-ţi izbăveşti sufletul, ai nesocotitit trupul tău. În Lavra Pecerska, a sfântului Antonie, sfârşitul călătoriei pământeşti încheind, cu moarte evlavioasă şi sfântă te-ai săvârşit şi, ca un biruitor, nu cu oamenii, dar cu îngerii cânţi Domnului: Aliluia.

Icosul al 10-lea:

Cu răbdarea ca un zid îngrădindu-te, te-ai arătat slujitor credincios lui Hristos Împăratului Ceresc şi pe calea cea strâmtă viaţa ţi-ai petrecut. Şi noi, cu dragoste cinstind pomenirea adormirii tale şi dobândirea sfintelor tale moaşte, te fericim, cântând aşa:
Bucură-te, al nostru reazem biruitor;
Bucură-te, slobozitor al celor ispitiţi, care te cheamă în rugăciuni;
Bucură-te, cel ce în bucuria Domnului ai intrat prin multe suferinţe;
Bucură-te, cel care ţi-ai spălat sufletul cu multe lacrimi;
Bucură-te, căci cuvântul apostolului: „dragostea îndelung rabdă”, ai împlinit;
Bucură-te, moştenitor cu sfinţii al fericirii raiului;
Bucură-te, care dai ajutor celor de departe şi celor de aproape;
Bucură-te, fericite locuitor al lumii cereşti;
Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător

Condacul al 11-lea:

Cântare de acatist îţi aducem spre laudă şi mărire, cuvioase părinte Moise, săvârşind cu râvnă sfânta pomenirea ta. Tu însă, cu milă primeşte puţina noastră rugăciune, fii nouă apărător, acoperitor şi rugător către Domnul. Iar noi, aducându-ne aminte de bineplăcută vieţuirea ta şi de faptele cele mult-nevoitoare, cântăm Ziditorului Celui Ce te proslăveşte: Aliluia.

Icosul al 11-lea:

Asemenea unei făclii dătătoare de lumină sunt cinstitele şi tămăduitoarele tale moaşte. Fiind vădite prin minuni, cucernice părinte Moise, lumină neînserată răsărindu-ne nouă, cu acestea, din inimă, cu veselie strigăm ţie:
Bucură-te, pentru că în viaţa veşnică ai intrat prin moartea vremelnică;
Bucură-te, doctor al lui Ioan cel multpătimitor;
Bucură-te, crin crescut pe pământ, pentru grădinile raiului;
Bucură-te, lucrător al viei cereşti;
Bucură-te, măslin cu rod îmbelşugat, din grădina lui Iisus;
Bucură-te, slava cuvioşilor părinţi de la Pecerska;
Bucură-te, liman lin al celor învăluiţi de patimi;
Bucură-te, cel ce eşti de Dumnezeu preaslăvit în toată lumea;
Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.
Condacul al 12-lea:
Cu harul dăruit ţie de Dumnezeu, slobozeşti de necurate patimi pe tot omul ce cu dragoste şi credinţă aleargă la sprijinul tău. Iar noi, lui Dumnezeu, Care ni te-a dăruit grabnic şi milostiv tămăduitor, cu mulţumire îi cântăm: Aliluia.

Icosul al 12-lea:

Cântând viaţa ta, cea asemenea cu a îngerilor, te fericim, părinte Moise, căci la Domnul, rugător pentru noi fiind, apărător şi povăţuitor pe calea mântuirii, cu umilinţă îţi grăim aşa:
Bucură-te, preabun rugător pentru lume;
Bucură-te, că nu doar monahilor, dar şi mirenilor, calea către cer ai luminat;
Bucură-te, că inimile tuturor cu dragostea le atragi;
Bucură-te, prin mulţime de minuni eşti proslăvit de Dumnezeu;
Bucură-te, călătorule, care la patria cerească ai ajuns;
Bucură-te, răbdător în suferinţe, precum Iov cel din vechime;
Bucură-te, pururea în ispite ajutător;
Bucură-te, al lumii har dumnezeiesc tămăduitor;
Bucură-te, căci de tine se bucură Îngerii şi oamenii Îl slăvesc pe
Dumnezeu;
Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

Condacul al 13-lea:

O, preaminunat lucrător şi sfânt făcător de minuni, cuvioase părinte Moise, această puţină cântare de slavă, cu dragoste şi laudă îţi aducem. Cu milă primeşte şi roagă pe Dumnezeu şi Făcătorul a toate să ne dăruiască mântuire sufletească şi sănătate trupească, celor care cântăm cu credinţă Domnului: Aliluia. (de 3 ori)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1

Făcătorul Îngerilor şi Domnul Puterilor te-a arătat, minunate, Înger în trup şi rugător credincioşilor. Alergând la ajutorul tău, acestea cu bucurie îţi aducem:
Bucură-te, cu a îngerilor curăţie asemănându-te;
Bucură-te, preabunule învăţător al monahilor;
Bucură-te, stea minunată a fecioriei;
Bucură-te, împlinitorule cu râvnă al postului şi al înfrânării;
Bucură-te, chip luminos al blândeţii şi al smereniei;
Bucură-te, cel ce eşti credincioşilor mângâiere;
Bucură-te, ocrotitor ceresc al pământenilor;
Bucură-te, cel ce ai luat jugul cel bun;
Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

Condac 1

Biruitorule făcător de minuni, cel ce eşti plin de Duhul Sfânt, cuvioase părinte Moise, minunat nevoitor şi tămăduitor al bolilor sufleteşti şi trupeşti, care ai îndrăzneală la Domnul, de toate nevoile ne izbăveşte, căci cu bucurie în inimi te chemăm: Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

Rugăciune

O, preaminunate şi purtătorule de Dumnezeu, părinte Moise, bineplăcutule al lui Hristos şi mare făcător de minuni, la tine, cu smerenie cădem şi ne rugăm: dă-ne să fim părtaşi ai dragostei tale pentru Dumnezeu şi pentru aproapele, ajută-ne să plinim voia Domnului în simplitatea inimii şi, cu sme-renie, poruncile Domnului să săvârşim fără de păcat. Caută cu mi-losârdie spre sufletele credincioşilor şi ai tăi cinstitori, care aleargă cu credinţă la mila şi ajutorul tău. Auzi-ne, preabunule plăcut lui Dumnezeu, pe noi, rugătorii tăi şi nu ne lepăda pe noi, cei ce avem nevoie de izbăvire şi care-ţi aducem cântare vred-nică, fericindu-te. Părinte Moise, luminător al curăţiei, care proslăveşti pe Dumnezeu în Sfânta, fără de început Treime, te lăudăm şi slăvim pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh. Acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

*

1

Acatistul Maicii Domnului în cinstea Icoanei făcătoare de minuni de la Kazan (8/21 iulie şi 22 octombrie/ 4 noiembrie)

Condacul 1:

Celei alese dintre toate neamurile, Apărătoarei neamului creştinesc, cântare de mulţumire aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, pentru sfânta ta icoană. Iar tu, ca o milostivă şi ajutătoare a celor ce aleargă spre tine, apără-ne pe noi de tot necazul şi de toată nevoia, ca să strigăm ţie:
Bucură-te, Apărătoare grabnică a neamului creştinesc.

Icosul 1:

Îngerul cel înainte-stătător a fost trimis să zică „Bucură-te” Născătoarei de Dumnezeu, atunci când Dumnezeu-Cuvântul s-a sălăşluit în pântecele Fecioarei; şi noi păcătoşii preamărind arătarea cea minunată a icoanei ei şi a Dumnezeiescului Prunc Hristos Mântuitorul cu umilinţă strigăm celei pline de har:
Bucură-te, Copilă de Dumnezeu aleasă;
Bucură-te, Maica lui Dumnezeu;
Bucură-te, împărăteasa cerului şi a pământului;
Bucură-te, podoaba cea strălucitoare a Bisericii cereşti şi pământeşti;
Bucură-te, ceea ce eşti cinstită de îngeri;
Bucură-te, ceea ce eşti cântată de serafimi;
Bucură-te, plinirea cea luminoasă a proorocilor;
Bucură-te, lauda apostolilor;
Bucură-te, mărturisirea mucenicilor;
Bucură-te, cununa cuvioşilor;
Bucură-te, bucuria drepţilor;
Bucură-te, nădejdea păcătoşilor;
Bucură-te, Apărătoare grabnică a neamului creştinesc.

Condacul al 2-lea:

Din înălţimea lăcaşului ceresc al slavei Fiului tău, Preacurată, ai căutat spre necazurile robilor tăi din cetatea Kazan, în care răucredincioşii agareni necinsteau credinţa în Hrisos, ai binevoit să le arăţi lor această icoană, proslăvită prin facerea de minuni, ca cei iubitori de Hristos să se încredinţeze în semnele Harului şi să cânte lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 2-lea:

Fiind înţelepţită prin întreita arătare a Maicii lui Dumnezeu, o fecioară înţeleaptă a mărturisit mai marilor cetăţii despre această minunată arătare şi despre mustrarea ta cea înfricoşătoare; iar noi minunându-ne de cele auzite, cu evlavie cântăm celei Preabinecuvântate:
Bucură-te, ceea ce dai slavă lui Dumnezeu prin buze nevinovate;
Bucură-te, ceea ce descoperi credincioşilor tainele lui Dumnezeu;
Bucură-te, lauda vestită a credincioşilor;
Bucură-te, fulger care înfricoşezi pe cei necredincioşi;
Bucură-te, ceea ce luminezi mintea credincioşilor prin măreţia minunilor tale;
Bucură-te, ceea ce ruşinezi credinţa cea rea a agarenilor;
Bucură-te, zdrobirea trufiei necredincioşilor;
Bucură-te, întărirea credinţei creştineşti;
Bucură-te, ceea ce sfinţeşti cinstirea sfintelor icoane;
Bucură-te, ceea ce prefaci necazul nostru în bucurie;
Bucură-te, ceea ce ne înveseleşti prin nădejde neîndoielnică;
Bucură-te, ceea ce ne încurajezi prin făgăduinţe neamăgitoare;
Bucură-te, Apărătoare grabnică a neamului creştinesc.

Condacul al 3-lea:

Puterea Celui Preaînalt prin harul Născătoarei de Dumnezeu a încurajat pe fecioara cea preaînţeleaptă spre aflarea darului lui Dumnezeu cel fără de preţ, care cu încredere în Domnul s-a străduit a găsi îngropată în pământ comoara – sfânta icoană a Maicii lui Dumnezeu, pentru care a strigat cu bucurie lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 3-lea:

Râuri de minuni ai izvorât credincioşilor din cetatea Kazan din preacurata ta icoană, Stăpână. Celor orbi le-ai dat vederea, pe cei întunecaţi la suflet i-ai luminat cu lumina cunoaşterii lui Dumnezeu, iar cei feciorelnici au aflat liman liniştit la umbra icoanei tale. Pentru aceasta şi noi îţi cântăm ţie:
Bucură-te, ceea ce ai împrăştiat întunericul necredinţei cu arătarea icoanei tale;
Bucură-te, ceea ce luminezi pe toţi prin strălucirea minunilor tale;
Bucură-te, vederea celor orbi;
Bucură-te, luminarea celor întunecaţi cu mintea;
Bucură-te, mărirea Ortodoxiei;
Bucură-te, liman liniştit al celor dornici de mântuire;
Bucură-te, Maica fecioriei;
Bucură-te, acoperământul şi îngrădirea celor neprihăniţi;
Bucură-te, că de tine se bucură mulţimea credincioşilor;
Bucură-te, că de tine se înfricoşează mulţimea demonilor;
Bucură-te, ajutătoarea tuturor creştinilor;
Bucură-te, bucuria tuturor scârbiţilor;
Bucură-te, Apărătoare grabnică a neamului creştinesc.

Condacul al 4-lea:

Vrând să potolească viforul tulburărilor ridicat de agareni, fericitul Erghemon, scriitorul minunilor icoanei tale, Fecioară, cu lacrimi s-a rugat şi a avut descoperire că această sfântă icoană scut de biruinţă este, pentru care întărit fiind în credinţă, până la sfârşitul vieţii sale a cântat lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 4-lea:

Având descoperire de la cuviosul părinte Serghie că prin această icoană a Maicii Domnului avea să se izbăvească pământul rusesc de cotropirea celor de alt neam, sfântul ierarh Arsenie a vestit oastei celei iubitoare de Hristos despre această taină. Şi purtând ostaşii sfânta icoană ca pe un steag aducător de izbândă au curăţit cetatea de păgâni, cântând apărătoarei tuturor creştinilor:
Bucură-te, Maica Celui Preaînalt;
Bucură-te, ceea ce rogi pe Hristos Dumnezeu pentru toţi;
Bucură-te, ceea ce mântuieşti pe cei care aleargă spre atotputernicul tău omofor;
Bucură-te, Apărătoarea celor ce se află în necazuri şi în boli;
Bucură-te, ceea ce dăruieşti cele de folos celor ce se roagă cu inima înfrântă inaintea cinstitei tale icoane;
Bucură-te, ceea ce izbăveşti de rele pe cei ce au în tine încredere tare;
Bucură-te, liman bun şi liniştit;
Bucură-te, Ajutătoare grabnică;
Bucură-te, acoperământul cel cald al mântuirii;
Bucură-te, izvorul cel nesecat al milei;
Bucură-te, ceea ce nu întârzii spre ajutor;
Bucură-te, ceea ce izbăveşti de toate nevoile;
Bucură-te, Apărătoare grabnică a neamului creştinesc.

Condacul al 5-lea:

Stea cu dumnezeiască mergere s-a arătat icoana ta de Dumnezeu Născătoare, care înconjurând pământul rusesc a luminat cu razele sale pe cei ce rătăceau pe marea vieţii. Bezna necazurilor şi negura bolilor ai împrăştiat şi la calea cea mântuitoare ai îndreptat pe cei ce alergau la tine cu credinţă şi strigau lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 5-lea:

Văzând minunile care se făceau prin harul lui Dumnezeu, la icoana Maicii Domnului, ţarul Petru a luat această icoană conducătoare oastei sale în lupta cu duşmanii, pe care cu ajutorul Născătoarei de Dumnezeu învingându-i, a cinstit sfânta icoană şi a aşezat-o în mijlocul cetăţii de scaun drept temelie, scut şi îngrădire. Pentru aceasta strigăm celei Preacurate:
Bucură-te, locaş şi templu a lui Hristos, Dumnezeul nostru;
Bucură-te, vas al slavei Lui necuprinse;
Bucură-te, cetate împărătească pururea însufleţită;
Bucură-te, palat preaînfrumuseţat;
Bucură-te, bucuria oraşelor şi satelor;
Bucură-te, apărătoare şi îngrădire a creştinilor în necaz;
Bucură-te, lauda Bisericii Ortodoxe;
Bucură-te, întărirea pământului rusesc;
Bucură-te, ajutătoarea oastei celei iubitoare de Hristos;
Bucură-te, biruinţă asupra duşmanilor;
Bucură-te, izbăvire în necazuri;
Bucură-te, ceea ce ne cercetezi cu îndurările tale de Maică;
Bucură-te, Apărătoare grabnică a neamului creştinesc.

Condacul al 6-lea:

Cinul arhieresc, călugării şi mirenii, rugându-se înaintea cinstitei tale icoane, binevestesc mila ta cea mare, Stăpână de Dumnezeu Născătoare, căci tu îngrădeşti oraşele, acoperi mănăstirile şi păzeşti satele şi ştiindu-te pe tine apărătoare nebiruită, cu lacrimi aduc ţie rugăciuni, ca să-ţi înalţi către Fiul tău mâinile tale cele de Dumnezeu purtătoare pentru robii tăi şi să izbăveşti de toată nevoia şi necazul pe cei care cu mulţumire cântă lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 6-lea:

Răsărit-ai de demult lumina adevărului şi ai alungat înşelăciunea agarenilor din cetatea Kazanului, iar acum străluceşti cu lumina minunilor în toate oraşele ruseşti. Cei ce aleargă cu credinţă la icoana ta primesc vindecare de boli şi izbăvire de necazuri şi învrednicindu-se de toată bucuria îţi cântă stăruitor aşa:
Bucură-te, izvor nesecat al sfinţeniei;
Bucură-te, râu curgător al Harului lui Dumnezeu;
Bucură-te, împăcarea celor păcătoşi cu Dumnezeu;
Bucură-te, curăţirea păcatelor noastre;
Bucură-te, călăuza cucerniciei;
Bucură-te, ajutor şi întărire în lucrurile cele bune;
Bucură-te, ceea ce primeşti făgăduinţele cele bune;
Bucură-te, ceea ce înlesneşti începuturile cele frumoase;
Bucură-te, ceea ce distrugi pornirile cele rele;
Bucură-te, ceea ce împrăştii cursele vrăjmaşului;
Bucură-te, ceea ce nu întârzii a ajuta pe oameni;
Bucură-te, ceea ce din plin reverşi asupra noastră milele lui Dumnezeu;
Bucură-te, Apărătoare grabnică a neamului creştinesc.

Condacul al 7-lea:

Minunată biserică a zidit poporul rusesc cel drept credincios în cinstea sfintei icoane, spre vestirea milelor Preabinecuvântatei Împărătese a Cerului şi a pământului, Căreia, după putinţă, a adus cântare de mulţumire pentru izbăvire de venire asupra sa a celor de alt neam, ca toţi să-şi amintească de minunile Maicii lui Dumnezeu şi să cânte lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 7-lea:

Apărătoare neînfricată s-a arătat cetăţii de scaun icoana ta, Născătoare de Dumnezeu, ca şi oarecând în Constantinopol, căci către tine aleargă oamenii la vreme de necaz cerându-ţi ajutor şi ţie îţi aduc mulţumiri pentru izbândă. Înaintea cinstitei tale icoane se roagă şi pe tine Ajutătoare şi Apărătoare tare te mărturisesc. Pentru aceasta şi noi îţi cântăm cu mulţumire:
Bucură-te, Acoperământul Rusiei;
Bucură-te, întărirea şi îngrădirea Ortodoxiei în pământul rusesc;
Bucură-te, scut nezdruncinat al oastei iubitoare de Hristos;
Bucură-te, platoşă tare a ostaşilor;
Bucură-te, ceea ce descoperi uneltirile vrăjmaşilor;
Bucură-te, ceea ce sfâşii urzeala duşmanilor;
Bucură-te, mustrarea necinstei;
Bucură-te, distrugerea vicleşugurilor;
Bucură-te, ceea ce izbăveşti de rătăcire pe cei tineri;
Bucură-te, mângâierea bătrânilor;
Bucură-te, ceea ce destrami învăţăturile cele păgubitoare;
Bucură-te, dăruirea învăţăturilor celor de suflet folositoare;
Bucură-te, Apărătoare grabnică a neamului creştinesc.

Condacul al 8-lea:

Străin este celor necredincioşi să priceapă minunile care izvorăsc de la cinstita ta icoană. Iar noi, ca unii ce cunoaştem că harul tău şi puterea ta este asupra sfintelor tale icoane, mărturisim despre harul şi puterea icoanei tale din Kazan, pe care o sărutăm cu evlavie şi prin ea ne închinăm ţie, căci darul tău face semne şi minuni celor ce aleargă la tine cu credinţă şi cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Ceea ce ai fost înălţată la cer şi în cele de sus locuieşti, Născătoare de Dumnezeu, pe cei de pe pământ nu-i părăseşti prin mijlocirile tale, ca una ce ai îndrăznire de maică către Hristos, Dumnezeul nostru. Pentru aceasta te rugăm: îngrădeşte cu pace viaţa celor drept credincioşi şi cele de folos pururea dăruieşte robilor tăi, că mărindu-te pe tine să-ţi cântăm:
Bucură-te, ceea ce ai încăput în pântecele tău pe Cel neîncăput;
Bucură-te, ceea ce eşti umbrită cu puterea Celui Preaînalt;
Bucură-te, că din tine a răsărit Spicul cel Ceresc;
Bucură-te, că tu izbăveşti lumea de foamea cea păgubitoare a sufletelor;
Bucură-te, ceea ce pururea mijloceşti pentru neamul nostru;
Bucură-te, că mult poate rugăciunea ta înaintea Fiului tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce ne-ai înfiat pe noi lângă Crucea lui Hristos;
Bucură-te, ceea ce pururea ai către noi dragoste de maică;
Bucură-te, mijlocirea veşnicilor bunătăţi;
Bucură-te, ceea ce nu ne lipseşti nici de bunătăţile cele pământeşti;
Bucură-te, scăparea noastră la vreme de încercare;
Bucură-te, mângâierea noastră în necazuri;
Bucură-te, Apărătoare grabnică a neamului creştinesc.

Condacul al 9-lea:

Mai înaltă decât toată firea îngerească te-ai arătat, Preasfântă Fecioară, căci tu ai purtat în pântecele tău pe Dumnezeul tuturor şi cu trupul L-ai născut. Pe braţe ai purtat pe Cel ce poartă în palma Sa întreaga lume, ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât serafimii pe tine te mărim şi lui Dumnezeu Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Pe ritorii cei mult-vorbitori îi vedem tăcând, ca pe nişte peşti fără de glas, despre tine, Născătoare de Dumnezeu, căci cu neputinţă este oamenilor să te mărească pe tine după cuviinţă, Stăpână, ci ca ceea ce eşti bună, primeşte de la noi, cei ce-ţi cântăm ţie, glasul Arhanghelului:
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har;
Bucură-te, căci cu tine este Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce eşti binecuvântată între femei;
Bucură-te, ceea ce ai aflat har înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Mântuitorul lumii;
Bucură-te, Maica Fiului lui Dumnezeu;
Bucură-te, Născătoarea Împăratului Celui Veşnic;
Bucură-te, că din tine a crescut rodul vieţii;
Bucură-te, ceea ce eşti sfinţită de Duhul Sfânt;
Bucură-te, ceea ce eşti umbrită de puterea Celui Preaînalt;
Bucură-te, slugă credincioasă a Domnului;
Bucură-te, că pe tine te fericesc toate neamurile;
Bucură-te, Apărătoare grabnică a neamului creştinesc.

Condacul al 10-lea:

Vrând să mântuieşti pe mulţi de tot răul, de necaz şi de durere, ne-ai dăruit nouă sfânta ta icoană, Născătoare de Dumnezeu, prin care orbii văd, şchiopii umblă, slăbănogii se ridică, cei stăpâniţi de duhuri necurate se vindecă, oamenii se izbăvesc de rănile cele aducătoare de moarte, pământului se dă roadă la bună vreme, casele şi oraşele sunt păzite de foc. Pentru aceasta preamărim pe Dumnezeu, Cel ce varsă asupra noastră milele Sale şi-i cântăm cu stăruinţă: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Zid eşti Născătoare de Dumnezeu pământului rusesc, oraşelor eşti slavă şi îngrădire, oastei celei drept măritoare eşti izbândă asupra vrăjmaşilor. Pentru aceasta, mulţumindu-ţi, îţi cântăm:
Bucură-te, ceea ce preamăreşti pe cei ce te preamăresc pe tine;
Bucură-te, ceea ce ruşinezi pe cei ce te necinstesc pe tine;
Bucură-te, înfricoşarea duşmanilor;
Bucură-te, izbăvire de venire asupra noastră a celor de alt neam;
Bucură-te, tăria ostaşilor;
Bucură-te, îngrădirea celor ce luptă;
Bucură-te, livadă purtătoare de viaţă, care înveseleşti inimile credincioşilor;
Bucură-te, armă de care se cutremură demonii;
Bucură-te, mir mântuitor, cel ce ungi rănile păcătoşilor care se pocăiesc;
Bucură-te, nădejdea noastră cea fierbinte;
Bucură-te, aşteptarea noastră cea neîndoielnică;
Bucură-te, liman bun şi liniştit;
Bucură-te, Apărătoare grabnică a neamului creştinesc.

Condacul al 11-lea:

Cântare de laudă aducem şi de mulţumire aducem ţie, Stăpână, înaintea icoanei tale cădem şi cu dragoste o sărutăm. Sub atotputernicul tău omofor, cinurile feciorelnicilor viaţă paşnică petrec şi spre tine nădăjduiesc, iar lui Dumnezeu îi cântă: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Făclie primitoare de lumină vedem icoana ta cea preacinstită, Stăpână, care aprinzând în sine focul cel nematerialnic al Harului tău, împrăştie lumină celorlale multor chipuri asemănătoare, din care lumină împărtăşindu-se acestea, strălucesc cu minunile, povăţuind la calea mântuirii pe toţi care te laudă aşa:
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară;
Bucură-te, Maică – fecioară de Dumnezeu aleasă;
Bucură-te, călăuza cea bună a fecioriei;
Bucură-te, paza celor doritori de curăţie;
Bucură-te, lauda femeilor;
Bucură-te, mărirea fecioarelor;
Bucură-te, apărătoarea văduvelor;
Bucură-te, mângâierea orfanilor;
Bucură-te, hrănitoare săracilor;
Bucură-te, veşmântul celor goi;
Bucură-te, bucuria celor scârbiţi;
Bucură-te, veselia celor întristaţi;
Bucură-te, Apărătoare grabnică a neamului creştinesc.

Condacul al 12-lea:

Vrând să dai har celor ce te cinstesc cu dragoste, Născătoare de Dumnezeu, ai revărsat puterea harului tău asupra sfintelor tale icoane. Acest har dumnezeiesc dăruieşte vindecare neputinţelor celor ce aleargă la tine cu credinţă şi se roagă ţie cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cântând minunile tale cele de demult şi cele de acum, te lăudăm pe tine, ca ceea ce eşti izvor purtător de viaţă al Harului şi râu nesecat al minunilor. Spre tine, adâncul milei şi al îndurărilor punem, după Dumnezeu, toată nădejdea noastră şi, preamărindu-te pe tine în această viaţă şi în viaţa viitoare îţi cântăm:
Bucură-te, aşteptarea cea neruşinată a creştinilor;
Bucură-te, scăparea mântuitoare a credincioşilor;
Bucură-te, nădejdea celor fără de nădejde;
Bucură-te, mântuirea celor mâhniţi;
Bucură-te, baie care speli conştiinţa;
Bucură-te, rouă care înviezi sufletele;
Bucură-te, vindecarea cea fără plată a bolilor;
Bucură-te, izbăvirea cea grabnică din nevoi;
Bucură-te, ceea ce ne scoţi din adâncurile pieirii;
Bucură-te, bucuria noastră în ziua morţii;
Bucură-te, nădejdea noastră de după moarte;
Bucură-te, Apărătoare grabnică a neamului creştinesc.

Condacul al 13-lea:

Maică prealăudată, care ai născut pe Cuvântul, Cel ce este mai sfânt decât toţi sfinţii, primeşte acum de la noi această puţină rugăciune şi pentru măreţia bunătăţilor şi îndurărilor tale, să nu pomeneşti păcatele noastre cele multe, ci plinind spre bine cererile noastre, dăruieşte-ne sănătate trupului, mântuie sufletului, izbăvire de tot necazul şi durerea şi ne fă moştenitori ai Împărăţiei Cerurilor pe noi, cei ce cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori).

Apoi se zice iarăşi Icosul 1:

Îngerul cel înainte-stătător a fost trimis să zică „Bucură-te” Născătoarei de Dumnezeu, atunci când Dumnezeu-Cuvântul s-a sălăşluit în pântecele Fecioarei; şi noi păcătoşii preamărind arătarea cea minunată a icoanei ei şi a Dumnezeiescului Prunc Hristos Mântuitorul cu umilinţă strigăm celei pline de har:
Bucură-te, Copilă de Dumnezeu aleasă;
Bucură-te, Maica lui Dumnezeu;
Bucură-te, împărăteasa cerului şi a pământului;
Bucură-te, podoaba cea strălucitoare a Bisericii cereşti şi pământeşti;
Bucură-te, ceea ce eşti cinstită de îngeri;
Bucură-te, ceea ce eşti cântată de serafimi;
Bucură-te, plinirea cea luminoasă a proorocilor;
Bucură-te, lauda apostolilor;
Bucură-te, mărturisirea mucenicilor;
Bucură-te, cununa cuvioşilor;
Bucură-te, bucuria drepţilor;
Bucură-te, nădejdea păcătoşilor;
Bucură-te, Apărătoare grabnică a neamului creştinesc.

Condacul 1:

Celei alese dintre toate neamurile, Apărătoarei neamului creştinesc, cântare de mulţumire aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, pentru sfânta ta icoană. Iar tu, ca o milostivă şi ajutătoare a celor ce aleargă spre tine, apără-ne pe noi de tot necazul şi de toată nevoia, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Apărătoare grabnică a neamului creştinesc.

Rugăciune:

O, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare! Cu frică, cu credinţă şi cu dragoste căzând înaintea sfintei tale icoane, te rugăm: Nu întoarce faţa ta de la noi, cei ce ne cucerim ţie, Maică milostivă, roagă pe Fiul tău şi Domnul Dumnezeul nostru, Iisus Hristos, să dăruiască pace ţării noastre. Sfânta Sa Biserică să o păzească neclintită de necredinţă, de eresuri şi de dezbinare, căci nu avem alt ajutor, nici altă nădejde afară de tine, Născătoare de Dumnezeu. Tu eşti Ajutătoarea şi Apărătoarea cea atotputernică a neamului creştinesc. Izbăveşte pe cei care se roagă ţie de căderea în păcat, de asuprirea oamenilor răi, de toată nevoia şi ispita, de tot necazul şi de moartea cea năprasnică. Dăruieşte-ne nouă duhul smereniei, inimă înfrântă, curăţia cugetelor, ca lăudând cu mulţumire măreţia ta să ne învrednicim toţi de Împărăţia Cerurilor şi acolo împreună cu toţi Sfinţii să preamărim Preacinstitul şi de mare cuviinţă Nume al Tatălui şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin!

*

1

Acatistul Sfântului Gherman De Dumnezeu purtător şi făcător de minuni din Alaska (27 iulie, 9 august, 13 decembrie)

Condacul 1:

Minunatule făcător de minuni şi preaslavit Sfânt al lui Hristos, de Dumnezeu purtătorule Părinte Gherman, strălucirea Alaskai şi bucuria întregii Americi, ţie îţi aducem aceste cântări de laudă. Fiind cerescul ocrotitor al pământului nostru şi prea puternic mijlocitor înaintea lui Dumnezeu, nu înceta să te rogi pentru noi, fiii tăi, care cu râvnă strigăm ţie: Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskai şi al întregii Americi!

Icosul 1:

Făcătorul îngerilor mai dinainte te-a ales, părinte Gherman, să fii propovăduitor al credinţei Ortodoxe în Lumea Noua şi întemeietor al monahismului în nordul îndepartat, şi te-a trimis pe tine precum l-a trimis pe Apostolul Pavel la păgâni, pentru ca lumina Ortodoxiei să strălucească până la capătul pământului. Iar oamenii cei mulţumitori te laudă pe tine ca pe un ceresc ocrotitor cu aceste cântări:
Bucură-te, Părintele nostru Gherman, urmaşul Apostolilor;
Bucură-te, cel care ai luminat pământul american cu lumina adevăratei credinţe;
Bucură-te, cel ce ai dobândit străvechea dragoste de pustie;
Bucură-te, cel ce ai fost salvat de la moarte de Maica Domnului;
Bucură-te, cel ce ai fost crescut din copilărie în pustia Sarovului;
Bucură-te, prea cinstită mladiţă a Valaamului;
Bucură-te, că ai fost luminat de lumina Taborului;
Bucură-te, cel care ai luminat cu Hristos întunericul nordului;
Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskai şi al întregii Americi!

Condacul al 2-lea:

Fiind înflăcărat cu dragoste arzătoare pentru Domnul şi dorind să-L slujeşti numai pe El, ţi-ai dăruit tinereţile lui Dumnezeu ca un dar ales şi ţi-ai îndreptat paşii către mănăstirile Sarovului şi ale Valaamului, unde laolaltă cu obştea monahilor ai cântat cu umilinţă: „Iisuse Preadulce, mântuieşte-ne pe noi păcătoşii”. Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Din tinereţile tale ai fost împodobit cu înţelepciune duhovnicească, sfinte al lui Dumnezeu, ca să poţi înţelege frumuseţea şi dulceaţa Raiului; astfel cu prea înţeleptul stareţ Nazarie, povăţuitorul Sfântului Serafim de Sarov, ai cercetat înţelepciunea lui Dumnezeu şi căile Domnului. Pentru aceasta, Sfânta Biserică te laudă aşa:
Bucură-te, că l-ai slujit pe stareţul pustnic în pustia Sarovului;
Bucură-te, că precum o albină, ai adunat nectar duhovnicesc de la marele Teodor din Sanaxar;
Bucură-te, cel ce cu prietenul tău Varlaam ai întărit pe fraţii de la Valaam; întăreşte-ne acum şi pe noi;
Bucură-te, că ai cercetat pe pustnicii din depărtări; acum cercetează-ne şi pe noi;
Bucură-te, că tu însuţi ai devenit pustnic la „Campia lui Gherman”;
Bucură-te, că prin sfinţenia ta ai fost asemenea ocrotitorului tău Gherman, întemeietorul Valaamului;
Bucură-te, că ai fost cinstit de fraţii de la Valaam pentru blândeţea şi trezvia ta;
Bucură-te, că acum esti slăvit de întreaga Biserică;
Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslavit făcător de minuni al Alaskai şi al intregii Americi!

Condacul al 3-lea:

Puterea Celui Preaînalt a luminat pe de Dumnezeu înţeleptitul ierarh al Bisericii Ruse, Gabriel, să trimită propovăduitori ai credinţei Ortodoxe pe pământul american, iar tu, Sfinte Părinte Gherman, ai primit această apostolească lucrare. Pentru aceea, toţi oamenii cei luminaţi cu lumina lui Hristos prin ostenelile tale şi cu pilda vieţii tale cântă Domnului: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Iubind ostenelile vieţii monahale, tu ai arătat, Sfinte Părinte Gherman, şi mare râvnă apostolească în propovăduirea lui Hristos cel răstignit celor ce stăteau în întunericul păgânei necunostinţe. Amintindu-ne durerile şi ostenelile tale, cu dragoste îţi înălţăm cântare aşa:
Bucură-te, cel ce ai arătat ascultare fără de cârtire Stareţului tău;
Bucură-te, cel ce ai călătorit până la capătul pământului, în lunga ta călătorie de filocalică propovăduire;
Bucură-te, cel a cărui dragoste pentru pământul Părintesc nu s-a micşorat;
Bucură-te, cel ce ai ajuns să ai dragoste arzătoare pentru noua ta ţară;
Bucură-te, întâiul trăitor al ascezei contemplative în America;
Bucură-te, oglindire a sfinţilor monahi de la Ladoga din Sfânta Rusie;
Bucură-te, cel ce ai adus „Tebaida rusească a Nordului” în America;
Bucură-te, cel ce ai sădit un început de sfinţenie, ca o comoară preţioasă, în Lumea Nouă;
Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 4-lea:

Nici furtuna înşelătoarelor valuri ale oceanului, nici învolburările marilor râuri, nici pădurile întunecate n-au putut să stingă simţămintele tale, o, Sfinte Gherman, pentru bunăvoinţa Stareţului Nazarie faţă de tine, şi ai strigat cu recunoştinţă: „Îmi închipui cu ochii minţii iubita mănăstire a Valaamului şi pururea o văd peste marele ocean”. Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Auzim bucuria ta apostolică, Sfinte Părinte Gherman: „Am fost răpit în duh: găsindu-mă între vreme bună şi vreme rea, între bucurie şi întristare, între îndestulare şi lipsă, săturare şi înfometare, căldură şi frig, dar în toate necazurile aflu ceva ce mă bucură când aud de râvna cu care fraţii propovăduiesc cuvântul lui Dumnezeu, şi trec de la bucurie la vederea duhovnicească”, şi strigăm către ţine unele ca acestea:
Bucură-te, propovăduitorule al lui Dumnezeu; insuflă-ne şi nouă râvna ta;
Bucură-te, iubitorule de Dumnezeu; dăruieşte bucurie inimilor noastre;
Bucură-te, mijlocitorule pentru toţi cei deznădăjduiţi;
Bucură-te, preadulce mângâietor al sufletelor tulburate;
Bucură-te, cel ce dai tămăduiri prin smerenia ta;
Bucură-te, aspru învăţător al tuturor celor ce se îndepărtează de la Ortodoxie;
Bucură-te, cel care ne îndrumi prin dragostea ta către calea cea dreaptă;
Bucură-te, cel care prin blândeţea ta, dai aripi sufletelor noastre să vadă cele cereşti;
Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 5-lea:

Cu rugăciunea ta cea dumnezeieşte curgătoare ai făcut bine mirositoare pădurile din insula Pinului, şi ai strălucit ca o stea călugărească, sfinte, numind această insulă Noul Valaam, după cum Vechiul Valaam fusese numit Noul Athos, ca să luminezi astfel întregul pământ american cu lumina iubirii tale; iar călugării şi toţi oamenii din toate colţurile lui să strige cu dragoste către Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Văzând smerenia ta, părinte al nostru Gherman, toţi s-au minunat cum ai refuzat marea slujbă a preoţiei, urmând pe Sfântul Antonie de la Pecerska, întemeietorul monahismului din Rusia, precum şi el a urmat pe Sfântul Antonie cel Mare, părintele monahismului. Astfel, în adânca ta smerenie, întemeietorule al monahismului în vestul îndepărtat, tu ai dorit, după rânduiala Athosului, să fii un simplu călugăr, zicând: „Creştinul este un luptător, care se luptă să treacă printre oştile nevăzuţilor vrăjmaşi către cereasca sa casă”. Pentru aceasta noi îţi cântăm tie:
Bucură-te, că prin smerenie ai ajuns la cereasca locuinţă;
Bucură-te, că în soborul sfinţilor cuvioşi ai devenit primul stareţ din America;
Bucură-te, că esti mare călăuzitor al oştilor călugăreşti în războiul nevăzut;
Bucură-te, că ai numit locul ostenelilor tale ascetice Noul Valaam;
Bucură-te, că ai dăruit moaştele tale mănăstirii proorocite de tine;
Bucură-te, căci cu mare râvnă ai păstrat taina călugăriei;
Bucură-te, cald apărător al fraţilor adunaţi de tine;
Bucură-te, că ne-ai îmbrăcat într-o nouă dorire şi dragoste pentru veacul ce va să vină;
Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 6-lea:

Pustia nordului slăveşte ostenelile şi minunile tale şi te laudă ca pe o nouă mlădiţă a viei Bisericii din Rusia ce a înmugurit pe pământul american. Cu rugăciunile tale ai înmiresmat mlaştinile şi pădurile din Alaska, urmând pe asceţii cei din vechime, şi în linistea nopţii strigai către Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Lumina Evangheliei a luminat în învăţăturile tale: „Creştinul trebuie să trăiască întru nădejde şi bucurie, şi să nu ia aminte la deznădejdea care-l copleşeşte. Pentru aceasta e nevoie de scutul credinţei”. Primind acestea de la tine, cu bucurie strigăm:
Bucură-te, cel ce ai dat tuturor un scut de credinţă vie şi înţeleaptă;
Bucură-te, cel ce ai alungat întunericul păgânătăţii din noi;
Bucură-te, cel ce ai împrăştiat mândria şi deznădejdea prin dumnezeiască vedere;
Bucură-te, că îi ocroteşti pe toţi cei neputincioşi, ca un adevărat părinte, până în ziua de astăzi;
Bucură-te, că precum un duhovnicesc dascăl ne chemi către rai;
Bucură-te, că numindu-te „umil” ne-ai învăţat smerenia;
Bucură-te, cel ce ne-ai rănit inimile cu bucurie;
Bucură-te, cel ce ne-ai acoperit cu nădejdea ca şi cu un curcubeu;
Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 7-lea:

Dorind să lumineze un pământ păgân cu lumina cunoaşterii Sale, Domnul a rânduit să semene cu putere seminţele credinţei Ortodoxe şi ţi-a poruncit, sfinte părinte, să aperi şi să-i înveţi pe toţi adevărata credinţă. Şi ca un păstor neînfricat ne strigi: „Nu te teme turma mică; eu sunt cel ce bate clopotele Pascale! Hristos a Inviat!”. Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Minunat ai stăruit în rugăciune întru cele înalte, Cuvioase Părinte, dar nu i-ai uitat nici pe cei ce trăiau jos pe pământ. Ai avut mai ales mare grijă de orfanii fără adăpost, zidind pentru ei un adăpost şi o şcoală, unde i-ai învăţat legea Domnului. De aceea, pentru ostenelile tale primeşte de la noi laudele acestea:
Bucură-te, apărătorul săracilor şi al celor fără de tată;
Bucură-te, că ai construit o casă orfanilor şi i-ai învăţat frica Domnului;
Bucură-te, că după ce ai cultivat pământul cu mare osteneală, ai adus rod însutit;
Bucură-te, hrănitorul orfanilor cu hrană cerească şi cu hrană pământească;
Bucură-te, că ai dat tuturor să bea din apa cea vie a Evangheliei;
Bucură-te, că înmulţind un mic peste ai mulţumit pe mulţi;
Bucură-te, om al tăcerii, ce nu eşti din lumea aceasta;
Bucură-te, că i-ai învăţat pe toţi să se roage neîncetat şi să iubească pe Dumnezeu cu toată inima lor;
Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 8-lea:

O, preaslăvită minune! Domnul, Iubitorul de oameni, dorind să descopere în tine, Sfinte, un izvor de mângaiere pentru poporul Său, ţi-a dăruit darurile înainte-vederii şi al tămăduirii. Iar tu, prin faptele şi cuvintele tale pe mulţi ai adus la dragostea de Dumnezeu; pentru aceea, luminaţi de razele ostenelilor tale, oamenii au strigat către Domnul: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Ales al lui Dumnezeu ai fost, sfinte, iar oamenii cei nou luminaţi cu lumina credinţei creştine, au alergat către tine în toate nevoile şi necazurile lor. Iar tu, ca un părinte iubitor de fii, ai mijlocit pentru toţi în rugăciune, dăruind tămăduiri şi mângâind pe toţi cei ce alergau la tine pentru ajutor; pentru aceea fiii tăi duhovniceşti te slăvesc aşa:
Bucură-te, liman liniştit pentru sufletele zdruncinate de furtuni;
Bucură-te, doctorul nostru cel plin de har şi grabnic ajutător;
Bucură-te, că precum Sfântul Nil, prima biserică din insula Pinului ai închinat-o Întâmpinarii Domnului;
Bucură-te, că aprinzând tu lumânări pentru acest praznic, Domnul a dat ajutor miraculos în timpul unei ciume;
Bucură-te, cel ce-i aperi pe cei pribegi de duşmanii văzuţi şi de cei nevăzuţi;
Bucură-te, că în vremea furtunilor duhovniceşti ai fost la fel de răbdător precum „Stânca Monahului”;
Bucură-te, că te-ai numit pe tine „doctor” pentru noul tău popor;
Bucură-te, iubitorule Avva care ai văzut viitorul ca şi cum ar fi prezentul;
Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 9-lea:

Împreună vorbitor cu cetele îngereşti ai fost, fericite Părinte Gherman, şi tu însuţi ai dat mărturie despre cum îngerii erau cu tine în sălbăticie, sfinţind apele la praznicul Botezului Domnului, şi cum cu bucurie ai cântat cu ei. Auzind acestea, cei născuţi pământenii s-au minunat, strigând împreună: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Marii ritori nu pot număra minunile pe care le-ai arătat poporului, când ai liniştit valurile marii şi un foc din pădure, prin rugăciunile tale. Iar când a fost o mare revărsare de ape, prin rugăciunile tale ai oprit marea la icoana Maicii Domnului, spunând: „Apa nu va trece de acest loc”. Pentru aceasta te lăudăm aşa:
Bucură-te, că în chip minunat linişteşti apele;
Bucură-te, preaslăvit izbăvitor de focul din pădure;
Bucură-te, cel care l-ai ascultat pe Sfântul Inochentie când te-a strigat de pe mare;
Bucură-te, cel ce ai chemat în mod tainic pe Sfântul noul mucenic Tihon Patriarhul în America;
Bucură-te, cârmaci al celor ce plutesc pe mare;
Bucură-te, cel ce ce ai îmblânzit urşi sălbatici cu blândeţea ta;
Bucură-te, cel ce ai schimbat mânia oamenilor răi cu blândeţea ta;
Bucură-te, cel ce ai trimis din ceruri o mireasmă minunată celor ce te-au chemat;
Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 10-lea:

Slăvim mântuitoarea şi cinstita ta adormire, căci ai ştiut dinainte ziua şi ceasul fericitei tale înălţări de pe pământ la cer. Preaslăvită a fost şi îngroparea ta, căci, după patruzeci de zile de mare învolburată, proorocia ta despre aceasta s-a împlinit. Ucenicul tău Gherasim, simţind o mireasmă minunată şi văzând Lumina cea necreată ce te înconjură în ceasul adormirii, a cântat Domnului: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Zid nesurpat esti prin viaţa ta, părinte, pentru obştile de călugări; iar la adormirea ta ai arătat o preaslavită minune: trupul tău a stat în biserică fără să se strice, pentru multe zile. Oamenii, văzând la adormirea ta un stâlp de foc înălţându-se la cer, au strigat ţie acestea:

Bucură-te, că ne-ai încredinţat prin cinstitul tău sfârşit de sfinţenia ta;
Bucură-te, că înălţându-te la cer calea ţi-a fost arătată printr-un stâlp de foc;
Bucură-te, că ne-ai lăsat moştenire sfintele tale moaşte;
Bucură-te, că la racla moaştelor tale şchiopii se tămăduiesc şi aud glasul tău din mormânt;
Bucură-te, că vindeci neputinţele cu pământ de la mormântul tău;
Bucură-te, că ne-ai dat un izvor de apă Sfântă şi tămăduitoare;
Bucură-te, că ai venit la Stareţul Gherasim chemându-l sa trăiască pe insula Pinului;
Bucură-te, că te afli în liniştea insulei Pinului ca unul ce eşti viu în chip tainic;
Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 11-lea:

Cântări neîncetate ai înălţat către Sfânta Treime în pustia din mijlocul naturii sălbatice, Părinte Sfinte, şi ai vegheat în duh asupra obştii de sfinţi plăcuţi ai lui Dumnezeu semănaţi şi ocrotiţi de tine pe pământul american, cântând cu cetele îngereşti: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Luminător ai fost, împrăştiind lumină către viitorii monahi, împreună sfinţi ostaşi cu tine în îndepărtata Americă, ce mai înainte erau străini de adevărata Ortodoxie, sfinte Părintele nostru Gherman, apărându-ne de atacuri şi mjlocind pentru noi, ziceai: „Nu suntem zguduiţi numai de valurile mării, ci noi suferim şi călătorim prin mijlocul acestei lumi amăgitoare şi învolburate, făcându-ne drum spre casa noastră cea cerească”; pentru aceasta strigăm ţie:
Bucură-te, credincios împreună-luptător cu Ioasaf, primul ierarh al ruşilor din America;
Bucură-te, cel ce ai fost martor al râvnei până la moarte al lui Iuvenalie;
Bucură-te, că l-ai cinstit pe Petru Aleutul ca fiind un Nou Mucenic;
Bucură-te, cel ce l-ai învăţat pe ucenicul tău Serghie să fie vorbitor cu îngerii;
Bucură-te, cel ce mai înainte ai văzut arhieria Sfântului Inochenţie, ierarhul întâistătător al Rusiei;
Bucură-te, cel ce printr-o cale tainică l-ai chemat pe monahul Gherasim să reînoiasca Noul Valaam;
Bucură-te, că l-ai păzit pe preotul Adrian de închisoare în Rusia;
Bucură-te, cel ce i-ai insuflat Sfântului Ioan să lucreze la canonizarea ta;
Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 12-lea:

Văzând harul şi marea ta îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu, ne rugăm ţie, sfinte Părinte: roagă fierbinte pe Domnul să păzească Sfânta Sa Biserică de duhul acestei lumi care surpă prin necredinţa sufletele fiilor ei, întunecând bucuria vieţii dăruită de Dumnezeu pentru întemeierea cetăţii lui Dumnezeu, pentru ca ei să se înalte de pe pământ la cer, cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cântând proslăvirea ta, te fericim Sfinte, ca unul ce eşti preaputernic şi stai înaintea Scării Dumnezeiescului Urcus de pe pământ la cer. Ca unul ce ai dobândit Duhul cel Sfânt şi ai luminat pământul nostru, auzi-ne pe noi cei ce de jos, ce-ţi strigăm tie acestea:
Bucură-te, că ai dobândit rugăciunea curată prin căldura inimii;
Bucură-te, că ai fost învăluit de Sfânta lumină;
Bucură-te, că ai vărsat multe lacrimi din inimă;
Bucură-te, că ai dobândit tăcerea şi liniştea cugetului;
Bucură-te, că ţi-ai curăţit mintea pentru contemplarea tainelor cereşti;
Bucură-te, Sfântă şi străină luminare;
Bucură-te, inimă luminată de Duhul Sfânt;
Bucură-te, că ai gustat desăvârşirea şi ne chemi şi pe noi spre ea;
Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 13-lea:

O, preaslăvite Sfânt al lui Dumnezeu, Sfinte şi de Dumnezeu purtătorule Părinte Gherman, primeşte această mica rugăciune a noastră făcută întru cinstirea ta. Stând inaintea tronului Atotputernicului Dumnezeu, roagă-te neîncetat pentru noi, smeriţii tăi fii, ce am auzit glasul tau, strigând către noi: „De azi înainte, din acest ceas, din această clipă, să-L iubim pe Dumnezeu mai presus de toate şi să împlinim Sfânta Sa voie”. Aliluia!

Rugăciune:

O, preaminunate plăcut al lui Dumnezeu, Părintele nostru Gherman! Tu bine ai lucrat pe meleaguri cu natura neprielnică şi slujind lui Dumnezeu ai fost credincios în puţine lucruri, după cuvântul Domnului care spune: Peste puţine ai fost credincios, peste multe te voi pune. Şi acum ai fost pus ocrotitor ceresc, precum un înger păzitor, peste îndepărtatele pământuri apusene ale Alaskai şi Americii, şi eşti ocrotitorul tuturor creştinilor ortodocsi din pământurile nou luminate de credinţa Ortodoxă. Roagă-te cu osârdie pentru obştea monahilor, pentru toţi creştinii ortodocsi şi pentru toţi cei ce suferă şi sunt osteniţi în valea deşertăciunii lumeşti. Păstrează Biserica luptătoare de pe pământ întru puritatea Ortodoxiei, şi apără pe toţi oamenii cei binevoitori de puterile întunecate ale vrăjmaşului. Umple inimile noastre cu setea pentru dreapta credinţa şi pentru evlavie, cu duh de pace şi dragoste şi cu blândeţea şi smerenia Domnului Iisus Hristos. Dăruieşte mângâiere celor necâjiţi şi cerească hrană celor ce flămânzesc după dreptatea cea duhovnicească. Dobândind cererea noastră, fie să primim răspuns bun la ziua Înfricoşătoarei Judecăţi şi cu toţi sfinţii să cântăm de Viaţa-Dătătoarei Treimi, Tatălui celui necuprins, Adevăratului şi Unuia Născut Fiului Său şi Sfântului Duh, Mângâietorul, în vecii vecilor. Amin.

*

1

Acatistul Sfintei Marina (17 iulie)

Rugăciunile începatoare:

Slavă Tie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte! (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Condacul 1:

Frumoasă floare crescută între spinii idoleşti şi împodobită cu frumuseţi sufle­teşti, având minte cu bună înţelegere şi inima aprinsă de văpaia dragostei dum­nezeieşti, Sfântă Mare Muceniţă Marina, vorbeai mereu de Mirele tău Hristos şi de veşnica împărăţie, aşteptând cu dorire să-ţi jertfeşti viaţa şi să te uneşti cu El, pentru care îţi cântăm: Bucură-te, Sfânta Marina, Mare Muceniţă a lui Hristos!

Icosul 1:

Nascută fiind din părinţi de bun neam, dar necredincioşi, de copilă ai rămas or­fană de mamă, iar tatal tău Edesie, sluji­tor idolesc, te-a dat spre îngrijire la o fe­meie în afara cetăţii, de la care ai învăţat şi te-ai întărit în credinţa în Dumnezeu. Pentru aceasta îţi zicem aşa:
Bucură-te, floare aleasă dintre spinii idoleşti;
Bucură-te, că ai dorit Domnului să-l slujeşti;
Bucură-te, că la doisprezece ani în Hristos ai crezut;
Bucură-te, că dulceaţa învăţăturii creştine bine ai cunoscut;
Bucură-te, că pe Mirele Hristos L-ai dorit fierbinte;
Bucură-te, că ai început să urmezi ale Lui cuvinte;
Bucură-te, că nimic dintre cele pământesti nu mai cugetai;
Bucură-te, că numai de numele lui Hristos grăiai;
Bucură-te, că ai dorit viaţa şi veşnica fericire;
Bucură-te, că ai urât deşertăciunea lumii şi a ei rătăcire;
Bucură-te, că ai crezut în Cel ce a făcut cerul şi pământul;
Bucură-te, că aceasta ai mărturisit cu cuvântul;
Bucură-te, Sfânta Marina, Mare Muceniţă a lui Hristos!

Condacul al 2-lea:

Tatăl tău Edesie, auzind că ai primit credinţa cea Sfântă a creştinilor, a început să te urască şi te socotea ca pe o străină, dar tu, punându-ţi nădejdea în Dumnezeu, îl rugai pe Tatăl Ceresc să te ajute şi să te întărească pentru a-L putea mărturisi, strigându-l: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Când ai fost de cincisprezece ani, mer­gând la câmp să vezi oile tatălui tău, eparhul cetăţtii, mai marele şi crudul Olimvrie a trecut pe acolo şi, văzându-te, s-a rănit la suflet de frumuseţea ta, întrebându-te cine eşti. Iar tu plină de curaj i-ai răspuns ca eşti creştina şi mireasa lui Hristos, pen­tru care-ţi zicem aşa:
Bucură-te, că pe eparh în cale L-ai întâlnit;
Bucură-te, că pe Dumnezeu L-ai mărturisit;
Bucură-te, că eparhul s-a rănit de frumuseţea ta;
Bucură-te, că să-ţi afle numele dorea;
Bucură-te, că Marina i-ai spus că te numeşti;
Bucură-te, că pe Domnul Hristos i-ai spus că-L iubeşti;
Bucură-te, că închinării la idoli nu te-ai învoit;
Bucură-te, că sufletul cu rugăciunea ţi-ai împodobit;
Bucură-te, că eparhul auzind s-a tulbu­rat;
Bucură-te, că în cetate cu grele chinuri te-a înfricoşat;
Bucură-te, că de munci şi de cazne te bucurai;
Bucură-te, că pe tiran cu înţelepte cu­vinte îl infruntai;
Bucură-te, Sfânta Marina, Mare Muceniţă a lui Hristos!

Condacul al 3-lea:

Eparhul cetăţii, scoţându-te la judeca­tă, privea cu plăcere la frumuseţea ta şi cu glas amăgitor te îndemna să jertfeşti zeilor spre a-ţi cruţa tineretea; dar tu, fe­ricită Marina, aveai mintea la Dumnezeul cel Adevărat şi cu mare glas ai strigat: „Unul este Dumnezeu – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Dătătorul-de-viaţă căruia-l cânt: Aliluia!”

Icosul al 3-lea:

Auzind această mărturisire a ta, Sfântă Marina, Olimvrie te ademenea prin cuvin­te înşelatoare să-i fii soţie, făgăduindu-ţi din toate dulceţile lumii, dar tu cu băr­băţie l-ai defăimat, iar pe Hristos, Mirele tău, L-ai lăudat, chemandu-L în ajutor; pentru care tărie a ta te lăudăm aşa:
Bucură-te, că silnicia tiranului cu tărie ai biruit;
Bucură-te, fecioară, că la necuraţii idoli n-ai jertfit;
Bucură-te, că sufletul curat l-ai păstrat pentru cerescul tău Mire;
Bucură-te, că pentru aceasta trupul l-ai dat spre chinuire;
Bucură-te, că a te uni cu Hristos ai dorit;
Bucură-te, că pe Sfânta Treime ai măr­turisit;
Bucură-te, mireasa lui Hristos cea în credinţă tare;
Bucură-te, Sfânta Marina, cea grabnică ajutătoare;
Bucură-te, că respingându-l, păgânul te privea cu nespusă cruzime;
Bucură-te, că spre chinuire să fii dată a poruncit cu mare asprime;
Bucură-te, defăimătoarea amăgirilor lumeşti;
Bucură-te, iubitoare a frumuseţilor cereşti;
Bucură-te, Sfânta Marina, Mare Muceniţă a lui Hristos!

Condacul al 4-lea:

Fiind plin de mânie şi ură, tiranul a pă­răsit amăgita-i dragoste şi fără milă a poruncit să fii dezbracată de hainele tale şi bătuta cu vergi. Dar tu, întărită în credinţa lui Hristos, cu răbdare în rugăciune cântai: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Răbdând chinurile grele, pământul se înroşea de sângele tău. Poporul, uimit şi plin de jale, privea cum piere frumuseţea ta, dar crudul Olimvrie ţi-a înmulţit sufe­rinţa, pironindu-te pe lemn şi cu căngi sfâşiindu-ţi trupul, iar tu cu mare bărbăţie răbdai; pentru care noi îţi strigăm aşa:
Bucură-te, că neclintită ai rămas în chinuire;
Bucură-te, că lui Dumnezeu îi aduceai mulţumire;
Bucură-te, că loviturile vergilor le răb­dai;
Bucură-te, că pentru Domnul Hristos pătimeai;
Bucură-te, că puterea dumnezeiască te-a acoperit;
Bucură-te, că prin suferinţă multă te-ai sfinţit;
Bucură-te, că pământul de sângele tău s-a înroşit;
Bucură-te, că prin aceasta pe satana l-ai zdrobit;
Bucură-te, că toate cu tăria diamantu­lui le-ai răbdat;
Bucură-te, că prin calde rugăciuni sufletul ţi-ai luminat;
Bucură-te, că pentru răbdarea ta cea multă Hristos te-a încununat;
Bucură-te, Sfânta Marina, Mare Muceniţă a lui Hristos!

Condacul al 5-lea:

Ridicându-ţi privirea la cer, te gândeai la patimile de pe Cruce ale Mirelui tău şi cu dragoste şi credinţă te rugai Lui: „Vrăj­masii m-au înconjurat, Doamne, caută spre mine, roaba Ta, şi mă miluieşte, ca din toată inima să-ţi cânt: Aliluia!”

Icosul al 5-lea:

Întărită fiind în credinţa în Dumnezeu, nimic nu a putut să te despartă de dra­gostea Mirelui tău Hristos, nici sfaturile poporului, nici viclenele amăgiri, nici săl­băticia tiranilor sau asprele ameninţări, ca să slujeşti idolilor, pentru care tărie a ta, noi, minunându-ne, îţi cântăm aşa:
Bucură-te, că de Cerescul Mire nu te-ai despărţit;
Bucură-te, că în cruda chinuire, mai mult L-ai iubit;
Bucură-te, că n-ai voit să slujeşti ido­lilor spurcaţi;
Bucură-te, că nu te-ai supus păgânilor blestemaţi;
Bucură-te, că ai suferit tăieturile unel­telor de fier;
Bucură-te, că gândind la Hristos, priveai liniştită la cer;
Bucură-te, că uneltirile păgânilor le-ai biruit cu tărie;
Bucură-te, că toate le-ai suferit cu bărbăţie;
Bucură-te, că trupul tău s-a chinuit pe pământ;
Bucură-te, că sufletul strălucit a mers la Domnul cel Sfânt;
Bucură-te, de Cereasca împărăţie râvnitoare;
Bucură-te, Muceniţă în necazuri ajută­toare;
Bucură-te, Sfânta Marina, Mare Muceniţă a lui Hristos!

Condacul al 6-lea:

Văzând tiranul eparh ca nimic nu te poa­te înspăimanta, a poruncit să fii aruncată în temniţa celor osândiţi la moarte. Dar tu, Sfântă Muceniţă Marina, deşi aveai oasele goale în urma chinurilor, înălţai rugăciuni fierbinţi lui Dumnezeu, ca să te întăreas­că asupra vrăjmaşilor, cântându-l: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Stând singură în temniţa întunecoasă, diavolul, venind la tine în chip de câine, cu mare îndrăznire te înfricoşa, dar tu, cu multă bărbăţie, cu ciocanul ce l-ai găsit, în cap l-ai lovit până ce vedenia cea rea a pierit, şi rugându-te lui Dumnezeu l-ai bi­ruit, pentru care te lăudăm aşa:
Bucură-te, Muceniţă Marina, că multe răni ai răbdat;
Bucură-te, că păgânii în temniţă te-au aruncat;
Bucură-te, că satana acolo te-a ispitit;
Bucură-te, că fără teamă capul cu un ciocan i-ai zdrobit;
Bucură-te, că atunci mare cutremur s-a făcut;
Bucură-te, ca, rugându-te, satana a dis­părut;
Bucură-te, că lumina cerească s-a ară­tat;
Bucură-te, că acoperişul temniţei s-a ridicat;
Bucură-te, că Sfânta Cruce strălucea în văzduh;
Bucură-te, că Mirele tău te-a întărit prin Sfântul Duh;
Bucură-te, Sfântă Marina, ajutătoare a celor necăjiţi;
Bucură-te, Muceniţă, întăeirea celor ispitiţi;
Bucură-te, Sfânta Marina, Mare Muceniţă a lui Hristos!

Condacul al 7-lea:

Deasupra Sfintei Cruci cea plină de lumină zbura o porumbiţă albă care cu glas blând zicea: „Bucură-te, Marina, Mu­ceniţă a lui Hristos, că ai biruit pe satana, vrăjmaşul cel rău şi curând vei veni în cămara Mirelui tău”; iar tu, bucurându-te de cele vâzute şi auzite, cântai Domnului: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Duhul tău la această vedenie s-a înve­selit, iar trupul, ca prin minune, de răni s-a tămăduit dobândind frumuseţea cea din­tâi şi plină de bucurie îi mulţumeai lui Dum­nezeu, pentru care noi îţi cântăm aşa:
Bucură-te, Mucenita mult-rabdatoare;
Bucură-te, către Domnul rugătoare;
Bucură-te, că El în temniţă te-a cer­cetat;
Bucură-te, că rănile cele grele ţi-a vin­decat;
Bucură-te, că Duhul Sfânt ca o porum­biţă a venit;
Bucură-te, că pentru suferinţă Domnu­lui l-ai mulţumit;
Bucură-te, Muceniţă, în credinţă şi în nădejde întărită;
Bucură-te, fecioară curată de Domnul Hristos păzită;
Bucură-te, în ispitele noastre ajutaătoare;
Bucură-te, Sfântă Marina, a satanei zdrobitoare;
Bucură-te, că de Mirele Hristos ai fost iubită;
Bucură-te, că de Duhul Sfânt ai fost ocrotită;
Bucură-te, Sfânta Marina, Mare Muceniţă a lui Hristos!

Condacul al 8-lea:

A doua zi, fiind din nou scoasă la jude­cată, spre mirarea tuturor erai deplin să­nătoasă şi vindecată de rănile trupului, dar ei rătăciţi fiind, credeau că zeii te-au ajutat. De aceea tu i-ai înfruntat şi cu tărie ai mărturisit puterea lui Hristos cea vin­decătoare, cântând cu veselie: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Olimvrie, văzând statornicia, curajul tău şi credinţa în Dumnezeu, a poruncit să-ţi arda spatele şi coastele cu făclii aprinse, dar tu mai cu putere te rugai şi în tăcere răbdai chinurile grele, pentru care cu bărbăţie te lăudăm aşa:
Bucură-te, Sfântă Marina, cea vinde­cată de Domnul;
Bucură-te, că în suferinţă ajuti pe tot omul;
Bucură-te, că văzându-te poporul mult s-a minunat;
Bucură-te, că şi noi mijlocitoare în cer te-am câştigat;
Bucură-te, că în chinuri gândul tău era numai la Cel de Sus;
Bucură-te, Muceniţă, că pe tiran l-ai răpus;
Bucură-te, că trupul cu făclii ti-a fost ars;
Bucură-te, că mireasa lui Hristos ai rămas;
Bucură-te, că pe Dumnezeu L-ai slăvit în suferinţă;
Bucură-te, că toate chinurile te-au întărit în credinţă;
Bucură-te, că prin răbdare ai câştigat cununa;
Bucură-te, că în ceruri te veselesti întruna;
Bucură-te, Sfânta Marina, Mare Muceniţă a lui Hristos!

Condacul al 9-lea:

După ce te-a izbăvit Domnul de la ast­fel de muncire, ai strigat: „Doamne, m-ai învrednicit să merg prin foc pentru Tine, ajută-mă să trec şi prin apa Sfântului Botez”. Acestea auzind tiranul, te-a arun­cat într-un butoi cu apă, iar tu, afundându-te, în rugăciuni cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Aruncată fiind de slujitorii idoleşti în apă, te rugai Domnului Hristos ca aceas­tă afundare să-ţi fie Sfântul Botez pentru a doua naştere în viaţa veşnică şi – o, minune – cutremur mare s-a făcut, legătu­rile s-au desfăcut, slujitorii îngroziţi au fugit, iar tu te-ai mântuit, pentru care îţi cântăm aşa:
Bucură-te, Muceniţă, ca în chinuri grele ai fost cu folos;
Bucură-te, că aruncată în apa, Botez ai cerut lui Hristos;
Bucură-te, că păgânii au vrut să te ânece;
Bucură-te, că voinţa şi credinţa n-au putut să ţi le plece;
Bucură-te, că în suferinţă Domnul te-a cercetat;
Bucură-te, că frumoasa vedenie cerească ţi-a arătat;
Bucură-te, că răbdarea ţi-a fost răs­plătită;
Bucură-te, că de toţi esti preamărită;
Bucură-te, fecioară Sfântă, întărirea celor ce se nevoiesc;
Bucură-te, grabnică ajutătoare celor ce se mântuiesc;
Bucură-te, că pentru cei ce-ţi poartă numele esti ocrotitoare;
Bucură-te, că pentru cei din necazuri esti izbăvitoare;
Bucură-te, Sfânta Marina, Mare Muceniţă a lui Hristos!

Condacul al 10-lea:

Cei care erau de faţă când în apă ai fost aruncată au văzut din cer o lumină pogorându-se şi o porumbiţă albă având în cioc o coroniţă de aur pe care o atingea de creştetul tău, iar tu, bucurându-te, îi cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Vedenia cerească de mulţi a fost vă­zută, cum din cer stâlp de foc venea până la tine, având crucea raze luminoase şi po­rumbiţa cu glas lin s-a auzit zicând: „Pace tie, Marina! Mireasa lui Hristos, acum vei primi cununa muceniciei şi te vei odihni în ceruri”, pentru care noi te lăudăm aşa:
Bucură-te, că prin vedenie ai fost întărită;
Bucură-te, că de Hristos ai fost răs­platită;
Bucură-te, că în ceruri acum locuieşti;
Bucură-te, că acolo cu muceniţele te veseleşti;
Bucură-te, că din apă, vie ai ieşit bo­tezată;
Bucură-te, că în cer şi pe pământ esti lăudată;
Bucură-te, că din ceruri ne trimiţi pu­tere;
Bucură-te, că satana, când te pome­nim, pe loc piere;
Bucură-te, Muceniţă, a fecioarelor tărie;
Bucură-te, sprijinitoarea celor ce se roagă ţie;
Bucură-te, că prin tine creştinii s-au întărit;
Bucură-te, că pe Hristos Mirele tău mult L-ai iubit;
Bucură-te, Sfânta Marina, Mare Muceniţă a lui Hristos!

Condacul al 11-lea:

Poporul venit la privelişte s-a cutremu­rat de puterea dumnezeiască, cum din munci ai fost scăpată, iar marele tiran Olimvrie, temându-se de întoarcerea lor spre Dumnezeul cel adevărat, a poruncit să fie ucişi toţi cei care îl mărturisesc pe Hristos şi-l cânta Lui: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

După suferirea muncilor, întărită fiind în credinţa creştină, te-au scos afară din cetate şi a poruncit tiranul să fii ucisa cu sabia. Atunci toţi s-au înspăimântat, pământul s-a cutremurat, călăului din mână sabia i-a căzut, iar tu plină de curaj aştep­tai împlinirea poruncii de a-ţi jertfi viaţa, pentru care îţi cântăm aşa:
Bucură-te, Sfântă Marina, că de sabie ai fost tăiată;
Bucură-te, că de Hristos la cer ai fost luată;
Bucură-te, că la moartea ta pământul s-a cutremurat;
Bucură-te, că pe satana l-ai ruşinat;
Bucură-te, că prin răbdarea ta cea multă capul i-ai zdrobit;
Bucură-te, că pentru Hristos mult ai pătimit;
Bucură-te, de vrăjmaşi risipitoare;
Bucură-te, de cereşti daruri împărţitoare;
Bucură-te, că acum cu îngerii în ceruri petreci;
Bucură-te, că te veseleşti cu Mirele ceresc pe veci;
Bucufa-te, a noastră ocrotitoare în nevoi;
Bucură-te, rugătoare la Dumnezeu pentru noi;
Bucură-te, Sfânta Marina, Mare Muceniţă a lui Hristos!

Condacul al 12-lea:

Sfântă Muceniţă Marina, prin munci grele şi chinuri mari, frumoasă ca aurul cel curăţit de şapte ori în foc, ai trecut ho­tarul cel îngust al vieţii tale, ajungând la Mirele cel fără de moarte, de la care ai primit cununa biruinţei, bucurându-te în cămara cea cerească, împreună cu fecioa­rele cele înţelepte cântându-l Lui: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Paharul cel amar al patimilor l-ai băut, Sfântă Marina, săvârşindu-ţi viaţa prin mucenice, pentru care sufletul tău a in­trat în dulceaţa Raiului, iar trupul tău cel mucenicesc împrăştie în jur mirosul cel minunat, veselind pe toţi creştinii. Şi acum trimite nouă, celor ce prăznuim pomenirea ta, daruri şi ajutor din ceruri ca să-ţi cântăm cu dragoste aşa:
Bucură-te, Muceniţă Marina, a Raiului moştenitoare;
Bucură-te, că în veci eşti luminată de Cerescul Soare;
Bucură-te, preafrumoasă mireasă a lui Hristos;
Bucură-te, că bisericilor le dai mult folos;
Bucură-te, turturea dulce glăsuitoare;
Bucură-te, a Sfintei Treimi mărturisi­toare;
Bucura-te şi te roagă pentru noi, cei oropsiţi;
Bucura-te şi ne ajută pe noi, cei ispitiţi;
Bucură-te, Muceniţă răbdătoare pentru credinţă;
Bucură-te, că esti stâlp şi pildă celor din suferinţă;
Bucură-te, că Sfânta ta icoană o să­rutăm;
Bucură-te, că praznuirea ta cu bucurie o lăudăm;
Bucură-te, Sfânta Marina, Mare Muceniţă a lui Hristos!

Condacul al 13-lea: (acest condac se zice de trei ori)

O, Sfânta Mare Muceniţă a lui Hristos Marina, cea care pentru Hristos viaţa ţi-ai jertfit şi adevărata credinţă ai mărturisit, în ceruri acum te veseleşti laudă adu­când Sfintei Treimi împreună cu cetele mucenicilor. Roagă-te pentru noi Mirelui tău să ne întărească în credinţă, de ispite să ne păzească, de vrăjmaşi să ne mân­tuiască, de foc, de apă şi de necazuri să scăpăm, ca pe Dumnezeu, prin tine, să-L lăudăm cântându-l: Aliluia!

Apoi se zice iarasi Icosul 1:

Nascută fiind din părinţi de bun neam, dar necredincioşi, de copilă ai rămas or­fană de mamă, iar tatal tău Edesie, sluji­tor idolesc, te-a dat spre îngrijire la o fe­meie în afara cetăţii, de la care ai învăţat şi te-ai întărit în credinţa în Dumnezeu. Pentru aceasta îţi zicem aşa:
Bucură-te, floare aleasă dintre spinii idoleşti;
Bucură-te, că ai dorit Domnului să-l slujeşti;
Bucură-te, că la doisprezece ani în Hristos ai crezut;
Bucură-te, că dulceaţa învăţăturii creştine bine ai cunoscut;
Bucură-te, că pe Mirele Hristos L-ai dorit fierbinte;
Bucură-te, că ai început să urmezi ale Lui cuvinte;
Bucură-te, că nimic dintre cele pământesti nu mai cugetai;
Bucură-te, că numai de numele lui Hristos grăiai;
Bucură-te, că ai dorit viaţa şi veşnica fericire;
Bucură-te, că ai urât deşertăciunea lumii şi a ei rătăcire;
Bucură-te, că ai crezut în Cel ce a făcut cerul şi pământul;
Bucură-te, că aceasta ai mărturisit cu cuvântul;
Bucură-te, Sfânta Marina, Mare Muceniţă a lui Hristos!

şi Condacul 1:

Frumoasă floare crescută între spinii idoleşti şi împodobită cu frumuseţi sufle­teşti, având minte cu bună înţelegere şi inima aprinsă de văpaia dragostei dum­nezeieşti, Sfântă Mare Muceniţă Marina, vorbeai mereu de Mirele tău Hristos şi de veşnica împărăţie, aşteptând cu dorire să-ţi jertfeşti viaţa şi să te uneşti cu El, pentru care îţi cântăm: Bucură-te, Sfânta Marina, Mare Muceniţă a lui Hristos!

*

1

Acatistul Sfântului Emilian de la Dorostorum (18 iulie)

Condacul 1:

Ca pe o podoabă a mucenicilor şi apărător fierbinte al dreptei credinţe, te lăudam pe tine, Sfinte Mucenice Emilian, biruitorul înşelăciunii idoleşti. Iar tu, ca cel ce esti mijlocitorul nostru către Dumnezeu, de înşelăciunea vrăjmaşului ne izbăveşte pe noi, care-ţi cântăm: Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaş al lui Hristos!

Icosul 1:

Credinţa cea de viaţă dătătoare, Mucenice Emilian, primind-o de la părinţii tăi cei de bun neam, luminat de harul lui Hristos, ai trăit pe pământ în fapte bune, pentru că tinereţea ta să o aduci prinos de bună mireasmă lui Dumnezeu. Pentru aceasta, vrednicule de laudă, îţi aducem cântarea aceasta:
Bucură-te, floare rară, răsădită în cetatea Durostorum;
Bucură-te, că din părinţi binecredincioşi ai odrăslit;
Bucură-te, înger pământesc, luminat de harul lui Dumnezeu;
Bucură-te, prunc nevinovat, care ai crescut sub adumbrirea Duhului Sfânt;
Bucură-te, că te-ai hrănit cu învăţătura lui Hristos;
Bucură-te, cel ce Soarele dreptăţii te-a luminat;
Bucură-te, că dreapta credinţă ti-a fost far călăuzitor;
Bucură-te, că din tinerete ai avut nădejde tare către Dumnezeu;
Bucură-te, că de dragostea Lui nu te-ai despărţit;
Bucură-te, cântare suavă a iubirii treimice;
Bucură-te, că din dulceaţa Scripturilor te-ai hrănit;
Bucură-te, că de cele lumeşti nu ţi-ai lipit inima;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaş al lui Hristos!

Condacul al 2-lea:

Viaţa ta, plăcută lui Dumnezeu, mărite Emilian, a fost în vremea nelegiuitului împărat Iulian, prigonitorul creştinilor. Însă, nici prigonirile, nici ameninţările dezlănţuite de acesta, nu te-au despărţit de dragostea lui Hristos, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, Căruia neîncetat I-ai cântat: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Plin de Duh Sfânt şi întărit de dragostea lui Hristos, ai înfruntat marea prigonire a împăratului apostat si, vădind înşelăciunea idolească, ai început să propovăduieşti celor din cetatea Durostorum să nu se lepede de dreapta credinţă. De aceea, te lăudăm zicand:
Bucură-te, ostaş plin de credinţă dreaptă şi statornică;
Bucură-te, viteaz luptător pentru apărarea creştinilor;
Bucură-te, sabie care tai înşelăciunea idolească;
Bucură-te, scut de apărare împotriva duşmanilor nevăzuţi şi văzuţi;
Bucură-te, pavăza celor aflaţi în primejdii şi necazuri;
Bucură-te, piatră tăiată din piatra Hristos;
Bucură-te, bună mlădiţă ieşită din viţa Hristos;
Bucură-te, cel care te-ai arătat plin de har dumnezeiesc;
Bucură-te, următorul Sfântului Dasius – martirul din cetatea ta;
Bucură-te, luceafăr răsărit în vremea prigonirilor;
Bucură-te, că te-ai lepădat de slujirea împăratului pământesc;
Bucură-te, că ţi-ai ales ca împărat pe Împăratul cel veşnic;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaş al lui Hristos!

Condacul al 3-lea:

Ca şi Irod, omorâtorul pruncilor din Betleem, tot asa şi ighemonul Capitolinus a ucis pe pruncii născuţi din apă şi din Duh, în cetatea Durostorum. Dar tu, vrednicule ostaş al lui Hristos, văzând fărădelegea lui, te-ai rugat pentru aşezarea sufletelor nevinovate în ceata mucenicilor si, dând slavă lui Dumnezeu, cântai neîncetat: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Dacă ai văzut asuprirea şi suferinţa creştinilor din cetatea părinţilor tăi, ca un neînfricat ostaş al lui Hristos te-ai împotrivit cu multă bărbăţie celor ce sileau pe creştini să jertfească zeilor, mustrând cu tărie nelegiuirea lor. Pentru aceea, cu bucurie îţi aducem aceste laude:
Bucură-te, că nu te-ai supus poruncii împărăteşti;
Bucură-te, că nu te-ai alăturat închinătorilor idoleşti;
Bucură-te, că prigonitorii nu te-au înduplecat să jertfesti zeilor;
Bucură-te, că ospăţul lui Hristos ai dorit;
Bucură-te, că ţi-ai aprins inima pentru Hristos;
Bucură-te, că veselia cea trecătoare nu ţi-a schimbat sufletul plin de Duhul Sfânt;
Bucură-te, că răbdarea mucenicilor te-a întărit;
Bucură-te, că aceasta te-a făcut să ai îndrăzneala a intra în capistea idolilor;
Bucură-te, că ai sfărâma idolii cei nesimţitori;
Bucură-te, că Hristos ţi-a dat tărie şi îndrăzneală;
Bucură-te, putere din puterea lui Hristos;
Bucură-te, lumină aprinsă din lumina Duhului;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaş al lui Hristos!

Condacul al 4-lea:

Auzind Capitolinus vestea distrugerii altarelor păgâneşti, s-a tulburat şi cu mare mânie a strigat: „În grabă căutaţi pe Emilian şi aflându-l, să mi-l aduceţi ca să-l pierd”. Dar tu, Sfinte, unit fiind în cuget cu Hristos-Dumnezeu, nu te-ai înspăimântat de ameninţările lui, căci neîncetat cântai: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Poruncilor împăratului nu te-ai supus, Sfinte Emilian, căci Hristos te-a întrărmat cu chemare Sfântă la pătimire pentru El. Drept aceea, ai pornit spre ajutorul şi îmbărbătarea creştinilor prigoniţi, mărturisind cu tărie că şi tu, asemenea lor, nu te supui poruncilor păgâneşti. Pentru aceea, primeşte în dar cântarea noastră, Sfinte:
Bucură-te, urmaş al lui Hristos şi credincioasă slugă;
Bucură-te, că Mântuitorul te-a chemat la pătimire pentru El;
Bucură-te, ascultător al glasului dumnezeiesc;
Bucură-te, că nesuferind nedreptatea, de bună voie te-ai predat celor fărădelege;
Bucură-te, că pe mulţi ai întărit în credinţa cea adevărată;
Bucură-te, vrednic luptător pentru Hristos;
Bucură-te, că viaţa întru nimic nu ţi-ai crutat;
Bucură-te, că în faţa scaunului de judecată, luminos te-ai arătat;
Bucură-te, viteaz ostaş, care ai biruit păgânătatea;
Bucură-te, că în inima ta a încăput Hristos Cel neîncăput;
Bucură-te, că Acesta te-a întărit să poţi pătimi pentru El;
Bucură-te, candelă nestinsă în biserica lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaş al lui Hristos!

Condacul al 5-lea:

Vederile minţii avându-le curăţite, ai ales a pătimi pentru Hristos, dorind a te jertfi pentru El, a învia împreună cu El, cântând neîncetat cântarea îngerească: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Dintru înălţime putere primind, cu îndrăzneală ai stat în faţa lui Capitolinus, vorbindu-i de Hristos, încât acesta s-a mirat de înţelepciunea ta. Auzind aceasta, cetele sfinţilor în cer s-au bucurat, iar noi, pe pământ, te lăudăm, zicând:
Bucură-te, stea luminată de Soarele Hristos;
Bucură-te, cel ce ai alergat către chinuri, rănit fiind de dragostea Stăpânului;
Bucură-te, că de frumuseţea trupului nu te-ai îngrijit;
Bucură-te, că frumuseţea cea dumnezeiască ai dorit;
Bucură-te, că înşelăciunea idolească ai alungat;
Bucură-te, cel ce ai revărsat lumina din lumina lui Hristos în sufletele credincioşilor;
Bucură-te, cel ce aduci bucurie celor ce te iubesc;
Bucură-te, că necredincioşii, văzându-te luminat de înţelepciunea lui Hristos, s-au cutremurat;
Bucură-te, cel ce ai îndepărtat rătăcirea păgânească;
Bucură-te, răbdătorule de chinuri şi apărătorul dreptei credinţe;
Bucură-te, vas ales al Preasfintei Treimi;
Bucură-te, că în ceruri, răsplată ţi s-a pregătit;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaş al lui Hristos!

Condacul al 6-lea:

Supus din nou întrebărilor păgânului judecător, tu, Mucenice Emilian, te-ai arătat neclintit în credinţa întru Hristos. Ai nesocotit bătăile ce ţi-au zdrobit trupul pentru că ai stat ca un adevărat ostaş, mărturisind adevărul şi cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Neclintit fiind şi stând tare pe piatra credinţei, te-ai arătat puternic, Sfinte Mucenice, urmând îndemnurilor învăţătorului tău, Cel ce a mântuit lumea de înşelaciunea vrăjmaşului. Pentru aceasta, cu dragoste îţi cântăm:
Bucură-te, mult pătimitorule pentru Hristos;
Bucură-te, pildă bună credincioşilor dreptmăritori;
Bucură-te, slujitor al adevărului şi om al dreptăţii;
Bucură-te, ancoră tare şi nemişcată a dreptei credinţe;
Bucură-te, purtătorule de Hristos şi mireasma Duhului;
Bucură-te, înger în trup şi reazem al Bisericii;
Bucură-te, suflet înmiresmat de mirul patimirilor;
Bucură-te, îndelung răbdătorule şi statornic în adevăr;
Bucură-te, biruitor al înşelăciunii diavoleşti;
Bucură-te, propovăduitor al Adevărului;
Bucură-te, bun chivernisitor al tainelor dumnezeieşti;
Bucură-te, solia noastră către Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaş al lui Hristos!

Condacul al 7-lea:

Foc pentru credinţă având în sufletul tau, fericite Mucenice Emilian, pentru dragostea Celui dorit de tine, întru nimic ai socotit chinurile, întărit de dorul Lui şi vesel ai înfruntat toate, rugându-te pentru prigonitorii tăi, iar lui Dumnezeu aduceai laudă: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Nici bătăile, nici ademenirile împăratului, nici sabia ighemonului nu te-au înspăimântat, nici te-au despărţit de Hristos, căci tu, Sfinte Emilian, răcorindu-te din Izvorul vieţii, te-ai întărit. Pentru aceasta, uimindu-ne, îţi cântăm:
Bucură-te, potir al dragostei şi cupă a răbdării;
Bucură-te, sfetnic luminos şi candelă veşnic aprinsă;
Bucură-te, tânăr plin de râvnă dumnezeiască;
Bucură-te, glas auzit de Hristos în ceruri;
Bucură-te, faţă de înger luminată de Duhul Sfânt;
Bucură-te, jertfă plăcută lui Dumnezeu;
Bucură-te, piatră la temelia Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, stâlp neclintit al creştinătăţii;
Bucură-te, rob al lui Hristos şi prieten al îngerilor;
Bucură-te, martir prealăudat din ceata mucenicilor;
Bucură-te, sâmânţă bună aruncată în pământ românesc;
Bucură-te, floare rară, deschisă în nădejdea învierii;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaş al lui Hristos!

Condacul al 8-lea:

După îndelungi prigoniri şi chinuri cumplite, ţi-ai dat sufletul în mâinile lui Hristos, strigând ca şi Sfântul Arhidiacon Ştefan, întâiul mucenic: „Doamne, Iisuse Hristoase, primeşte duhul meu”. Şi astfel, sufletul tău, Sfinte Emilian, a fost aşezat în ceata martirilor, cântând neîncetat Preasfintei Treimi, cântarea: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Dacă ai trecut prin jertfă, din moarte la viaţă, adică în timpul lui Dumnezeu, Sfinte Mucenice Emilian, nu ai părăsit nicicum pe cei ce se luptă încă cu necazurile şi primejdiile din lumea aceasta, ci mijloceşti la Preamilostivul Dumnezeu pentru cei ce-ţi cântă unele ca acestea:
Bucură-te, Sfinte Emilian, mucenic preamărit al lui Hristos;
Bucură-te, împreună-vorbitorule cu îngerii;
Bucură-te, fiu al cetăţii Durostorum şi protoPărinte al martirilor români;
Bucură-te, lauda Dobrogei şi bucuria tuturor românilor;
Bucură-te, mucenic cinstit în toate provinciile româneşti;
Bucură-te, rugător fierbinte pentru toţi cei ce te cinstesc cu dragoste;
Bucură-te, purtătorule de cunună cerească;
Bucură-te, preaînţelepte, cel ce ai semănat sâmânţă bună în ţarina ta;
Bucură-te, vrednicule de laudă şi bucuria credincioşilor;
Bucură-te, turn al creştinătăţii şi stâlp al Bisericii;
Bucură-te, apărător al dreptei credinţe;
Bucură-te, îndrăznirea noastră către Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaş al lui Hristos!

Condacul al 9-lea:

În Împărăţia cerurilor intrând, Sfinte Mucenice Emilian, te îndulceşti de răsplata vesnicelor bunătăţi ale Stăpânului tuturor, Hristos Dumnezeu, pentru Care ai pătimit; iară acolo, mărite mărturisitorule, nu încetezi a-I mulţumi, cântând împreună cu îngerii: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Mărgăritar de multpreţ al pământului Dobrogei te-ai arătat, Sfinte Emilian, mucenice al lui Hristos; căci trupul tău, îngropat în pământul strămoşilor noştri, sâmânţă dătătoare de rod duhovnicesc s-a arătat urmaşilor tăi, iar sângele tău a rodit credinţa şi demnitatea noastră, a celor ce cântăm, după cuviinţă pomenirea ta, zicând:
Bucură-te, urmaş al apostolilor şi propovăduitor al Adevărului;
Bucură-te, sâmânţă dumnezeiască semanată în pământ străbun;
Bucură-te, cel ce ai întregit ceata martirilor dobrogeni;
Bucură-te, comoară în pământ ascunsă în aşteptarea căutătorilor;
Bucură-te, cărare care duci la ceruri pe cei cucernici;
Bucură-te, izvor din care se adapă bunii credincioşi;
Bucură-te, rază de soare pentru poporul cel binecredincios;
Bucură-te, liman duhovnicesc în care se odihnesc credincioşii;
Bucură-te, cădelniţă de aur care porţi focul cel dumnezeiesc;
Bucură-te, făclie călăuzitoare în noaptea ispitelor;
Bucură-te, cărbune aprins din dragostea lui Hristos;
Bucură-te, luceafăr răsărit în zorii creştinismului românesc;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaş al lui Hristos!

Condacul al 10-lea:

Cu ce cântări de laudă vom încununa pe Mucenicul Emilian, căci acesta ca un bun atlet al lui Hristos, pe pământ a biruit uneltirile lui Veliar, iar în ceruri, vede pururea faţa cea prealuminată a Stăpânului tuturor, Căruia îi cântă neîncetat: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Având îndrazneală către Dumnezeu pe Care l-ai iubit, Sfinte Mucenice, nu înceta a te ruga pentru cei ce cinstesc cu dragoste pomenirea ta şi-ţi cântă cu evlavie, din inimă curată, unele ca acestea:
Bucură-te, prieten al lui Dumnezeu şi frate al nostru;
Bucură-te, că Hristos s-a împlinit întru tine;
Bucură-te, sălaş al Duhului Sfânt;
Bucură-te, că înaintezi mereu către adâncimile Preasfintei Treimi;
Bucură-te, cel ce stai în ceata mucenicilor, slăvind pe Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce desluşeşti tainele cele ascunse;
Bucură-te, rugător fierbinte şi sprijin sufletelor asuprite;
Bucură-te, bucuria îngerilor şi slava mucenicilor;
Bucură-te, dătător de bunătăţi duhovniceşti credincioşilor;
Bucură-te, suflet încărcat de roadele Duhului Sfânt;
Bucură-te, jertfă vie cu bună mireasmă plăcută lui Dumnezeu;
Bucură-te, celor sinceri şi smeriţi, bucurie şi grabnic ajutor;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaş al lui Hristos!

Condacul al 11-lea:

Darul cel dat tie de la Dumnezeu, ca răsplată pentru nevoinţele tale, mărite Mucenice Emilian, cine poate să-l spună, cu adevărat? Căci te-ai învrednicit a face minuni şi faceri de bine celor ce se roagă ţie cu credinţă; pentru aceea, săvârşind cu dragoste Sfântă pomenirea ta, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Lăudăm nevoinţele tale, Sfinte Mucenice Emilian, şi, cinstind sfintele tale moaşte, slăvim pe Dumnezeu, Cel ce te-a preamărit şi te-a dăruit poporului nostru spre a-l feri de tot felul de ispite şi necazuri, pentru care cântăm:
Bucură-te, răbdătorule în chinuri, întărirea celor slabi în credinţă;
Bucură-te, izbăvitorule de întristare şi dătătorule de bucurie;
Bucură-te, îndulcirea celor ce aleargă la tine;
Bucură-te, purtătorule de balsamul tămăduirilor;
Bucură-te, alinarea celor suferinzi şi părăsiţi;
Bucură-te, biruitorul nedreptăţilor şi pacea celor oropsiţi;
Bucură-te, ocrotitorul văduvelor şi al orfanilor;
Bucură-te, luminarea pruncilor şi înţelepciunea tinerilor;
Bucură-te, începătura mucenicilor şi bucuria cuvioşilor;
Bucură-te, sprijinitorul bătrânilor şi miluitorul săracilor;
Bucură-te, risipitorul furtunilor şi aducător de roadă pământului;
Bucură-te, turnul biruinţei şi usa mântuirii;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaş al lui Hristos!

Condacul al 12-lea:

Har dumnezeiesc cere nouă, Sfinte, de la Dumnezeu, ca să putem lupta împotriva vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi. Întinde nouă mână de ajutor şi împacă viaţa noastră ca să nu pierim în iureşul ispitelor, ci, bucurându-ne, să cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Ca pe o podoabă de mult preţ te are Biserica noastră dreptmăritoare, pe tine, Mucenice Emilian; căci de veacuri se cinsteşte numele tău în tot pământul românesc. De aceea, îţi aducem mulţumire pentru binefacerile pe care le reverşi peste noi, cei ce-ţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, sfinte, de veacuri cinstit în tot pământul românesc;
Bucură-te, că sfintele tale moaşte la Silistra s-au descoperit;
Bucură-te, întâiule între martirii dobrogeni;
Bucură-te, că esti binecuvântare pentru neamul românesc;
Bucură-te, că în toată ţara ţi s-au înălţat locaşuri sfinte;
Bucură-te, rugător fierbinte pentru cei ce cinstesc numele tău;
Bucură-te, grabnic folositor celor ce aleargă la tine cu credinţă;
Bucură-te, potirul binecuvântarii şi mijlocitorul harului;
Bucură-te, făclie luminoasă şi rază cerească;
Bucură-te, cel ce torni în inimi har dumnezeiesc;
Bucură-te, nădejdea mântuirii noastre;
Bucură-te, sprijinitorul nostru în ziua Judecăţii;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaş al lui Hristos!

Condacul al 13-lea:

O, mult pătimitorule ostaş al lui Hristos, Sfinte Mucenice Emilian, cel ce te-ai învrednicit de la Hristos de mari daruri cereşti, primeşte rugăciunea noastră, a păcătoşilor, şi fii mijlocitor pentru noi către Înduratul Dumnezeu să ne izbăvească de focul cel veşnic, iertându-ne păcatele, ca împreună cu tine să-I cântăm: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zic iarăşi Icosul 1

Credinţa cea de viaţă dătătoare, Mucenice Emilian, primind-o de la părinţii tăi cei de bun neam, luminat de harul lui Hristos, ai trăit pe pământ în fapte bune, pentru că tinereţea ta să o aduci prinos de bună mireasmă lui Dumnezeu. Pentru aceasta, vrednicule de laudă, îţi aducem cântarea aceasta:
Bucură-te, floare rară, răsădită în cetatea Durostorum;
Bucură-te, că din părinţi binecredincioşi ai odrăslit;
Bucură-te, înger pământesc, luminat de harul lui Dumnezeu;
Bucură-te, prunc nevinovat, care ai crescut sub adumbrirea Duhului Sfânt;
Bucură-te, că te-ai hrănit cu învăţătura lui Hristos;
Bucură-te, cel ce Soarele dreptăţii te-a luminat;
Bucură-te, că dreapta credinţă ti-a fost far călăuzitor;
Bucură-te, că din tinerete ai avut nădejde tare către Dumnezeu;
Bucură-te, că de dragostea Lui nu te-ai despărţit;
Bucură-te, cântare suavă a iubirii treimice;
Bucură-te, că din dulceaţa Scripturilor te-ai hrănit;
Bucură-te, că de cele lumeşti nu ţi-ai lipit inima;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaş al lui Hristos!

şi Condacul 1:

Ca pe o podoabă a mucenicilor şi apărător fierbinte al dreptei credinţe, te lăudam pe tine, Sfinte Mucenice Emilian, biruitorul înşelăciunii idoleşti. Iar tu, ca cel ce esti mijlocitorul nostru către Dumnezeu, de înşelăciunea vrăjmaşului ne izbăveşte pe noi, care-ţi cântăm: Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaş al lui Hristos!

Rugăciune:

Prealăudate mucenice al lui Hristos, Sfinte Emilian, care ai sfărâmat altarele idolilor şi te-ai adus jertfă bineplăcută lui Dumnezeu, auzi-ne pe noi, cei ce cădem înaintea icoanei tale şi cu umilinţă te rugam: fii mijlocitor nouă către Stăpânul şi Mântuitorul lumii, ca unul care ai dobândit îndrăznire către Dumnezeu. Cel ce ai risipit idolii templului, alungă idolii necredinţei care s-au înălţat în sufletele noastre si, prin rugăciunile tale către PreaSfânta Născătoarea de Dumnezeu, zdrobeşte păcatul sub picioarele noastre, ca să punem hotar vieţii noastre întinate. Stea luminoasă pe cerul Bisericii, alungă întunericul neîncrederii dintre noi şi umple mintea noastră de cunoştinţa cea adevărată din înţelepciunea cea dată ţie. Candelă care arzi veşnic de dragostea lui Hristos, aprinde-ne şi pe noi cu evlavie şi iubire. Dă-ne răbdarea ta, Sfinte, virtute cu care ai biruit privind la Cel a Cărui suferinţă a depăşit orice suferinţă şi a Cărui slavă strălucitoare a depăşit orice slavă. Dă-ne curajul şi voinţa ta; credinţa şi iubirea ta către Dumnezeu. Învaţă-ne umilinţa cu care ai părăsit toate bucuriile şi bogăţiile pământesti, iar pacea cu care ai stat în fata guvernatorului, fă să strălucească şi în noi podoaba frumuseţii inimii tale curate. Tu, care umpli de lumină pe cei credincioşi, pune în noi, cu rugăciunile tale, temelia statorniciei şi a sfinţeniei, Moştenitorule al nemuririi, roagă-te să fim şi noi împreună cu tine moştenitori. Tu, care te desfătezi cu cetele tuturor sfinţilor şi faci fii ai luminii pe cei ce se roagă tie şi te prăznuiesc, roagă-te să ajungem la Soarele dreptăţii şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care străluceşte peste toţi cei pecetluiţi cu Sângele Său. Căruia I se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, în vecii vecilor. Amin!

*

1

Acatistul Sfintei Cuvioase Macrina, sora Sf. Vasile cel Mare (19 iulie)

După obişnuitul început se zice:

Condacul 1:

Ţie, celei alese de Dumnezeu din neamul drepţilor spre a plini cununa cea împodobită a sfinţeniei noi cei ce suntem în necazuri şi întristări în lumea aceasta şi cerem şi aşteptăm mila lui Dumnezeu revărsată asupra noastră prin sfintele tale rugăciuni şi mijlociri îţi aducem cântări de mulţumire şi de laudă strigând aşa: Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!

Icosul 1:

Cetelor îngereşti plăcută le-a fost vieţuirea ta aici pe pământ Maică Preacuvioasă că în trup omenesc fiind ai vieţuit ca un înger biruind prin înfrânare patimile şi poftele trupului intrând astfel curată şi neprihănită în patria cea cerească pentru care te lăudăm zicând:
Bucură-te, a maicii tale pârgă cu multă rodire;
Bucură-te, tărie bărbătească în femeiască fire;
Bucură-te, înger ceresc în trup pământesc;
Bucură-te, că ţi-ai răstignit patimile trupului firesc;
Bucură-te, flacără aprinsă a dragostei vii pentru Domnul;
Bucură-te, că balaurul cu arma Sfintei Cruci l-ai răzbit;
Bucură-te, că prin puterea credinţei şi frică de moarte ai biruit;
Bucură-te, că ne luminezi mintea cu gândul cel bun;
Bucură-te, că prin pilda vieţii tale învăţătură Sfântă ne dai;
Bucură-te, că ai pătruns adâncul tainelor învăţăturii şi trăirii creştine;
Bucură-te, către Domnul tămâie binemirositoare de neîncetată rugăciune;
Bucură-te, cădelniţă plină de untdelemnul înţelepciunii, veşnic aprinsă;
Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!

Condacul al 2-lea:

Iubind tu pe Hristos-Cuvântul lui Dumnezeu, ai ales cuvintele cântărilor de psalmi ca însoţitoare nedespărţite în tot ceasul. Pentru aceasta te rugăm întăreşte-ne şi pe noi să împletim cuvinte de laudă din roada faptelor bune pe care să le aducem prinos Domnului, cântând împreună cu tine: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Spic însutit roditor te-ai arătat a fi, răsărind din ţarina cea binecuvântată a strămoşilor tăi; si, cu înţelepciunea cea cerească fiind dăruită de Dumnezeu, ai ales viaţa cea curată aici pe pământ, pregătind pe cea veşnică prin neîncetate rugăciuni şi nevoinţe, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, mugur prea frumos, din vlăstarul dreptei credinţe ivit;
Bucură-te, că din rădăcină binecuvântată ai răsărit;
Bucură-te, că te-ai adăpat cu apele dulci ale Sfintei Scripturi ca un pământ însetoşat;
Bucură-te, că din leagăn cu laptele dreptei credinţe buna ta maică te-a alăptat;
Bucură-te, că vârsta prunciei ţi-a fost încununată cu desăvarşită înţelepciune;
Bucură-te, blândă mieluşea, că jugul lui Hristos cu bucurie ai luat;
Bucură-te, ceea ce cu bună cunoştinţă te-ai înveşmântat;
Bucură-te, că ai fost împodobită cu frumuseţea chipului;
Bucură-te, că ai căştigat curăţia duhului;
Bucură-te, că ai ales dragostea Mirelui Ceresc;
Bucură-te, că pentru mântuirea noastră rugăciunile tale fierbinte la Domnul mijlocesc;
Bucură-te, că însuşi Hristos te-a hărăzit sa-l fii Mireasă;
Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!

Condacul al 3-lea:

Încă inainte de naşterea ta un înger i-a vestit de trei ori maicii tale Emilia că Tecla te vei chema, proorocind prin aceasta că luptele şi ostenelile tale vor fi asemenea cu ale celei dintâi dintre muceniţe, dar ai primit numele bunicii tale Macrina, ca în vremea prigonirilor să mărturiseşti pe Hristos asemenea ei, cântând neîincetat: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Fecioarelor celor înţelepte asemănându-te, ai păstrat aprinsă candela sufletului tău, ai împodobit-o cu lumina virtuţilor şi ai adăpat-o cu untdelemnul dragostei de Dumnezeu, gata fiind a intra în Cămara de nuntă a Cerescului Mire, Căruia roagă-te acum să ne dăruiască iertarea păcatelor şi mila în ziua judecăţii, nouă celor ce-ţi cântăm aşa:
Bucură-te, către Hristos neîncetat înălţată dulce cântare;
Bucură-te, inimă împodobită cu dumnezeiască cugetare;
Bucură-te, că ai păstrat vie în tine suflarea Duhului Sfânt şi ai făcut-o mult roditoare;
Bucură-te, că te-ai arătat în toate cumpătată;
Bucură-te, că alături de maica ta ai vieţuit până la sfârşitul vieţii ei pământeşti;
Bucură-te, că aţi ajuns împreună la mari măsuri duhovniceşti;
Bucură-te, că asemenea strămoşilor tăi ai lepădat averile cele pământeşti;
Bucură-te, că astfel făcând le-ai dobândit pe cele cereşti;
Bucură-te, că de toate lepădându-te, casa în sihăstrie ţi-ai transformat;
Bucură-te, albină de miere adunătoare care de osteneli trupul nu ţi-ai cruţat;
Bucură-te, că adesea cu ochiul minţii pe Cerescul Mire L-ai contemplat;
Bucură-te, că împreună cu cetele fecioarelor înţelepte te afli acum în desfătare cerească;
Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!

Condacul al 4-lea:

Bunătăţile cereşti pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, acum ni le-ai câştigat şi te veseleşti în ceruri de vederea frumuseţii celei negrăite a dumnezeirii, sorbind dulceaţa Mirelui împreună cu cetele cuvioşilor şi drepţilor, alături de care roagă-te pentru noi, ca să fim izbăviţi de dureri şi de necazuri, ca să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Râvnă fără de margini având spre dobândirea virtuţilor celor sfinte nu ai contenit ostenelile, întărindu-te în aspre nevoinţe spre a supune trupul duhului, a te înstrăina de deşertăciunile lumeşti şi a plini prin contemplaţie sfinţenia. Astfel văzând vieţuirea ta îndrăznim a te lăudă cu aceste cântări:
Bucură-te, că vas ales de înţelepciune cerească te-ai arătat;
Bucură-te, că în înfrânare te-ai desfătat;
Bucură-te, că în smerenie te-ai slăvit;
Bucură-te, că prin neagoniseală te-ai îmbogăţit;
Bucură-te, către Domnul rugătoare fierbinte;
Bucură-te, tărie şi sprijin celor înconjuraţi de ispite;
Bucură-te, revărsare de bucurie pentru cei întristaţi;
Bucură-te, grabnică mângâiere pentru cei îndureraţi;
Bucură-te, pentru cei din războaie liman de liniştire aflat;
Bucură-te, pahar prea-plin de iubire către Domnul vărsat;
Bucură-te, crin cu mirosul faptelor bune înmiresmat;
Bucură-te, porumbiţă albă cu blândeţe încununată;
Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!

Condacul al 5-lea:

Întocmai ca un atlet încercat ţi-ai săvârşit buna alergare şi ai biruit prin sârguinţă bărbătească piedicile din cale, dobândind în ceruri de la Domnul Hristos cununa biruinţei; dă-ne şi noua acum dragoste fierbinte şi căinţă, înmulţind osârdia în inimile noastre spre a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Ne minunăm de mulţimea faptelor tale bune şi lăudăm necontenitele tale osteneli pe care n-ai pregetat a le jertfi cu dragoste pentru Domnul Slavei, primind şi darul facerii de minuni prin care cu milostivire ai cercetat pe cei din nevoi. Roagă-te acum şi pentru tămăduirea patimilor sufleteşti ale celor ce-ţi cântă ţie:
Bucură-te, dor către Domnul de-a pururi arzător;
Bucură-te, celor lipsiţi nelipsit ajutor;
Bucură-te, mijlocitoarea celor credincioşi către Dumnezeu;
Bucură-te, întărire în nădejde a celor păcătoşi;
Bucură-te, sfeşnic aprins de razele înţelepciunii dumnezeieşti;
Bucură-te, călăuzitoare către lumina împărăţiei cereşti;
Bucură-te, blândă ocrotitoare a celor necăjiţi;
Bucură-te, mir dulce mirositor al curăţiei;
Bucură-te, foc mistuitor al patimilor;
Bucură-te, tămăduitoarea durerilor sufleteşti;
Bucură-te, vindecătoarea bolilor trupeşti;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale liniştea sufletului o câştigăm;
Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!

Condacul al 6-lea:

Iubitoare de neagoniseală fiind, din tinereţe ai urmat viaţa monahicească, lepădând alături de averile pământeşti şi obiceiurile lumeşti, atrăgând şi pe maica ta Emilia spre viaţa cea nematerialnică, prin însăşi pilda vieţuirii tale. Atrage-ne şi pe noi din adâncul patimilor către lumina cea nestricăcioasă şi ne învaţă să cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Casă ţi-a devenit sihăstria, iar slujnicile surori, şi averea ta a ajuns în sânurile Bisericii, ajutorând pe cei lipsiţi; desfătările lumeşti le-ai lepădat ca pe nişte gunoaie şi slava cea pământească defăimând-o, te-ai apropiat cu dragoste de cereasca filozofie, dorind a-ţi vedea numele scris în Cartea Vieţii. Mijloceşte aceasta şi pentru noi, cei care te lăudăm aşa:
Bucură-te, floare preafrumoasă a monahiilor;
Bucură-te, smirnă care ai bineînmiresmat calea nevoinţelor;
Bucură-te, bună călăuzitoare a turmei încredinţate tie de Hristos;
Bucură-te, văpaie de rugăciune ce ai luminat calea celor ce ţi-au urmat;
Bucură-te, bună chivernisitoare, că dăruindu-ţi averile, avuţie în cer ţi-ai adunat;
Bucură-te, că toate lepădând, calea virtuţii fără piedici ai urmat;
Bucură-te, adânc de înţelepciune care cu dragoste obştea ţi-ai îndrumat;
Bucură-te, piatră de smerenie din care florile monahismului au răsărit;
Bucură-te, că peste toate virtuţile tale, smerenia a stralucit;
Bucură-te, a pustnicelor povăţuitoare;
Bucură-te, a patimilor sabie tăietoare;
Bucură-te, că faptele tale cele bune îţi sunt acum cunună cerească preafrumoasă;
Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!

Condacul al 7-lea:

Cine va putea lăuda după vrednicie faptele tale bune sau cine nu se va minuna de vitejia ta, maică preacuvioasă! Că ţi-ai adăpat sufletul din răul dumnezeieştii înţelepciuni şi ai ajuns în cortul cel minunat unde auzi glasul cel plin de desfătare al cetelor îngereşti şi cânţi împreună cu ele lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Te-ai arătat pe pământ viţa mult roditoare, fiind înaintea tuturor în câştigarea virtuţilor, deşi în desăvârşita smerenie lucrai, necăutând slava cea trecătoare, ci mărirea cea veşnică în ceruri; îndrăzneşte deci şi pentru noi în faţa Sfintei Treimi a cere o picătură din dumnezeiasca smerenie spre a topi împietrirea inimilor noastre, ale celor ce-ţi cântăm aşa:
Bucură-te, că ai avut către Domnul bună înclinare;
Bucură-te, că ai cinstit dumnezeirea prin bună lucrare;
Bucură-te, că întru neclintită nădejde te-ai ostenit;
Bucură-te, vultur ce către cereasca înălţime te-ai suit;
Bucură-te, că din izvorul Raiului te-ai adăpat;
Bucură-te, că locaş Duhului Sfânt te-ai arătat;
Bucură-te, că pe pământ cu faptele tale bune ai strălucit;
Bucură-te, că prin vredniciile tale îngerilor te-ai asemuit;
Bucură-te, vas ales al Domnului lisus;
Bucură-te, privighetoare dulce glăsuitoare;
Bucură-te, a uşilor pocăinţei deschizătoare;
Bucură-te, părtaşă la strălucirea cea dumnezeiască;
Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!

Condacul al 8-lea:

Aşa cum aurul curat se lămureşte în focul cuptoarelor, şi tu te-ai călit în focul ispitelor şi al durerilor pe care întăritorul celor din nevoinţe le-a rânduit asupra ta, iar la sfârşitul vietii ţi-a dăruit faţă luminoasă şi chip dumnezeiesc, arătându-ne şi nouă chipul răbdării în focul ispitelor; pentru aceasta te cinstim strigând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Viaţa ta a fost pildă vie şi pentru marele Vasile, căci aflandu-l pe acesta întors de la înaltele şcoli plin de înţelepciune şi întrecând în aceasta pe cei mai străluciţi magistraţi, i-ai îndreptat către idealul dragostei dumnezeieşti, încât prin viaţă şi înfăptuirile de mai târziu i-a întrecut pe mulţi care străluciseră în virtute; pentru aceasta te fericim zicând:
Bucură-te, a poruncilor Domnului împlinitoare;
Bucură-te, catarg luminos pe marea vieţii călăuzitoare;
Bucură-te, alăută cu dulce glăsuire;
Bucură-te, a adunărilor sihăstreşti strălucire;
Bucură-te, a cuvioaselor cinstită podoabă;
Bucură-te, că ai deschis calea nevoinţelor ca o torţă strălucitoare;
Bucură-te, că Marelui Vasile i-ai fost sfătuitoare;
Bucură-te, că ai limpezit cele dinlăuntru ale lui Grigorie prin tainică povăţuire;
Bucură-te, a lui Navcratie îndrumătoare;
Bucură-te, că lui Petru i-ai pregătit calea virtuţilor;
Bucură-te, stâlp de răbdare în casa părinţilor;
Bucură-te, că maicii tale i-ai fost bucurie şi odihnă bătrâneţelor;
Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!

Condacul al 9-lea:

Podoaba milosteniei dobândind-o, n-ai pregetat a ajuta pe cei slabi, iar acum, împreună cu fraţii tăi arhierei, roagă-te pentru noi cei greşiţi şi lesne alunecători spre păcate, uşurează împresurările ispitelor şi îndepărtează săgetarile diavolilor, ca izbăviţi fiind să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Frumos ţi-a răsplătit Domnul ostenelile cu darul tămăduirilor, sieţi fiind izbăvitoare de neputinţă. Tămăduieşte dar şi rănile conştiinţei noastre, scoate-ne din întunericul păcatelor şi dăruieşte-ne inimă curată şi voinţă neclintită spre a purta şi noi cu bucurie jugul cel bun al lui Hristos şi a-ţi cânta:
Bucură-te, că ai rugat cu credinţă pe Domnul pentru tămăduire;
Bucură-te, că nu ai căutat la doctorii cei pământeşti alinare;
Bucură-te, că tina înmuiată de lacrimile rugăciunii ţi-a fost lecuire;
Bucură-te, că semnul Sfintei Cruci ţi-a dăruit vindecarea cu desăvârşire;
Bucură-te, că mâna dreptcredincioasei tale mame pieptul bolnav ţi-a însemnat;
Bucură-te, că prin rugăciune, copila cea neputincioasă ai vindecat;
Bucură-te, că pe cei flămânzi săturand, grâul l-ai înmulţit;
Bucură-te, că proorociţă adevărată te-ai dovedit;
Bucură-te, toiag sprijinitor pentru cei păcătoşi;
Bucură-te, platoşă împotriva nevăzuţilor vrăjmaşi;
Bucură-te, lacrimă a căinţei care ne deschizi uşa Raiului;
Bucură-te, că ne izbăveşti de întristare cu lacrimile tale;
Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!

Condacul al 10-lea:

Deasupra firii fiind, ai murit lumii şi lucrurilor lumeşti şi te-ai îndreptat către dragostea cea dumnezeiască, având pe Hristos mângâiere tare şi nestrămutată în lupta împotriva patimilor, şi dobândind cununa darurilor te-ai sălăşluit în cămările cereşti cu fecioarele cele înţelepte, pentru care te lăudam cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Cu bucurie ţi-ai ridicat crucea pe umeri şi ai urmat Domnului, şi întărindu-ţi slăbiciunea trupului cu râvna duhului şi supunând minţii furtunile patimilor ai mărturisit viaţa veşnică. Dă-ne aducere aminte de moarte şi răspuns bun la înfricoşata Judecată a lui Dumnezeu şi nouă, celor ce-ţi cântăm:
Bucură-te, că ai luat darul nepătimirii;
Bucură-te, că floarea desăvârşirii cu ardoare ai dorit;
Bucură-te, ceea ce cu dulceaţa desfătărilor nu te-ai amăgit;
Bucură-te, că nu te-ai spăimântat de focul ispitelor;
Bucură-te, că ai adus credinţa, nădejdea şi dragostea jertfe bine primite pe altarul Domnului;
Bucură-te, că te-ai îmbrăcat cu putere cerească;
Bucură-te, vistierie adâncă de cugetare duhovnicească;
Bucură-te, dorire înflăcărată de Domnul lisus Hristos;
Bucură-te, floare a curăţiei cu bun miros;
Bucură-te, prealăudată între fecioare;
Bucură-te, că te-ai învrednicit de mărirea îngerească;
Bucură-te, bucuria celor ce se grăbesc să te cinstească;
Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!

Condacul al 11-lea:

Precum Moise a trecut poporul prin mare şi l-a călăuzit prin pustie aşa şi tu ai trecut ispitele veacului acestuia şi ai dobândit înger călăuzitor prin vămile vazduhului până ai ajuns la desfătarea cea din sânurile cereşti. Uşurează cu rugăciunile tale şi trecerea noastră prin marea patimilor şi ispitelor vieţii, ca să ajungem curaţi în Ierusalimul cel ceresc şi împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Două scânduri aşezate în chipul crucii ţi-au slujit drept pat al ultimelor tale nevoinţe în desăvârşita sărăcie; mantia fratelui tău Grigorie ţi-a fost podoabă de îngropare şi ai primit din cer, ca o ultimă răsplată revărsarea de strălucire cerească cea întreit luminătoare care ţi-a luminat minunat chipul în clipa morţii când sufletul ţi-a alergat vesel în mâinile Domnului pentru care te lăudăm zicând:
Bucură-te, ceea ce covârşeşti prin nădejde durerile noastre sufleteşti;
Bucură-te, ceea ce ne luminezi mintea spre împlinirea voii dumnezeieşti;
Bucură-te, ridicare a celor căzuţi;
Bucură-te, primitoarea celor izgoniţi;
Bucură-te, a celor suferinzi alinare;
Bucură-te, că celor din cursele durerii le esti izbăvitoare;
Bucură-te, că ne curăţeşti de întinăciunea păcatelor cu plânsul tău cel curat;
Bucură-te, că îndelung priveghind cugetul ţi-ai luminat;
Bucură-te, că prin dese ajunări sufletul ţi-ai hrănit;
Bucură-te, că tămăduieşti orbirea celor ce s-au rătăcit;
Bucură-te, că izgoneşti cu rugăciunea mâhnirea sufletelor prigonite;
Bucură-te, că dezlegi împietrirea inimilor noastre nepocăite;
Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!

Condacul al 12-lea:

Trecerea ta din viaţa aceasta pământească la cea cerească se părea a nu fi lucru omenesc ci îngeresc că ţi-ai păstrat gândul netulburat de suferinţele trupului şi cugetai la calea cea străbătută de la început până la sfârşit aşteptând cu dumnezeiască şi curată iubire pe Mirele cel mult dorit Căruia cu credinţă îi căntai: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Nimic din cele pământeşti nu te mai putea împiedica de la contemplarea frumuseţii Dulcelui lisus către Care ţi-ai atintit privirea şi gândul înălţând ultima rugăciune şi înger călăuzitor spre împărăţia Cerurilor cerând de la Dumnezeu. Fii călăuzitoare acum şi în ceasul morţii şi pentru noi cei care slăvim pomenirea ta ca să-ţi cântăm:
Bucură-te, fierbinte râvnitoare de sfinţenie dumnezeiască;
Bucură-te, pom cu podoabă cerească;
Bucură-te, că ai fugit de înşelăciunea diavolească;
Bucură-te, prinos de jertfă nerăpită pentru Domnul;
Bucură-te, că ai oglindit mărirea Tatălui;
Bucură-te, că ai dorit dragostea Fiului;
Bucură-te, că te-ai învrednicit să fii sălaş Duhului Sfânt;
Bucură-te, că frumos ţi-ai săvârşit călătoria vieţii pe pământ;
Bucură-te, cheie deschizătoare a porţilor împărăţiei Cereşti;
Bucură-te, că de lumină cerească chipul ţi-a strălucit;
Bucură-te, că preaîmpodobită cunună ai primit;
Bucură-te, că acum dănţuieşti cu cetele cele cereşti;
Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!

Condacul al 13-lea:
O, preaînţeleaptă şi mult lăudată Sfântă Macrina, se îngreuiază limba spunând adâncul răutăţilor în care am căzut, se întunecă mintea gândind la neputinţele firii noastre; ci tu, ca o milostivă, primind această puţina rugăciune, mijloceşte pentru noi că dobândind inimă curată, credinţă neclintită şi dragoste fierbinte să împlinim voia lui Dumnezeu şi, ridicaţi din robia păcatelor, mântuiţi fiind să cântăm: Aliluia! (de trei ori)

După aceea se zic Icosul 1 şi Condacul 1 şi se face otpustul.

*

1

Acatistul Sfântului Prooroc Ilie (20 iulie)

Rugăciunile începătoare :

Slavă Tie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte! (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Condacul 1

Tu, cel ce ai fost alesul Domnului pentru întoarcerea lui Israel de la închinarea lui Baal, aspru mustrător al împăraţilor nelegiuiţi strălucind cu văpaia râvnei pentru Dumnezeu atotţiitorul, cu sfintenia vieţii şi a minunilor, cel ce te-ai ridicat cu trupul la ceruri şi vei veni înaintea celei de a doua veniri a lui Hristos, laudă îţi aducem ţie, profetule al lui Dumnezeu Ilie, tu, care ai mare îndrăzneală către Domnul, slobozeşte-ne pe noi din toate nevoile şi necazurile cu rugăciunile tale, pe noi cei ce-ţi cântăm: Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Icosul 1

Înger vieţuitor în trup te-ai arătat, proorocule, prin râvna cea pentru Dumnezeu şi prin viaţa ta curată; căci încă prunc fiind, părintele tău, Sovah, văzut-a îngeri luminaţi cu tine vorbind, cu foc înfăşurându-te şi cu văpaie hrănindu-te, arătând astfel ca râvna ta e fierbinte pentru Dumnezeu şi că puterea graiurilor şi a vieţii tale e ca o lumină neprihănită; pentru aceea, cu uimire grăim ţie unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce din veac ai fost ales a sluji pentru mântuirea fiilor lui Israel;
Bucură-te, cel ce încă din pântecele maicii tale ai fost ales vestitor al adevărului şi al bunei cinstiri a lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce asupra căruia s-a descoperit preaslăvită aratare, ce a minunat pe părintele tau;
Bucură-te, cel ce din tinereţe ai iubit curţăia feciorelnică şi tăcerea;
Bucură-te, cel ce ai urât deşertăciunile lumii şi toate bucuriile ei, iar sufletul tău în intregime l-ai închinăt lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce cu lumina înţelepciunii de Dumnezeu ai fost luminat şi cu învăţătura temerii de Dumnezeu din pruncie ai fost adăpat;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul al 2-lea:

Văzând nelegiuire şi răzvrătire în Israel, preamărite profetule, te-ai întristat cu duhul şi în râvnă pentru slava lui Dumnezeu te-ai aprins, pentru că fiii lui Israel se închinau la idolii cei urâţi şi de Dumnezeu cel Adevărat se îndepărtau, Căruia toate oştile cereşti cu cutremur Îi cântau: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Mintea întunecându-şi cu pornirile cele rele, Ahab, împăratul cel ce făcea fărădelege, lepădându-se de Adevăratul Dumnezeu, Atotţiitorul, şi închinându-se josnicului Baal, a înmulţit închinarea la idoli şi nelegiuirea în împărăţia sa. Iar tu, proorocule, ca un mare râvnitor pentru Dumnezeu, cu îndrăzneală ai înfruntat pe împărat, ameninţându-l, prevestind pedeapsa pentru el şi pentru împărăţia sa, că trei ani şi saşe luni nu va cădea ploaie, nici rouă şi foamete mare va fi peste tot pământul. Drept aceea, minunându-ne de râvna ta şi de îndrăzneala ta cea mare pentru Dumnezeu, cu iubire grăim ţie:
Bucură-te, propovăduitorul neînfricat al adevărului şi mare luptător pentru cucernicie;
Bucură-te, cel ce cu râvna ta dojeneşti toată nelegiuirea;
Bucură-te, cel ce ai înduplecat pe Domnul îndelung-răbdătorul să nu pedepsească cu desăvârşire pe cei păcătoşi;
Bucură-te, cel ce cu cuvântul ai încuiat cerul, iar pământul cel roditor l-ai făcut sterp;
Bucură-te, cel ce pentru nelegiuirea oamenilor, foamete de trei ani de la Dumnezeu ai cerut; Bucură-te, că Domnul cel Preaînalt te-a trimis la Ahab, precum oarecând pe Moise la Faraon; Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul al 3-lea:

Cu puterea rugăciunii tale, preaminunate proorocule, în adevăr ai încuiat cerul şi n-a plouat trei ani şi şase luni şi a fost mare foamete peste tot pământul, până când, chinuiţi de arşiţă şi foamete, cei nelegiuiţi s-au întors către Domnul, pocăindu-se şi cu umilinţă cântând Lui: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Având negrăită bunăvoire către tine, proorocule, vrut-a Domnul să te deosebească de fiii cei fără de lege ai lui Israel ca să nu înduri împreună cu ei foametea şi setea şi ţi-a poruncit să te duci la râul Cherit, unde corbii te-au hrănit, aducându-ţi pâine şi carne. De aceea, îţi aducem laudele acestea:
Bucură-te, cel ce cu postul şi cu privegherea ai nimicit toate deşertăciunile şi cugetările pământeşti;
Bucură-te, cel ce cu rugăciuni şi gânduri curate, mintea ţi-ai înalţăt-o spre cele de sus;
Bucură-te, mărirea patriarhilor şi podoaba proorocilor;
Bucură-te, lauda celor feciorelnici şi mărirea cuvioşilor;
Bucură-te, îndrumătorul ierarhilor şi tăria mucenicilor;
Bucură-te, că ai întors pe calea adevărului pe fiii lui Israel orbiti de nelegiuire şi necredinţa; Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul al 4-lea:

Vifor mare, dărâmând munţi, mergea înainte, când Domnul S-a apropiat de tine în Horeb, proorocule; încă şi cutremur s-a făcut, dar nu în cutremur S-a arătat Domnul, iar după cutremur foc, şi nici în foc s-a arătat Domnul; ci, după foc, adiind vânt răcoritor, în el ţi S-a arătat Domnul a Cărui apropiere simţind, cu veşmânt ţi-ai acoperit faţa, cântând cu frică şi bucurie: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Auzind nelegiuitul împărat Ahab de porunca ta, ca să aduni toate seminţiile lui Israel pe muntele Carmel, unde să fie aduşi şi profeţii cei mincinoşi ai lui Baal, îndată trimiţând, i-a adunat pe toţi şi a venit şi el acolo. Iar tu, râvnitor de slava lui Dumnezeu, dorind să ruşinezi cu desăvârşire pe idolii cei urâţi şi să preaslăveşti pe adevăratul Dumnezeu, ai poruncit să se pregătească două altare pentru jertfă, iar foc să nu le pună, zicând: Adevăratul Dumnezeu va fi acolo, Care la rugăciunea noastră ne va asculta, trimiţând foc. Auzind acestea, poporul a grăit, zicând: bine a zis Ilie, să fie aşa; iar noi, mărindu-te, cântăm ţie:
Bucură-te, marele sol al Împăratului ceresc şi vestitor al Sfintelor Sale porunci;
Bucură-te, diamant statornic în râvnă şi stâlp neclintit al bunei cinstiri;
Bucură-te, puternice apărător al adevărului şi luptător neînvins împotriva vrăjmaşilor Domnului;
Bucură-te, dezrădăcinătorul necinstei ce sădeşti evlavia şi curăţia;
Bucură-te, râvnitor înflăcărat al slavei lui Dumnezeu;
Bucură-te, că şi în ultimele zile ale lumii acesteia vei propovădui pe Adevăratul Dumnezeu şi vei mustra pe antihristul cel blestemat;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul al 5-lea:

Împărateasa Isabela cea fără de lege, cugetând să te stingă pe tine cel ce eşti stea de Dumnezeu luminată, aprinzându-se de mânie asupra ta pentru nimicirea profeţilor ei mincinoşi a pus la cale ucidere ta. Totodată i s-a împietrit inima, nevoind să creadă în minunile tale, proorocule, nici să cunoască pe Adevăratul Dumnezeu, ca să-I cânte Lui: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Toţi israelitenii văzând că, la rugăciunea ta, foc de la Domnul din cer s-a pogorât peste jertfa ta, preamărite proorocule, de s-a aprins şi, mistuind-o pe ea, au ars toate: lemnele, pietrele precum şi apa, căzut-au cu feţele lor la pământ, strigând: „Cu adevărat Domnul Dumnezeu Acela este Dumnezeul cel Adevărat!” Şi au crezut oamenii în Dumnezeul cel Adevărat, iar pe proorocii cei mincinoşi i-au junghiat. Deci slăvind pe Atotputernicul Dumnezeu, făcătorul de minuni, ţie, celui ce ai plăcut lui Dumnezeu, îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce ai dobândit mare îndrăzneală înaintea Stăpânitorului tuturor;
Bucură-te, cel ce prin semne şi minuni adevărul dumnezeiesc ai întărit;
Bucură-te, cel ce înşelăciunea demonilor ai ruşinat, iar credinţa adevărată o ai preamărit;
Bucură-te, cel ce pe necredincioşi cu adevărată cunoştinţă de Dumnezeu i-ai luminat;
Bucură-te, cel ce prin turnarea apei de trei ori pe jertfelnic Taina Preasfintei Treimi ai descoperit;
Bucură-te, că toată firea cea fiitoare ţie s-a supus, iar focul şi apa ţi-au fost ascultătoare, slujind ţie;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul al-6-lea:

Propovăduitor al cunoaşterii şi cinstirii de Dumnezeu te-ai arătat, proorocule, nu numai întru Israel, ci şi între păgâni, căci trimis ai fost de Domnul în Sarepta Sidonului, la o văduvă săracă, hrănindu-te pe tine însuţi şi mai ales pe ea hrănind-o în timpul foametei, prin darul facerii de minuni şi înmulţind făina şi uleiul în casa ei, pe tot timpul foametei. Şi după ce te-ai rugat, suflând de trei ori, ai înviat pe fiul văduvei, cântând lui Dumnezeu, Celui ce face minuni: Aliluia!

Icosul al-6-lea:

Strălucind cu mare râvnă pentru Dumnezeu Atotţiitorul, te-ai întristat foarte, proorocule, pentru că fiii lui Israel au părăsit legămantul, au dărâmat altarele Lui şi au omorât pe profeţii Lui. Domnul, însă, pentru mângâierea ta, ţi-a vestit ca nu tot Israelul s-a îndepărtat de la El, ci are încă şapte mii de robi necunoscuţi, care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal. Pentru aceasta, amintindu-ne de râvna ta cea pentru Dumnezeu, îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, slujitor credincios şi prieten apropiat al Domnului;
Bucură-te, chip şi laudă binecredincioşilor păstori;
Bucură-te, îndrumătorul mântuirii şi luminătorul celor ce zac întru întuneric;
Bucură-te, cel ce îmbărbătezi pe apăratorii adevărului şi-i întăreşti în lupte şi suferinţe pentru dreptate;
Bucură-te, cel ce ardeai ca o flacără serafimică pentru dragostea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că şi Domnul în toate te-a ascultat şi, la rugăciunea ta, toate ţi le-a împlinit;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul al-7-lea:

Domnul cel iubitor de oameni voind să arate milostivirea Sa păcătoşilor ce se pocăiesc, după trecerea timpului de foamete profeţit de tine, proorocule, prin graiul buzelor tale a trimis ploaie îmbelşugată şi paşnică pământului însetat; iar fiii lui Israel învrednicindu-se de această mare milostivire, cu inimă umilită şi mulţumitoare au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al-7-lea:

O nouă fărădelege a adăugat faptelor sale celor rele necinstitul împărat Ahab, când a poruncit să-l omoare pe nevinovatul Nabot şi a răpit via lui. Drept aceea, mustrând pe împăratul călcător de lege, i-ai profeţit, Sfinte proorocule, că, în locul unde a fost omorât Nabot, porcii şi câinii îi vor linge sângele, iar pe Isabela, femeia lui o vor manca câinii şi toată casa lui va fi nimicită. Cunoscând că această profeţie grozavă s-a împlinit, ne cutremurăm grăind ţie unele ca acestea: Bucură-te, groaznicule răzbunător al asupriţilor şi asupra celor cu inimă împietrită;
Bucură-te, apărător tare al orfanilor şi al celor năpăstuiţi;
Bucură-te, cel ce pedepseşti pe călcătorii Sfintelor sărbători ale Bisericii Ortodoxe;
Bucură-te, cel ce ai coborât din domnie pe defăimatorul Numelui lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce cu cuvântul nimiceşti ca prin trăznet gândurile cele rele;
Bucură-te, cel ce cunoşteai viitorul ca şi prezentul, şi cele îndepărtate ca pe cele apropiate le-ai proorocit;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul al-8-lea:

Purtare de grijă minunată şi mai presus de fire ţi-a arătat Dommul, proorocule, când a poruncit corbilor nesăţioşi şi sălbatici să te hrănească, în timpul foametei lângă râul Cherit, unde îţi petreceai timpul în rugăciuni şi în cugetare de Dumnezeu, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al-8-lea:

Pe deplin ai fost împodobit cu smerenie, proorocule al lui Dumnezeu; pentru aceasta, pe cei doi sutaşi, care cu mândrie au venit la tine cu ostaşi ca să te ducă înaintea nelegiuitului împărat Ohozia, tu cu foc i-ai ars; iar pe Avdie, cel ce hrănea pe ucenicii profeţilor, care cu smerenie a venit la tine, l-ai miluit. Pentru aceasta, îţi aducem aceste cântări de laudă:
Bucură-te, umilitorul şi pedepsitorul celor îngâmfaţi şi ocrotitorul şi apărătorul celor smeriţi; Bucură-te, cel ce eşti groază judecătorilor iubitori de mită şi ajutătorul celor ce judecă cu dreptate;
Bucură-te, cel ce eşti sprijin celor credincioşi şi doborâtorul duşmanilor nelegiuiţi;
Bucură-te, cel ce eşti îmbrăcat cu platoşa înţelepciunii şi cu dreptatea ca de un scut ai fost apărat;
Bucură-te, cel ce cu sabia râvnei de Dumnezeu ai fost înarmat şi te-ai ridicat pe aripile înfrânării;
Bucură-te, cel ce cu credinţă ca de un coif al mântuirii ai fost acoperit şi cu cununa dragostei prealuminat te-ai încununat;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul al-9-lea:

Toată firea omenească se minunează foarte cum tu, preamărite proorocule, ai mers 40 de zile fără să mănânci şi să bei până la muntele Horeb, unde te-ai învrednicit de strălucita arătare a lui Dumnezeu Atotţiitorul şi de preadulcea vorbire cu El cântându-I cu cutremur: Aliluia!

Icosul al-9-lea:

Ritorii cei mult-grăitori nu se pricep îndeajuns şi nu înţeleg, cum tu cel cu nume mare, Sfinte Ilie, în trup omenesc fiind, asemănător nouă în neputinţe, ai fost răpit cu trupul la cer prin carul şi caii de foc, care ţi s-au arătat ţie. Deci, minunându-ne de înălţarea ta la cer, slăvim pe Dumnezeu, Cel ce te-a înălţăt astfel şi cu umilinţă te chemăm:
Bucură-te, cel ce cu minunata înfrânare ai omorât în tine pe omul cel vechi;
Bucură-te, cel ce cu focul râvnei dumnezeieşti, ai ars în tine toată cugetarea cea materială;
Bucură-te, cel ce, ridicându-te la cer, neamului omenesc veselie îi dăruieşti şi viaţa veşnică o întăreşti;
Bucură-te, cel ce eşti însenmat de la Dumnezeu cu cinstea şi mărirea cea mai presus de fire şi mai mult decât proorocii cei vechi ai fost preamărit;
Bucură-te, cel ce ai fost întâmpinat cu bucurie de cetele îngereşti în locaşurile cereşti;
Bucură-te, că numele tău în toată lumea se cinsteşte şi râvna ta pentru Dumnezeu mult se preamăreşte;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul al 10-lea:

Vrând Preabunul Dumnezeu să mântuiască poporul lui Israel de înşelăciunile lui Baal, te-a ales pe tine, mare proorocule, drept unealta voii Sale Sfinte şi te-a umplut cu putere dumnezeiască de a întoarce pe cei fără de lege, de a îndrepta pe cei păcătoşi, de a lumina pe cei întunecaţi şi pe toţi să-i înveţi a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Zid de apărare fii nouă, preasfinte proorocule, mult mijlocind pentru potolirea mâniei lui Dumnezeu, Care pe bună dreptate ne pedepseşte pe noi păcătoşii şi netrebnicii cu secetă, foamete, cu vânturi nimicitoare aducătoare de boli, ca, izbăvindu-ne din nevoi, să-ţi cântăm ţie:
Bucură-te, cel ce prin rugăciunile tale încui şi descui cerurile şi trimiţi pe pământ, de la Dumnezeu, belşug sau lipsă;
Bucură-te, îndelung-mijlocitorule înaintea lui Dumnezeu, cel ce trimiţi ploi linişte şi rouă datatoare de viaţă pe pământul amorţit;
Bucură-te, cel ce potoleşti valurile năpraznice ale mărilor şi furtunilor groaznice şi cu voia lui Dumnezeu stăpâneşti tunetele şi fulgerele;
Bucură-te, cel ce opreşti vânturile nimicitoare şi fereşti oamenii şi necuvântatoarele de plăgile cele de moarte;
Bucură-te, hrănitorul orfanilor şi al văduvelor şi apărătorul celor milostivi;
Bucură-te, cel ce dobori pe prigonitorii hulitori ai credinţei adevărate şi alungi duhurile necurate de la credincioşii Domnului;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul al 11-lea:

Cântare de umilinţă îţi aducem ţie, proorocule al lui Dumnezeu, Ilie; precum ai primit ruga lui Elisei, când a cerut de la tine, ca puterea ce-o aveai să treacă asupra lui şi înalţăndu-te spre cer, i-ai slobozit veşmântul tău, pe care luându-l a despărţit apa, precum şi tu odată ai despărţit apele Iordanului, moştenind darul lui Dumnezeu ce lucra în tine, aşa, acum, acoperă-ne şi pe noi cu veşmântul milei tale şi ne izbăveşte de toate nevoile şi necazurile, ca să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Aratatu-te-ai ca un luceafar luminos întru Israel, prea lăudate proorocule, strălucind asemenea îngerilor cu viaţa şi înţelepciunea ta şi cu darul facerii de minuni şi ai luminat pe oameni cu propovăduirea adevărului dumnezeiesc, alungând întunericul slujirii idolilor; drept aceea, laudându-te te mărim cântând:
Bucură-te, stea strălucitoare, ce cu strălucirea ta luminezi toată lumea;
Bucură-te, făclie pururea arzătoare, care, arzând, luminezi celor ce stau în întuneric;
Bucură-te, cel ce cu mintea şi cu duhul înţelepciunii ai fost luminat şi cu duhul înţelegerii şi întăririi ai fost împuternicit;
Bucură-te, cel ce ai fost luminat cu duhul cunoştinţei şi al smereniei şi adăpat ai fost cu temerea de Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce te-ai împodobit cu virtuţile cele înalte şi cu minunile cele mai presus de înţelegere;
Bucură-te, cel ce ai împlinit pe pământ judecăţile Domnului şi ai uns pe împăraţi şi prooroci;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul al 12-lea:

Mare har ai aflat înaintea lui Dumnezeu, prealăudate proorocule Ilie, căci în viaţa ta pământească ai proorocit şi ai săvârşit mari minuni, iar mai pe urmă, răpit cu trupul la cer şi după suirea cea mai presus de fire, te-ai înfăţişat pe Muntele Taborului unde Domnul S-a schimbat la faţă şi ai vorbit cu El; şi până astăzi nu încetezi a săvârşi minuni şi a izvorî bogăţia milelor şi a tămăduirilor, celor ce cu osârdie te cinstesc, cântând lui Dumnezeu cu credinţă: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cântând râvna ta cea fierbinte pentru Dumnezeu şi viaţa ta cea îngerească, precum şi minunile tale cele mari şi bunăvoinţa lui Dumnezeu arătată pentru tine, laudă aducem ţie, mare prooroc Ilie, cel cu nume mare, dar neputând înfăţişa după cuviinţă, cinstea şi mărirea ta, cu umilinţă cântăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, chivot al dumnezeieştii măriri şi locaş preasfinţit al Sfintei Treimi;
Bucură-te, sfeşnic prea luminat al Bisericii neînserate şi mireasma cea cu bun miros a raiului dumnezeiesc;
Bucură-te, povăţuitorul pustnicilor cuvioşi, iar celor feciorelnici îndrumător şi ajutător;
Bucură-te, cel ce îndemni pe cei păcătoşi la pocăinţă şi mijloceşti viaţa veşnică pentru mântuirea întregului neam creştinesc;
Bucură-te, cel ce te-ai îndulcit de lumina Sfinţilor şi a negrăitei slave şi pururea preaslăveşti pe Dumnezeu;
Bucură-te, că la sfârşitul vremurilor vei arăta semne mari şi vei săvârşi minuni pentru întărirea oamenilor în credinţa cea adevărată spre a înfrunta pe vrăjmaşul antihrist;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul al 13-lea:

O, preaminunate şi preaînălţate proorocule al lui Dumnezeu Ilie, mare râvnitor pentru slava lui Dumnezeu, cel ce trimiţi pe pământ ploile şi seceta, belsugul şi lipsa, ascultă această puţină rugăciune, pe care cu evlavie o aducem, şi prin mijlocirea ta cea fierbinte către Domnul Dumnezeu, apără-ne de secetă, de foamete şi de bolile cele aducătoare de moarte şi dăruieşte nouă bună întocmire a văzduhului şi toată îmbelsugarea pământului întărindu-ne în dreapta credinţă şi viaţă curată, ca, izbăvindu-ne de chinurile cele veşnice, să ne învrednicim de fericirea Raiului cântând lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi iarăşi se zice Icosul întâi: Înger vieţuitor în trup… si Condacul întâi: Tu, cel ce ai fost alesul Domnului… Apoi se citesc aceste rugăciuni:

Rugăciune:

Preamărite şi preaminunate proorocule al lui Dumnezeu, Ilie, care ai luminat pe pământ cu viaţa ta îngerească, cu râvna ta fierbinte către Dumnezeu Atotţiitorul, cu semnele şi cu minunile tale, şi cu marea lui Dumnezeu bunăvoinţă faţă de tine, fiind ridicat la cer cu trupul într-un car de foc; învrednicindu-te a vorbi cu Dumnezeu pe Muntele Taborului, în timpul schimbării Lui la faţă, acum sălăşluind în locaşurile Raiului şi stând în faţa tronului Împăratului ceresc, auzi-ne pe noi păcătoşii şi nevrednicii, care în ceasul acesta stăm în faţa Sfintei tale icoane, şi cu umilinţă alergăm către mijlocirea ta. Roagă-te pentru noi lui Dumnezeu, Iubitorul de oameni, să ne dea nouă duhul pocăinţei, al izbăvirii de păcate şi cu atotputernica Sa bunăvoinţă să ne ajute să ne depărtăm din calea păcatului, îndrumându-ne spre tot lucrul bun; ca să ne întărească în lupta împotriva poftelor şi a patimilor noastre, sădind în inimile noastre duhul smereniei, al blândeţii, duhul iubirii de aproapele nostru, al bunătăţii, al răbdarii, al înţelepciunii, al râvnei pentru cuvântul lui Dumnezeu şi al izbăvirii aproapelui. Nimiceşte prin rugăciunile tale, proorocule, năravurile cele rele ale lumii, ce întinează neamul creştinesc prin necinstirea credinţei dreptslăvitoare, faţă de rânduielile Sfintei Biserici, a poruncilor Domnului, prin necinstirea părinţilor şi a stăpânitorilor ce ne stăpânesc, aruncând astfel lumea în bezna necinstei, a desfrâului şi a pierzaniei.
Departează de la noi, preamărite proorocule, prin mijlocirea ta către Domnul, dreapta mânie a lui Dumnezeu; apără oraşele, satele şi ţara noastră de secetă, de foamete, de furtuni năpraznice, de cutremur, de boli şi răni aducătoare de moarte, de neînţelegeri între fraţi, de năvălirea asupra noastră a altor neamuri şi de războiul cel dintre noi. Prin rugăciunile tale, preamărite, întăreşte poporul nostru binecredincios şi ajută-l în toate faptele lui bune. Mijloceşte, proorocule al lui Dumnezeu, păstoriţilor noştri râvnă fierbinte către Dumnezeu, purtare de grijă pentru mântuirea sufletească a păstoriţilor, înţelepciune în purtare şi învăţătură, cucernicie şi tărie în ispite; judecătorilor dăruieşte-le nepărtinire şi lepădare de pofta câştigurilor, dreptate şi milă faţă de cei obijduiţi; tuturor cârmuitorilor purtare de grijă faţă de supuşi, milă şi dreaptă judecată, iar dreptcredincioşilor supunere şi ascultare faţă de cârmuitori, cum şi îndeplinirea cu sârguinţă a tuturor îndatoririlor lor; ca astfel, în pace şi cucernicie, să petrecem veacul acesta. Să ne învrednicim de împărtăşirea bunătăţilor celor veşnice în Împăraţia lui Dumnezeu şi a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine cinste şi închinăciune, împreună cu Tatal cel fără de început şi cu Preasfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune către Sfântul Prooroc Ilie la vreme de secetă:

Te cinstim pe tine proorocule al lui Dumnezeu, Ilie, căci pentru râvna ta întru mărirea Domnului Atotţiitorului, neputând răbda să vezi închinarea la idoli şi nelegiuirea fiilor lui Israel, l-ai înfruntat pe regele Ahab, călcătorul de lege şi pentru pedepsirea acestora prin rugăciune ai cerut de la Dumnezeu foamete de trei ani pe pământul lui Israel, spre a-l îndepărta de idolii netrebnici, pentru ca să se lase de fărădelegi şi de nedreptăţi, să se întoarcă spre unul Adevăratul Dumnezeu şi spre împlinirea Sfintelor Sale porunci. În timp de foamete, preaminunate, ai hrănit pe văduva din Sarepta, iar pe fiul ei cel mort, prin rugăciune l-ai înviat. După trecerea timpului de foamete proorocit, ai adunat pe Muntele Carmelului poporul israelit învechit în păcătoşenie şi lepădare de Dumnezeu şi prin rugăciune foc din cer ai dobândit peste jertfa ta, cu această minune întorcând pe Israel către Domnul. Pe proorocii cei mincinoşi ai lui Baal i-ai ruşinat, iar după aceea, prin rugăciune, cerul iarăşi l-ai deschis şi ploaie multă pe pământ ai dobândit, iar pe credincioşii din Israel i-ai umplut de bucurie. Către tine, preafericitul Domnului Ilie, cu umilinţă alergăm, noi păcătoşii şi smeriţii, chinuiţi de arşiţă şi secetă: Mărturisim că nu suntem vrednici de mila şi de harul lui Dumnezeu; mai curând suntem vrednici pe dreptate de ameninţarea aspră a mâniei Lui cu tot felul de rele boli, necazuri şi jale. Căci n-am umblat în frica de Dumnezeu, pe calea poruncilor Lui, ci în poftele desfrânării inimilor noastre, şi tot felul de greşeli fără de număr am săvârşit. Fărădelegile noastre ne-au întunecat mintea şi nu suntem vrednici a ne arăta în faţa Domnului şi a privi la cer. Mărturisim că şi noi ca şi vechiul Israel, ne-am îndepărtat de Domnul Dumnezeul nostru prin fărădelegile noastre, şi de nu ne închinăm lui Baal şi altor idoli netrebnici atunci prin robia patimilor şi prin poftele noastre slujim idolului; prin patima îmbuibării şi a poftelor slujim idolului lăcomiei şi al trufiei, idolului mândriei şi al îngâmfării şi mergem pe urmele împotrivirii faţă de Dumnezeu prin năravuri rele şi slujim duhului pierzător al veacului. Mărturisim, că pentru aceea s-a închis cerul şi s-a făcut ca arama, fiindcă s-au închis inimile noastre în faţa milei şi iubirii adevărate faţă de aproapele nostru. Pentru aceea pământul s-a uscat şi s-a făcut neroditor, fiindcă nu aducem Domnului nostru roadele faptelor bune. De aceea, nu ne dă ploaie şi rouă, fiindcă nu avem lacrimi de umilinţă şi rouă dătătoare de viaţă a cugetului către Dumnezeu. De aceea s-au vestejit toate bucatele şi toată iarba câmpului fiindcă s-a uscat în noi tot gândul cel bun. De aceea s-a întunecat văzduhul pentru că mintea noastră s-a întunecat de gânduri rele, iar inima noastră s-a întinat de poftele fărădelegii. Mărturisim că şi ţie, proorocul Domnului suntem nevrednici a ne ruga. Căci tu, om fiind, asemanându-te nouă prin patimi, cu viaţa ta asemenea îngerilor te-ai făcut şi ca unul fără trup ai fost înălţăt la cer; iar noi prin faptele şi gândurile noastre ruşinoase, sufletul nostru deopotrivă trupului l-am făcut. Tu prin post şi priveghere i-ai minunat pe îngeri şi pe oameni, iar noi ne-am făcut robi necumpătării şi poftelor. Tu râvneai la slava lui Dumnezeu, noi însă, ne depărtam de slăvirea Domnului şi Creatorului nostru şi ne ruşinam a mărturisi preamărit Numele Lui. Tu ai stârpit necinstea şi deprinderile rele, iar noi ne robim năravurilor lumii potrivnice Domnului mai vârtos decât poruncilor Lui şi a rânduielilor Bisericii. Şi câte păcate şi nedreptăţi n-am săvârşit noi păcătoşii! Prin păcatele noastre am istovit îndelunga răbdare a Domnului. Pentru toate acestea dreptul Judecător s-a mâniat pe noi şi în mânia Lui ne-a pedepsit. Deci, cu îndrăzneală mare faţă de Dumnezeu şi nădăjduind în iubirea ta faţă de neamul omenesc, cutezăm a te ruga, mărite proorocule. Milostiv fii faţă de noi nemernicii şi nevrednicii, roagă pe Atotbunul Dumnezeu să nu se mânie pe noi până în sfârşit, ca să ne piardă pentru fărădelegile noastre, ci să ne trimită pământului însetat ploaie îmbelşugată şi curată şi să ne dăruiască roadă bogată şi bunăîntocmirea văzduhului; mijloceşte mila Împăratului ceresc, dar nu pentru noi păcătoşii şi nevrednicii, ci pentru aleşii robii Lui care nu şi-au plecat genunchii în faţa lui Baal al lumii acesteia, pentru blândeţea şi curăţia copiilor, pentru dobitoacele cele necuvântătoare şi pentru păsările cerului, care îndură din pricina fărădelegilor noastre şi pier de foame, de arşiţă şi de sete. Dobândeşte pentru noi prin rugăciunile tale bine-plăcute lui Dumnezeu: duhul pocăinţei şi al smereniei, duhul blândeţii şi al înfrânării, al iubirii, al răbdării, al temerii de Dumnezeu şi al bunei cinstiri, ca astfel, întorcându-ne de la căile necinstei la calea cea dreaptă a faptelor bune, să umblăm în lumina poruncilor Domnului şi să ajungem la bunurile făgăduite nouă, binecuvântând pe Cel fără de început Dumnezeu-Tatăl, pe iubitorul de oameni Unul-Născut Fiul Său şi pe Sfinţitorul Duh Preasfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

*

1

Acatistul Sfinţilor Cuvioşi Rafail şi Partenie de la Agapia Veche (21 Iulie)

Troparul Sfinţilor Cuvioşi Rafail şi Partenie de la Agapia Veche, glasul al 5-lea:

Următori şi împlinitori ai Evangheliei lui Hristos, Cuvioşilor Părinţi Partenie şi Rafail, sihaştrii prealuminaţi ai munţilor Moldovei; ostenindu-vă cu postul şi cu rugăciunea, aţi dobândit de la Dumnezeu aripi ale sufletului vostru, pentru aceasta vă rugăm să ne trimiteţi de la Hristos milă şi har celor ce prăznuim cu dragoste pomenirea voastră!

Condacul 1

Cuvioşilor lui Hristos, care în munţii Agapiei s-au nevoit şi sfeşnice prealuminoase călugărilor au strălucit, cununi de laudă aducem în această zi de slăvită prăznuire noi, care cu evlavie îi cinstim zicând: Bucuraţi-vă, Sfinţilor Cuvioşi Rafail şi Partenie!

Icosul 1

Dumnezeiască râvnă pentru viaţa monahicească purtând în suflet, din tinereţe jugul cel bun al lui Hristos ai luat şi calea părinţilor celor de demult ai urmat, pentru aceasta îţi aducem laudă, zicând:
Bucură-te, tinereţe neîntinată;
Bucură-te, ocrotit al Arhanghelului Rafail;
Bucură-te, că îngerescul chip ai îmbrăcat;
Bucură-te, că de cele pământeşti te-ai lepădat;
Bucură-te, că pe poarta cea strâmtă în Împărăţie ai intrat;
Bucură-te, că pe cărarea cea dreaptă ai umblat;
Bucură-te, că războiul cel nevăzut l-ai purtat;
Bucură-te, că râvnă pentru cele sfinte ai avut;
Bucură-te, că de începătorul răutăţii nu te-ai înfricoşat;
Bucură-te, că lupta cea bună ai luptat;
Bucură-te, cel ce cu armele Duhului Sfânt te-ai întrarmat;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Rafail, povăţuitor al călugărilor!

Condacul al 2-lea

Despre petrecerea îngerească a cuvioşilor din Mănăstirea Sfântului Arhanghel Mihail ai auzit şi, toate cele deşarte ale lumii lepădând, ucenic stareţului Eufrosin te-ai făcut. Cu postul, cu privegherea şi cu lacrimile, patimile trupului le-ai veştejit, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Ca un dumnezeiesc lucrător ţi-ai sădit în inimă sfaturile pustnicilor, mintea având-o pavăză împotriva patimilor pierzătoare, şi bărbăteşte luptându-te, în curăţie ai vieţuit şi cu toată fapta bună te-ai îmbogăţit, Cuvioase Partenie. Pentru aceea, cinstire îţi aducem, zicând:
Bucură-te, aspru nevoitor;
Bucură-te, podoaba călugărilor;
Bucură-te, lauda pustnicilor;
Bucură-te, pildă celor iubitori de ascultare;
Bucură-te, dascăl al înfrânării;
Bucură-te, adânc de smerenie;
Bucură-te, rugăciune întraripată;
Bucură-te, apostol al răbdării;
Bucură-te, chip îmbunătăţit;
Bucură-te, întărirea postitorilor;
Bucură-te, înger pământesc;
Bucură-te, om ceresc;
Bucură-te, Sfinte Partenie, lauda cuvioşilor!

Condacul al 3-lea

Mult te-ai minunat, Cuvioase Rafail, de sfintele osteneli ale părinţilor. Că trupuri purtând, prin mari nevoinţe, celor fără de trupuri s-au asemănat. Iar tu cu osârdie, pilda vieţuirii lor urmând, lauzi pe Hristos, împreună cu ei cântând: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Următor bătrânilor cuvioşi ai fost, căci de la rânduiala strămoşească nu te-ai depărtat şi, prin asprimea vieţii sihăstreşti, cămară împodobită a lui Hristos te-ai arătat. Aceasta dorind şi noi, cu evlavie te lăudăm zicând:
Bucură-te, următor al părinţilor pustiei;
Bucură-te, că dragoste curată ai dobândit;
Bucură-te, că nevoinţa ai învăţat;
Bucură-te, dor de neîncetată rugăciune;
Bucură-te, cel ce ţi-ai potolit setea din izvorul dreptei credinţe;
Bucură-te, cel ce cu înfrânarea te-ai întrarmat;
Bucură-te, cel ce dascălilor pustiei ai urmat;
Bucură-te, ucenic desăvârşit şi duhovnic iscusit;
Bucură-te, cel ce cu bunătatea te-ai împodobit;
Bucură-te, împlinitorule al pravilei călugăreşti;
Bucură-te, chip al sfinţeniei;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Rafail, povăţuitor al călugărilor!

Condacul al 4-lea

Sfinte Cuvioase Partenie, ai vieţuit pe pământ în vremuri de cumplită încercare pentru ţară, când, de frica hoardelor păgâne, creştinii din cetăţi şi din sate la sihaştrii din munţi aflau scăpare. Acelora, cu dragoste şi milostivire te-ai făcut alinare, iar lui Dumnezeu împreună cu ei ai cântat: Aliluia!

Icosul al 4-lea

În adâncul codrilor, pentru iubirea de Dumnezeu, te-ai sălăşluit şi împreună cu sihaştrii ai petrecut, dorul de rugăciune în linişte pururi în suflet purtând, pentru aceea noi, cei care suntem în vâltoarea ispitelor, cu evlavie îţi cântăm:
Bucură-te, că de lume te-ai îndepărtat;
Bucură-te, că pentru Domnul te-ai însingurat;
Bucură-te, luminător al minţilor întunecate;
Bucură-te, risipitor al gândurilor necurate;
Bucură-te, că pe toţi oamenii i-ai iubit;
Bucură-te, liman al celor prigoniţi;
Bucură-te, mângâietor al celor întristaţi;
Bucură-te, grabnic ajutător;
Bucură-te, fierbinte rugător;
Bucură-te, blând povăţuitor;
Bucură-te, întărirea celor suferinzi;
Bucură-te, că tuturor te-ai arătat milostiv;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Partenie, lauda cuvioşilor!

Condacul al 5-lea

Mlădiţă aleasă a neamului tău cel iubitor de linişte, ai râvnit viaţa cea fericită a pustnicilor, care întraripaţi cu dumnezeiescul dor, prin rugăciune, milostivirea lui Dumnezeu din ceruri au pogorât pe pământ. Cu binecuvântarea părinţilor, din mănăstire în tainiţele codrilor te-ai îndepărtat, împreună cu ei cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Având dreptar rânduielile de odinioară, te-ai nevoit în privegheri neîncetate şi ai biruit desăvârşit patimile, căci trupul ai supus gândului nepătimaş, urcând treptele lăuntricului Tabor, pentru care cântăm:
Bucură-te, sfânt pământean;
Bucură-te, locuitor al sihăstriei;
Bucură-te, rod minunat al pustiei;
Bucură-te, ostenitor neobosit;
Bucură-te, rugător desăvârşit;
Bucură-te, curăţie întrupată;
Bucură-te, cugetare luminată;
Bucură-te, fire înnoită;
Bucură-te, vistierie de har;
Bucură-te, purtător al luminii lui Hristos;
Bucură-te, făclie de lumină nestinsă;
Bucură-te, pregustarea slavei ce va să vină;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Rafail, povăţuitor al călugărilor!

Condacul al 6-lea

Povăţuitor blând şi înţelept obştii te-ai arătat, Cuvioase Partenie, când egumen ai fost pus, dar nu ai aflat odihnă, dorind neîncetat să fii doar cu Hristos. Pentru aceasta în sihăstriile muntelui Scaunele, în linişte, în rugăciune şi în mari nevoinţe ai petrecut, iar acum nu ne uita în rugăciunile tale pe noi, cei ce cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Cu totul te-ai desprins de cele pământeşti, cugetând la cele veşnice, la Împărăţia ce va să vie, în care vor intra cei curaţi cu inima. Pentru aceea te lăudăm zicând:
Bucură-te, crin al pustiei;
Bucură-te, pom cu bună roadă;
Bucură-te, dor de veşnicie;
Bucură-te, cugetător la moarte;
Bucură-te, locuitor al patriei cereşti;
Bucură-te, jertfă curată adusă Tatălui Ceresc;
Bucură-te, că întru tine S-a odihnit Hristos;
Bucură-te, vas ales al Duhului Sfânt;
Bucură-te, rug aprins în rugăciune;
Bucură-te, cel ce ai strălucit în lumina harului;
Bucură-te, părtaş al slavei dumnezeieşti;
Bucură-te, lumină din Izvorul Luminii;
Bucură-te, Sfinte Partenie, lauda cuvioşilor!

Condacul al 7-lea

Precum oarecând în Colose, la rugăciunea Cuviosului Arhip, Sfântul Arhanghel Mihail a izbăvit biserica de la pieire, astfel şi prin rugile voastre către marele Arhistrateg, lavra lui Agapie, cea mult încercată, nu s-a risipit. Pentru aceasta, împreună cu cetele cuvioşilor, Îl slăvim pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea

„Fericit stareţ” ai fost numit, căci sihaştrilor şi călugărilor făclie luminoasă te-ai arătat. Cu virtuţi alese fiind împodobit, mulţimi de peste Carpaţi şi din Moldova întreagă veneau, cerând cuvânt de folos şi ajutor de la Dumnezeu prin rugăciunile tale, pentru care te cinstim, zicând:
Bucură-te, păstor al turmei lui Hristos;
Bucură-te, al Agapiei apărător;
Bucură-te, rugător pentru neamul românesc;
Bucură-te, purtător al Duhului Sfânt;
Bucură-te, cunună a celor iubitori de nevoinţă;
Bucură-te, cel ce ne întăreşti în credinţă;
Bucură-te, alinare a celor îndureraţi;
Bucură-te, împăciuitor al celor învrăjbiţi;
Bucură-te, al celor slabi întăritor;
Bucură-te, scăpare a celor în nevoi;
Bucură-te, sfătuitor al credincioşilor;
Bucură-te, vieţuire minunată;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Rafail, povăţuitor al călugărilor!

Condacul al 8-lea

Pururea în minte ai avut cuvântul Domnului: „Fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este”. Mâinile la rugăciune ridicând, cu lacrimi curate Celui Preaînalt ai cerut putere a împlini dumnezeiasca poruncă. Pentru aceea ne înveţi să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Prin răbdare în ispite, dragoste statornică, nezdrobită nădejde şi credinţă tare, duhurile înşelăciunii le-ai surpat şi vas curat, sfinţit lui Hristos fiind, te-ai învrednicit să spui ca şi Pavel: „De acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”. Pentru aceasta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, ce-ţi cântăm:
Bucură-te, iubitor al Scripturii;
Bucură-te, cinstitor al dascălilor rugăciunii;
Bucură-te, că pe Hristos ai dorit;
Bucură-te, că în virtuţi te-ai împodobit;
Bucură-te, că toată pofta ai călcat;
Bucură-te, că grija lumească ai lepădat;
Bucură-te, că în sfinţenie te-ai îmbrăcat;
Bucură-te, că Împărăţia lui Dumnezeu ai câştigat;
Bucură-te, că în tine patimile le-ai răstignit;
Bucură-te, că în tine Hristos a strălucit;
Bucură-te, lumina razei Duhului Sfânt;
Bucură-te, mireasmă de taină a pustiei;
Bucură-te, Sfinte Partenie, lauda cuvioşilor!

Condacul al 9-lea

Dumnezeu Cel minunat întru sfinţii Săi stâlp de foc a arătat din cer deasupra muntelui ce poartă în sânul său moaştele cuvioşilor. Pentru aceasta noi, cei neputincioşi sufleteşte, cerem, cu lacrimi de umilinţă, sfinţilor nevoitori să ne fie mijlocitori către Domnul, Căruia Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Cine ar putea spune minunile şi ostenelile tale, Cuvioase Părinte Rafail, care, împreună cu Partenie cel minunat, ai întregit ceata cuvioşilor care s-au ostenit în muntele cel binecuvântat. Cu buze nevrednice, îndrăznim a te lăuda zicând:
Bucură-te, ocrotitor al Mănăstirii Agapia;
Bucură-te, tainic păzitor al mănăstirilor, satelor şi oraşelor;
Bucură-te, slujitor al luminii;
Bucură-te, că ai văzut slava Treimii;
Bucură-te, purtător de Dumnezeu;
Bucură-te, învăţător al iubirii;
Bucură-te, dascăl al rugăciunii;
Bucură-te, mijlocitor al tuturor;
Bucură-te, străjer neadormit;
Bucură-te, cunoscător al tainelor negrăite;
Bucură-te, luminată cuvioşie;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Rafail, povăţuitor al călugărilor!

Condacul al 10-lea

Sfinţilor, care, încă din lumea acesta, din dulceaţa raiului aţi gustat, calea vieţii pământeşti ne-o luminaţi nouă, celor rătăciţi în pustiul păcatului, spre a ne înălţa în lăcaşurile cereşti. De aceea, rugaţi-vă pentru noi, cei ce cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Umbrit fiind de dumnezeiasca înţelepciune, ai lăsat cele stricăcioase şi Dumnezeului Celui veşnic ai slujit, dobândind pe cele nestricăcioase. Pentru aceasta acum stai aproape de tronul slavei veşnice. De aceea, nu ne uita nici pe noi, cei ce te lăudăm, zicând:
Bucură-te, rob credincios care voia Tatălui ai împlinit;
Bucură-te, că viaţa în evlavie ţi-ai săvârşit;
Bucură-te, că în slava cerească acum locuieşti;
Bucură-te, că te desfătezi întru fericirea cea negrăită;
Bucură-te, că împreună cu sfinţii în ceruri petreci;
Bucură-te, că de frumuseţile raiului te îndulceşti;
Bucură-te, că îndrăznire la Dumnezeu ai dobândit;
Bucură-te, povăţuitor spre patria cerească;
Bucură-te, că în lumina cea neapusă străluceşti;
Bucură-te, că ne luminezi cu înţelepciunea ta;
Bucură-te, făclie mult luminoasă celor dintru întuneric;
Bucură-te, că din viforul ispitelor ne izbăveşti;
Bucură-te, Sfinte Partenie, lauda cuvioşilor!

Condacul al 11-lea

Negrăita mireasmă a sfintelor voastre nevoinţe arătată s-a făcut lumii. Voi, în sihăstrie sălăşluindu-vă, patimile trupului aţi topit şi în lumina lină a sfintei slave aţi intrat. Acesteia, învredniciţi-ne prin rugăciunile voastre şi pe noi, cei ce cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Treimea Cea de o fiinţă şi nedespărţită pe sfinţii Săi îi încununează cu slavă încă de pe pământ. Pentru aceea, şi nevoinţele tale sihăstreşti au fost arătate Sfântului Mitropolit Dosoftei, cel care, luminat de Duhul Sfânt, a sărutat sfintele tale moaşte. Învredniceşte-ne şi pe noi de această duhovnicească bucurie, cei care te lăudăm, zicând:
Bucură-te, că, în liniştea inimii, pe Dumnezeu ai lăudat;
Bucură-te, că Treimii Sfinte te-ai închinat;
Bucură-te, că lui Dumnezeu Tatăl te-ai dăruit;
Bucură-te, că pe Hristos L-ai slavoslovit;
Bucură-te, că în lumina Sfântului Duh te-ai sălăşluit;
Bucură-te, cel ce credinţa cu osteneli ai pecetluit-o;
Bucură-te, că îngerilor te-ai asemănat;
Bucură-te, că faptele tale bune le-ai tăinuit;
Bucură-te, că virtuţile tale întru smerenie le-ai ascuns;
Bucură-te, făclie ce luminezi noaptea necredinţei;
Bucură-te, luminarea celor nepricepuţi;
Bucură-te, că prin rugăciune îi ridici pe cei căzuţi;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Rafail, povăţuitor al călugărilor!

Condacul al 12-lea

Nevrednici suntem de voi, Sfinţilor, Fericite Rafail şi Preaminunate Partenie. De aceea, trupurile voastre pline de slavă dumnezeiască, nepreţuită comoară, odihnesc în pământ tăinuite, dar, cu evlavie şi cu umilinţă, noi nu încetăm a vă aduce laudă de mulţumire, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Pomenirea ta cea strălucitoare ne veseleşte astăzi, că mare folositor şi mijlocitor în nevoi te-au dobândit cetele călugărilor, preoţilor şi credincioşilor, şi cinstit ai fost de evlavioşii ierarhi, care şi sfintele tale moaşte le-au sărutat. Învredniceşte-ne de aceasta şi pe noi, care te lăudăm, zicând:
Bucură-te, cel ce patimile ai biruit;
Bucură-te, că lui Dumnezeu te-ai dăruit;
Bucură-te, că pentru Hristos multe încercări ai răbdat;
Bucură-te, că îngereşte ai vieţuit;
Bucură-te, împreună locuitor cu îngerii;
Bucură-te, că Hristos cu slavă te-a încununat;
Bucură-te, că prin ostenelile tale Dumnezeu S-a slăvit;
Bucură-te, cel ce străluceşti ca luminătorii pe cer;
Bucură-te, lauda călugărilor;
Bucură-te, făclie a sihaştrilor;
Bucură-te, cel cinstit de Mitropolitul Dosoftei;
Bucură-te, ocrotitor al Agapiei şi al celorlalte mănăstiri moldave;
Bucură-te, rugător pentru tot neamul românesc;
Bucură-te, Sfinte Partenie, lauda cuvioşilor!

Condacul al 13-lea

O, Preafericiţilor Părinţi Rafail şi Partenie, care în munţii Moldovei cu sfinte nevoinţe aţi strălucit şi cetei sfinţilor români v-aţi adăugat, primiţi această smerită laudă de la noi nevrednicii, care vă chemăm în ajutor, rugându-vă ca prin mijlocirile voastre să ne ocrotiţi pe noi şi neamul nostru, întărindu-ne în credinţă şi evlavie, ca prin pocăinţă să facem fapte vrednice de mântuire şi neîncetat să cântăm cu dragoste lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zic iarăşi Icosul 1: Dumnezeiască râvnă…, Condacul 1: Cuvioşilor lui Hristos…,

Icosul 1

Dumnezeiască râvnă pentru viaţa monahicească purtând în suflet, din tinereţe jugul cel bun al lui Hristos ai luat şi calea părinţilor celor de demult ai urmat, pentru aceasta îţi aducem laudă, zicând:
Bucură-te, tinereţe neîntinată;
Bucură-te, ocrotit al Arhanghelului Rafail;
Bucură-te, că îngerescul chip ai îmbrăcat;
Bucură-te, că de cele pământeşti te-ai lepădat;
Bucură-te, că pe poarta cea strâmtă în Împărăţie ai intrat;
Bucură-te, că pe cărarea cea dreaptă ai umblat;
Bucură-te, că războiul cel nevăzut l-ai purtat;
Bucură-te, că râvnă pentru cele sfinte ai avut;
Bucură-te, că de începătorul răutăţii nu te-ai înfricoşat;
Bucură-te, că lupta cea bună ai luptat;
Bucură-te, cel ce cu armele Duhului Sfânt te-ai întrarmat;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Rafail, povăţuitor al călugărilor!

Condacul 1

Cuvioşilor lui Hristos, care în munţii Agapiei s-au nevoit şi sfeşnice prealuminoase călugărilor au strălucit, cununi de laudă aducem în această zi de slăvită prăznuire noi, care cu evlavie îi cinstim zicând: Bucuraţi-vă, Sfinţilor Cuvioşi Rafail şi Partenie!

şi se face otpustul.

*

1

Acatistul Sfintei Maria Magdalena (22 iulie)

Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.
Slavă Tie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte! (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Condacul 1:

Lui Hristos al tău, pe care duhovniceşte L-ai iubit, I-ai urmat, cea pregătită de Domnul spre propovăduire, Sfântă Maria-Magdalena; pentru aceasta cu dragoste te lăudăm în cântări şi te rugăm pe tine, ca ceea ce ai mare îndrăzneală către Domnul, din toate nevoile cu rugăciunile tale să ne izbăveşti, ca pururea bucurăndu-ne să strigăm ţie: Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credinţă apostolească L-ai propovăduit pe Predulcele Iisus!

Icosul 1:

Făcătorul îngerilor şi Domnul puterilor, mai înainte cunoscând voinţa ta cea bună, Sfântă Mironosiţă, te-a ales din cetatea Magdalei, din laţurile diavoleşti slobozindu-te; pentru aceasta te-ai arătat credincioasă slujitoare a Domnului, sârguindu-te a-L preslăvi pe El cu viaţa şi cu osteneala. Iar noi, minunându-ne de aşa purtare de grijă a lui Dumnezeu pentru tine, întru umilinţa inimilor strigăm către tine:
Bucură-te, cea chemată de Fiul lui Dumnezeu dintru întunericul diavolesc la minunată lumina Sa;
Bucură-te, că în curăţie cu trupul şi cu duhul până la sfârşit ai petrecut cu darul Lui;
Bucură-te, că prin curăţia inimii, sărăcia cu duhul până la sfârşit o ai păzit;
Bucură-te, că înaintea tuturor te-ai învrednicit a vedea pe Hristos cel înviat;
Bucură-te, că puterea vrăjmaşului bine ai biruit;
Bucură-te, că ai strălucit cu credinţa cea tare şi cu dragostea cea caldă către Hristos Dumnezeu;
Bucură-te, că L-ai iubit şi L-ai propovăduit pe Mântuitorul Hristos cu toată inima ta;
Bucură-te, că până şi la moarte Aceluia drept ai slujit;
Bucură-te, că prin dar cu sufletul te-ai înnoit;
Bucură-te, că Evanghelia ai propovăduit şi întru vistieria inimii tale o ai încăput;
Bucură-te, că Învierea Domnului apostolilor ai vestit;
Bucură-te, că şi a vorbi cu îngerii te-ai învrednicit;
Bucură-te, Sfânta Maria-Magdalena, care cu credinţa apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 2-lea:

Văzându-se pe sine Maria-Magdalena de şapte demoni izbăvită, cu toată inima s-a lipit de Hristos Dumnezeu, biruitorul iadului, învăţând pe toţi oamenii că nu numai cu gura, ci şi cu toată viaţa să slujească lui Dumnezeu, cântându-i Lui: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Mintea omenească, cugetând, nu pricepe cum dintru aşa tulburare, cu darul lui Hristos, te-ai suit la înălţimea vieţii celei asemenea îngerilor, vrednică de laudă, Maria-Magdalena. Pentru aceea şi noi, avându-te pe tine mijlocitoare bună, cu căldură ne rugăm să ceri de la Domnul şi pentru noi izbăvire din adâncul păcatului, ca să strigăm ţie cu dragoste unele ca acestea:
Bucură-te, că ai scăpat din cumplita robie a dracilor;
Bucură-te, că aievea ai mustrat înşelăciunea viclenilor demoni;
Bucură-te, că pe toţi îi înveţi ca în ispitele de la vrăjmaşul la Hristos să alerge;
Bucură-te, că îndemni ca nimeni în scârba cea mare pentru păcate să nu deznădăjduiască;
Bucură-te, a tuturor păcătoşilor călăuzitoare pe calea sfinţeniei;
Bucură-te, că ai cunoscut tăria cea atotputernică a darului lui Hristos;
Bucură-te, povăţuitoare bună a mulţumirii celei cuvenite lui Dumnezeu;
Bucură-te, dreapta învăţătoare a laudei lui Dumnezeu celei adevărate;
Bucură-te, că ne-ai arătat cu viaţa ta calea cea dreaptă a vieţii pământeşti;
Bucură-te, apărătoare bună a tuturor păcătoşilor înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, păzitoarea sufletelor noastre de vicleşugul satanei;
Bucură-te, mijlocitoarea noastră cea caldă către Hristos întru toate scârbele;
Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 3-lea:

Cu puterea dumnezeiescului dar, dimpreună şi cu a ta bunăvoinţă, fără şovăire, precum Avraam de demult ai lăsat casa părintelui tău şi cu bucurie ai urmat lui Hristos Dumnezeu. Deci rugămu-te, pe tine, ucenică a lui Hristos, slăvită Maria-Magdalena, luminează prin rugăciunile tale şi inimile noastre cu dragostea cea către Dumnezeu, ca şi acum şi pururea să-I strigăm Lui: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Având puterea înţelepciunii dăruită ţie de Dumnezeu, Maria-Magdalena, bărbăteşte ai lepădat cele frumoase ale lumii acesteia şi, ca o ucenică bună, cu dreptate ai slujit Cuvântului, Care pentru multă milostivirea Sa a sărăcit pentru noi. Pentru acestea cu umilinţă strigăm ţie:
Bucură-te, ucenica lui Hristos cea bună;
Bucură-te, învăţătoarea dragostei celei adevărate către Dumnezeu;
Bucură-te, că deşertăciunea lumii acesteia bine o ai cunoscut;
Bucură-te, că bucuria lumii bărbăteşti o ai lepădat;
Bucură-te, că frumuseţea lumească întru nimica o ai socotit;
Bucură-te, că cinului călugăresc calea vieţii celei bune mai înainte ai arătat;
Bucură-te, că pe toţi îi povătuieşti pe calea către Hristos Dumnezeu;
Bucură-te, că pentru lucrările milostivirii casa cea pământească o ai lăsat;
Bucură-te, că mila lui Hristos şi aici şi în cer o ai aflat;
Bucură-te, că prin ea la fericirea cea veşnică ai ajuns;
Bucură-te, mieluşea înţeleaptă, că de la lupii cei răi către Hristos păstorul cel bun ai alergat;
Bucură-te, că în staulul cuvântătoarelor Sale oi ai intrat;
Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 4-lea:

Viforul urgiei drăceşti cu putere pe mare s-a ridicat asupra casei sufletului tău, Sfântă Marie, dar a o surpa pe aceasta până în sfârşit nu a putut, că ai aflat mântuire pe piatra cea tare a credinţei în Hristos, şi pe aceasta tu, preaînţeleaptă femeie, stând neclintită, îi înveţi pe toţi ca Preabunului Dumnezeu să-i cânte cântare: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Auzind noi, de Dumnezeu înţelepţită Marie, că urmând lui Hristos ai aflat veselia cea adevărată a inimii, dreptatea, pacea şi bucuria întru Duhul Sfânt, ne sârguim să ne aflăm în ceata părtaşilor la Împărăţia lui Dumnezeu. Iar ţie, ca uneia ce te veseleşti în această împărăţie arătându-ne şi nouă calea spre ea, îţi zicem cu toţii aşa:
Bucură-te, că dulceaţa cerească a lui Iisus o ai iubit;
Bucură-te, că viaţa cea adevărată ai aflat;
Bucură-te, că şi nouă chipul acestei vieţi ne-ai arătat;
Bucură-te, că întru bucuria cerească pururea acum petreci;
Bucură-te, că dintru a Raiului hrană pururea guşti;
Bucură-te, că focul dragostei către Dumnezeu în inima ta ai aprins;
Bucură-te, cea iubită duhovniceşte de Hristos Dumnezeu ca o roaba dreaptă a Sa;
Bucură-te, fierbinte rugătoare pentru noi către Dumnezeu;
Bucură-te, ajutătoarea întru nevoile noastre;
Bucură-te, învăţătoarea noastră cea bună şi blândă;
Bucură-te, sălaş preacinstit al Duhului Sfânt;
Bucură-te, sfântă întocmai cu Apostolii;
Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 5-lea:

Ca o stea cu dumnezeiască mergere urmând lui Hristos, slăvită Maria, te-ai arătat între mironosiţe. Împreună cu acelea stând acum şi pururea înaintea Sfintei Treimi, adu-ne şi pe noi împreună cu cetele cele sfinţite, prin rugăciunile tale, luminându-ne calea cea întunecată a vieţii noastre, pentru a-I striga cu bucurie lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Văzând, Sfânta Maria, pe Hristos Dumnezeu pe cruce răstignindu-Se, minunată bărbăţie ai arătat ; că mulţi dintre ucenici au lăsat pe Învăţătorul lor, iar tu, cu dumnezeieştile Lui învăţături neîncetat aprinzându-ţi sufletul şi cugetul, ai biruit neputinţa firii femeieşti şi aşa ai fost părtaşă patimii celei mântuitoare a lui Hristos. Pentru aceasta şi noi, la atâta vitejie bărbătească a ta privind, strigăm ţie:
Bucură-te, podoaba şi îmbunătăţirea femeilor celor înţelepte;
Bucură-te, veselia cea bună a tuturor creştinilor;
Bucură-te, cea împreună-pătimitoare cu Hristos Dumnezeu, fiind El pe cruce răstignit;
Bucură-te, că ne-ai arătat nebiruita cale a dragostei pentru El;
Bucură-te, că mare îndrăznire ai luat către Dumnezeu, cu dragoste rugăndu-te pentru noi;
Bucură-te, podoaba şi lauda femeilor;
Bucură-te, adăpostirea cea tare a creştinilor;
Bucură-te, că decât bărbaţii cei tari mai puternică eşti;
Bucură-te, că decât înţelepţii acestei lumi mai înţeleaptă eşti;
Bucură-te, că cele ascunse ale înţelepciunii Sale ţi-a arătat Dumnezeu;
Bucură-te, că propovăduirea cea adevărată Însuşi Dumnezeu-Cuvântul te-a învăţat;
Bucură-te, că pe Hristos Dumnezeu mai mult decât viaţa ta L-ai iubit;
Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credinţa apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 6-lea:

Cu darul Tău, Hristoase Împărate, cele neputincioase se vindecă şi vasele cele slabe se fac tari. Că mironosiţele femei lângă crucea Ta cu bărbăţie stau şi darul Crucii fără de frică tuturor îl vestesc; şi iară cete de femei înţelepte, sârguindu-se a se asemăna cetelor îngereşti, cu trezvie de-a pururea strigă Sfintei Treimi: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Căutând a te lumina cu lumina cunoştintei de Dumnezeu celei adevărate, când ai văzut pe Dumnezeu pe cruce răstignit, minunată Maria, lăcrimând ziceai: cum Viaţa acum de voie moarte primeşte? Noi dar, ştiind slăvită luminarea ta prin darul Sfântului Duh, strigăm ţie acestea:
Bucură-te, că pe Hristos cel răstignit din adâncul sufletului L-ai plâns;
Bucură-te, că veselia cea veşnică în locaşurile cereşti ai aflat;
Bucură-te, că şi nouă chipul plângerii celei bune ne-ai arătat;
Bucură-te, că tu eşti bucuria noastră cea neîncetată;
Bucură-te, a tuturor scârbiţilor mângâiere nemincinoasă;
Bucură-te, că pe pământ ai pătimit cu Hristos, pentru El;
Bucură-te, că împreună cu Domnul, în ceruri te proslăveşti întru El;
Bucură-te, a tuturor vrăjmaşilor noştri tare biruitoare;
Bucură-te, în toate scârbele noastre grabnică ajutătoare;
Bucură-te, că tuturor creştinilor aducerea-aminte de tine preadulce le este;
Bucură-te, că în toată Biserica lui Hristos numele tău e cinstit;
Bucură-te, mlădiţa cea adevărată a viei lui Hristos;
Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 7-lea:

Voind a cunoaşte puterea cea atotbiruitoare a Crucii, până la sfârşitul patimilor lui Hristos ai stat lângă crucea Mântuitorului, dimpreună cu alte femei, preaslăvită Maria. Iar durerea împreună pătimind cu Maica Domnului, cu nedumerire strigai: Ce minune străină este aceasta? Cel ce ţine toată făptura a voit a pătimi. Deci noi, Celui ce de voie pe Cruce S-a înalţat, de-viaţă-purtătoare făcând-o, cu dragoste Îi strigăm: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Minunată femeie te-ai arătat tu, fericită Maria, cu dragostea ta către Hristos pe care ai arătat-o cu tânguirile cele amare, căzând către Cel luat de pe Cruce şi cu lacrimi spălând preacinstitele Lui răni. Incă şi lui Iosif celui cu bun chip şi lui Nicodim celui iubitor de dreptate urmând, la mormântul Mântuitorului cu celelalte sfinte femei ai alergat şi, plângănd, şi pe cea nevinovată Maica Lui, care nemângâiat plângea, ai mângâiat-o, că sabia cea cumplită, sufletul ei pătrunsese. Iar noi, această vrednicie a ta ştiind, cu smerenie strigăm ţie:
Bucură-te, că ai spălat cu lacrimi preacuratele răni ale lui Hristos;
Bucură-te, că împreună ai pătimit cu Maica Lui cea preanevinovată;
Bucură-te, că pe Hristos până la mormânt L-ai petrecut;
Bucură-te, că ai privit cu nedumerire la Viaţa ce se punea în mormânt;
Bucură-te, a lacrimilor de pocăinţă învăţătoarea noastră cea bună;
Bucură-te, că a ne spăla cu lacrimi întinăciunea păcătelor ne povăţuieşti;
Bucură-te, că ne îndemni ca inimile noastre cele împietrite prin aceleaşi lacrimi să le înmuiem;
Bucură-te, că ne-ai arătat nouă chipul înţelepciunii celei adevărate;
Bucură-te, că ne înveţi să ţinem minte pururea patimile lui Hristos;
Bucură-te, slăvită Maria, că dimpreună cu Preanevinovata Fecioara Maria, eşti adevărată mijlocitoare pentru noi;
Bucură-te, sluga cea bună a lui Hristos;
Bucură-te, că nu voia oamenilor, ci voia Domnului ai urmat;
Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 8-lea:

De necuprins cu cugetul, de Dumnezeu înţelepţită Maria, ţi s-a părut ţie îngroparea Celui ce dă viaţă tuturor, dar rănită fiind cu dragostea Aceluia, încă de cu noapte ai adus mir la mormântul Lui şi lacrimi ai vărsat în loc de aromate. Pentru aceasta şi petreci acum în lăcaşurile cele bine mirositoare ale Raiului, cu cetele îngereşti strigând pururea lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Toată dulceaţa, bucuria şi viaţa ti-a fost ţie Iisus, Sfântă Maria-Magdalena, pentru aceasta, văzând piatra cea grea luată de pe mormânt şi pe El neaflându-L, plângănd ai alergat la Simon- Petru şi la celălalt ucenic pe care îl iubea Iisus, cu durere vestindu-le lor că au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştii unde L-au pus. Acum, slobodă fiind de suferinţa aceea, veşnic în ceruri cu Hristos te veseleşti, iar noi, pe pământ, nădăjduim ca prin rugăciunile tale să intrăm întru aceeaşi bucurie, cu umilinţă strigând ţie aşa:
Bucură-te, că întunericul nopţii ai biruit cu strălucirea dragostei tale către Hristos;
Bucură-te, că la privegherea cea de noapte întru rugăciune a sta ne-ai învăţat;
Bucură-te, că eşti strălucită cu lumină veşnică în cer;
Bucură-te, că Împărăţia Cerului cu sărăcia duhovnicească ai cumpărat;
Bucură-te, că după durerea pentru patimile lui Hristos deplină mângâiere ai aflat;
Bucură-te, că prin blândeţe ai ajuns moştenitoare a pământului în Raiul cel ceresc;
Bucură-te, că flămânzind şi însetând de dreptatea lui Hristos, acum te saturi la cina cea împărătească;
Bucură-te, că mila Stăpânului aflând, ca o milostivă, Il rogi ca şi pe noi să ne miluiască;
Bucură-te, cea curată cu inima, că acum vezi pe Dumnezeu faţă-către-faţă;
Bucură-te, că te-ai învrednicit mai înaintea tuturor a vedea Învierea lui Hristos, Pacea cea veşnică;
Bucură-te, cea prigonită pentru dreptatea lui Hristos, că a ta este Împărăţia lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ai aflat veşnică veselie şi plată multă în ceruri;
Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 9-lea:

Tot soborul îngeresc s-a mirat, Hristoase Împărate, de taina cea mare a slăvitei Învierii Tale; iadul s-a cutremurat, văzând că te-ai pogorât, Hristoase, în cele mai de jos ale pământului şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice, care îi ţineau pe cei legaţi; iar noi, cu bucuria femeilor mironosiţe dimpreună bucurăndu-ne, cu veselie strigăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Ritorii cei mult vorbitori nu pot de ajuns să spună durerea ta cea mare, slăvită Maria, când şedeai plângănd lângă mormânt. Că ce cuvânt ar putea spune durerea sufletului tău, când nu L-ai aflat în groapă pe Domnul, Cel decât viaţa ta mai iubit ţie? În inima ta cea plină de durere nici strălucirea, nici mângâierea îngerilor nu a putut să încapă. Marea ta suferinţă înţelegând-o, cu umilinţă îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că în groapă te-ai plecat, ca să-L vezi pe Iisus;
Bucură-te, că acum Îl vezi pe scaunul slavei şezând;
Bucură-te, că încă fiind pe pământ ai văzut pe vieţuitorii cei luminaţi ai cerului;
Bucură-te, că Învierea lui Hristos cu glas de bucurie ţi-au vestit;
Bucură-te, că împreună cu ei în bucuria cea veşnică eşti;
Bucură-te, că din dragoste mir lui Hristos I-ai adus;
Bucură-te, că la mireasma cea bine mirositoare a mirului lui Hristos cu dulceaţa ai alergat;
Bucură-te, că de amărăciunea dulceţilor lumii celei păcătoase te-ai lepădat;
Bucură-te, că ai iubit dulceaţa lui Iisus cea cerească;
Bucură-te, vlăstar bine crescut al grădinii lui Iisus;
Bucură-te, viţă bine roditoare a viei lui Dumnezeu;
Bucură-te, că te-ai arătat lăcaş împodobit al Sfântului Duh;
Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 10-lea:

Vrând să miluieşti lumea, în mormânt Te-ai pogorât, Cela ce eşti fără de moarte, puterea iadului ai sfărămat şi ai înviat, ca un biruitor, Hristoase Dumnezeule, zicând femeilor mironosiţe: „Bucuraţi-vă!”. Cu acestea şi noi cântare de bucurie acum Îţi aducem zicând: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Decât zidul de piatră mai tare a fost dragostea ta către Hristos, Cel ce te-a iubit pe tine, slăvită mironosiţă, Maria-Magdalena. Pentru aceasta, cănd Cel ce este Viaţa noastră, S-a sculat din mormânt, tu L-ai văzut cea dintâi şi, gândind că este grădinarul, ai uitat a firii neputinţă zicând către El: „Dacă Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi eu Îl voi ridica”. Dar preadulcele glas ţi-a arătat pe Învăţătorul, iar pe noi ne-a învăţat să-ţi zicem aşa:
Bucură-te, că pe Grădinarul Ceresc, înviat din mormânt cea dintâi L-ai văzut;
Bucură-te, că în grădina Sa cea din Ceruri te-ai sălăşluit;
Bucură-te, că acum cu strugurii darului lui Dumnezeu în veci te hrăneşti;
Bucură-te, că pururi cu vinul dulceţurilor Raiului te vesleşti;
Bucură-te, că dragostea ta către Dumnezeu firea a biruit;
Bucură-te, că prin ea şi pe noi râvna spre Dumnezeu ne-ai învăţat;
Bucură-te, că din gura lui Hristos vestea Învierii mai întâi tu ai primit;
Bucură-te, că Apostolilor graiurile cele de bucurie tu mai întâi le-ai vestit;
Bucură-te, că bucuria cea veşnică în Cer ai aflat;
Bucură-te, că şi pe noi la aceeaşi bucurie prin tine ne chemi;
Bucură-te, că pentru aceasta totdeauna la Dumnezeu mijloceşti;
Bucură-te, că Aceluia rugăciuni fierbinţi aduci pentru noi;
Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 11-lea:

Nici un cuvânt nu este de ajuns spre a lăuda după vrednicie bucuria cea dumnezeiasca a Învierii lui Hristos, pe care tu, preaslavită Maria, cu alte femei o ai vestit Apostolilor întru aceasta numită şi sfântă zi, al praznicelor praznic şi sărbătoare a sărbătorilor. Pentru aceasta, Hristoase Împărate, înaintea măririi milelor Tale celor negrăite ce au fost spre noi, închinându-ne cu smerenie şi cu dragoste, strigăm Tie: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Stea preastrălucitoare te-ai arătat lumii celei păcătoase, Maria-Magdalena, când, după preslăvita Înălţare a Mântuitorului, umblând prin oraşe şi sate şi cuvântul Evangheliei pretutindenea vestind, pe mulţi ai plecat sub jugul cel bun al lui Hristos. Şi ajungând până la Roma cea veche, bărbăteşte ai stat înaintea Cezarului Tiberiu şi prin chipul oului roşu şi cu înţelepte cuvinte, i-ai lămurit puterea purtătoare-de-viaţă a lui Hristos, iar pe necugetatul Pilat şi pe arhiereul cel fără de Dumnezeu i-ai înfruntat, ca neleguitele lor fapte să primească cele vrednice. De aşa nevoinţă a mărturisirii tale minunându-ne cu bucurie strigăm ţie aşa:
Bucură-te, a învăţăturii lui Hristos slăvită binevestitoare;
Bucură-te, a întunericului păgânesc luminată izgonitoare;
Bucură-te, că pe mulţi de legăturile păcătelor ai dezlegat;
Bucură-te, că înţelepciunea lui Hristos pe toţi ai învăţat;
Bucură-te, că pe mulţi dintru întunericul necunoştinţei la lumina cea minunată a lui Hristos ai adus;
Bucură-te, că în dreptatea lui Hristos a sta cu tărie ne-ai arătat;
Bucură-te, că mântuirea sufletelor păcătoşilor mai mult decât viaţa ta ai iubit;
Bucură-te, că poruncile lui Hristos bine le-ai înţeles;
Bucură-te, că acelora drept le-ai urmat;
Bucură-te, că întunericul păgânătăţii cu îndrăznire l-ai înfruntat;
Bucură-te, că de mânia Cezarului nu te-ai înspăimântat;
Bucură-te, că aceluia răutatea şi viclenia vrăjmaşilor lui Hristos i-ai dovedit;
Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 12-lea:

Cu îndestulare plină fiind de darul lui Dumnezeu, slăvită Maria, mulţime de suflete ai adus la Hristos, iar după aceea ai venit la Efes, unde cu dragoste apostolească dimpreună cu Apostolul dragostei mântuirii oamenilor slujind, întru fericita adormire către Domnul te-ai mutat, cântandu-l împreună cu mulţimea cântareţilor cereşti: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cântând viaţa ta cea vrednică de laudă de pe pământ şi slava ta cea din cer, cu bucurie slăvim, cântăm şi mărim pe Împăratul Ceresc cel minunat întru sfinţii Săi, că nu numai tu, Sfântă Maria, cu darul Aceluia dănţuieşti acum în locaşurile drepţilor, ci şi pe noi pe pământ ne veseleşti, lăsându-ne mirul cel de mult preţ al moaştelor tale, pe care Leon, împaratul cel înţelept, din Efes în cetatea lui Constantin a poruncit a le aduce. Pe acelea şi noi, ca pe cele ce izvorăsc dar neîmpuţinat tuturor celor ce aleargă cu credinţă şi cu dragoste sărutându-le, cu umilinţă îţi cântăm ţie acestea:
Bucură-te, că pe pământ ardeai de dragostea pentru Hristos;
Bucură-te, că în cer în sălaşurile Tatălui Său te-ai şălăşluit;
Bucură-te, apărare tare a credincioşilor;
Bucură-te, mirul cel cu bun miros, care Biserica o bine înmiresmezi;
Bucură-te, cădelniţa de aur ce pururea aduci lui Dumnezeu tămâia rugăciunii pentru noi;
Bucură-te, izvorul vindecărilor cel nesecat;
Bucură-te, comoara darului lui Dumnezeu cea necheltuită;
Bucură-te, adevărata părtaşă cu cetele îngereşti;
Bucură-te, slăvită vieţuitoare în cămările cereşti;
Bucură-te, că plata ta multă este în ceruri;
Bucură-te, că bucuria ta este veşnică în lăcaşurile sfinţilor;
Bucură-te, că tu totdeauna mijloceşti, ca şi nouă să ni se dea bucuria darului şi slava;
Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 13-lea:

O, preaminunată şi de mirare podoabă a femeilor şi tuturor creştinilor laudă şi bucurie, care întocmai cu Apostolii te-ai arătat, slăvită mironosiţă Maria-Magdalena, primind rugăciunea noastră cea de acum, dintru toate nevoile şi durerile sufleteşti şi trupeşti şi de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi ce vin asupra noastră pe noi ne izbăveşte şi către împărăţia Cerului cu mijlocirea ta îndreptează pe noi cei ce cu umilinţă şi cu dragoste cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice iarăşi

Icosul 1:

Făcătorul îngerilor şi Domnul puterilor, mai înainte cunoscând voinţa ta cea bună, Sfântă Mironosiţă, te-a ales din cetatea Magdalei, din laţurile diavoleşti slobozindu-te; pentru aceasta te-ai arătat credincioasă slujitoare a Domnului, sârguindu-te a-L preslăvi pe El cu viaţa şi cu osteneala. Iar noi, minunându-ne de aşa purtare de grijă a lui Dumnezeu pentru tine, întru umilinţa inimilor strigăm către tine:
Bucură-te, cea chemată de Fiul lui Dumnezeu dintru întunericul diavolesc la minunata lumina Sa;
Bucură-te, că în curăţie cu trupul şi cu duhul până la sfârşit ai petrecut cu darul Lui;
Bucură-te, că prin curăţia inimii, săracia cu duhul până la sfârşit o ai păzit;
Bucură-te, că înaintea tuturor te-ai învrednicit a vedea pe Hristos cel înviat;
Bucură-te, că puterea vrăjmaşului bine ai biruit;
Bucură-te, că ai strălucit cu credinţa cea tare si cu dragostea cea calda către Hristos Dumnezeu;
Bucură-te, că L-ai iubit şi L-ai propovăduit pe Mântuitorul Hristos cu toată inima ta;
Bucură-te, că până şi la moarte Aceluia drept ai slujit;
Bucură-te, că prin dar cu sufletul te-ai înnoit;
Bucură-te, că Evanghelia ai propovăduit şi întru vistieria inimii tale o ai încăput;
Bucură-te, că Învierea Domnului apostolilor ai vestit;
Bucură-te, că şi a vorbi cu îngerii te-ai învrednicit;
Bucură-te, Sfânta Maria-Magdalena, care cu credinţa apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!;

şi Condacul 1:

Lui Hristos al tău, pe care duhovniceşte L-ai iubit, I-ai urmat, cea pregătită de Domnul spre propovăduire, Sfântă Maria-Magdalena; pentru aceasta cu dragoste te lăudăm în cântări şi te rugăm pe tine, ca ceea ce ai mare îndrăzneală către Domnul, din toate nevoile cu rugăciunile tale să ne izbăveşti, ca pururea bucurăndu-ne să strigăm ţie: Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credinţă apostolească L-ai propovăduit pe Predulcele Iisus!

Rugăciune:

O, Sfântă şi prealăudată Mironosiţă, cea întocmai eu Apostolii, ucenică a lui Hristos, Maria-Magdalena! Către tine, adevărata şi puternică mijlocitoare pentru noi la Dumnezeu, acum noi, păcătoşii şi nevrednicii, cu osârdie alergăm şi cu inima înfrantă ne rugăm. Tu, care în viaţa ta de înfricoşate curse diavoleşti ai fost ispitită, dar cu darul lui Dumnezeu de acelea ai scăpat, şi pe noi din mrejele vrăjmaşului cu rugăciunile tale ne izbăveşte , ca totdeauna în toată viaţa noastră cu lucrul, cu cuvântul, cu gândul şi cu cugetele cele tainice ale inimilor noastre să slujim cu dragoste Unuia Sfăntului Stăpân şi Dumnezeu, precum ne-am făgăduit Lui. Tu mai mult decât toate bunătăţile pământeşti pe Preadulcele Domn Iisus ai iubit şi Aceluia în toată viaţa ta bine ai urmat, hrănind cu darul şi cu dumnezeiasca Lui învăţătură nu numai sufletul tău, ci şi mulţime de oameni de la întunericul păgânătăţii la lumina lui Hristos cea minunată aducând. Aceasta ştiind, te rugăm pe tine, cere nouă de la Hristos Dumnezeu darul cel luminator şi sfinţitor, ca fiind umbriţi cu acela să sporim în credinţa şi în vieţuire curată, în lupta dragostei şi a lepădării de sine, ca fără lenevire să ne silim a sluji aproapelui nostru întru nevoile lui cele duhovniceşti şi trupeşti, ţinând minte pilda iubirii tale de oameni. Tu, Sfântă Maria, ceea ce vitejeste cu darul lui Dumnezeu ai petrecut viaţa ta pe pământ şi cu pace te-ai dus în locaşurile cereşti, roagă pe Hristos Dumnezeu Mântuitorul ca prin rugăciunile tale să ne învrednicească şi pe noi fără de împiedicare să săvârşim călătoria noastră întru această vale a plângerii şi în pace şi întru pocăinţă să ne sfârşim viaţa, întru sfinţenie pe pământ vieţuind, de veşnica şi fericita viaţă în ceruri să ne învrednicim, şi acolo cu tine şi cu toţi sfinţii dimpreună totdeauna să lăudăm Treimea cea nedespărţită, să cântăm Dumnezeirea Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a doua:

O, Sfântă Mironosiţă, întocmai cu Apostolii Maria-Magdalena! Tu, cu căldura dragostei tale către Hristos Dumnezeu, ai călcat sub picioare măiestriile cele rele ale vrăjmaşului şi L-ai aflat pe Hristos, Mărgăritarul cel fără de preţ, şi ai dobândit Împărăţia Cerului. Pentru aceasta cad către tine şi cu suflet umilit şi cu inima înfrântă îţi strig ţie eu, nevrednicul: Caută dintru înălţimea cerului spre mine, cel ce sunt în luptă cu ispitele păcatelor; vezi cu cât de multe păcate şi nevoi vrăjmaşul în toată ziua mă împiedică, căutând pieirea mea. Slăvită şi întru-tot-lăudată ucenică a lui Hristos Maria, roagă pe Cel iubit de tine, Cel ce şi El pe tine te-a iubit, pe Hristos Dumnezeu, ca să-mi dăruiască mie lăsarea greşelilor mele celor multe, să mă întărească cu darul Său, cu trezvie şi vitejeşte să umblu pe calea sfintelor Lui porunci şi să mă facă pe mine lăcaş binemirositor al Sfântului Duh, ca aşa în pace neruşinat să sfârşesc viaţa mea cea cu multe osteneli pe pământ şi să mă sălaşluiesc în lăcaşurile Raiului ceresc cele luminate şi fericite, unde cu toţi sfinţii totdeauna cu bucurie preamăreşti Treimea cea de o fiinţă, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh. Amin.

*

1

Acatistul Sfintei Muceniţe Hristina (Cristina) (24 iulie)

Condacul 1

Mult pătimitoarei, prealăudatei muceniţe Cristina, celeia ce numele Mântuitorului a purtat, crucea suferinţei spre Golgota pătimirilor a ridicat, veniţi să-i împletim cântări de laude zicând: Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Icosul 1:

Născându-te în cetatea Tirului, din părinţi păgâni şi slujitori ai necuraţilor zei, din tinereţe cunoscând pe Dumnezeul Cel Adevărat, numai Aceluia voiai a-I sluji, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, curată mieluşea născută între păgâni;
Bucură-te, că tatăl tău, Urban, avea stăpânirea ighemonică;
Bucură-te, că acesta, după purtarea de grija a lui Dumnezeu, ţi-a pus numele „Cristina”;
Bucură-te, că numele tău însemna mai înainte oarecare proorocie;
Bucură-te, că între fecioarele vremii nu era nici una care să te întreacă în frumuseţe;
Bucură-te, că părinţii, văzându-te crescând, se umpleau de bucurie;
Bucură-te, că aceştia îţi pregăteau un anume fel de vieţuire;
Bucură-te, căci dorinţa lor avea să fie deşartă;
Bucură-te, fecioară blândă şi curată;
Bucură-te, că haina curăţiei ţi-ai păzit-o neîntinată;
Bucură-te căci în credinţă erai nestrămutată;
Bucură-te, cea plină de dragoste nemăsurată;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul al 2-lea:

Vrând tatăl său a o păzi de vederea omenească, i-a rânduit petrecerea în palatul cel mai înalt, dându-i slugi nenumărate şi zeii de aur şi de argint, jertfe zilnice, neprihănita fecioară cânta Adevăratului Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Auzind tinerii cei de bun neam, despre a ta frumuseţe, voiau a te lua spre însoţire, însă tatăl tău le spunea tuturor că „nu te vei însoţi cu nimeni, ci în feciorie vei petrece spre a sluji zeilor toată viaţa, căci mult te-au iubit”, iar noi îţi cântăm unele că acestea:
Bucură-te, că părintele tău trupesc, prooroc a fost;
Bucură-te, că acesta voia să slujeşti zeilor celor neînsufleţiţi;
Bucură-te, că niciodată tu n-ai voit a le aduce jertfe, nici a te închina lor;
Bucură-te, că privind de la fereastră la luminătorii cei cereşti ai cunoscut pe Ziditorul;
Bucură-te, că rugându-te cu lacrimi, ai cerut Acestuia să ţi se descopere;
Bucură-te, că petrecând în post şi rugăciune, Domnul ţi-a trimis pe îngerul Său;
Bucură-te, că îngerul te-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci;
Bucură-te, că „Mireasa a lui Christos” te-a numit;
Bucură-te, că tainele credinţei ţi-a desluşit;
Bucură-te, că pentru dragostea Sfintei Treimi de trei muncitori ţi-a prevestit că vei fi muncită;
Bucură-te, ceea ce cu pâine cerească de înger ai fost hrănită;
Bucură-te, că sufleteşte şi trupeşte te-ai simţit întărită;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul al 3-lea:

Umplându-te de râvna dumnezeiască, ai început a sfărâma idolii cei neînsufleţiţi şi aruncându-i pe fereastră, ţi-ai curăţat odaia spre a te putea închina Ziditorului şi a-I cânta: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Venind tatăl tău să te cerceteze şi să se închine zeilor săi şi aflând cele săvârşite de tine, s-a umplut de mânie ucigând cu sabia toate slugile, iar pe tine a început a te bate peste obraz, pentru care te lăudăm zicând:
Bucură-te, că lovindu-te peste obraz ai mărturisit pe Adevăratul Dumnezeu;
Bucură-te, că pe idolii cei de aur şi argint i-ai numit diavoli;
Bucură-te, că tatăl tău mai tare s-a umplut de mânie;
Bucură-te, că a poruncit să fi bătută fără cruţare;
Bucură-te, că apoi în temniţă te-a aruncat;
Bucură-te, că înştiinţându-se despre această maica ta la tine a alergat;
Bucură-te, că prin vorbe bune încerca a te momi;
Bucură-te, că acesteia i-ai spus să nu te mai numească fiică a sa;
Bucură-te, că fiică şi închinătoare a Tatălui Ceresc te-ai numit;
Bucură-te, că maica ta mult s-a mâhnit;
Bucură-te, că această nici prin plângere, nici prin momele nimic n-a sporit;
Bucură-te, căci credinţa ta era nestrămutată;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul al 4-lea:

Scoţându-te a doua zi la judecată, ighemonul Urban, uitând dragostea cea firească către fiica sa, voia să te judece şi să te muncească că pe o străină şi făcătoare de rele, iară mulţimea adunată la privelişte minunându-se de frumuseţea ta zicea: „Dumnezeule al roabei tale, Cristina, ajută-i ei, căci la Tine a alergat”. Iar noi împreună cu muceniţa cântăm: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Stând mieluşeaua lui Christos înaintea lui Urban, acesta căuta să o înduplece spre închinare la idoli, însă nesporind ci mai rău mâniindu-se a poruncit să fie dată spre muncire, pentru care îţi aducem laude zicând:
Bucură-te, cea tare în credinţă că un diamant;
Bucură-te, că fiinţa întreagă Domnului ţi-ai închinat;
Bucură-te, că de stâlp au poruncit să fi legată;
Bucură-te, căci cu fiare ascuţite ai fost zdrobită;
Bucură-te, că bucăţi de carne din trupul tău cădeau;
Bucură-te, că spre Mirele Christos, privirile pline de rugăciune îţi ridicai;
Bucură-te, că dezlegându-te de stâlp, ai luat o bucată de carne şi i-ai aruncat-o lui Urban în obraz;
Bucură-te, că acesta de şi o mai aprigă mânie s-a aprins;
Bucură-te, că ulei încins pe tine au turnat;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul al 5-lea:

Învârtind roata deasupra focului, cu neputinţă este nouă a descrie păti-mirile tale, vitează muceniţă, dar Bunul Dumnezeu te ţinea în viaţă întărindu-te în chinuri spre slava numelui Său şi spre ruşinarea păgânilor, iar noi împreună cu tine cântăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Fără de veste, ieşind din foc o văpaie, a ars că la o mie de păgâni ce erau împrejur, iar muceniţa întărită fiind de îngerii ce o înconjurau nevăzuţi de ochii mulţimii se veselea şi mai mult cu duhul în aprigile munci, pentru care şi noi îţi aducem laude, zicând:
Bucură-te, nebiruită răbdătoare de chinuri;
Bucură-te, că răbdarea ta pe muncitori îi nimicea;
Bucură-te, că îngerii în juru-ţi stăteau şi te întăreau;
Bucură-te, că nemaiştiind cum să te mai muncească, te-au aruncat din nou în temniţă;
Bucură-te, că un înger trimis de Dumnezeu, de răni te-a tămăduit;
Bucură-te, căci cu hrană cerească din nou ai fost hrănită;
Bucură-te, că asemeni lui Christos, bătăi peste obraz ai primit;
Bucură-te, că prin chinuri nenumărate cu El te-ai unit;
Bucură-te, că luminoasă ţi-ai adus crucea pe Golgota suferinţei;
Bucură-te, că niciodată n-ai slăbit cu cugetul;
Bucură-te, că uneltirile nevăzuţilor vrăjmaşi ai biruit;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul al 6-lea:

Neştiind tatăl tău cărei munci să te mai supună, a poruncit să fi aruncată în mare. Atunci, slujitorii, luând o corabie, te-au dus în largul mării, unde ţi-au legat o piatră mare de gât şi te-au aruncat în apă, nădăjduind că aşa vor sfârşi cu tine, iar tu cântai Celui ce te-a întărit în chinuri: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Trimis a fost îngerul Domnului spre a te purta pe deasupra apei că pe uscat şi plină de bucurie fiind, ai socotit această că pe o sfântă baie a botezului tău, căci nor luminos umbrindu-te, ai auzit glas dumnezeiesc deasu-pra ta şi pe Însuşi Christos L-ai văzut, pentru care te lăudăm zicând:
Bucură-te, că prin această muncă dorinţa de a fi botezată ţi-a fost împlinită;
Bucură-te, că înger dumnezeiesc te purta pe deasupra apei;
Bucură-te, căci cuvinte de întărire de la Însuşi Christos, Mirele tău, ai primit;
Bucură-te, că Acesta faţă către faţă ţi-a vorbit;
Bucură-te, că de mare dar te-ai învrednicit;
Bucură-te, căci cununa muceniciei mai repede voiai s-o iei;
Bucură-te, că numai spre cereasca împărăţie priveai;
Bucură-te, că toate cele trecătoare le-ai socotit gunoaie;
Bucură-te, că pentru Christos toate cu bucurie le răbdai;
Bucură-te, că şi alte munci mai grabnic voiai a le primi;
Bucură-te, că de la a ta dorinţă nimic nu te putea clinti;
Bucură-te, albină plină de mierea faptelor bune;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul al 7-lea:

Ieşind la uscat şi înfăţisându-te înaintea tatălui tău, acesta s-a înspăimântat, dar n-a vrut să recunoască minunile lui Dumnezeu, ci pe toate le socotea vrăji, fapt pentru care te-a aruncat din nou în temniţă, voind a te scoate a doua zi spre tăiere, iară tu cântai cu bucurie lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Neputându-şi împlini gândul, tatăl tău, fiind el însuşi tăiat peste noapte de secera morţii a venit la conducerea cetăţii alt ighemon pe nume Dion, care scoţându-te la judecată încerca prin înşelăciune a te întoarce de la gândul cel bun, dar neizbutind a început a te munci, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, că Dion ighemonul încerca a te îndupleca spre închinarea zeului Apolon;
Bucură-te, căci cu nimic nu te-a putut clinti;
Bucură-te, căci a început a te bate fără milă;
Bucură-te, că strujită cu unghii de fier şi arsă din nou ai fost;
Bucură-te, că încingând o tigaie de fier au poruncit să fi aruncată într-nsa;
Bucură-te, că ulei încins au poruncit să toarne peste tine;
Bucură-te, căci după toate acestea statornică ai rămas în credinţă;
Bucură-te, că zeul Apolon a fost sfărâmat prin rugăciunea ta;
Bucură-te, că idolul căzând la pământ, a căzut şi slujitorul său Dion, zăcând mort;
Bucură-te, că împreună cu idolul s-a surpat şi capiştea;
Bucură-te, că din nou ai fost aruncată în temniţă;
Bucură-te, trandafir prin răni pururi înflorit;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul al 8-lea:

Pătimirile tale nu au fost fără roade, deoarece poporul văzând nenumăratele minuni săvârşite cu tine, au crezut în Christos că la trei mii de suflete slăvindu-L şi cântându-I cu tine: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Venind la stăpânire un alt ighemon plin de veninul răutăţii, pe nume Iulian, te-a scos din nou în privelişte, pregătindu-ţi nenumărate munci, pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, că ighemonul a poruncit să ardă un cuptor vreme de 3 zile;
Bucură-te, că în acesta te-a aruncat pe tine;
Bucură-te, că apoi a stat închis 5 zile;
Bucură-te, că în cuptor fiind, aduceai slavă lui Dumnezeu, precum tinerii în Babilon oarecând;
Bucură-te, că îngerii erau cu tine răcorind cuptorul;
Bucură-te, că acolo petreceai că într-o cămară de mult preţ;
Bucură-te, că deschizind cuptorul după 5 zile, nevătămată te-au aflat;
Bucură-te, că toate acestea păgânii vrăji le-au socotit;
Bucură-te, că cei ce crezuseră în tine, lui Dumnezeu îi aduceau slavă;
Bucură-te, că nesocotitul Iulian mai rău s-a înfuriat;
Bucură-te, că alte chinuri se muncea să-ţi găsească;
Bucură-te, că orbit de răutate fiind nu putea cunoaşte minunile lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul al 9-lea:

Chemând păgânul pe toţi vrăjitorii şi fermecătorii care ştiau să farmece şerpii, le-a poruncit acestora să adune mulţime de şerpi, vipere şi scorpii şi să le dea drumul asupra muceniţei că să o omoare, prin muşcăturile lor otrăvitoare. Dar mieluşeaua lui Christos rămâne neînfricată şi cântă bucurându-se: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Adunându-se mulţime de târâtoare se încolăceau împrejurul trupului muceniţei, dar nici una n-a muşcat-o pe dânsa, ci din porunca lui Dumnezeu s-au întors asupra fermecătorului ce le întărâta asupra sfintei. Deci pentru atâta credinţă a minunatei fecioare şi noi îi cântăm:
Bucură-te, că mulţimea şerpilor nu te-a spăimântat;
Bucură-te, că şi de data asta putere de la Domnul ai luat;
Bucură-te, că încolăcindu-se împrejurul tău nu te-au vătămat;
Bucură-te, că asupra fermecătorului s-au năpustit;
Bucură-te, că prin muşcăturile lor otrăvitoare pe loc l-au omorât;
Bucură-te, că fiindu-ţi milă de cei ce te înconjurau, ai poruncit tuturor şerpilor, că în numele lui Iisus Hristos să se retragă în locurile lor fără a vătăma pe cineva;
Bucură-te, că acestea ţi-au ascultat porunca întocmai;
Bucură-te, că făcând rugăciune pe fermecător l-ai înviat;
Bucură-te, că acesta s-a încreştinat;
Bucură-te, că mulţimea văzând minunile s-au întărit şi mai mult în credinţa;
Bucură-te, că mulţi s-au adăugat celor ce crezuseră în Christos;
Bucură-te, că pe toţi îi învăţai tainele credinţei cu glas duios;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul al 10-lea:

Văzând ighemonul minunile săvârşite de tine, mai tare s-a umplut de mânie asupra ta şi a poruncit să şi se taie feciorelnicul piept din a cărui răni a curs lapte în loc de sânge, iar poporul văzând una că această cânta: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Neştiind păgânul la ce muncă să te mai supună a poruncit să ţi se taie limba, însă prin darul lui Dumnezeu, chiar după tăierea limbii vorbeai bine mărturisind adevărata credinţă pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, că nici tăierea limbii nu te-a oprit de la mărturisire;
Bucură-te, că apucând mădularul cel tăiat l-au aruncat în obrazul ighemonului;
Bucură-te, că păgânul pe dată a orbit;
Bucură-te, că văzându-te înfruntat şi ruşinat de tine, mai rău se tulbura;
Bucură-te, că neştiind ce să-ţi mai facă, a poruncit să te dea la moarte;
Bucură-te, că auzind această de nespusă bucurie te-ai umplut;
Bucură-te, că dorinţa de a te număra în ceata muceniţelor, acum o simţeai aproape de înfăptuire;
Bucură-te, că împunsă fiind cu fiare ascuţite sfântul tău suflet Domnului l-ai dat;
Bucură-te, că sufletul tău de îngeri pe braţe a fost purtat;
Bucură-te, că cetele muceniceşti cu bucurie te-au întâmpinat;
Bucură-te, că veselie mare s-a făcut în cer şi pe pământ;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul al 11-lea:

Împlinindu-se astfel proorocia că de la trei ighemoni vei pătimi până vei fi slobozită, din temniţa trupului celui stricăcios, pentru numele Dumnezeului Celui în Treime închinat, căruia îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Văzându-te mulţimile adunate la pătimirile tale, te slaveau pentru nenumăratele osteneli crezând în Christos, Cel Ce ţi-a dat putere a trece prin toate cântând unele că acestea:
Bucură-te, frumoasă fecioară;
Bucură-te, tânără cu suflet bărbătesc;
Bucură-te, crinule răsărit între mărăcini;
Bucură-te, că bogăţiile lumii le-ai socotit gunoaie;
Bucură-te, că pentru dragostea lui Christos pe toate le-ai defăimat;
Bucură-te, că numai pe Acela l-ai iubit cu adevărat;
Bucură-te, că de la hotărârea ta cea bună nimic nu te-a clintit;
Bucură-te, că şi de părinţii cei trupeşti te-ai lepădat;
Bucură-te, că pe ighemoni în faţă i-ai mustrat;
Bucură-te, că nici o muncă nu te-a înfricoşat;
Bucură-te, că spre ceruri că o porumbiţă ai zburat;
Bucură-te, că acolo odihnă ai aflat;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul al 12-lea:

Un oarecare creştin a luat sfintele rămăşite pământeşti ale mult osteni-tului tău trup şi le-a îngropat cu cinste la loc curat cântând cântarea de biruinţă: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cine va laudă îndeajuns dragostea, credinţa şi nădejdea ta neclintită în Mirele Christos pentru care ţi-ai ales a pătimi, însă, aşa nevrednici îndrăznim a-ţi cânta unele că acestea:
Bucură-te, că asemeni unui miel fără de glas ce merge spre junghiere, aşa spre pătimiri ai mers;
Bucură-te, că rugăciunea ta că o tămâie cu bună mireasmă spre cer se ridică;
Bucură-te, că şi păgânii de răbdarea ta în pătimiri se minunau;
Bucură-te, că mulţi necredincioşi la credinţă au venit;
Bucură-te, că-n staulul Bisericii multe oiţe rătăcite ai adus;
Bucură-te, că-n pătimirile tale te bucuri nespus;
Bucură-te, mireasa neprihănită a Mirelui ceresc;
Bucură-te, ceea ce cunună cerească din mâna lui Christos ai primit;
Bucură-te, caldă rugătoare pentru cei ce năzuiesc în ajutorul tău;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale de multe rele ne izbăvim;
Bucură-te, ajutătoarea noastra în vreme de nevoi;
Bucură-te, mijlocitoarea noastră în ceasul judecăţii;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul al 13-lea:

O, prealăudată şi mult pătimitoare muceniţă Cristina, primeşte această puţină rugăciune a noastră şi mijloceşte la tronul lui Dumnezeu să ne ferească de ispite peste puterea noastră, să ne dăruiască sănătate, înţelepciune, răbdare, iertarea păcatelor şi ajutor în toate cele bune spre a-I cânta împreună cu tine: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zic, iaraşi Icosul 1

Născându-te în cetatea Tirului, din părinţi păgâni şi slujitori ai necura-ţilor zei, din tinereţe cunoscând pe Dumnezeul Cel Adevărat, numai Aceluia voiai a-I sluji, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, curată mieluşea născută între păgâni;
Bucură-te, că tatăl tău, Urban, avea stăpânirea ighemonică;
Bucură-te, că acesta, după purtarea de grija a lui Dumnezeu, ţi-a pus numele „Cristina”;
Bucură-te, că numele tău însemna mai înainte oarecare proorocie;
Bucură-te, că între fecioarele vremii nu era nici una care să te întreacă în frumuseţe;
Bucură-te, că părinţii, văzându-te crescând, se umpleau de bucurie;
Bucură-te, că aceştia îţi pregăteau un anume fel de vieţuire;
Bucură-te, căci dorinţa lor avea să fie deşartă;
Bucură-te, fecioară blândă şi curată;
Bucură-te, că haina curăţiei ţi-ai păzit-o neîntinată;
Bucură-te căci în credinţă erai nestrămutată;
Bucură-te, cea plină de dragoste nemăsurată;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul 1

Mult pătimitoarei, prealăudatei muceniţe Cristina, celeia ce numele Mântuitorului a purtat, crucea suferinţei spre Golgota pătimirilor a ridicat, veniţi să-i împletim cântări de laude zicând: Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Rugăciune:

O de 3 ori fericită muceniţă Cristina, ceea ce te-ai învrednicit a pătimi pentru Hristos, ajută-ne şi pe noi să primim cu dragoste şi înţelegere ispitele ce vin asupra noastră. Ca ceea ce nu ai cârtit niciodată în timpul muncilor, ajută-ne să nu cârtim pe cărarea vieţii celei trecătoare asupra întâmplărilor ce se abat asupra noastră.
Asemeni ţie celei ce te-ai rugat cu lacrimi fierbinţi şi cu post spre a ţi se descoperi tainele cele ascunse şi pentru a putea ajunge cu bine la limanurile cereşti, ajută-ne şi pe noi să ne putem ruga şi posti că să ne simţim şi noi că trăim pentru şi în Dumnezeu şi să nu ne pierdem timpul în deşert. Mijloceşte înaintea lui Hristos, cu îndrăzneala ce ai dobândit-o, să ne mântuiască cu judecăţile pe care le ştie El, că ajungând şi noi în cereasca împărăţie să slăvim pururi pe Tatăl şi pe Fiul şi pe tine mijlocitoarea noas-tră. AMIN!

Troparul, glas 4

Mieluşeaua ta, Iisuse, Cristina, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc, şi spre Tine căutând mă chinuiesc, şi împreună mă răstignesc, şi împreună mă îngrop cu botezul Tău, şi pătimesc pentru Tine, că să şi împărăţesc întru Tine, şi mor pentru Tine, că să viez întru Tine, ci că pe o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, că un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.

*

1

Acatistul Sfintelor Olimpiada şi Eupraxia (25 iulie)

Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.
Slavă Tie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte! (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Condacul 1:

Toată limba să se mişte către lauda fecioarelor şi tot graiul omenesc cân­tări să alcătuiască celor ce din tinereţe luându-şi crucea pe umeri, către Hristos au alergat şi poruncile Lui cu osardie le-au urmat, şi toată bogăţia pământească defăimand-o au căutat numai pe cea cerească, iar noi cântându-le stri­gam: Aliluia!

Icosul 1:

Îngereştile cete din cer s-au bucurat văzându-te împodobită cu fecioria, prea-înţeleaptă Eupraxia, iar noi oamenii pe pământ minunându-ne de bunul neam al sufletului tău, cântăm ţie unele ca aces­tea:
Bucură-te, Eupraxia cea frumoasă şi de neam împărătesc;
Bucură-te, că pruncă în vârstă de cinci ani, după lege te-ai logodit;
Bucură-te, că dulceaţa logodnicului tău nu ai cunoscut;
Bucura-te, ca tatăl şi mama ta după naşterea ta în curăţie au petrecut;
Bucură-te, că Hristos pentru El logod­nică te-a primit;
Bucură-te, că hora fecioarelor s-au bucurat de logodirea ta cu Hristos;
Bucură-te, că mulţimea diavolilor s-a biruit de a ta multă postire;
Bucură-te, că prin drumul smereniei înspre Hristos ai călătorit;
Bucură-te, că prin multă nevoinţă pe Satana l-ai biruit;
Bucură-te, că acum dănţuieşti cu înţeleptele fecioare în hora lor cerească;
Bucură-te, că în ceruri cu desfătarea celor negrăite te veseleşti;
Bucură-te, Eupraxia, Mireasa lui Hristos cea preaînţeleaptă!

Condacul al 2-lea:

Văzându-se pe sine Sfânta fecioară Eupraxia în Mănăstirea cea din Tebaida Egiptului în care se nevoiau o sută trei­zeci de monahii pustnicindu-se, te-ai umplut de râvnă a fi şi tu următoare vie­ţii lor şi fiind în vârstă de numai şapte ani, ai început a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Înţelegerea cea nepricepută a dum­nezeieştii iconomii, pe cât este cu pu­tinţă firii omeneşti, cunoscând-o Sfânta fecioară, Preacuvioasa Olimpiada, a primit legiuită logodire cu fiul lui Nevredie Eparhul, dar acelui logodnic firul vieţii rupându-se şi murind, fecioara neispitită de el rămânând, după vredni­cie cu datorie o cinstim cu laude ca acestea:
Bucură-te, stea a Tarigradului care ai răsărit din părinţi slăviţi şi de neam mare;
Bucură-te, fiica lui Anisle Senatorul şi a Olimpiadei fiice;
Bucură-te, că după moartea părinţilor tăi, ai rămas moştenitoarea multei bogăţii;
Bucură-te, că din această bogăţie pe multi săraci ai ajutat;
Bucură-te, că din economia ta Bise­ricile ca pe nişte mirese ale lui Hristos le-ai împodobit;
Bucură-te, că din aceleaşi bogăţii, mănăstirile mult le-ai ajutat;
Bucură-te, că văduvelor şi sărmani­lor mult ai fost folositoare;
Bucură-te, că pustnicilor şi vieţuito­rilor din pustie, tu le-ai fost hrănitoare;
Bucură-te, cercetarea bolnavilor sl ocrotirea străinilor;
Bucura-te, miluitoarea temniţelor şi mângâierea scârbiţilor;
Bucură-te, a surghiunitilor miluitoare;
Bucură-te, a multor ţări darnică şi îndurătoare;
Bucură-te, Olimpiada, Mireasa lui Hristos cea preafrumoasă!

Condacul al 3-lea:

Putere de sus din Harul şi dăruirea Sfântului Duh, primind fecioara Olim­piada, te-ai împotrivit voinţei marelui împărat Teodosie şi chiar şi silită fiind de către el, pentru frumuseţea şi înţelepciunea ta, a te logodi cu rudenia sa Elpidie, tu nicidecum nu ai vrut a te învoi la aceasta, ci ai ales în feciorie a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Având fecioara inima plină de darul Sfântului Duh când te-a întrebat egu­mena Teodula: „Doamna mea, Eupraxia, iubeşti pe surorile acestea?”, atunci tu cu multă evlavie şi cu bucurie ai răs­puns: „Da, Doamnă, vă iubesc pe voi”, iar egumena repetându-i întrebarea a doua şi a treia oară precum Hristos Sfântului Apostol Petru, tu, nu ca o pruncă, ci ca o înţeleaptă ai zis: „Eu vă iubesc pe voi şi pe Hristos”. Deci, minunându-se de înţelepciunea ta şi a răspunsului ce ai dat, noi toţi cântăm ţie aşa:
Bucură-te, mieluşeaua cea cuvântă­toare, care ai mers în urma păstorului;
Bucură-te, porumbiţă fără răutate care ai zburat din satul logodnicului;
Bucură-te, pruncă care deşi n-ai îm­plinit bine şapte anişori eşti bine răs­punzătoare;
Bucură-te, fiică a mamei cea mult credincioasă şi multîndurătoare;
Bucură-te, grabnică alergătoare către Icoana Mântuitorului Hristos care de egumenă ţi-a fost arătată;
Bucură-te, bună lucrătoare a porun­cilor Aceluia către care ai mers şi L-ai sărutat;
Bucură-te, neîndoită credinţă, dra­goste şi nădejde a maicii tale;
Bucură-te, ascultarea, răbdarea şi smerenia nebiruită a monahiilor;
Bucură-te, aprigă luptătoare a pati­milor şi a înfrânărilor trupeşti;
Bucură-te, icoana faptelor bune su­fleteşti;
Bucură-te, împodobirea fecioriei;
Bucură-te, slavă şi laudă cetelor mo­nahiceşti;
Bucură-te, Eupraxia, Mireasa lui Hristos cea prea inteleapta!

Condacul al 4-lea:

Vifor de gânduri pline de neghină având în mintea sa Ghermana, s-a um­plut de zavistie asupra ta şi a sufletului tău şi cu multe defăimări te ocară, dar înţelegând egumena Teodula, s-a sârguit a tămădui prin rugăciune boala ei sufletească şi leproasă, iar dimpreună cu tine, fecioară Eupraxia, mângâindu-se de Duhul Sfânt, a zis: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Auzind fecioara Olimpiada marele împărat Teodosie, tatăl lui Arcadie şi a lul Onorie de frumuseţea şi de înţelepciunea ta, a trimis la tine de multe ori pentru a te ruga să te însoţeşti cu rude­nia sa. Însă tu, nicidecum n-ai voit si, deşi te-a ameninţat cu multe îngroziri împărăteşti, tu ca un turn neclintit ai ră­mas şi ai alergat la dragostea lui Hris­tos, Mirele tău cel ceresc. Drept aceea minunându-ne de înţelepciunea ta, zicem:
Bucură-te, mieluşeaua care ai alergat către Hristos, Păstorul Bisericilor;
Bucură-te, oaie cuvântătoare care ai urmat Mântuitorului lisus Hristos;
Bucură-te, porumbiţă Care grabnic ai zburat din gunoiul bogăţiilor lumeşti;
Bucură-te, albină care ai adunat mie­rea cu care pe noi ne îndulceşti;
Bucură-te, privighetoare care pe noi ne îndulceşti prin glasul cântărilor tale;
Bucură-te, trâmbiţă mult răsunătoa­re, care ai chemat săracii spre mitele tale;
Bucură-te, corabie care pluteşti asu­pra valurilor lumeşti;
Bucură-te, anghiră tare, care opreşti taberele năvălirilor drăceşti;
Bucură-te, cetate care aperi pe cei buni şi binecredincioşi;
Bucură-te, casă de adăpostire celor neputincioşi;
Bucură-te, darnică miuitoare a vădu­velor şi a sărmanilor;
Bucură-te, ajutătoarea tuturor Arhie­reilor;
Bucură-te, Olimpiada, Mireasa lui Hristos, cea preafrumoasă!

Condacul al 5-lea:

Stea luminoasă, dăruită de la Sfântul Duh, a strălucit în inima ta, fecioară Olimpiada preafericită, când împăratul mâniindu-se asupra ta, a poruncit eparhului cetăţii ca pe toată averea bogăţiei tale să o ia în stăpânirea sa, lucru pen­tru care nu te-ai mâhnit, ci cu bucurie mare i-ai mulţumit că te-a uşurat de sar­cina bogăţiei pământeşti, înţât cu înles­nire să cauţi la cele cereşti şi fără de împiedicare să cânţi lui Hristos: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Văzând numărul pruncilor celor ce boleau de tot felul de neputinţe că se vindecau prin rugăciuni, mulţi alergau cu lacrimi către locuinţa ta, preafercită Eupraxla, cerând tămăduire si, luându-i sănătoşi pe copiii lor, se întorceau cu bucurie şi strigau ţie unele ca acestea:
Bucură-te, deschiderea urechilor auzului, celui din naştere surd;
Bucură-te, bună grăire şi dezlegare a limbii celui mut;
Bucură-te, a mâinilor slăbănoage însănătoşire;
Bucură-te, a picioarelor copilului olog grabnică alergare:
Bucură-te, a maicii scârbite pentru copilul cel bolnav, mare bucurie;
Bucura-te, a copilului neputincios multă vioiciune;
Bucură-te, a femeii ce se îndrăcea, izbăvire;
Bucură-te, tămăduirea femeii Ghermana, ce venea de la cea îndrăcită;
Bucură-te, izgonirea diavolilor ce locuiau în acea femeie;
Bucură-te, că de acea minune toale surorile se mirau;
Bucură-te, ceea ce cu toiagul Egu­menei Teodula, pe diavol îl goneai;
Bucură-te, că sub acelasi toiag minu­nile tale le ascundeai;
Bucură-te, Eupraxia, Mireasa lui Hrlstos cea preainteleapta!

Condacul al 6-lea:

Mărturisind, preaînţeleaptă Eupraxia, Cuvioasei lulia ispitirea diavoleştii bân­tuiri ce în somn îţi adusese vicleanul, ai primit bunele ei sfătuiri şi grabnic ai spus asupririle diavolului, către egume­na, de la care luând povăţuire, prin post şi rugăciune, ai ruşinat pe ispititorul ca pe un bârfitor, arătând ca nu ştia să cân­te ca la început lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Strălucind cu frumuseţea şi cu cin­stită vieţuire prin lucrarea faptelor bune Cuvioasa Olimpiada, ai făcut a se mi­nuna de petrecerea ta nu numai pe Arhierei, ci şi pe Prea Sfinţitul Patriarh Nectarie, de către care cinstită ai fost prin bisericească slujire a diaconiei, în care cu cuvioşie slujind, vrednică te-ai făcut a fi privitoare tainelor dumnezeieşti. Drept aceea, te rugăm pri­meşte de la noi acesta cântări:
Bucură-te, a doua Ana, văduvă du­hovnicească şi a noii legi;
Bucură-te, că necontenit ai strălucit la slujba bisericească;
Bucură-te, că toată viaţa ta ai petre­cut-o în neprihănire;
Bucură-te, că de Teofil Patriarhul Alexandriei ai fost nedreptăţită;
Bucură-te, a Samarineanului din Evanghelie, următoare adevărată;
Bucură-te, a bărbaţilor celor sfinţi primitoare;
Bucură-te, că îi izbăveşti îndată din nevoi pe toţi bolnavii ce nu au unde a-şi pleca capul;
Bucură-te, a nevoilor acelora ajutătoare;
Bucură-te, că toată bogăţia ta ai împărţit-o săracilor;
Bucură-te, că şi Hristos pentru aceasta în lăcaşurile cele cereşti te-a primit;
Bucură-te, lucrătoarea înaltelor fapte bune;
Bucură-te, că prin acelea ne îndul­ceşti pe noi ca şi cu nişte lapte;
Bucură-te, Olimpiada, Mireasa lui Hristos, cea preafrumoasă!

Condacul al 7-lea:

Vrând văzuţii vrăjmasi a goni de pe scaunul patriarhal al Constantinopolului pe Arhiereul lui Hristos, loan Hrisostom, tu plângere şi multe lacrimi ai vărsat, pentru aceasta fericită Olimpia­da, împreună cu Pentadia, cu Procla şi cu Salvina, ascultând învăţăturile lui din epistole şi mirându-vă de înţelepciunea mângâietoarelor lui cuvinte, pomenire aţi făcut pentru el în rugăciunile voas­tre, strigând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Arătatu-s-a în vedenie în vis Egume­nei Teodula, tătal tău Antigon, fiind în slava mare, stând înaintea lui Hristos şi rugându-L pe El să poruncească maicii tale, fericita Eupraxia, a lăsa cele pământeşti şi a se muta în lăcaşurile cele veşnice şi vestindu-i-se vedenia, nu nu­mai că nu s-a tulburat, ci şi foarte mult s-a bucurat, şi îndată chemându-te pe tine, fiica sa cea iubită, ca o maică bună te învăţa, sfătuindu-te de cele folositoa­re sufletului. Iar tu, ca una ce parcă nu erai de 12 ani, ci ca o desăvârşită, cu dragoste ascultai învăţăturile ei, drept aceea minunându-ne de înţelepciunea ta, strigăm:
Bucură-te, fiică bună, care ai ascultat învăţăturile maicii tale;
Bucură-te, floare bine mirositoare, care ne veseleşti prin miresmele tale;
Bucură-te, narcisă, care rupându-te îndată şi lăcrimezi;
Bucură-te, ascultătoare buna, care toate învăţăturile maicii tale le urmezi;
Bucură-te, garoafă cu bună mirosire;
Bucură-te, tablă care ne arăţi bună tâlcuire;
Bucură-te, mieluşeaua Bunului Păstor;
Bucură-te, că duhul tău stă în mâna lui ca un inel preafrumos;
Bucură-te, vioară bine acordată şi frumos răsunătoare;
Bucură-te, năstrapa care ne adapi pe noi cu băutură înţelegătoare;
Bucură-te, oglindă care arăţi curat lucrarea faptelor bune;
Bucură-te, podoaba cinului călugăresc pare alergi pe calea faptelor bune;
Bucură-te, Eupraxia, Mireasa lui Hristos cea preaînţeleaptă!

Condacul al 8-lea:

Văzând înstrăinarea maicii tale iubi­te, preaînţeleapta Eupraxia, te-ai înstrăinat îndată de toate cele lumeşti şi a privi cu ochii minţii la cele cereşti şi spre toate faptele cele bune te-ai ne­voit, spre care întraripându-te grabnic ai zburat către ele, spre înălţimea ce­reştilor lăcaşuri, unde acum te vese­leşti împreună cu fecioarele cele înţelepte şi auzi pe cei ce cântă: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Cu totul supunându-te învăţăturilor Arhiereilor lui Hristos, fericită Olimipladă, cu osârdie ai urmat sfaturile Sfântului loan Hrisostom şi nu te-ai depărtat de la slujirea Bisericii, ci cu dragoste al primit năpăstuirea eparhului ce a pus foc spre arderea Cetăţii Patriarhale, la care tu ai răspuns prin a da dar de aur spre împodobirea Bisericii lui Hristos, iar lăsând tu Constantinopolul ai plecat la Cizic, ca să dai loc mâniei vrăjmaşi­lor celor ce te năpăstuiau; deci, şi nouă celor ce te rugăm pe tine, tinde-ne mâ­nă de ajutor ca să strigăm:
Bucură-te, a văzuţilor vrăjmaşi ier­tare;
Bucură-te, a năpăstuiţilor îndreptare;
Bucură-te, ajutătoarea celor lipsiţi;
Bucură-te, odihnitoarea celor osteniţi;
Bucură-te, îmbrăcămintea celor goi;
Bucură-te, ocrotitoarea celor străini;
Bucură-te, împodobitoarea Bisericilor;
Bucură-te, podoaba Arhiereilor;
Bucură-te, a multor nevoi pătimitoare;
Bucură-te, a diavolilor izgonitoare;
Bucură-te, că ai primit mângâiere în surghiun de la loan Hrisostom;
Bucură-te, că în Nicomidia multe chi­nuri ai suferit;
Bucură-te, Olimpiada, Mireasa lui Hristos cea preafrumoasă!

Condacul al 9-lea:

Toată frumuseţea trupului ai trecut-o cu vederea, preacuvioasă Olimpiada, sla­va şi bogaţia întru nimic socotindu-le, te-ai întraripat întru credinţă iar mintea, lepădând toate cele lumeşti, către cele cereşti ai îndreptat-o, unde acum, nu ca prin oglindă, ci învederat priveşti cele ce ai dorit, şi pentru aceasta auzi de la toţi: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Ritoricească laudă de ţi-am aduce, preacuvioasă Eupraxia, tot n-am putea după cuviinţă a te lăuda pe tine, căci rămânem fără de glas numai aducându-ne aminte de ostenelile tale cele mai presus de minte şi de firea femeiască, de care minunându-ne aşa strigăm:
Bucură-te, ceea ce te-ai înarmat cu postirea mai mult de 40 de zile;
Bucură-te, că şi pietrele le-ai mutat deşi erau destul de mari, peste a ta fire;
Bucură-te, că prin lulia al primit vestirea mergerii tale către cele cereşti;
Bucură-te, că prin aducerea veştii sale, tu îndată ai scăpat de valurile vieţii;
Bucură-te, că prin cuvintele: „Doamne lisuse Hristoase ajută-mi mie”, din fân­tâna cea adâncă, sănătoasa ai iesit;
Bucură-te, că prin pomenirea nume­lui lisus, întru toate pe diavol ai batjo­corit;
Bucură-te, că împotriva diavoleştii lucrări, cu două vase, apă aducea;
Bucură-te, că şi spre slujba bucătă­riei cu securea lemne tăiai;
Bucură-te, că tăindu-ţi glezna, mult sânge a curs;
Bucură-te, că si lemnele tăiate în braţe le-ai dus;
Bucură-te, că şi de pe trepte cu lem­nele căzând, rană la ochi ai suferit;
Bucură-te, că şi vasul cu apă clocoti­tă vărsându-se pe faţa ta, nu te-a opărit;
Bucură-te, Eupraxia, Mireasa lui Hristos cea preainfeleapta!

Condacul al 10-lea:

Vrând Mântuitorul să tămăduiască sufletele şi trupurile celor munciţi de duhurile necurate, încă din viaţa aceasta te-a proslăvit pe tine, fericită Eupraxia, cu lucrarea minunilor, drept aceea prin rugăciunile tale, diavolii se izgoneau, bolnavii se vindecau, ologii mergeau, surzii auzeau, orbii vedeau, iar muţii grăiau curat, pentru care împreună cu noi strigă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Zid tare şi Cetate de scăpare tuturor celor ce aleargă la mila şi ajutorul tău, te-ai arătat fericită Olimpiada, nu numai celor credincioşi, ci şi clevetitorilor şi învrăjbiţorilor, faceri de bine le-ai dat, următoare făcându-te Evangheliei lui Hristos, Celui ce n-a venit să cheme nu mai pe cei drepţi, ci şi pe păcătoşi spre pocăinţă, pentru care cântăm:
Bucură-te, Maica Preacuvioasă care eşti cu duhovnicească dragoste împodobită;
Bucură-te, ajutătoare a tuturor celor ce au inima scârbită;
Bucură-te, că mutându-te către Dom­nul, în via Episcopului Nicomidiei, te-ai arătat;
Bucură-te, că tu însăţi l-ai învăţat pe acel Episcop despre înmormântarea trupului tău;
Bucură-te, că în raclă de lemn, trupul ai voit a sta;
Bucură-te, ca, în mare, racla ta, ai cerut a se arunca;
Bucură-te, că marea cu valurile ei în lacul Brohti te-a adus;
Bucură-te, că în Biserica Sfântului Apostol Toma, trupul tău a fost pus;
Bucură-te, că după mulţi ani, trupul tău de barbari din nou a fost aruncat în valuri;
Bucură-te, că trupul tău a însângerat apele mării din acel loc;
Bucură-te, că prin această minune, noi de pătimirea ta ne-am înştiinţat;
Bucură-te, că şi tu pe noi de tămă­duirea a tot felul de boli ne-ai îndestulat;
Bucură-te, Olimpiada, Mireasa Iul Hristos cea preafrumoasa!

Condacul al 11-lea:

Împăratul împăraţilor împodobind cu darul facerii de minuni Sfintele tale moaşte, Cuvioasă Olimpiada, nu numai pentru bolnavii ce ţi se închină, ci şi pentru noi toţi, ce sărutăm cu dragoste sfintele tale moaşte, ca ceea ce ai îndrăznire la Hristos, Stăpânul tuturor, fă rugăciuni, ca să fim păziţi în viaţa aceasta şi sănătate trupească să ne dăruiască, iar în cea viitoare mântuirea sufletească să dobândim ca să cântăm: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Făclie mult luminoasă ai strălucit în inima tuturor surorilor, când, de către egumenă, prin lulia, au fost chemate spre cea mai de pe urmă sărutare a ta, fericită Eupraxia, la care degrabă adunându-se toate, te plângeau rugându-te a te pomeni în rugăciunile tale, iar mai pe urmă, venind şi cea tămăduită de tine, de la muncirea diavolească, plân­gând cu lacrimi a strigat:
Bucură-te, Maică mult milostivă, ceea ce m-ai izbăvit de diavolul cel prea cumplit;
Bucură-te, Preacuvioasă, ceea ce pen­tru mine mult te-ai ostenit si ai postit;
Bucură-te, izvor plin de vindecări al celor neputincioşi;
Bucură-te, fierbinte rugătoare către Domnul al celor binecredincioşi;
Bucură-te, plângerea cea jalnică a tuturor surorilor;
Bucură-te, că treci prin moarte, către desfătarea cea negrăită;
Bucură-te, că îngerii îţi primesc su­fletul din materia cea mult postită;
Bucură-te, ceea ce împărăţia ceruri­lor acum ai dobândit-o;
Bucură-te, ceea ce veşnicii bucurii acum te-ai învrednicit;
Bucură-te, că primeşti cununa nevoinţelor, cea mult înflorită;
Bucură-te, că acum dănţuieşti la nunta Mirelui tău cea nesfârşită;
Bucură-te, Eupraxia, Mireasa lui Hristos cea preaînţeleaptă!

Condacul al 12-lea:

Vrând cerescul împărat a-ţi răsplăti cu Harurile Sale cele nenumărate, ostenelile nevoinţelor tale, preacuvioasă Eupraxia, n-a zăbovit a te dezlega de îmbrăcămintea materiei stricăcioase, ci grabnic te-a chemat către cereasca Sa împărăţie, unde acum te veseleşti împreună cu fecioarele înţelepte, cântând aşa: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Lăudând şi cinstind mutarea ta cea către Dumnezeu, preacuvioasă Olimpiada, pe care în surghiun fiind ai primit-o, cântăm şi minunată înotare a moaştelor tale în mare, prin care ne-am învăţat a striga către tine aşa:
Bucura-te, călătoarea cea minunată către patria ta, Constantinopol;
Bucură-te, că pe mâinile prezbiterului loan ai voit a te purta;
Bucură-te, că după 200 de ani din moaştele tale sânge a curs;
Bucură-te, că pătimirea ta prin oase­le cele uscate cu izvorarea sângelui nu s-a ascuns;
Bucură-te, că iar la mănăstirea cea zidită de tine ai venit;
Bucură-te, că pe fecioarele mănăstirii prin aducerea moaştelor tale le-ai veselit;
Bucură-te, că multe tămăduiri bolnavilor ai dăruit;
Bucură-te, că multă evlavie credincioşilor ai lăsat;
Bucură-te, că plata milostivirilor tale la cer o ai învistierit;
Bucură-te, că veseliei celei veşnice te-ai învrednicit;
Bucură-te, vindecătoarea trupurilor celor săraci;
Bucură-te, câştigarea bogăţiilor ce­reşti;
Bucură-te, Olimpiada, Mireasa lui Hristos cea preafrumoasă!

Condacul al 13-lea: (acest condac se zice de trei ori)

O, Preacuvioaselor Maici Olimpiada şi Eupraxia, ne rugăm vouă acum, să primiţi de la noi smeriţii această mică şi nevrednică alcătuită cântare şi faceţi rugăciuni pentru noi, ca şi noi să fim urmaşii vieţii voastre şi să cântăm cu dragoste: Aliluia!

Apoi se zice iarăşi Icosul 1:

Îngereştile cete din cer s-au bucurat văzându-te împodobită cu fecioria, prea-înţeleaptă Eupraxia, iar noi oamenii pe pământ minunându-ne de bunul neam al sufletului tău, cântăm ţie unele ca aces­tea:
Bucură-te, Eupraxia cea frumoasă şi de neam împărătesc;
Bucură-te, că pruncă în vârstă de cinci ani, după lege te-ai logodit;
Bucură-te, că dulceaţa logodnicului tău nu ai cunoscut;
Bucura-te, ca tatăl şi mama ta după naşterea ta în curăţie au petrecut;
Bucură-te, că Hristos pentru El logod­nică te-a primit;
Bucură-te, că hora fecioarelor s-au bucurat de logodirea ta cu Hristos;
Bucură-te, că mulţimea diavolilor s-a biruit de a ta multă postire;
Bucură-te, că prin drumul smereniei înspre Hristos ai călătorit;
Bucură-te, că prin multă nevoinţă pe Satana l-ai biruit;
Bucură-te, că acum dănţuieşti cu înţeleptele fecioare în hora lor cerească;
Bucură-te, că în ceruri cu desfătarea celor negrăite te veseleşti;
Bucură-te, Eupraxia, Mireasa lui Hristos cea preaînţeleaptă!

şi Condacul 1:

Toată limba să se mişte către lauda fecioarelor şi tot graiul omenesc cân­tări să alcătuiască celor ce din tinereţe luându-şi crucea pe umeri, către Hristos au alergat şi poruncile Lui cu osardie le-au urmat, şi toată bogăţia pământească defăimand-o au căutat numai pe cea cerească, iar noi cântându-le stri­gam: Aliluia!

*

1

Acatistul Sfântului Cuvios Ioanichie de la Muscel (26 iulie)

Troparul Sfântului Cuvios Ioanichie de la Muscel, glasul 1:

Locuitor în sihăstrie şi înger trupesc, de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, părintele nostru Ioanichie; cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereşti daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui ce ţi-a dat ţie putere, slavă Celui ce te-a încununat pe tine, slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Condacul 1

Pe tine, alesule între sihaştrii musceleni, Cuvioase Ioanichie, mult nevoitorule, cu cântări de laudă te cinstim! Cel ce ţi-ai petrecut viaţa în rugăciuni, privegheri şi osteneli duhovniceşti, fiind plăcut lui Dumnezeu, ai primit de la Dânsul cununa bucuriei, aşezându-te în raiul desfătării şi având îndrăzneală către Dumnezeu, roagă-te să ne izbăvească din nevoi şi din necazuri pe noi, cei ce-ţi cântăm: Bucură-te, Cuvioase Ioanichie, bucuria sihaştrilor!

Icosul 1

Din tinereţe, Fericite Părinte, ai luat Crucea şi ai urmat lui Hristos, părăsind ispitele şi necazurile acestei lumi trecătoare. Prin puterea Duhului Sfânt, Care ţi-a luminat viaţa, ai ajuns la starea bărbatului desăvârşit, supunând sufletului osârduitor toate simţămintele trupului neputincios. Cunoscându-ţi, Părinte, nevoinţele tale, cu smerenie îţi cântăm:
Bucură-te, sihastru iscusit din ţinuturile muscelene;
Bucură-te, cel ce toată viaţa ai fost adumbrit de Duhul Sfânt;
Bucură-te, floare înmiresmată răsădită în Valea Chiliilor;
Bucură-te, următor al marilor sihaştri argeşeni;
Bucură-te, cel pe care Dumnezeu l-a făcut cunoscut credincioşilor;
Bucură-te, cel ce te-ai adăpat din izvoarele Scripturilor;
Bucură-te, iubitor de linişte şi sihăstrie;
Bucură-te, că Hristos te-a chemat să-I slujeşti;
Bucură-te, că pururea ai ascultat de cuvintele Lui;
Bucură-te, următor al marilor sihaştri înduhovniciţi;
Bucură-te, bucuria nevoitorilor şi podoaba Bisericii;
Bucură-te, cel ce ai umplut Munţii Carpaţi de mireasma rugăciunilor;
Bucură-te, Cuvioase Ioanichie, bucuria sihaştrilor!

Condacul al 2-lea

După ce mulţi ani ai petrecut în ascultare şi răbdare în obştea Mănăstirii Cetăţuia, Negru-Vodă, asemenea cerbului care doreşte apele răcoroase ale munţilor, aşa şi tu, Părinte Ioanichie, ai dorit să te îndulceşti de viaţa pustnicilor, care este minunată şi plăcută lui Dumnezeu. Drept aceea, te-ai retras într-o peşteră a Munţilor Cetăţuia, unde timp de treizeci de ani ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Ştiind, Sfinte Părinte, că viaţa pustnicilor fericită este, te-ai întraripat cu dumnezeiescul dor, care ţi-a dat nădejdea îndulcirii din veşnicele bunătăţi ale Împărăţiei cerurilor. Avându-te model de viaţă îmbunătăţită, mulţi s-au folosit duhovniceşte, cântând:
Bucură-te, că inima ţi-a fost luminată de Duhul Sfânt;
Bucură-te, locuitor al sihăstriei şi înger în trup;
Bucură-te, cel ce ai biruit păcatul cu postul şi rugăciunea;
Bucură-te, minte veghetoare şi ochi lăuntric neadormit;
Bucură-te, cel ce ai desluşit tainele înfrânării;
Bucură-te, iubitor de linişte şi pace duhovnicească;
Bucură-te, viteaz luptător în războiul cel nevăzut;
Bucură-te, biruitor al păcatului şi ispitelor diavoleşti;
Bucură-te, izgonitorul duhurilor necurate;
Bucură-te, că ai ajuns la starea de nepătimire;
Bucură-te, cel ce ai văzut pe Dumnezeu întru nevedere;
Bucură-te, floare deschisă în aşteptarea rodului;
Bucură-te, Cuvioase Ioanichie, bucuria sihaştrilor!

Condacul al 3-lea

Prin viaţă sihăstrească, Cuvioase Ioanichie, ţi-ai luminat cugetul şi inima de pornirile fireşti ale patimilor. Hristos, prin puterea Duhului Sfânt, te-a întărit să dobândeşti roadele curăţiei, ca să lauzi pe Domnul, cântând: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Umplut fiind de dragostea cea negrăită a lui Dumnezeu, te-ai retras din zarva lumii acesteia în peştera din Valea Chiliilor, Cetăţuia Negru-Vodă, Cuvioase Părinte Ioanichie, ca să petreci după poruncile Evangheliei. Întunericul peşterii s-a prefăcut în lumină taborică, rugăciunea ta neîncetată făcând prezentă Slava Preasfintei Treimi. Minunându-ne de dumnezeiasca ta petrecere, îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că întru credinţă ostenindu-te, ai simţit slava lui Dumnezeu;
Bucură-te, că având nădejde în puterea Lui, ţi-ai sporit răbdarea în nevoinţe;
Bucură-te, că de dragostea lui Hristos te-ai înflăcărat;
Bucură-te, că patimile şi rănile Lui le-ai trăit;
Bucură-te, că voinţa ta a fost absorbită de voinţa Lui;
Bucură-te, cel ce te-ai dăruit total lui Dumnezeu;
Bucură-te, că traiul tău a fost luminat de viaţa lui Iisus;
Bucură-te, că Duhul Sfânt a umbrit sufletul tău;
Bucură-te, că nici un gând viclean n-ai lăsat să pătrundă în fiinţa ta;
Bucură-te, cel ce, în trup fiind, ai gustat din slava cea negrăită a raiului;
Bucură-te, că lacrimile pocăinţei ţi-au purificat sufletul;
Bucură-te, că îngerii ţi-au fost slujitori şi apărători;
Bucură-te, Cuvioase Ioanichie, bucuria sihaştrilor!

Condacul al 4-lea

Asemenea marelui profet Ilie, cel ce s-a nevoit în peştera din Horeb şi a vorbit cu Dumnezeu, aşa şi tu, Părinte Ioanichie, ai stat în peştera muntelui ca să ai pe Hristos totdeauna în preajma ta. Întru El ai biruit toate uneltirile vrăjmaşului, pentru că El ţi-a fost întărirea, El mângâierea, viaţa, şi numai Lui ai cântat: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Puterea Celui de Sus te-a umbrit, Sfinte Ioanichie, pentru că, plin de Duhul Sfânt, ai împlinit cu osârdie poruncile Evangheliei lui Hristos. Drept urmare, sihăstria musceleană, unde ai vieţuit, s-a umplut de crini duhovniceşti a căror mireasmă s-a simţit, peste veacuri, de către cei ce iubesc podoaba casei lui Dumnezeu, cântându-ţi:
Bucură-te, cel care ai făcut să rodească pustia cu flori binemirositoare;
Bucură-te, căpetenia sihaştrilor musceleni;
Bucură-te, cel ce ai udat cu lacrimi florile duhovniceşti ale virtuţilor;
Bucură-te, trandafir ale cărui petale se scaldă în lumina necreată;
Bucură-te, minte văzătoare a tainelor dumnezeieşti;
Bucură-te, că viaţa ţi-a fost ca o Sfântă Liturghie;
Bucură-te, cel ce ai umplut cerul de rugăciuni şi cântări duhovniceşti;
Bucură-te, cel ce ţi-ai împodobit fiinţa cu raze strălucitoare;
Bucură-te, cel care ţi-ai unit rugăciunile cu nevoinţele trupeşti;
Bucură-te, cel ce ai lăsat pe Dumnezeu să pătrundă în sufletul tău;
Bucură-te, că Sihăstria din Valea Chiliilor s-a prefăcut în rai duhovnicesc;
Bucură-te, mare pustnic înaripat cu virtuţile îngereşti;
Bucură-te, Cuvioase Ioanichie, bucuria sihaştrilor!

Condacul al 5-lea

Numai Dumnezeu ştie mulţimea ostenelilor şi faptelor tale, minunate Părinte Ioanichie, pentru că, retrăgându-te în peştera munţilor, viaţa ta ascunsă de privirile oamenilor a văzut-o doar Mântuitorul Hristos, în numele Căruia ai pustnicit, cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea

„Amintiţi-vă de înaintaşii noştri cum şi-au sfârşit viaţa şi urmaţi-le credinţa”, ne învaţă marele între Apostoli Pavel, chemând neamurile la urmarea şi trăirea în Hristos. Pentru că poporul nostru a fost chemat dintru început la lumina lui Hristos, avem atâta nor de mărturii de viaţă curată, pe cei ce au urmat Mântuitorului, între care Ioanichie Schimonahul din Valea Chiliilor, căruia îi cântăm:
Bucură-te, Părinte Ioanichie, următor al părinţilor celor de demult;
Bucură-te, cel ce ai avut credinţa şi râvna Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat;
Bucură-te, cel ce te-ai înarmat cu răbdarea mucenicilor trăitori în zorii creştinismului românesc;
Bucură-te, următor lui Hristos, asemenea Sfântului Ioan Casian;
Bucură-te, cel ce ai umplut curgerea timpului mântuirii, aşa cum s-a socotit de Sfântul Cuvios Dionisie cel Smerit;
Bucură-te, cel ce te-ai împărtăşit de viaţa curată a marilor isihaşti ai neamului românesc;
Bucură-te, aşezat sub ascultarea Sfinţilor Ierarhi ai Bisericii Româneşti;
Bucură-te, că te-ai îndulcit din învăţăturile Sfântului Voievod Neagoe Basarab;
Bucură-te, cel ce ai întărit pe Sfinţii Cuvioşi care au trăit în veacurile de după mutarea ta;
Bucură-te, că ai făcut să rodească sămânţa isihasmului românesc;
Bucură-te, cel ce ai fost pildă monahilor iscusiţi;
Bucură-te, credincioşilor sprijin şi al nostru părinte mult folositor;
Bucură-te, Cuvioase Ioanichie, bucuria sihaştrilor!

Condacul al 6-lea

Acolo unde se întăreşte cetatea, şi lupta vrăjmaşului se înmulţeşte, ne învaţă dumnezeiescul stihuitor al psalmilor, David Împăratul. Cunoscând aceasta, ţi-ai întărit cetatea sufletului cu postul şi rugăciunea, ca să poţi birui lupta diavolului, care n-a curmat statornicia ta în lucrarea virtuţilor şi s-a îndepărtat, lăsându-te să cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

„Dacă este vreun îndemn în Hristos, dacă este vreo mângâiere a dragostei, dacă este vreo împărtăşire a Duhului, dacă este vreo milostivire şi îndurare, faceţi-mi bucuria deplină, ca să gândiţi la fel, având aceeaşi iubire, aceleaşi simţiri, aceeaşi cugetare”, zicea Apostolul neamurilor celor doritori de viaţă curată. Acestea toate urmându-le şi lăsându-le ca testament, Sfinte Ioanichie, întăreşti pe cei ce-ţi cântă:
Bucură-te, cel care ai purtat Crucea lui Hristos cu multă râvnă;
Bucură-te, că te-ai mângâiat din rostirea cu dragoste a numelui lui Hristos;
Bucură-te, cel ce ai întreţinut lumina credinţei cu rugăciunea;
Bucură-te, că te-ai împărtăşit din roadele Duhului Sfânt;
Bucură-te, că ai simţit milostivirea şi îndurarea lui Dumnezeu;
Bucură-te, minte plină de smerita cugetare şi bucurie cerească;
Bucură-te, că n-ai lăsat slava deşartă să intre în inima ta;
Bucură-te, că te-ai îngropat cu Hristos ca să înviezi împreună cu El;
Bucură-te, cel ce ai mărturisit pe Hristos nu prin cuvânt, ci prin trăire;
Bucură-te, că Mântuitorul S-a recunoscut în lucrarea ta;
Bucură-te, cel care ai purtat în trupul tău rănile lui Hristos;
Bucură-te, cel ce cu ochiul lăuntric ai văzut Împărăţia cea de Sus;
Bucură-te, Cuvioase Ioanichie, bucuria sihaştrilor!

Condacul al 7-lea

Nici frigul, nici foamea, nici setea, nici orice altă nevoinţă nu te-a despărţit, fericite Părinte Ioanichie, de dragostea Celui ce, ,,la plinirea vremii’’, chip de rob luând, a coborât în peştera Bethleemului să Se nască, să crească şi să ne mântuiască. Ţintuind gândul în smerenia lui Hristos, ai coborât în peştera din Muntele Cetăţuiei, unde treizeci de ani ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Atotţiitorule, Doamne, Cel ce cunoşti mulţimile stelelor şi la toate nume le dai, Tu singur ştii pe fiecare dintre cei ce bine Ţi-au plăcut dintre neamurile pământului. Când a fost bunăvoinţa Ta, din mulţimea sihaştrilor români ai ales să faci cunoscut lumii pe minunatul între Cuvioşi Ioanichie, sihastrul din Valea Chiliilor, căruia ajută-ne să-i cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce te-ai făcut prinos şi jertfă lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ai trăit scăldat în iubirea Lui;
Bucură-te, că ai mulţumit lui Hristos, Cel ce te-a acoperit cu harul Său;
Bucură-te, cel ce de bunăvoie ai luat crucea ostenelilor;
Bucură-te, cel ce ţi-ai silit firea, înduhovnicindu-ţi simţămintele trupului;
Bucură-te, că Dumnezeu ţi-a dat harul după măsura dragostei de Hristos;
Bucură-te, cel ce ai coborât în peşteră ca să te înalţi prin harul Lui;
Bucură-te, că Hristos pe unii i-a făcut Apostoli, pe alţii dascăli sau învăţători, iar pe tine ascet desăvârşit;
Bucură-te, că ai ajuns la înălţimea cunoştinţelor, întru legătura păcii cu Hristos;
Bucură-te, că urmând adevărului, ai crescut întru iubirea lui Dumnezeu;
Bucură-te, al Preasfintei Treimi slăvitor;
Bucură-te, cetăţean al raiului şi stea luminoasă a Bisericii;
Bucură-te, Cuvioase Ioanichie, bucuria sihaştrilor!

Condacul al 8-lea

După lungi ani de nevoinţe, când Dumnezeu a binevoit, ţi-a dat semn că vei fi mutat din viaţa aceasta vremelnică la cea nepieritoare. Cunoscându-ţi ziua sfârşitului, ţi-ai încrustat pe piatra pe care ai adormit anul chemării tale la cele de Sus, cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea

De la mutarea ta la ceruri, Sfinte Părinte, necunoscut a rămas numele şi trupul tău, până ce Dumnezeu a socotit să te preaslăvească în ochii şi în inima oamenilor. Din rânduiala Celui Preaînalt, prin smeritul stareţ Pimen, s-au aflat moaştele tale binemirositoare în peştera în care ai adormit. Mare minune! Epitaful care acoperea sfintele tale oseminte era ţesut din pânza unui păianjen, iar cel ce a fost rânduit să te ridice s-a mirat, zicând:
Bucură-te, Sfinte, trecut la Domnul în liniştea unei peşteri;
Bucură-te, că firea necuvântătoare ţi-a slujit la adormirea ta;
Bucură-te, că sufletul tău a fost aşezat în ceata Cuvioşilor;
Bucură-te, cel ce te bucuri cu soboarele de îngeri;
Bucură-te, că pământul nu te-a socotit străin Cerului;
Bucură-te, trup de slavă inundat de Sfântul Duh;
Bucură-te, că, din rânduială dumnezeiască, numele şi faptele tale s-au cunoscut;
Bucură-te, că Dumnezeu te-a preaslăvit când întunericul cădea peste poporul din care ai răsărit;
Bucură-te, că minunată a fost descoperirea sfintelor tale moaşte;
Bucură-te, că mare mirare au avut cei ce te-au descoperit;
Bucură-te, că Dumnezeu se preaslăveşte prin sfintele tale moaşte;
Bucură-te, mărgăritar de mult preţ al Mănăstirii Cetăţuia Negru-Vodă;
Bucură-te, Cuvioase Ioanichie, bucuria sihaştrilor!

Condacul al 9-lea

Dacă sfintele tale moaşte au fost scoase şi aşezate spre închinarea credincioşilor, mulţi din cei ce le-au sărutat cu credinţă s-au vindecat de boli şi neputinţe, dând laudă lui Dumnezeu, Cel ce Se preamăreşte întru sfinţii Săi, cântând: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Nu după multă vreme, întunericul s-a abătut asupra ţării în care se preaslăvea numele lui Dumnezeu în Treime lăudat. De aceea, sfintele tale moaşte, ca un mărgăritar preţios, au fost ascunse din nou în pământ, unde au şezut până când Dumnezeu iarăşi a rânduit aflarea lor. Mintea nu poate spune planul providenţei Tale, Doamne, pentru noi, de aceea cântăm:
Bucură-te, că Dumnezeu a avut pentru tine minunată rânduială;
Bucură-te, că prin harul Sfântului Duh ai lucrat minuni în mijlocul oamenilor;
Bucură-te, cel ce te preaslăveşti cu ajutorul lui Dumnezeu;
Bucură-te, că te-ai împăcat cu Dumnezeu, trăind moartea Fiului Său;
Bucură-te, cel ce prin providenţă te dăruieşti celor plini de credinţă;
Bucură-te, că mulţumim lui Dumnezeu pentru rânduiala Sa;
Bucură-te, cel care te-ai supus voinţei Lui;
Bucură-te, fiu al Celui Preaînalt şi împreună moştenitor cu Hristos;
Bucură-te, că toată făptura suspină şi aşteaptă mântuirea de la Dumnezeu;
Bucură-te, că nu ai fost supus stricăciunii, ci îndumnezeirii;
Bucură-te, că Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce-L iubesc;
Bucură-te, cel ce ai fost chemat să fii cinstit de mulţimea credincioşilor;
Bucură-te, Cuvioase Ioanichie, bucuria sihaştrilor!

Condacul al 10-lea

Veniţi, adunarea evlavioasă a dreptcredincioşilor români, pe Cuviosul Ioanichie sihastrul să-l lăudăm, că acesta cu adevărat mai presus de om s-a arătat, pentru că trup materialnic având, viaţa celor fără de trup a râvnit, pe care dobândind-o, a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Toate cetele sihaştrilor, călugărilor şi bunilor credincioşi cu bucurie să încununăm pe iubitorul de Hristos Ioanichie din Valea Chiliilor, proslăvit de Dumnezeu în ceruri, căruia să-i cântăm cu dragoste:
Bucură-te, stea răsărită în ţinutul Argeşului şi Muscelului, care luminezi Biserica Ortodoxă;
Bucură-te, lumină aprinsă din lumina lui Hristos;
Bucură-te, ştiutorul neştiutelor taine ale lui Dumnezeu;
Bucură-te, chipul sihaştrilor şi al călugărilor iscusiţi;
Bucură-te, pildă de nevoinţă şi asceză pentru Hristos;
Bucură-te, sămânţă din care a răsărit rod dumnezeiesc;
Bucură-te, piatră duhovnicească pusă la temelia Bisericii;
Bucură-te, rod al rugăciunii şi al trezviei;
Bucură-te, arbore purtător de fructul mântuirii;
Bucură-te, văzătorul nevăzutelor vedenii;
Bucură-te, crin bine mirositor răsădit în grădina raiului;
Bucură-te, preafrumos giuvaier în vistieria împărăţiei;
Bucură-te, Cuvioase Ioanichie, bucuria sihaştrilor!

Condacul al 11-lea

În cămara aleşilor Tăi, Doamne, ai aşezat pe marele între sihaştrii neamului românesc, Cuviosul Ioanichie, cel mult nevoitor. Căci acesta a ştiut pe pământ să preamărească numele Tău prin viaţă curată, iar în Ceruri Te laudă neîncetat, împreună cu îngerii, cântând: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Dacă sfintele tale moaşte au fost din nou scoase de sub obroc şi aşezate ca lumina în sfeşnic, în Mănăstirea Cetăţuia Negru-Vodă, în care oarecând ai vieţuit, acestea s-au dovedit făcătoare de minuni pentru cei ce se închină cu credinţă şi cântă unele ca acestea:
Bucură-te, ajutătorul celor din primejdii şi necazuri;
Bucură-te, părinte bun, ocrotitor orfanilor şi oropsiţilor;
Bucură-te, doctorul bolnavilor şi balsamul suferinzilor;
Bucură-te, nădejdea celor fără de nădejde;
Bucură-te, hrănitorul celor ce vin în casa pâinii;
Bucură-te, slujitorul celor neputincioşi;
Bucură-te, ocrotitorul văduvelor şi al lipsiţilor;
Bucură-te, bogăţia neîmpuţinată a săracilor;
Bucură-te, folositorul tuturor învăţăceilor;
Bucură-te, purtătorul greutăţilor celor slăbănogi;
Bucură-te, ajutorul celor fără de ajutor;
Bucură-te, aducătorul de belşug în vremea secetei;
Bucură-te, Cuvioase Ioanichie, bucuria sihaştrilor!

Condacul al 12-lea

Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru, primeşte rugăciunile preaiubitului Tău slujitor, Ioanichie, fiul Bisericii Tale dreptmăritoare, şi ajută-ne să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte, ca să cântăm: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Lăudăm nevoinţele tale, Cuvioase Părinte, cinstim sfintele tale moaşte, preamărim răbdarea ta pentru Hristos, cântăm cu bucurie încununarea ta în ceruri şi cu osârdie ne rugăm ţie să aperi de necazuri ţara în care ai trăit, iar pe binecredinciosul tău popor să-l ocroteşti de rătăciri şi de duhurile lumii deşarte, ca să îţi cântăm:
Bucură-te, fiu al Bisericii Ortodoxe dreptmăritoare;
Bucură-te, tezaurul de mult preţ al Mănăstirii Cetăţuia Negru-Vodă;
Bucură-te, lumină veşnic aprinsă în Episcopia Argeşului şi Muscelului;
Bucură-te, ocrotitorul drept-credincioşilor creştini musceleni;
Bucură-te, cel ce reverşi mireasma Duhului Sfânt în Valea Dâmboviţei;
Bucură-te, cel ce asculţi rugăciunile celor evlavioşi;
Bucură-te, cel ce aduci ploi mănoase pământurilor româneşti;
Bucură-te, păzitorul Grădinii Maicii Domnului;
Bucură-te, stejar la a cărui umbră se adăpostesc credincioşii;
Bucură-te, călăuza celor rătăciţi pe cărările acestei lumi;
Bucură-te, sprijinul celor ce vor să se mântuiască;
Bucură-te, veghetor în vremea sfârşitului nostru;
Bucură-te, Cuvioase Ioanichie, bucuria sihaştrilor!

Condacul al 13-lea

O, întru tot lăudate Părinte Ioanichie, omul rugăciunii, podoaba sihaştrilor şi a Bisericii dreptmăritoare, nevoitorul din peştera Muntelui Cetăţuia, lumina cea nestinsă a argeşenilor şi muscelenilor, cel ce după îndelungi osteneli ai primit moştenirea veşnicelor bunătăţi ale Cerului, primeşte această smerită cântare de laudă şi, prin rugăciunile tale către Dumnezeu, uşurează-ne necazurile şi supărările, alină-ne suferinţele sufleteşti şi trupeşti şi fii ajutătorul nostru în ziua Judecăţii, ca împreună cu tine să Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Din tinereţe, Fericite Părinte…, şi Condacul 1: Pe tine, alesule între sihaştrii…,

Icosul 1

Din tinereţe, Fericite Părinte, ai luat Crucea şi ai urmat lui Hristos, părăsind ispitele şi necazurile acestei lumi trecătoare. Prin puterea Duhului Sfânt, Care ţi-a luminat viaţa, ai ajuns la starea bărbatului desăvârşit, supunând sufletului osârduitor toate simţămintele trupului neputincios. Cunoscându-ţi, Părinte, nevoinţele tale, cu smerenie îţi cântăm:
Bucură-te, sihastru iscusit din ţinuturile muscelene;
Bucură-te, cel ce toată viaţa ai fost adumbrit de Duhul Sfânt;
Bucură-te, floare înmiresmată răsădită în Valea Chiliilor;
Bucură-te, următor al marilor sihaştri argeşeni;
Bucură-te, cel pe care Dumnezeu l-a făcut cunoscut credincioşilor;
Bucură-te, cel ce te-ai adăpat din izvoarele Scripturilor;
Bucură-te, iubitor de linişte şi sihăstrie;
Bucură-te, că Hristos te-a chemat să-I slujeşti;
Bucură-te, că pururea ai ascultat de cuvintele Lui;
Bucură-te, următor al marilor sihaştri înduhovniciţi;
Bucură-te, bucuria nevoitorilor şi podoaba Bisericii;
Bucură-te, cel ce ai umplut Munţii Carpaţi de mireasma rugăciunilor;
Bucură-te, Cuvioase Ioanichie, bucuria sihaştrilor!

Condacul 1

Pe tine, alesule între sihaştrii musceleni, Cuvioase Ioanichie, mult nevoitorule, cu cântări de laudă te cinstim! Cel ce ţi-ai petrecut viaţa în rugăciuni, privegheri şi osteneli duhovniceşti, fiind plăcut lui Dumnezeu, ai primit de la Dânsul cununa bucuriei, aşezându-te în raiul desfătării şi având îndrăzneală către Dumnezeu, roagă-te să ne izbăvească din nevoi şi din necazuri pe noi, cei ce-ţi cântăm: Bucură-te, Cuvioase Ioanichie, bucuria sihaştrilor!

şi se face otpustul.

*

1

Acatistul Sfântului Pantelimon – Sfânt Mare Mucenic şi Doctor! (27 iulie)

Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.
Slavă Tie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte! (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Condacul 1:

Înaintea celui cu chip şi nevinovăţie îngerească, a vrednicei slugi a Domnului nostru, care prin nestrămutată credinţă s-a învrednicit a sta alături de scaunul nemuritorului Împărat, Pantelimon, ridicăm rugăciunile noastre şi cerem să ne asculte durerile şi cu puterea ce-i este dată de ia Dumnezeu ca un doctor fără de arginţi, să ne cerceteze degrab şi să înlăture de la noi bolile sufleteşti şi trupeşti, ca izbăviţi cu platoşa bunătăţii sale, în tresăltări de bucurie, să-i cântăm: Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Icosul 1:

Din pruncie ţi-ai păstrat sufletul curat, mucenice, căci maica ta cu mare grijă ţi-a sădit în inimă credinţa în dulcele Iisus, pe care mai târziu bătrânul Ermolae, stropind-o cu apa cea vie, pe care şi el o avea de la Împăratul nemuritor, ai părăsit păgânătatea şi ţi-ai deschis larg sufletul să primeşti pe Hristos; pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, sfinte cu adâncă judecată;
Bucură-te, că dreaptă ţi-a fost credinţa urmată;
Bucură-te, al pieritorilor zei dispreţuitor;
Bucură-te, al blândului Iisus următor;
Bucură-te, că după Domnul ai însetat;
Bucură-te, că dreaptă răsplătire ai căpătat;
Bucură-te, că n-ai ţinut la bogăţii pământeşti;
Bucură-te, cel ce ţi-ai adunat comori cereşti;
Bucură-te, cel ce stai între cetele sfinţilor;
Bucură-te, ajutătorul năpăstuiţilor;
Bucură-te, podoaba creştinilor cea nepreţuită;
Bucură-te, mângâierea noastră mult dorită;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 2-lea:

De mic rămas fără mamă, sfinte, ai fost dat de tatăl tău la învăţătură păgânească şi la meşteşugul vindecărilor cu puterea zeilor; dar ca o trestie neînfrântă ai rămas în mijlocul vânturilor vrăjmaşe şi nu ai găsit alinare până ce n-ai aflat calea Dumnezeului celui adevărat, Căruia Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Adânc fiind rănit de dragostea în Hristos, când veneai de la Ermolae şi ai întâlnit pe copilul muşcat de viperă, atunci întâia oară te-ai rugat în genunchi lui Dumnezeu, de la care a şi venit mântuirea, căci copilul a înviat, vipera a murit, iar tu ai primit botezul şi te-ai împărtăşit cu trupul şi cu sângele Domnului; pentru care te lăudăm aşa:
Bucură-te, tinereţe închinată lui Hristos;
Bucură-te, nădejdea bolnavilor cea cu folos;
Bucură-te, cel ce ştii să înalţi la ceruri rugăciuni;
Bucură-te, cel ce peste noi reverşi minuni;
Bucură-te, că Domnul putere ţi-a dat;
Bucură-te, cel ce copilul ai înviat;
Bucură-te, bucuria multor îndureraţi;
Bucură-te, uimirea multor învăţaţi;
Bucurâ-te, ostaş neînvins al lui Hristos;
Bucură-te, că ai aprins credinţa creştină în inimile multora;
Bucură-te, întoarcerea multor rătăciţi;
Bucură-te, mângâierea celor amărâţi;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 3-lea:

Deşi cu trup omenesc pe pâmânt, sufletul ţi l-ai înălţat spre cer. Pentru aceasta, cu dreptate te privesc credincioşii ca pe o stea cerească, de unde vine raza mântuirii în toate necazurile; drept care împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Râvnă multă ai pus, sfinte, ca să întorci de la închinarea de idoli către Domnul chiar pe tatăl tău, dar el tot păgân a rămas, până ce a văzut tămăduirea pe care ai dat-o, în numele lui Hristos, unui orb şi atunci împreună cu acela, a primit botezul. Pentru aceasta primeşte de la noi laudă ca aceasta:
Bucură-te, cercetător al durerilor;
Bucură-te, vindecător ai orbilor;
Bucură-te, cel ce dai lumină ochilor trupeşti şi celor sufleteşti;
Bucură-te, sfărâmător al curselor diavoleşti;
Bucură-te, al sufletului tău vmător;
Bucură-te, al doctorilor doctor;
Bucură-te, că lucrezi cu puterea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că în tine nădăjduim şi noi;
Bucură-te, stăvilar al potrivnicilor;
Bucură-te, lauda îngerilor;
Bucură-te, a paginilor mirare;
Bucură-te, bucuria mamei tale;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 4-lea:

Ca norul ce umbrea pe evrei în pustie, astfel te-ai arătat Nicomidiei şi apoi întregii lumi, căci oricine aleargă la tine cu credinţă găseşte alinare, fiind împuternicitul şi alesul Domnului, Căruia pentru darul ce ţi-a dat îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Ca fulgerul s-a răspândit vestea bunătăţii şi a minunilor tale, sfinte, făcând să se îngrijoreze învăţătorii pagini, care îndată au cerut Împăratului pierderea ta, ca a unuia ce eşti părtaşul lui Hristos, iar tu neabătut ai rămas în credinţă; pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, cel ce ţi-ai împărţit moştenirea săracilor;
Bucură-te, cel ce prin case şi închisori milostenie şi tămăduiri aduci celor necăjiţi;
Bucură-te, îngrozirea păgâneştilor conducători;
Bucură-te, că deşertăciunea păgânească vrei să omori;
Bucură-te, cel ce Împăratului ai fost împotrivitor;
Bucură-te, că Hristos în luptă ţi-a fost întăritor;
Bucură-te, că mulţime de chinuri ţi-au pregătit;
Bucură-te, cel ce cu răbdare chinurile ai suferit;
Bucură-te, că mulţi, privindu-te, cu tine au crezut;
Bucură-te, cel ce Domnului noi mucenici ai făcut;
Bucură-te, cel ce simţi bucurie în chinuri;
Bucură-te, ce! de la care moştenim frumoase pomeniri;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 5-lea:

Cele ce pentru pagini erau de preţ pentru tine erau fără de preţ; şi cele fără de preţ la ei erau de mare preţ la tine; căci ai dispreţuit dregătoriile şi bogăţiile vremelnice cu care erai ispitit, pentru a câştiga bunătăţile nepieritoare de la Dumnezeu, Căruia îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Neînduplecat văzându-te, Împăratul a poruncit să fii spânzurat gol pe lemn, cu fiare să fii sfâşiat şi cu făcui ars, dar nepieritorul Împărat neatins te-a păstrat, spre uimirea tuturor; de care lucru şi noi minunându-ne, cântăm:
Bucură-te, că ai dovedit Împăratului puterea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că un vechi slăbănog s-a tămăduit prin darul tău;
Bucură-te, că păgânătatea de ruşine a rămas;
Bucură-te, că vrăjmaşii ţi-au cerut noi torturi într-un glas;
Bucură-te, sfinte, care ţi-ai pus trupul spre chinuri;
Bucură-te, cel pătruns de credinţă adâncă;
Bucură-te, că, gândindu-te la Domnul, te-ai mângâiat;
Bucură-te, că, Hristos în chipul lui Ermolae ţi s-a arătat;
Bucură-te, că fiarele cu care erai sfâşiat ca ceara s-au muiat;
Bucură-te, că de pe lemnul chinurilor sănătos ai fost slobozit;
Bucură-te, că făcliile cu care erai ars s-au stins;
Bucură-te, că înfocată credinţă în inimile multora ai aprins;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoanei

Condacul al 6-lea:

Pe gânduri ai pus pe cei ce te chinuiau, sfinte, şi încruntaţi la faţă şi la suflet, se întrebau de unde ai atâta putere şi de ce zeii nu te pierd? Atunci au iscodit noi chinuri, pe care tu primindu-le încrezător în puterea lui Dumnezeu, cântai: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Plumb mult într-un cazan punând şi sub limbile focului topindu-l, ai fost aruncat în această văpaie cu nădejdea deşartă că acum se va sfârşi cu tine, dar tu, viteazule mucenic, iarăşi nevătămat ai rămas, precum mai înainte Dumnezeu păzise pe măritul apostol loan. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, floarea nădejdilor către Dumnezeu;
Bucură-te, în boli şi în necazuri izbăvitorul meu;
Bucură-te, pentru noi, păcătoşii, al lui Dumnezeu îmblânzitor;
Bucură-te, al rugăciunilor noastre către Domnul purtător;
Bucură-te, tare sprijinitor al copiilor noştri;
Bucură-te, îndestularea cea bună a caselor noastre;
Bucură-te, rouă ce inimile răcoreşti;
Bucură-te, cel ce de asupriri ne izbăveşti;
Bucură-te, vindecarea celor ce de la oameni nu-şi găsesc alinare;
Bucură-te, că din valurile deznădejdilor prin tine aflăm izbăvire;
Bucurâ-te, cel ce văpaia plumbului ai răcorit;
Bucură-te, cel ce cunună neveştejită ţi-ai pregătit;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condatul al 7-lea:

Zile de-a rândul ai fost chinuit, sfinte, dar acestea mai multă răsplătire ţi-au adus şi mulţumirea mai mult ţi-a crescut, când cu chinurile tale, dor mare ai aprins în inimile multora, să părăsească zeii şi să treacă la Hristos, cântându-i: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Piatră ţi-au legat de gât, Pantelimoane, şi în mare ai fost aruncat, dar Stăpânul mărilor şi pe tine şi piatra a făcut-o uşoară şi plutitoare, căci ai mers pe luciul apei, ieşind la mal. Deci, bucurându-ne şi minunându-ne, îţi cântăm:
Bucurâ-te, cel ce nu te înfricoşezi de chinuri, viteazule;
Bucură-te, cel înarmat cu bărbăţie şi credinţă, alesule;
Bucură-te, al puterii firii înfrângâtor;
Bucură-te, al adâncului mării stăpânitor;
Bucură-te, plutitor deasupra apelor;
Bucură-te, vieţuitor deasupra ispitelor;
Bucură-te, tinere plin de mireasmă duhovnicească;
Bucură-te, dobânditor de slavă cerească;
Bucură-te, liman al celor îngreuiaţi;
Bucură-te, mulţumirea celor îndureraţi;
Bucură-te, răspânditorule al credinţei;
Bucură-te, iubitorule al umilinţei;
Bucură-te, Mare Mucenic şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 8-lea:

Nici tinereţea, nici nevinovăţia şi nici puterea minunilor tale, n-au schimbat inimile chinuitorilor, ci mai rău sporind în mânie, îţi iscodeau alte pătimiri creând că pot pune lumina sub obroc; iar tu făclie mai luminoasă te arătai, spre bucuria lui Dumnezeu cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Neîncetat ai fost ispitit cu bunătăţi şi cinstiri lumeşti, dar ca pe nişte curse în calea către cer judecându-le, ai fost aruncat în mijlocul leilor şi neliniştiţi te-au privit, dorind să-ţi vadă trupul sfâşiat; dar Stăpânul tuturor gurile fiarelor a închis; pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, cel ce eşti cu nevinovăţie încununat;
Bucură-te, că pentru nevinovăţie la chinuri ai fost dat;
Bucură-te, că lupta cea bună ai luptat;
Bucură-te, că Dumnezeu minunat te-a arătat;
Bucură-te, lumină ce sub obroc nu s-a putut pune;
Bucură-te, vieţuitor plin de fapte bune;
Bucură-te, cel ce bunătăţile lumeşti curse le socoteşti;
Bucură-te, că te-ai făcut asemenea oştilor cereşti;
Bucură-te, noule Daniele, aruncat în mijlocul leilor;
Bucură-te, că fiarele s-au făcut asemenea mieilor;
Bucură-te, că vrăjmaşii doreau să te piarză;
Bucură-te, că Hristos nevătămat te-a păzit;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 9-lea:

Văzând tăria ta, sfinte, mulţi din păgâni au crezut în Hristos, pentru care lucru Împăratul de mânie a fost cuprins, iar tu, Pantelimoane, te veseleai pentru vânări de noi suflete, cu care şi noi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Şi pe roată cu cuie ai fost chinuit, dar roata s-a sfărâmat, lovind pe mulţi necredincioşi şi fermecător socotindu-te, ai mărit pe preotul Ermolae, dascălul tău. Atunci cu trei ostaşi te-au însoţit, sfinte, spre a-l aduce împăratului care şi lui îi dorea sfârşitul. Deci pentru noua jertfă ce prin tine se pregăteşte grăim:
Bucură-te, propovăduitorul dumnezeieştii credinţe;
Bucură-te, cel ce înfrunţi mâniile aprinse;
Bucură-te, că pe roată ai fost strunjit;
Bucură-te, că de creştinătate eşti preamărit;
Bucură-te, cel ce ai fost socotit fermecător;
Bucură-te, căci cu Hristos te-ai arătat biruitor;
Bucură-te, al lui Ermolae de mucenicie vestitor;
Bucură-te, căci cu dascălul tău eşti patimilor;
Bucură-te, că ucenici ai lui Ermolae, Erimp şi Ermocrat s-au arătat;
Bucură-te, că la moartea lor, pământul s-a cutremurat;
Bucură-te, cel ce Treimii pe pământ ai slujit;
Bucură-te, că prin vindecări doctor al Domnului te-ai dovedit;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 10-lea:

Zadarnice au fost chinurile paginilor, sfinte, căci drumul ţi-a fost drept către Hristos; pentru aceasta te-ai învrednicit de darul tămăduirilor ce-l verşi tuturor celor ce cu credinţă vin la tine cu rugăciuni şi cu care cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Cine nu te va lăuda, văzându-te cu ochii minţii, că ai fost împins şi izbit ca un răufăcător, spre marginea Nicomidiei, unde ţi se hotărâse tăierea capului si tu mai liniştit şi mai vesel te-ai arătat. Pentru aceasta din nou primeşte această laudă:
Bucură-te, cel ce loviri ca Domnul ai primit;
Bucură-te, că pentru Iisus toate ai suferit;
Bucură-te, că în chinuri Domnului slavă dădeai;
Bucură-te, că împărăţia cerească cu dor o căutai;
Bucură-te, că numele din Pandoleon ţi-a fost schimbat;
Bucură-te, că glas din cer Pantelimon te-a chemat;
Bucură-te, că după nume eşti mult-miluitor;
Bucură-te, că după fapte eşti mult-îndurâtor;
Bucură-te, că faţa ca de înger ţi s-a făcut;
Bucură-te, că chinuitorii în lături s-au abătut;
Bucură-te, că spre lovire călăii ai îndemnat;
Bucură-te, că abia îndrăznind capul ţi-au tăiat;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane;

Condacul al 11-lea:

Cu durere dreptcredincioşii au privit sfârşitul tău, Pantelimoane; căci tu le-ai fost flacără nestinsă a dreptei credinţe, miluitor al celor lipsiţi şi vindecător al celor bolnavi, dar ne mângâiem că te-ai suit la Dumnezeu, de unde nu încetezi a privi spre mulţimea ce te cheamă în rugăciuni şi, izbăvind-o de dureri, cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Senin la suflet şi blând la chip ţi-ai primit sfârşitul, trecând, o, astfel în împărăţia cerească, unde eşti întâmpinat de Sfânta Treime şi aşezat de-a dreapta Sa, mărit de sfinţi şi de puterile cereşti; pentru care laudă ca aceasta îţi aducem:
Bucură-te, mireasmă ce până la cer te-ai ridicat;
Bucură-te, că duhul tău Treimii l-ai încredinţat;
Bucură-te, mult-plânsule de credincioşii pământului;
Bucură-te, mult-lăudatule de puterile cereşti;
Bucură-te, a lui Ermolae, Erimp şi Ermpcrat bucurie;
Bucură-te, cu înaintaşii mucenici împreună-vieţuire;
Bucură-te, că de pământ nicidecum nu te-ai depărtat;
Bucură-te, că în rugăciuni pe orice credincios ai ascultat;
Bucură-te, albină ce te-ai îmbogăţit în fapte bune;
Bucură-te, că ai fost încoronat cu nepieritoare cunune;
Bucură-te, piatră la temelia creştinătăţii;
Bucură-te, înfrângător al păgânătăţii;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 12-lea:

Lupta cea bună ai luptat, credinţa ai păstrat, mulţumindu-ţi sufletul, că ai urmat lui Hristos, iar pentru noi ai rămas vrednică pildă, ca, privind la tine, să-ţi urmăm credinţa şi în ispite să ne înarmăm cu armele tale şi biruitori să mulţumim iui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Şi după moarte ai săvârşit minuni, Pantelimoane, căci în loc de sânge lapte a curs din grumazul tău şi măslinul de care ai fost legat spre tăiere, în vederea tuturor s-a umplut de roade; de aceea iarăşi auzi de la noi:
Bucură-te, bucuria Tatălui;
Bucură-te, lauda Fiului;
Bucură-te, desfătarea Duhului sfânt;
Bucură-te, miluirea celor de pe pământ;
Bucură-te, izvor nesecat de tămăduiri;
Bucură-te, izbăvitor de chinuri;
Bucură-te, doctor sufletesc şi trupesc;
Bucură-te, alesule al Tatălui ceresc;
Bucură-te, cel ce linişteşti sufletele;
Bucură-te, cel ce îmblânzeşti cugetele;
Bucură-te, cel ce scapi de urgia duşmanilor;
Bucură-te, cel ce înlături norul suspinelor;
Bucură-te, cel ce primeşti gândurile şi puterile;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 13-lea:

Sfinte Mare Mucenice şi tămăduitorule, Pantelimoane, ţie îţi vărsăm durerile noastre de multe feluri şi tu fără întârziere, cu puterea ce o ai de la Dumnezeu, spre Care ne eşti mijlocitor, auzind suspinuri înăbuşite în noapte, în zi, în pat de suferinţă, în călătorii, fii celor ce se roagă ţie, după nevoile fiecăruia: celor neliniştiţi, liniştitor, celor asupriţi, apărător, celor în primejdii, izbăvitor, celor învăluiţi în păcate, scutitor, rătăciţilor îndrumător, bolnavilor deplin vindecător, orfanilor tată, văduvelor părinte, soţilor întăritor în căsnicie, celor porniţi cu răutate, îmblânzitor şi ne întăreşte în faţa necazurilor, căci sântem slabi şi istoviţi, sfinte, si astfel cu puterea ta, descătuşaţi de amărăciunile noastre, să petrecem în mulţumire, cântând lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1 şi Condacul 1.

*

1

Acatistul Sfântului Mucenic Valentin, Episcopul Umbriei (30 iulie)

Troparul Sfântului Mucenic Valentin, glasul al 4-lea:

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, Sfinţite Mucenice Valentin, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condacul 1

Rugătorule cel neobosit al lui Hristos, păstorule cel bun al ţinutului Umbriei, luptătorule împotriva necredinţei, cel ce cu îndrăznire sfântă ai biruit păgânătatea, chemând preasfântul nume al lui Hristos, cel mai presus de tot numele, pe tine, Arhiereule înţelepte, te mărim şi îţi cântăm: Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule!

Icosul 1

Sfinte nevoitorule, care în viaţa ta binecuvântată toate plăcerile acestei lumi le-ai nesocotit, şi cu credinţa şi rugăciunile tale ai înfruntat mânia păgânilor porniţi asupra ta, ca un miel nevinovat aducându-te lui Hristos jertfă cuvântătoare bineplăcută, primeşte de la noi aceste smerite laude:
Bucură-te, de Dumnezeu insuflate;
Bucură-te, al creştinilor izbăvitor;
Bucură-te, cel ce ai împărtăşit cuvânt duhovnicesc;
Bucură-te, că în lume slava deşartă nu te-a amăgit;
Bucură-te, cel cu frumuseţea cuvântului împodobit;
Bucură-te, viţa cea bună cu rod dumnezeiesc;
Bucură-te, al lui Hristos îndrăzneţ mărturisitor;
Bucură-te, cel ce ai înfruntat sălbăticia celor înşelaţi de amăgirea idolească;
Bucură-te, cel ce spre Mântuitorul ai nădăjduit;
Bucură-te, că numele Lui pururea l-ai chemat;
Bucură-te, cel ce ai atras la lumina credinţei pe păgâni;
Bucură-te, Ierarhe Sfinte, omule ceresc;
Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule!

Condacul al 2-lea

Mucenice al lui Hristos, Sfinte Ierarhe Valentin, luminat fiind de Duhul Sfânt, până la Roma ai ajuns, şi, în casa preaînţeleptului Craton intrând, ai izbăvit pe fiul lui de chinurile bolii aducătoare de moarte, iar prin minunea aceasta la credinţă i-ai chemat pe ei toţi; pentru aceasta, împreună cu dânşii, aducem lui Dumnezeu cântarea: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Întrarmându-te cu puterea şi tăria Celui ce a sfărâmat zăvoarele şi porţile iadului, Sfinte Sfinţite Mucenice, l-ai surpat pe cel viclean, alungând boala şi durerea din trupul copilului, care, slăvind pe Dumnezeu, mărire şi laudă îţi aducea, zicând:
Bucură-te, că, în Hristos nădăjduind, tămăduire celor credincioşi ai dăruit;
Bucură-te, că ai biruit toată boala trupească şi sufletească;
Bucură-te, că ai izbăvit pe cei deznădăjduiţi de înşelăciunea cea lumească;
Bucură-te, pildă de tărie în credinţă;
Bucură-te, cel ce pe mulţi ai călăuzit spre mântuire, cu harul cel primit de la Duhul Sfânt;
Bucură-te, cel ce neîncetat lui Dumnezeu te-ai rugat pentru părinţi şi fiii lor;
Bucură-te, că, întrarmat cu dreapta credinţă, credinţele rătăcite le-ai stins;
Bucură-te, că adevărul ai propovăduit;
Bucură-te, că, nădăjduind în Domnul, apriga sălbăticie a necredincioşilor ai înfruntat;
Bucură-te, că pe păgânii rău credincioşi cu răbdare şi dragoste i-ai îndreptat;
Bucură-te, că roadă aleasă, dăruită de sus, ai cules;
Bucură-te, Ierarhe Sfinte, omul lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule!

Condacul al 3-lea

Biruitor făcându-te asupra celor ce prigoneau pe creştini, pe cei biruiţi cu răbdare i-ai întors către cinstirea Preasfintei Treimi, botezându-i, iar pe copilul Herimon de boală grea vindecându-l, tinerii şi bătrânii deopotrivă mulţumire îţi aduceau. Pentru aceasta, împreună cu tine pe Dumnezeu Îl slăvim, cântând: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Doctor de suflete şi de trupuri fiind, Sfinte Sfinţite Mucenice Valentin, pe copiii care urmau învăţătura de carte în şcoli tu cu înţelepciunea dumnezeiască îi luminai şi la credinţa lui Hristos şi la Sfântul Botez, prin îndemnurile tale cele bune, îi aduceai, iar pe bolnavi cu puterea credinţei îi tămăduiai. Pentru acestea, laudă îţi aducem, grăind aşa:
Bucură-te, cel ce pe mulţi din cursele vrăjmaşului ai izbăvit;
Bucură-te, cel ce de ispitiri nu te-ai temut;
Bucură-te, toiagul celor împovăraţi de neputinţele bătrâneţii;
Bucură-te, cel cu armele dreptei credinţe întrarmat;
Bucură-te, Sfinte, mult nevoitorule;
Bucură-te, că pavăză celor slabi şi neputincioşi te-ai făcut;
Bucură-te, că l-ai biruit pe potrivnicul creştinilor drept-slăvitori;
Bucură-te, tămăduitor al trupurilor şi al sufletelor;
Bucură-te, ocrotitorul celor de boli grele cuprinşi;
Bucură-te, preabunule învăţător al şcolarilor;
Bucură-te, întărirea celor care în ispite şi neputinţe aleargă la Fiul lui Dumnezeu;
Bucură-te, arhiereule slăvite, că sprijin şi mare ajutor ai fost tuturor;
Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule!

Condacul al 4-lea

După chipul Bunului Păstor Iisus, te-ai arătat în lume păstor bun, Sfinte Sfinţite Mucenice Valentin, îndreptând relele obiceiuri şi cu înţelepciune şi răbdare pe toţi învăţând, ca turma ta să o luminezi; pentru aceasta, cântare aducem lui Hristos-Dumnezeu, Mai-marele păstorilor şi Arhiereul cel Veşnic, strigând: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Arătând a ta credinţă tare şi fierbinte pe care o ai către Hristos, dascălilor celor ce se numeau pe sine înţelepţi ai vremii tale te-ai împotrivit prin adevărul Cuvântului şi al Înţelepciunii dumnezeieşti, drept învăţând tainele cereşti, ca un ierarh îndumnezeit şi cuvântător de Dumnezeu. Pentru aceea, cu osârdie grăim către tine:
Bucură-te, cel în credinţă întărit;
Bucură-te, îndemnător spre dulce nevoinţă;
Bucură-te, minunat slujitor al lui Hristos;
Bucură-te, că ai călcat vitejeşte ale vrăjmaşului uneltiri;
Bucură-te, cel ce ai poruncit bolilor să piară;
Bucură-te, că la viaţa cea întru Hristos ai fost chemat;
Bucură-te, cel ce pe mulţi întru credinţă ai luminat;
Bucură-te, cel ce cu duhul te-ai veselit întru Dumnezeu Atotţiitorul;
Bucură-te, cel ce calea dumnezeieştii slave ai ales;
Bucură-te, cel ce cu glas mare pe Mântuitorul ai lăudat;
Bucură-te, că neputinţele tuturor le-ai vindecat;
Bucură-te, cel ce eşti osârdnica noastră ocrotire;
Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule!

Condacul al 5-lea

Pe cel ce cu râvnă arhierească a sădit în sufletele oamenilor învăţăturile cele nepieritoare cu laude să-l fericim, pe Sfântul Sfinţit Mucenic Valentin, de Dumnezeu grăitorul. Că înaintea Tronului lui Dumnezeu, Cel în Preasfânta Treime lăudat, stă şi împreună cu ceata arhiereilor în ceruri se roagă neîncetat pentru noi, cei ce ne închinăm sfintelor sale moaşte şi cu dragoste sărutăm icoana sa, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Din cetatea Interamna ai odrăslit, Arhiereule Sfinte, bună învăţătură dobândind şi Legea lui Dumnezeu cu frică şi dragoste păzind, pentru care ai primit cu adevărat dar de la Dumnezeu şi pe toţi cei ce voiau să-şi îndrepte viaţa i-ai primit la tine şi la sfânta credinţă i-ai îndrumat. Pentru aceasta şi noi îţi înălţăm laude, zicând:
Bucură-te, de Dumnezeu înţelepţite şi preafericite;
Bucură-te, mult rugătorule pentru vindecarea neputinţelor omeneşti;
Bucură-te, cel ce cuvinte mântuitoare de suflet ai rostit filosofilor din vremea ta, uimindu-i;
Bucură-te, cel ce cu înţeleaptă răbdare pe cei căzuţi i-ai ridicat;
Bucură-te, mare doctor şi învăţător al oamenilor;
Bucură-te, cel ce eşti credincioşilor întărire, prin râvna propovăduirii;
Bucură-te, că pe înţelepţii vremii cu arhierească dragoste i-ai îndreptat către Hristos;
Bucură-te, cel ce uşa casei tale pentru oricine deschisă o păstrai;
Bucură-te, cel ce, prin viaţa ta cea curată, ales al Domnului te-ai arătat;
Bucură-te, că prin cuvântul tău întunericul păgânătăţii s-a alungat;
Bucură-te, cel ce arhiereu de Sus ai fost ales;
Bucură-te, primitorule de Duh Sfânt;
Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule!

Condacul al 6-lea

Minunată râvnă în îndrumarea şi îndreptarea tinerilor ai avut, că, văzând obiceiurile cele pierzătoare ale acelor vremi, cu chipul vieţii tale celei cinstite pe ei i-ai ajutat, pe cei căzuţi i-ai îndreptat, pe cei ispitiţi i-ai ferit de păcat şi le-ai arătat chip de vieţuire creştinească plină de virtuţi şi de bucurii duhovniceşti; pentru aceasta mai strălucitor decât soarele pentru ei luminând, îi îndemnai să cânte cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Razele Duhului Sfânt peste tine s-au pogorât şi vas ales al harului te-ai făcut, Ierarhe Sfinte, prin care cu osârdie ai alungat negura păcatului, pe cei tineri i-ai luminat cu învăţătura lui Hristos şi le-ai deschis mintea cu strălucirea preaînţeleptelor tale cuvinte ca să înţeleagă dumnezeieşti taine; pe unii i-ai binecuvântat să primească Taina Nunţii întru credinţă, iar altora le-ai descoperit chemarea de a sluji lui Dumnezeu întru curăţie. Pe toţi i-ai călăuzit, pentru toţi te-ai rugat, iar noi împreună cu dânşii te lăudăm, zicând:
Bucură-te, cel ce în ogorul Domnului ai lucrat cu iubire milostivă;
Bucură-te, cel ce ai luminat pe cei întunecaţi cu necredinţa şi desfrâul;
Bucură-te, predicator al Bisericii, care ai vădit păcatul şi ai arătat calea pocăinţei;
Bucură-te, cel ce te-ai rugat pentru binecuvântarea fiilor tăi sufleteşti în Sfânta Taină a Căsătoriei;
Bucură-te, mângâietorul celor deznădăjduiţi şi nedumeriţi;
Bucură-te, cel ce har de la Dumnezeu pentru ocrotirea tinerilor ai dobândit;
Bucură-te, mult râvnitorule pentru trăirea unei vieţi virtuoase;
Bucură-te, că pentru nunta cea cu cinste a păstoriţilor tăi te-ai rugat;
Bucură-te, că prin cuvântul tău, cu răbdare, întunericul celor orbiţi de patimi l-ai alungat;
Bucură-te, cel ce, prin viaţă curată, arhiereu sfânt te-ai arătat;
Bucură-te, cel ce căldura dragostei lui Hristos în suflete ai revărsat;
Bucură-te, mijlocitorule al nostru către Hristos, Cel singur fără de păcat;
Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule!

Condacul al 7-lea

Sfinte Sfinţite Mucenice Valentin, inima ta s-a lipit de Hristos şi te-ai învrednicit a-I fi următor cu multă osârdie. În toată viaţa ta cea îndelungată ţi-ai arătat strădania de a-L sluji prin cuvânt şi prin fapte bineplăcute Lui, pentru care înaintea sfintelor tale moaşte noi cu evlavie ne aplecăm şi icoana ta o cinstim, iar lui Dumnezeu mulţumire Îi aducem, cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Ca un apostol plin de dragoste al Marelui Arhiereu Hristos, înaintea păgânilor şi a tiranilor L-ai mărturisit pe Dumnezeu-Cuvântul, aprinzând în sufletele oamenilor de toată vârsta, învăţaţi şi neînvăţaţi, candela nestinsă a privegherii pentru întâmpinarea lui Iisus, Mirele ceresc. Drept aceea, toţi te-au cunoscut ca pe un ales propovăduitor al adevărului şi îndreptător al oamenilor, pentru care şi noi, cinstind sfintele tale moaşte şi icoana ta, te lăudăm, zicând:
Bucură-te, cel ce în cetatea Interamnei şi la Roma ai propovăduit;
Bucură-te, cel ce păgânilor cuvântul lui Dumnezeu cunoscut l-ai făcut;
Bucură-te, cel ce familii de creştini ai unit;
Bucură-te, cel ce pe mirii cei curaţi i-ai binecuvântat;
Bucură-te, cel ce ai descoperit oamenilor pe Hristos;
Bucură-te, că har dăruieşti celor ce se roagă ţie;
Bucură-te, cel ce ocrotitor al tinerilor te-ai arătat;
Bucură-te, cel ce dezlegi inimile tuturor celor care prin tine se roagă pentru căsătorie binecuvântată;
Bucură-te, cel ce eşti ocrotitorul familiilor creştine;
Bucură-te, cel ce pretutindeni nădejdea mântuirii ai insuflat;
Bucură-te, cel ce pe tinerii doritori de nuntă cinstită i-ai binecuvântat;
Bucură-te, îndreptătorul neînţelegerilor casnice şi paşnic ocrotitor;
Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule!

Condacul al 8-lea

Cu harul dat ţie de Mântuitorul Iisus Hristos, mult lăudate Ierarhe Valentin, duhurile cele rele, care pe oameni îi învrăjbesc, cu rugăciunile tale se alungă şi toate neînţelegerile dintre oameni se izgonesc, bolile şi necazurile pier, mulţimea patimilor sufleteşti şi trupeşti se tămăduiesc; pentru aceasta lui Dumnezeu cu mulţumire cântăm: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Prin harul dumnezeiesc, ce-ţi dădea putere nebiruită, Sfinte Sfinţite Mucenice Valentin, ai vestit tuturor pe Dumnezeu Cel lăudat în Preasfânta Treime, nevoindu-te pentru vestirea adevărului până la moarte mucenicească, pentru care cu bucurie îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce i-ai tămăduit pe cei cuprinşi de boli;
Bucură-te, cel ce pe tinerii căzuţi în păcate i-ai ridicat;
Bucură-te, că pentru cei năpăstuiţi cu lacrimi te-ai rugat;
Bucură-te, cel ce pe demoni cu lucrarea harului i-ai izgonit;
Bucură-te, cel prin care durerile sufleteşti s-au alinat;
Bucură-te, că prin tine de multe primejdii au scăpat cei ce te-au chemat în rugăciune;
Bucură-te, cel ce pentru izbăvirea de cel rău neobosit te-ai rugat;
Bucură-te, că, în numele cel sfânt al lui Hristos, multe minuni ai înfăptuit;
Bucură-te, că împreună cu îngerii şi cu sfinţii eşti al lui Dumnezeu slujitor;
Bucură-te, cel ce durerile trupeşti ai vindecat;
Bucură-te, robul lui Hristos şi păstorul nostru;
Bucură-te, cel ce eşti părtaş tainelor lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule!

Condacul al 9-lea

Părăsind filosofia păgânească, trei tineri din cetatea Atenei: Procul, Efeb şi Apolonie, ţie cu evlavie ţi s-au alăturat, primind de la tine Sfântul Botez, duhovnicescule învăţător, şi s-au făcut ucenici şi următori vieţii tale celei sfinte, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Darul cel de mare preţ sălăşluit în inima ta în lume l-ai făcut cunoscut, Sfinte Ierarhe Valentin, şi cu multă jertfelnicie tuturor l-ai împărţit, Arhiereule al lui Dumnezeu, şi cu înţelepciune i-ai povăţuit pe păstoriţii tăi să meargă pe calea cea dreaptă a poruncilor lui Hristos. Pentru aceea, cântare într-un glas către tine înălţăm:
Bucură-te, al curăţiei celei sufleteşti şi trupeşti luminător;
Bucură-te, că pe cei rătăciţi i-ai adus pe calea cea dreaptă;
Bucură-te, cel ce ai biruit învăţăturile păgâne prin cuvintele adevăratei credinţe;
Bucură-te, că sufletele pierdute le-ai aflat;
Bucură-te, că întunericul din inimi l-ai risipit;
Bucură-te, cel ce cu răbdare şi dragoste nemărginită pe cei necăjiţi ai mângâiat;
Bucură-te, că toţi cei năpăstuiţi primeau de la tine povaţă adevărată şi sprijin;
Bucură-te, că şi cei învăţaţi, ascultând cuvântul tău, către cereasca înţelepciune se îndreptau;
Bucură-te, cel ce de dragoste dumnezeiască ţi-ai aprins sufletul;
Bucură-te, cel ce mulţimi de oameni ai adus către Hristos Domnul;
Bucură-te, că prin tine harul cel de viaţă purtător al Evangheliei s-a răspândit;
Bucură-te, bucuria inimilor celor încercaţi în credinţă;
Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule!

Condacul al 10-lea

Cunoscut te-ai făcut lui Avundie, fiul eparhului cetăţii, care, ascultând cuvântul tău insuflat de Dumnezeu, a crezut în Hristos şi, primind Sfântul Botez, s-a aprins de dragoste dumnezeiască şi a mărturisit cu vitejie, înaintea tuturor, adevărul cel negrăit, pentru care noi, minunându-ne, cântăm Mântuitorului: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Să lăudăm şi cu cântări să cinstim pe arhiereul lui Hristos, pe Sfântul Sfinţit Mucenic Valentin, care pretutindeni minuni a săvârşit şi de mai marii păgânilor nu s-a temut, care deopotrivă pe cei bogaţi şi pe cei săraci i-a ajutat, şi pe Avundie cel căzut în păcate grele l-a ridicat, drept aceea, împreună cu aceştia, cântare să-i aducem, grăind:
Bucură-te, Sfinte Arhiereule, al lui Hristos vestitor;
Bucură-te, cel ce prin minuni propovăduirea ţi-ai întărit;
Bucură-te, cel ce pe diavoli i-ai izgonit prin cuvânt;
Bucură-te, cel ce pururea te rogi pentru noi;
Bucură-te, al tinerilor îndreptător neînşelat;
Bucură-te, cel ce pentru copii şi pentru părinţi mijloceşti;
Bucură-te, al celor năpăstuiţi şi de neputinţe loviţi izbăvitor;
Bucură-te, blând învăţător;
Bucură-te, că, văzând harul tău, mulţimile în Hristos au crezut;
Bucură-te, cel ce călăuzeşti paşii tinerilor şi pe copii îi ocroteşti;
Bucură-te, că celor ce sunt în lipsuri şi nevoi le eşti ajutător;
Bucură-te, îţi cântau cei ce minunile tale au văzut;
Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule!

Condacul al 11-lea

De mânie umplându-se tatăl lui Avundie, când a văzut râvna ta, împreună cu păgânii dregători, pe tine, învăţătorul credinţei creştine, te-a prins şi, chinuindu-te fără cruţare, la închinarea de idoli te sileau cumplit, iar tu, de ei fiind batjocorit, grele chinuri ai îndurat, întru care neîncetat cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Bucuros te-ai arătat, Sfinţite Mucenice, că te-ai învrednicit a pătimi pentru Hristos şi că, prin chinurile cele primite şi prin neputinţele trupeşti ale vârstei înaintate, ţi-ai înfrumuseţat sufletul, iar rănile le-ai purtat ca pe nişte podoabe scumpe de la Domnul pe trupul tău. Deci, împreună cu ucenicii, pe care îi întăreai în sfânta credinţă când veneau în temniţă la tine, cu smerenie îţi aducem laudele acestea:
Bucură-te, cel ce în pătimire pe Hristos L-ai urmat;
Bucură-te, cel ce răni adânci pentru Domnul ai purtat;
Bucură-te, că alesul tău suflet în Împărăţia cerească a fost înălţat;
Bucură-te, că Fiul lui Dumnezeu cunună scumpă pe capul tău a pus;
Bucură-te, cel ce ai îndurat chinurile cu nespusă bucurie duhovnicească;
Bucură-te, cel ce nu ai cârtit în necazuri, nici nu te-ai împuţinat cu sufletul cât de puţin;
Bucură-te, că arhieria prin mucenicie ţi-ai încununat;
Bucură-te, că pentru credinţă mult ai suferit;
Bucură-te, către Dumnezeu mult rugătorule;
Bucură-te, îţi cântau cei ce prin răbdarea ta s-au întărit;
Bucură-te, că, prin mucenicie, părtaş te-ai făcut Pătimirii şi Învierii lui Hristos;
Bucură-te, cel ce în Roma mult ai pătimit şi pe cel viclean l-ai biruit;
Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule!

Condacul al 12-lea

Ca un slujitor preaales al Mântuitorului, Sfinte Valentin, prin tăierea capului la Dumnezeu ai mers, ca Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, de moarte mucenicească în temniţă sfârşindu-se nevoinţa ta în lumea cea trecătoare. Pentru aceasta, înaintea lui Hristos, Împăratul Cel nemuritor, în ceruri stând acum, roagă-te pentru noi, cei ce te cinstim şi ne închinăm sfintelor tale moaşte, cântând Atotţiitorului: Aliluia!

Icosul al 12-lea

După trecerea ta la Domnul, cei trei ucenici ai tăi cu multă evlavie cinstitul tău trup în taină l-au îngropat, dar tu, Sfinte, cu sufletul stând înaintea lui Dumnezeu, cu dumnezeieştile tale rugăciuni străluceşti şi cu lumina cea neapusă ne luminezi pe noi toţi, cei ce ne închinăm icoanei tale şi în faţa sfintelor tale moaşte genunchii ni-i plecăm, lăudându-te pe tine şi zicând:
Bucură-te, cel ce din patria strămoşilor noştri, prin sfintele tale moaşte, în mijlocul nostru ai venit;
Bucură-te, că pentru Cuvântul lui Dumnezeu moarte mucenicească ai primit;
Bucură-te, Arhiereule Sfinte, care pururea te rogi pentru noi;
Bucură-te, al celor nevoiaşi ocrotitor;
Bucură-te, cel ce pe tineri îi porţi în rugăciunea ta;
Bucură-te, păzitor şi sprijin al celor ce vor să deprindă învăţături folositoare de suflet;
Bucură-te, că prin semne şi minuni propovăduirea lui Hristos ţi-a fost întărită;
Bucură-te, apărătorul celor care se însoţesc prin Taina Căsătoriei din curată dragoste;
Bucură-te, păzitorul gândurilor curate şi îndemnător la fapte bune;
Bucură-te, cel ce sufletele credincioşilor le hrăneşti şi din robia păcatului le slobozeşti;
Bucură-te, mult rugătorule către Hristos pentru pacea Bisericii;
Bucură-te, că ocroteşti şi ajuţi sfântul lăcaş ce adăposteşte moaştele tale;
Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule!

Condacul al 13-lea

O, întru tot mărite Sfinte Sfinţite Mucenice Valentin, cel ce, având arzătoare dragoste pentru Hristos, chinurile în temniţă ai răbdat şi muceniceasca moarte prin tăierea capului ai suferit, al nostru păzitorule, roagă-te neîncetat pentru noi, cei ce suspinăm cu amar sub povara grea a încercărilor, ajută-ne cu mijlocirea grabnică a rugăciunilor tale nouă, celor care ne închinăm sfintelor tale moaşte, şi ne învredniceşte Împărăţiei lui Dumnezeu, ca împreună cu tine să cântăm: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Sfinte nevoitorule, care în viaţa ta binecuvântată…, Condacul 1: Rugătorule cel neobosit al lui Hristos…

Icosul 1

Sfinte nevoitorule, care în viaţa ta binecuvântată toate plăcerile acestei lumi le-ai nesocotit, şi cu credinţa şi rugăciunile tale ai înfruntat mânia păgânilor porniţi asupra ta, ca un miel nevinovat aducându-te lui Hristos jertfă cuvântătoare bineplăcută, primeşte de la noi aceste smerite laude:
Bucură-te, de Dumnezeu insuflate;
Bucură-te, al creştinilor izbăvitor;
Bucură-te, cel ce ai împărtăşit cuvânt duhovnicesc;
Bucură-te, că în lume slava deşartă nu te-a amăgit;
Bucură-te, cel cu frumuseţea cuvântului împodobit;
Bucură-te, viţa cea bună cu rod dumnezeiesc;
Bucură-te, al lui Hristos îndrăzneţ mărturisitor;
Bucură-te, cel ce ai înfruntat sălbăticia celor înşelaţi de amăgirea idolească;
Bucură-te, cel ce spre Mântuitorul ai nădăjduit;
Bucură-te, că numele Lui pururea l-ai chemat;
Bucură-te, cel ce ai atras la lumina credinţei pe păgâni;
Bucură-te, Ierarhe Sfinte, omule ceresc;
Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule!

Condacul 1

Rugătorule cel neobosit al lui Hristos, păstorule cel bun al ţinutului Umbriei, luptătorule împotriva necredinţei, cel ce cu îndrăznire sfântă ai biruit păgânătatea, chemând preasfântul nume al lui Hristos, cel mai presus de tot numele, pe tine, Arhiereule înţelepte, te mărim şi îţi cântăm: Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule!

Rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Valentin

Sfinte Sfinţite Mucenice Valentin, cu smerenie te rugăm, mijloceşte pentru noi, cei ce avem trebuinţă de ajutorul tău. Ascultă rugăciunile noastre, împlineşte fiecăruia cererile de folos, fii celor îndoielnici povăţuitor în credinţă, celor bolnavi tămăduitor, celor din primejdii izbăvitor, celor nedreptăţiţi ajutător, celor vârstnici sprijinitor, tinerilor îndrumător duhovnicesc, şcolarilor luminător al minţii şi tuturor celor ce cu evlavie se roagă ţie întotdeauna ascultător. Roagă-te pentru noi lui Dumnezeu, ca să nu fim îndepărtaţi de la iubirea Sa cea sfântă, să nu ne lase să ne pierdem în întunericul păcatelor, ci să ne lumineze cu harul Său, ca să ne învrednicim a fi moştenitori ai vieţii veşnice.
Sfinte Sfinţite Mucenice Valentin, cel ce cu râvnă ai căutat izbăvirea din păcat a tinerilor, propovăduind viaţa curată, neîntinată, prin unirea cu Mântuitorul Iisus Hristos, prin harul Său cel de viaţă dătător, pe tine dar te rugăm, întăreşte-i pe aceştia în lupta cu patimile sufleteşti şi trupeşti.
Sfinte Arhiereu, care eşti nădejdea credincioşilor şi mijlocitorul nostru, cel ce ai fost păstor vrednic pentru turma ta şi cu râvnă ai învăţat pe înţelepţii vremii cuvântul lui Dumnezeu, tămăduitorule de trupuri şi de suflete, apără-ne pe noi, cei ce pe tine te cinstim şi neîncetat cu lacrimi de pocăinţă cerem să îndepărtezi de la sufletele noastre şi de la casele noastre toată ispita şi tulburarea. Pe tine cu evlavie te rugăm, Sfinte Sfinţite Mucenice Valentin, slăvite ierarhe şi omule al lui Dumnezeu, ca pe toţi cei ce ne sunt aproape să-i ajuţi şi să-i călăuzeşti spre mântuire; asemenea şi pe cei care nu ne iubesc pe noi să-i întorci către pocăinţă şi să-i luminezi, că tu pururea cuprinzi pe toţi în inima ta cea îndurătoare şi îndelung răbdătoare, pentru ca, prin mijlocirile tale, împreună cu tine să ne bucurăm de Împărăţia cea slăvită a lui Dumnezeu, cea pregătită nouă întru Iisus Hristos, Domnul nostru, Căruia I se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, împreună şi Celui fără de început al Său Părinte şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţă făcătorului Său Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi se face otpustul.

Anunțuri