Anuntul intreruperii pomenirii P.F. Patriarh Daniel – Discursul unui preot român antiecumenist

1

Ȋn numele Tatǎlui şi al Fiului şi al Sfântului Duh! Amin!

Iubiți credinciosi,
Astǎzi vreau sǎ vǎ spun un cuvânt puțin dezbǎtut ȋn biericile din România datoritǎ implicațiilor profunde pe care le presupune; Şi anume vreau sǎ vǎ explic punctul meu de vedere cu privire la participarea Bisericii Ortodoxe Române (B.O.R.) la Sinodul din Creta 2016; (Unii este posibil sǎ fiți deja informați, dar poate cǎ alții nu sunteți la fel de ȋn tema cu subiectul);
Ȋn primul rând aceastǎ ȋntrunire din Creta a avut denumirea de “Sfântul şi Marele Sinod” şi nu s-a numit “sinod ecumenic” precum sinoadele precedente tocmai pentru a nu urma calea acestora; Dacǎ ar fi urmat calea acestora acest sinod ar fi trebuit sǎ dezbatǎ teme arzǎtoare pentru Ortodoxia contemporanǎ şi ar fi trebuit sǎ condamne pan-erezia ecumenismului.
Ȋn schimb, ȋn acest sinod conceptul de “erezie” nu este niciodatǎ menționat. Documentele lui sunt ecumeniste şi vǎ rog sǎ faceți distincția ȋntre “ecumenic” şi “ecumenist”; mişcarea aceasta din Creta aşa-zis ecumenicǎ, nu este ecumenicǎ, ci ecumenistǎ. Ecumenic este al Bisericii, nu al celor care sunt ȋn afara Bisericii. Sinoadele sunt ecumenice, dar adunarea din Creta este ecumenista. Ei asta vor, sǎ ne facǎ sǎ confundam termenii. Adicǎ termenul ortodox de “ecumenic” sǎ ajungǎ sǎ fie, ori respins, ori transformat ȋntr-un termen defect, neortodox.

Şi ce ȋnseamnǎ “ecumenism”?

DEF: “Mişcarea numitǎ “ecumenism” este numele comun pentru toate falsele creştinisme, pentru toate falsele biserici ale Europei Occidentale. Ȋn ecumenism se aflǎ inima tuturor umanismelor europene avându-l ȋn frunte pe papǎ. Toate aceste false creştinisme, toate aceste false biserici nu sunt nimic altceva decât erezie lângǎ altǎ erezie. Numele lor evanghelic comun este PAN-EREZIE.” – aceasta a fost definiția data ecumenismului de cǎtre cel mai mare dogmatist sârb, care este canonizat, Sfântul Iustin Popovici.

Ecumenismul promoveazǎ dialoguri teologice contrafǎcute ȋn care domneşte lipsa mǎrturisirii ortodoxe şi desconsiderarea adevǎrului. “Sediul” ecumenimsului poartǎ denumirea de Consiliul Mondial al Bisericilor (C.M.B.), sau mai bine spus, al ereziilor.

Din pǎcate România face parte din acest C.M.B. unde toate ereziile sunt denumite “biserici”, iar despre dialogurile din cadrul acestui consiliu, Paisie Aghioritul, pe care-l cunoaştem cu toții, face urmǎtoarea afirmație “Aceste dialoguri au scopul sǎ deruteze şi sǎ amețeascǎ pe credincioşi ca ȋn final sǎ-i arunce ȋn erezie.”

Dragii mei, eu nu doresc sǎ ȋntristez pe nimeni prin ceea ce spun, şi nu vreau sǎ se considere cǎ dau o lecție sau judec frații mei ȋntru Hristos. Pur şi simplu, simt nevoia de a exprima ceea ce conştiința mea ȋmi cere.

Ştim cu toții, cǎ noi, preoții, ne rugǎm pentru Prea Fericitul (P.F.) Patriarh Daniel, şi vǎ ȋndemn şi pe voi credincioşii sǎ vǎ rugați; dar sǎ-l pomenesc la Liturghie, sǎ-l pomenesc nu pot, pentru cǎ nu ştiu daca mai este ortodox sau a devenit ecumenist, adica eretic.

Adicǎ ei (cei ce au mers ȋn Creta) spun ȋn documentele sinodului despre catolici şi protestanți cǎ reprezintǎ “biserici creştine”, şi cǎ trebuie ca noi, ortodocşii sǎ regǎsim “unitatea de credințǎ pierdutǎ”. Ca şi cum Biserica Ortodoxǎ şi-ar fi pierdut unitatea credinței…

Ce fel de Patriarh este acesta ce semneazǎ un document care spune cǎ existǎ mai multe biserici, când Sfinții noştri Pǎrinți ne-au spus despre latini (catolici) cǎ sunt eretici?

Cum sǎ existe mai multe biserici? Nu se spune clar ȋn crez “ȋntr-Una Sfântǎ Soborniceascǎ şi apostoleascǎ Bisericǎ”?

Ȋn sfânta Scripturǎ se spune aşa “Un Domn, un Botez, o Credințǎ” – nu mai multe credințe, nici mǎcar douǎ…

Iatǎ cǎ Biserica Ortodoxa a lui Hristos nu a pierdut niciodatǎ “unitatea de credințǎ şi de ȋmpǎrtǎşire ȋn Sfântul Duh” şi nu acceptǎ teoria restaurǎrii unitǎții care s-a promulgat ȋn Creta, deoarece Ea (Biserica Ortodoxǎ) crede cǎ deja existǎ aceastǎ unitate ȋntre cei care sunt copiii Sǎi botezați.

Nimic din textul din Creta nu menționeazǎ cǎ singura cale care conduce la unitate cu Biserica Ortodoxǎ este doar ȋntoarcerea ereticilor sau schismaticilor, ȋn pocǎințǎ, la Una, Sfântǎ, Soborniceascǎ şi Apostoleascǎ Bisericǎ a lui Hristos. Adicǎ pentru a exista unitate ȋntre ortodocşi şi catolici singura cale binecuvântatǎ de Sfinții Pǎrinți este ca ei, catolicii, sǎ se converteascǎ la ortodoxie; altfel noi nu ne putem uni.

Noi nu-i ajutǎm pe eretici spunându-le cǎ au şi ei taine, pentru cǎ iatǎ nu-i ajutǎm nici pe ei sǎ se mântuiascǎ, dar nici pe noi ȋnşine nu ne ajutǎm dacǎ tǎgǎduim declararea adevǎrului;

De aceea adevǎrul trebuie sǎ fie exprimat cu exactitate şi claritate ȋntotdeauna, ȋn mod natural, cu discernǎmânt pastoral; (cǎ Biserica Ortodoxǎ se roagǎ pentru eretici, cǎ auziti ȋn bisericǎ “ca sǎ vinǎ toți la cunoştința Adevǎrului”);

Textele din Creta fiind ambigue şi tinzând cǎtre erezie din punct de vedere dogmatic, ne confruntǎm cu o problemǎ teribilǎ: catolicizarea; alunecarea spre papalitate a Bisericii Ortodoxe. Ăsta e pericolul ecumenismului la ora actualǎ: sǎ ȋmpingǎ Biserica Ortodoxǎ spre catolicism.

Iertați-mǎ, eu niciodata nu voi fi unit cu ereticii. Sunt ortodox, am dogmele şi canoanele credinței ortodoxe si nu voi deveni trǎdǎtor al Sfinților Pǎrinți. Iar Sfinții Pǎrinți ne ȋnvațǎ cǎ dacǎ vreun episcop va propovǎdui erezia ȋn mod public, noi simplii preoți avem datoria sǎ nu-i mai pomenim, aceasta fiind singura noastrǎ armǎ ȋmpotriva eresului lor;

Prin oprirea pomenirii episcopului locului nu ȋnseamnǎ cǎ am ieşit ȋn afara Bisericii, şi nici de sub Ascultarea Ei, ci din contrǎ, mǎ aflu ȋn ascultare deplinǎ fațǎ de Biserica cea Una, Biserica Ortodoxǎ, urmând ȋnvǎțǎturii Sfinților Pǎrinți care au ȋntrerupt pomenirea sinoadelor, patriarhilor, episcopilor care au ȋnvǎțat ȋnvǎțǎturi strǎine Bisericii.

O astfel de ȋnvǎțǎturǎ strǎinǎ de Biserica Ortodoxǎ şi care a fost legiferatǎ ȋn Creta este aprobarea cǎsǎtoriei mixte; Biserica Ortodoxǎ nu permite cǎsǎtoria dintre un ortodox şi o eterodoxǎ (catolicǎ, protestantǎ, etc) şi acest lucru este stipulat ȋn canonul 72 al celui celui de-al 6-lea sinod Ecumenic.

Vin acum semnatarii documentelor din Creta şi legalizeazǎ cǎsǎtoriile mixte. Ce rezultǎ de aici?, rezultǎ ceea ce am spus mai devreme:

Cǎ aceşti episcopi români au ȋnvǎțat ȋnvǎțǎturi strǎine Bisericii…deci sunt eretici;

Aşadar este necesarǎ oprirea pomenirii lor.

Oprirea pomenirii, se face, aşa cum vedem din practica Sfinților Pǎrinți, ca mǎsurǎ de protest ȋmpotriva ereziei care macinǎ Biserica, dar rǎmânând ȋn deplinǎ comuniune cu toți mǎrturisitorii ortodocşi. Aceastǎ practicǎ a Sfinților Pǎrinți este ȋnscrisǎ ȋn primele 2 Sinoade Ecumenice la Canonul al 15-lea, care spune aşa:

“Cǎci cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu ȋntâiul stǎtǎtor al lor pentru oarecare eres osândit de sfintele sinoade sau de Pǎrinți, fireşte, adicǎ, de comuniunea cu acela care propovǎduieşte eresul ȋn public şi cu capul descoperit ȋl ȋnvațǎ ȋn Bisericǎ, unii ca aceştia nu numai cǎ nu se vor supune certǎrii canoniceşti, desfǎcându-se pe sineşi de comuniunea cu cel ce se numeşte episcop (…), ci se vor ȋnvrednici şi de cinstea cuvenitǎ celor ortodocşi. Cǎci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe minciuno-episcopi, pe falşi ȋnvǎțǎtori, şi nu au rupt prin schismǎ unitatea bisericii, ci s-au silit sǎ izbǎveascǎ Biserica de schisme şi dezbinǎri.”

De aceea vǎ spun toate acestea; cei mai mulți dintre frǎțiile voastre nu aveți studii teologice şi am vrut sǎ-mi justific acțiunea de oprire a pomenirii patriarhului, prin cele ce v-am spus pânǎ acum.

Ați putea sǎ vǎ ȋntrebați de unde am binecuvântare sǎ opresc pomenirea patriarhului…

Binecuvântarea mea vine tocmai de la Sfintele şi dumnezeieştile Sinoade Ecumenice…

Binecuvântarea mea o am tot de acolo de unde a avut şi Sfântul Maxim Mǎrturisitorul, sau Grigorie Palama, sau Marcu Evghenicul…

Şi dacǎ tot am vorbit de binecuvântare, ar trebui ca atât noi, simplii preoți, cât şi voi mirenii sǎ-l ȋntrebați pe Patriarhul Daniel:

-de unde a avut Patriarhia românǎ binecuvântare sǎ meargǎ ȋn Creta?

-de unde are binecuvântare sǎ facǎ rugǎciuni ȋn comun cu eterodocşii?

-de unde a avut binecuvântare sǎ numeascǎ (şi sǎ semneze) ereziile ca fiind biserici?

-de unde a avut binecuvântare sǎ legalizeze cǎsǎtoria mixtǎ?

Vǎ rǎspund eu cǎ nu a avut nicio binecuvântare, fiind astfel un trǎdǎtor al credinței strǎmoşeşti, un complice al agenților Vaticanului care doresc cu orice preț sǎ absoarbǎ Ortodoxia, iar acest pas al Sinodului din Creta este un moment hotǎrâtor pentru a vedea câți mǎrturisitori mai are România.

Având ȋn vedere toate acestea pot sǎ afirm cǎ ȋn structurile ȋnalte ale BOR avem de-a face cu o DICTATURĂ mascatǎ de falsul ȋndemn al ascultǎrii necondiționate.

Noi, preoții, ȋn materie de credințǎ, nu putem face ascultare de oricine, şi nu putem tǎcea atunci când se ȋntâmplǎ astfel de evenimente. Sfântul Teodor Studitul ne spune: “atunci când credința autenticǎ este amenințatǎ de un pericol, porunca dumnezeiascǎ spune cǎ nimeni sǎ nu tacǎ, indiferent de modesta sa poziție socialǎ sau bisericeascǎ”.

Pǎi cum sǎ tǎcem când toate ereziile sunt numite biserici?

Adicǎ când se batjocoreşte rânduiala Sfintei Tradiții Ortodoxe; Pentru cǎ Sfântul Apostol Pavel, ȋn epistola sa cǎtre Galateni spune aşa: “Dacǎ chiar noi sau un ȋnger din cer v-ar vesti altǎ Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – sǎ fie anatema!”

Adicǎ ne ȋndeamnǎ sǎ ne ferim cu orice preț de spiritul inovator şi sǎ pǎstrǎm astfel Tradiția Ortodoxǎ nealteratǎ, exact ca ȋn secolul ȋntâi. Ȋn acest sens, sfântul Teodor Studitul scrie cǎ “lucrarea monahului este sǎ nu ȋngǎduie nici cea mai micǎ ȋnnoire la Evanghelia lui Hristos”.

Noi, ortodocşii ştim cǎ prezența Bisericii Ortodoxe Române ȋn Consiliul Mondial al Bisericilor este una inadmisibilǎ, pentru cǎ acolo biserica noastrǎ este vazutǎ ca “o simplǎ bisericǎ din multitudinea de biserici” (şi nu ca Unica şi adevǎrata Bisericǎ a lui Hristos), iar ȋn practicǎ, biserica noastrǎ este consideratǎ mai prejos decât cultele protestante, pentru cǎ noi nu am ajuns sǎ ȋnțelegem şi sǎ acceptǎm cǎsǎtoriile homosexualilor şi hirotonia femeilor.

Ȋnțelegeți cu ce avem de-a face?

Pe de-o parte BOR recunoaşte ereziile protestante şi catolice ca fiind “biserici creştine”, iar pe de altǎ parte, ȋn C.M.B. suntem considerați mai prejos pentru cǎ nu acceptǎm cǎsǎtoria sodomiților şi hirotonia femeilor.

Observați acum cǎtre ce anume se tinde?, şi de ce 4 Patriarhii nu au participat la Sinodul din Creta?

Vedeți scopul ascuns al acestui sinod la care au luat parte nici un sfert din numǎrul total de episcopi ortodocşi?

Se ȋncearcǎ o nivelare a valorilor tradiționale creştin-ortodoxe prin orice miljoace, pentru cǎ ştim cu toții cǎ “biserica catolicǎ” are o ȋnvǎțǎturǎ care spune ca “scopul scuteşte mijloacele”; la noi, la ortodocşi şi mijloacele şi scopul trebuie sǎ fie oneste, bazate pe ȋnvǎțǎturile Sfinților Pǎrinți.

Ȋn continuare am sǎ vǎ spun de ce am ales aceastǎ zi pentru a ȋncepe ȋntreruperea pomenirii patriarhului:

Pentru cǎ mai ȋntâi am aşteptat sǎ se finalizeze “sinodul” din Creta, apoi am aşteptat sǎ vǎd dacǎ vreun ierarh român ȋşi va retrage semnǎtura, apoi am aşteptat sinodul local BOR ȋncheiat recent, iar apoi am aşteptat ca mai ȋntâi sǎ protesteze cei aflați ȋntr-un rang mai mare decât mine;

Singurul ierarh român de rang ȋnalt care a mǎrturisit fǎțiş cǎ este ȋmpotriva ecumenismului este vrednicul de pomenire IPS Justinian Chira, care, din nefericire, a plecat la Domnul chiar ȋn perioada sinodului local BOR; Acest pǎrinte le spunea preoților pânǎ sǎ moarǎ:

1

“Dragilor, nu-i mai pomeniți pe ierarhii eretici! Pentru cǎ intrați ȋn duhul lor. Vine sinodul din octombrie unde-l vor vinde definitiv pe pe Hristos. Mergeți acasǎ, plângeți-vǎ pǎcatele cǎci vine urgia lui Dumnezeu!”

Apoi vǎzând cǎ nu se mai ridicǎ nicio voce ȋmpotriva hotǎrârilor din Creta, am hotǎrât sǎ acționez aşa cum ȋmi dicteazǎ conştiința.

Ȋn mod cert ȋn ziua de azi “ignoranța e cuceritoare”, dar pânǎ nu demult, pǎrintele Justin Pârvu ne spunea sǎ “luptǎm pânǎ la capǎt şi sǎ nu ne temem!”

Cuvântul care mi-a definitivat decizia de a mǎrturisi public faptul cǎ voi opri pomenirea patriarhului, a fost cel al sfântului Ignatie Teoforul:

“Dacǎ episcopul tǎu ar ȋnvǎța orice ȋn afara orânduielii date, chiar de trǎieşte ȋn curǎție, sau sǎvârşeşte semne şi minuni, sau de prooroceşte, sǎ ȋți fie ție ca un lup ȋn blanǎ de oaie, cǎci lucreazǎ la nimicirea sufletelor.”

Desigur, societatea noastrǎ secularizatǎ, care a fost crescutǎ cu lozincile globalizǎrii şi ale Noii Ordini Mondiale, nu are sensibilitatea dogmaticǎ a ortodocşilor care cândva au respins hotǎrârile Conciliului “unionist”de la Ferrara-Florența. Existǎ totuşi şi astǎzi poporul lui Dumnezeu, rǎmǎşițǎ prooroceascǎ a ortodocşilor conştienți, care se vor opune oricǎrei forme de unire care nu are loc ȋn Adevǎrul credinței ortodoxe.

Ȋnainte de final trebuie sǎ ştiți cǎ foarte mulți pǎrinți din sfântul munte Athos au oprit pomenirea patriarhului ecumenic Bartolomeu şi a episcopilor semnatari ȋn Creta, iar luna trecutǎ unii dintre ei au venit pânǎ ȋn România pentru a informa prin intermediul unor conferințe pe poporul dept-credincios cu privire la pericolele pe care le parcurgem ȋn prezent. Aceste conferințe sunt publicate pe internet, iar pentru cine vrea sǎ afle mai multe detalii despre subiectul de azi se poate informa de pe site-ul “psaltirea.ro”;

Pentru cǎ v-am spus la ȋnceputul cuvântǎrii cǎ la Creta nu s-a folosit deloc termenul de “erezie”, cu permisiunea dumneavoastrǎ, ȋn minutele care urmeazǎ, am sǎ vǎ citesc câteva date despre cuvântul “erezie”:

Cu ereticii e greu sǎ dialoghezi. Şi atunci? Principiul pare a fi: cu cât ne deosebim mai mult, cu atât nu-i prețuim, cǎci ne spune sfântul Grigorie Palama “cǎ pe latini (catolici) nici ȋngerii nu ȋi pot schimba”, iar sfântul Marcu al Efesului spunea ȋn anul 1440 cu privire la eretici: “Sǎ fugim de ei precum fuge cineva de un şarpe”.

Aşadar, ce legǎturǎ spiritualǎ poate sǎ fie ȋntre Biserica de Apus şi cea de Rǎsǎrit? Nu se cade ca Biserica Ortodoxǎ sǎ caute firimituri de fapte la eretici, ci mai degrabǎ sǎ fugǎ de ei, ca de nişte lipitori. Cum de fapt, şi sfântul Ignatie Teoforul porunceşte cǎ “de aceştia (de eretici) trebuie sǎ fugiți ca de fiare (…), trebuie sǎ vǎ feriti de ei, fiindcǎ muşcǎturile lor sunt greu de vindecat”.

Sfântul Atanasie se aratǎ intransigent şi neȋnduplecat cu cei care voiau sǎ denatureze sau sǎ rǎstǎlmǎceascǎ credința cea neprihǎnitǎ. El a fost un adversar neobosit al viclenilor uneltitori ȋmpotriva Ortodoxiei, latini sau monofiziți. Stǎpânul Hristos i-a numit “guri ale iadului, deschise ȋmpotriva Sfintei Sale Biserici”. Iar ca o completare sfântul Ioan Gurǎ de Aur spune printre altele aşa: “Ereticilor le sunt gǎtite lanțurile, lacrimile şi suspine şi osânda fǎrǎ de sfârşit”

Şi sfântul Atanasie cel Mare, la rândul sǎu, aratǎ cǎ ereticilor “nu le este ȋngǎduit sǎ-L binecuvânteze pe Dumnezeu”, apoi mai ştim cǎ şi Sfinții Apostoli au fost cu atâta grijǎ fațǎ de ucenicii lor, cǎ nici mǎcar ȋn cuvânt sǎ nu aiba pǎrtǎşie cu vreunul dintre cei ce strâmbǎ Adevǎrul.

Ȋn sfârşit, fericitul ȋntru adormire Stareț Arhimandritul Atanasie Mitilineul numeşte “ecumenismul = ultimul ȋnaintemergǎtor al lui antihrist”.

Din pǎcate, ne este dat sǎ vedem cum Patriarhul ecumenic Bartolomeu ȋi dǎ ȋmbrǎțişarea liturgicǎ papei Francisc, când acesta a fost ȋn vizitǎ la Fanar ȋn 30 noiembrie 2014, aşa cǎ ținta Vaticanului rǎmâne impunerea, ȋn cadrul dialogului, ȋn virtutea “varietǎții ȋntru diversitate”, a ocolirii diferențelor dogmatice existente.

1

Dacǎ noi tǎcem, când ereziile amenințǎ Ortodoxia noastrǎ fiind conştienți de pericolele care ne pasc fǎrǎ ȋncetare, oare nu trǎim ȋntr-o paralizie duhovniceascǎ cu dorințe meschine? Ceea ce nu vrem sǎ vedem astǎzi, vom vedea mâine şi vom şti şi mai bine cǎ papalitatea, cu infailibilitatea şi cu primatul sǎu, constituie un totalitarism inacceptabil asemenea acelora care strivesc persoana umanǎ. Şi nu e greu sǎ ȋnțelegem, dacǎ vom rǎsfoi Istoria Universalǎ, cǎ Vaticanul este stat cu o diplomație sumbrǎ şi cu o politicǎ prefǎcutǎ. Ei bine, papa asta vrea: sǎ fie ȋnțeles şi nu ȋndreptat de la erezie. Or sǎ nu uitǎm cǎ papa nu ȋnseamnǎ biserica şi cǎ orice ȋntâlnire cu el a vreunui slujitor din ortodoxie ȋnseamnǎ ȋmbrǎțişare a ereziei, o defǎimare a Ortodoxiei.

Iar Ieremia Mitropolitul Gortinei şi profesor emerit al Universitǎții din Atena are o adresare directǎ cǎtre orice creştin-ortodox, tânǎr sau bǎtrân, bǎrbat sau femeie, mirean sau laic, şi spune aşa:

“Iubitule, nu uita ca eşti botezat ȋn sfânta cristelnițǎ şi esti creştin ortodox. Eşti parte a Bisericii Ortodoxe, cea care pǎstreazǎ credința adevǎratǎ. Ȋntreabǎ, citeşte şi vei ȋnțelege singur cǎ dreapta credințǎ este adevǎratǎ. Existǎ o mişcare care se cheamǎ ecumenism. Ai grijǎ sǎ nu te amǎgeascǎ aceastǎ mişcare vicleanǎ! Este o mare erezie, este erezia tuturor ereziilor. Erezia aceasta vrea sǎ uneascǎ Adevǎrul credinței noastre cu minciunile celorlalte religii, chipurile din iubire şi pentru unitate…”

Aşa cǎ, pe ȋnvǎțǎtura şi ȋndemnul Sfinților Pǎrinți strigǎm la poarta inimilor ȋnfierbântate de erezie şi-i chemǎm la trezvie, prin lucrarea neobositǎ a harului iubirii dumnezeieşti, arǎtându-le ca şi altǎdatǎ cǎ arma cea mai de temut a Ortodoxiei, imbatabilǎ, este “sabia Duhului, care este Cuvântul Lui Dumnezeu” (Efeseni 6: 17).

Amin!”

Articol publicat in noiembrie 2016

blacktopics

Reclame