Live De La Slujba Ecumenista-satanica

Reclame

Lovitură pentru mișcarea #rezist? Toți oficialii americani care au susținut protestele pentru justiție și „lupta anticorupție” în ultimii ani, au fost ELIMINAȚI din Departamentul de Stat al SUA. A mai rămas homosexualul de Klemm

1

activenews.ro: Rând pe rând, oficialii americani care au susținut doctrina „exportului de democrație” în alte țări, au dispărut din funcțiile pe care le dețineau în administrația Statelor Unite.

Prima dintre ele, cea care a și promovat intens în România „lupta anticorupție” și „statul de drept”, a fost Asistentul pentru Afaceri Europene și Euroasiatice al Secretarului de Stat, doamna Victoria Nuland. De altfel, doamna Nuland a fost primul oficial de rang înalt ce a fost demis de noua administrație, la nici 7 luni de la preluarea mandatului.
Victoria Nuland, una dintre apropiatele actualului ambasador al României de la Washington, a fost cea care în 2014 vizita special Bucureștiul pentru a critica unele măsuri adoptate de Parlament în privința Codului Penal.

„Atunci, Nuland a avut întrevederi cu procurorul-șef al DNA Laura Codruța Kovesi, cu președintele Traian Băsescu și cu ministrul de Externe Titus Corlățean, dar nu și cu premierul Ponta, care a lipsit atunci din țară, presa speculând că absența s-a datorat chiar vizitei lui Nuland și atitudinii critice a oficialilor americani față de autoritățile politice de la București”, scria Profit.ro.

De asemenea, în ianuarie, Nuland a avut o întâlnire cu câțiva reprezentanți – pe alese, ai unor ONG-uri și ai mass-media apropiată de regimul fostului președinte Băsescu. Unii dintre aceștia sunt acum membri ai USR. Acestora le spunea că nu înțelege „de ce românii nu ies în stradă când vine vorba despre justiție și corupție”. Tot atunci, doamna Nuland s-a întâlnit cu șapte jurnaliști: Mircea Marian (EVZ), Dan Tapalaga (Hotnews), Sabina Fati (RL), Florin Negrutiu (Gandul), Alina Gheorghe (TVR), Catalin Prisacariu (B1). Toți aceștia sunt și astăzi susținători ai protestelor pe tema justiției.

Ultima întâlnirea a Victoriei Nuland a fost cu președintele Iohannis în ianuarie 2016.

Brian Hoyt Yee, adjunctul doamnei Nuland, nu mai este nici el angajat al Departamentului de Stat al SUA, informează Al Jazeera.
Conform sursei citate, Yee și-a prezentat demisia la începutul acestui an din cauza neînțelegerilor cu privire la noua politică externă a administrației Trump. Mai precis, Yee ar fi spus că SUA își face „adversari din țări pe care ar trebui să și le apropie”.

Brian Hoyt Yee a fost adus în cadrul Departamentului de Stat chiar de către fosta sa șefă. În calitatea sa de adjunct al acesteia, Brian Hoyt Lee a continuat discursul promovat de Nuland cu „lupta împotriva corupției”.

La finalul lui noiembrie, ActiveNews scria despre iminenta sa numire în funcția de ambasador al Macedoniei, dar până la urmă, n-a mai fost să fie. În februarie 2017, Yee s-a întâlnit și el cu patru dintre jurnaliștii selectați anterior de cineva pentru întâlnirea cu doamna Nuland: Dan Tăpălagă (Hotnews), Ramona Avramescu (TVR), Florin Negruțiu (Digi 24) și Liviu Avram (Adevărul). De remarcat este că Negruțiu a fost prezent în 2014 ca reprezentant al Gândul, iar în 2017 ca reprezentant al Digi 24. Mențiunea este importantă, deoarece marchează schimbarea prin care a trecut Digi între 2014 și 2017, necesară pentru a deveni „de încredere” pentru emisarii Departamentului de Stat. Remarcabil este și faptul că Evenimentul Zilei și-a pierdut locul odată cu punerea pe liber a echipei din care făceau parte Mircea Marian, Grigore Cartianu, Mălin Bot și alții.

Mark Toner este și el unul dintre oficialii din Departamentul de Stat care s-au implicat în bătălia politică internă. Astfel, în calitatea sa de purtător de cuvânt al Departamentului de Stat, acesta emitea în februarie o declarație prin care arăta „îngrijorarea SUA” privind acțiunile Guvernului Grindeanu.

Având în vedere rangul scăzut al persoanei în cauză, declarația a surprins foarte multe persoane. Și pe bună dreptate: la nici două luni după emiterea ei, Mark Toner a fost eliberat din funcție.
În acest moment, din echipa „democrată” care a susținut și implementat la București doctrina „luptei anti-corupție” nu a mai rămas decât Hans Klemm. Poziția acestuia este mult mai șubredă acum, după ce toți superiorii săi ierarhici, cei care l-au recomandat pentru numirea în post, au fost îndepărtați. La București circulă insistent zvonuri cu privire la înlocuirea acestuia cu un diplomat apropiat președintelui Donald Trump.

Alianța Familiilor din România acuză PNL: Când un partid (sau partide) din România fac tot ce le stă în putință să tergiverseze ținerea referendumului, noi numim asta corupție politică și atentat la adresa democrației și a statului de drept

1

Ludovic Orban și Ted Cruz

activenews.ro: Referendumul pentru familie se putea ține în toamnă, dar a fost blocat de corupția politică, scrie Alianța Familiilor pe pagina sa de internet.

În ultima postare de blog, AFR acuză PNL că a blocat desfășurarea referendumului pentru familie. Deși a strâns trei milioane de semnături, inițiativa cetățenească pentru modificarea Constituției în sensul definirii căsătoriei drept uniunea dintre un bărbat și o femeie, este blocată în Parlament, după ce a trecut de Camera Deputaților. PNL și USR au contestat la Curtea Constituțională legea refendumurilor.

Atât PSD, cât și PNL și ALDE au semnat protocoale cu Coaliția pentru Familie prin care se angajau să organizeze Referendumul pentru Familie în 2017.

„Va informăm privind ultimele noutăți de care dispunem referitor la Articolul 48 și referendum. După cum știți Cazul Coman e pe rol în Curtea Europeană de Justiție. Dl Coman cere Curții să constrângă România să-i recunoască „căsătoria” cu un bărbat american în România în contravenție cu legile actuale ale României.
Săptămînă trecută Avocatul General al Europei a înregistrat în Curtea Europeană de Justiție o Opinie în care dă drept de cauză dlui Coman și împotriva României. Înțelegem că de obicei Curtea Europeană adoptă opinia Avocatului General cînd își emite deciziile oficiale. Ne putem deci aștepta ca în cîteva luni Curtea Europeană să dea o decizie care nu va fi favorabilă României și, în consecință, nefavorabilă și Articolului 48 și referendumului. Referendul se putea ține în toamnă dar corupția politică din România ne împiedică să ajungem la referendum. Nu e vorba de corupția care e obiectivul manifestărilor din România de mai bine de un an.
E vorba de corupția politică a celor care s-au poziționat în primele linii de bătaie împotriva corupției. Corupția, însă, nu înseamnă doar să furi bani. Corupție înseamnă și atentat la democrație și la statul de drept. Cînd un partid (sau partide) din România fac tot ce le stă în putință să tergiverseze ținerea referendumului, noi numim lucrul acesta corupție politică și atentat la adresa democrației și a statului de drept. Ignorarea ori împiedicarea intenționată, în loc de facilitarea exercitării, a dreptului a 3 milioane de români bine intenționați de a-și exercita drepturile constituționale e o crimă politică care nu poate fi trecută cu vederea. Știți despre cine vorbim.
Partidele din România care se consideră de dreapta au devenit, așa cum observa Deputatul PNL Daniel Gheorghe luna trecută, primul și cel mai tenace obstacol care blochează referendumul constituțional și vocea a 3 milioane de cetățeni ai României. În toamna, dl Ludovic Orban a vizitat Washington DC și s-a întîlnit cu diverse personalități din lumea politică americană, inclusiv cu unii lideri politici conservatori. Printre ei a fost și Senatorul Ted Cruz din Texas, un conservator autentic, pro-căsătorie și pro-vită. Dl Orban a făcut poze cu dl Cruz care apoi au fost preluate și de mass media din România. Totul însă a fost un paravan de fum. Dl Orban, la fel că dna Raluca Turcan, nu este conservator, nici pro-vita, nici pro-căsătorie naturală. Cine are urechi de auzit să audă”, scrie AFR.

Să tai patima când ai hotărâre nu-i cu neputinţă

1

Ca să poţi învinge o patimă, nu ai voie să te pretinzi că eşti cineva, că eşti ceva. Dacă pretinzi că eşti ceva, înseamnă că a intrat în sufletul şi în cugetul tău egoismul, patima cea mai blestemată şi cea mai înfricoşată pentru orişicare dintre noi.
Întotdeauna patimile dacă se întăresc în om, de-acuma omul zice că-i cu neputinţă să mai scapi de ele. Dar nu e cu neputinţă. Nu-i voinţa adevărată.

Toate-s cu putinţă la Dumnezeu, nu?

Toate-s cu putinţă la Dumnezeu, toate-s cu putinţă. Aici la noi, era un meşter care a zidit o casă pe malul mării, la un chiliot. În timpurile vechi pescuiam pe malul mării. Fiecare casă avea barcă la mare, ne duceam, pescuiam, şi dacă prisosea ceva, vindeam, căci era greu, n-aveai cu ce trăi, nu era ca acum, când s-au adus toate bunătăţile în Sfântul Munte. Şi a zidit un părinte o casă lângă mare şi meşterul care lucra acolo fuma foarte mult, două pachete mari pe zi.

I-am spus într-o zi: “Măi, Elefterie, măi, nu mai fuma atâta!”. “Nu pot, părinte, nu pot să mă las”. Veşnic aprindea şi stingea câte o ţigară. Într-o zi m-am dus la Salonic, la doctor, că eu am suferit mult cu ochii. Pe atunci era primejdie mare să ajungi până la Salonic, că nu sunt mulţi ani de când au început cursele cu maşini pe aici, nu era nici drumul, nici nimic. M-am dus la Ierisso şi am luat o maşină spre Salonic. Toată lumea care era în maşină fuma, aprindea ţigară după ţigară… ce mai vorbă, te îmbolnăveai, s-a terminat! Printre cei care s-au urcat era şi Elefterie meşterul, cel care fuma două pachete pe zi, dar el era singurul care nu avea ţigara în gură. Tare m-am mirat şi l-am întrebat:

“- Elefterie, dar tu nu fumezi?

– Nu.

– Nu fumezi? Cui îi spui asta?

– Nu, părinte. Am socotit că mă vatăm şi am pus hotar şi nu mai fumez.

– Păi bine, da’ cum ai făcut?

– Da’ nu-s bărbat? Am spus că nu fumez. E greu la început, să crăpi, nu alta. Dar fiindcă am spus, sunt bărbat şi nu mi-am călcat cuvântul. Şi acum am trei luni de zile de când nu mai fumez, Slavă Domnului! Las’ să fumeze toţi ce şi cât or vrea, eu nu mai am nevoie.”

Vezi ce vasăzică hotărârea omului? A zis: “Sunt bărbat!”. Vezi, nu-i cu neputinţă să tai patima când omul are hotărâre.

Staretul Dionisie – Duhovnicul de la Sfantul Munte Athos, Editura Prodromos

Nu doar trupului, dă ceva şi sufletului

maxresdefault (1)

Să urmăm Logosului, să urmărim desfătarea cerească, să ne izbăvim de moştenirea pământească. Să păstrăm dintre cele pământeşti doar pe cele bune, să ne mântuim sufletele prin milostenii, să dăm din bunurile noastre celor săraci, ca să devenim bogaţi în bunurile veşnice. Dă ceva şi sufletului, nu doar trupului! Ia ceva din pântecele tău, şi dă duhului! Primeşte ceva din focul care arde cele pământeşti şi îndepărtează-te de flacără! Răpeşte ceva din tiran şi încredinţează Domnului! Dă-I puţin Celui care ţi-a oferit mult. Dă-i-le pe toate Celui care ţi-a oferit totul. Niciodată nu vei depăşi mărinimia lui Dumnezeu, chiar dacă-ţi dăruieşti toate bunurile tale, chiar dacă te adaugi la acestea pe tine însuţi. Pentru că însăşi jertfa ta pentru Dumnezeu înseamnă un câştig pentru tine. Oricâte ai oferi, cele care rămân de plătit sunt multe. Şi nu dai nimic din al tău, pentru că toate le-ai primit de la Dumnezeu.

Iubiţii mei fraţi şi prieteni, să nu fim răi iconomi ai bunurilor care ni s-au dat, să nu ne îngrijim să le adunăm şi să le ţinem în cămară, în timp ce alţii rabdă de foame. Să urmăm Legii celei mai înalte şi de căpătâi a lui Dumnezeu, Care trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi, şi răsare soarele peste toţi. El a făcut pământul larg pentru toate animalele terestre, a creat izvoarele, râurile, pădurile, văzduhul pentru păsări, şi apele pentru vieţuitoarele din ape, şi a dat tuturor făpturilor din belşug cele necesare vieţii, fără să le pună vreo limită, fără să le lase vreo lege scrisă, fără să le împiedice cu vreo îngrădire. (Sfântul Grigorie Teologul)

(Glasul Sfinţilor Părinţi, traducere de Părintele Victor Mihalache, Editura Egumeniţa, 2008, pp. 379-380)

1

Sfântul Ierarh Grigorie Teologul, Arhiepiscopul Constantinopolului: Viata, Acatistul si Canonul de rugăciune (25 ianuarie)

1

Troparul Sfântului Ierarh Grigorie Teologul, Arhiepiscopul Constantinopolului (25 ianuarie)

Glasul 1

Fluierul cel păstoresc al teologiei tale a biruit trâmbiţele ritorilor; că ţie, celui ce ai încercat adâncurile duhului, ţi s-au adăugat şi Frumuseţile Cuvântului. Ci, roagă pe Hristos Dumnezeu, Sfinte Părinte Grigorie, să mântuiască sufletele noastre.

*

Condacul Sfântului Ierarh Grigorie Teologul, Arhiepiscopul Constantinopolului

Glasul 3

Fecioara astăzi…

Cu limba ta cea de Dumnezeu grăitoare, încurcăturile ritorilor dezlegând, mărite, ai împodobit Biserica cu veşmântul Ortodoxiei, cel ţesut de sus; pe care şi purtându-l, strigă împreună cu noi, fiii tăi: bucură-te părinte, mintea cea preaînaltă a teologiei.

***

1

Viata

Patria Sfântului Grigorie, Cuvântătorul de Dumnezeu (Teologul), era a doua parte a Capadociei, cetatea Nazianz, de unde se numeşte şi Nazianz. Părinţii lui erau de bun neam şi cinstiţi, tatăl său avea acelaşi nume de Grigorie, iar maica lui se numea Nona. Însă tatăl său era mai înainte în necredinţă, fiind născut de părinţi necredincioşi, din tată elin şi din maică evreică, şi amândurora le urmă în parte, atât cu rătăcirea elinească, cât şi cu necredinţa iudeilor, precum este credinţa cea rea a ipsistarilor.
Iar maica Sfântului Grigorie, fericită Nona, era creştină drept-credincioasă, născută din părinţi creştini, crescută din scutece întru dreapta credinţă şi în frica de Dumnezeu, care este începutul înţelepciunii; ea era bine învăţată, iar prin judecăţile lui Dumnezeu a fost însoţită cu bărbat necredincios, ca să-l aducă şi pe acela la sfânta credinţă şi să se sfinţească bărbatul necredincios, după cuvântul apostolului, prin femeia credincioasă, care lucru s-a făcut.
Fericită Nona, sfătuind totdeauna pe bărbatul său cu cuvinte de Dumnezeu înţelepţite şi cu dinadinsul rugându-se lui Dumnezeu pentru dânsul, l-a dus la creştinătate. Cu ajutorul lui Dumnezeu, i s-a făcut bărbatului ei o vedenie în vis că aceasta: i se părea cântând cuvinte din psalmul lui David, pe care niciodată nu le avea în gura sa, decât numai le auzea cândva de la soţia sa, care adeseori se ruga; el nici nu ştia cum să se roage şi nici nu voia aceasta. Iar cuvintele care se cântau de dânsul în vis, erau acestea:Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis: În casa Domnului vom merge. Cu cântarea aceea a simţit în inimă o mare plăcere; apoi, deşteptându-se, se veselea şi a spus soţiei sale. Iar ea înţelegând că singur Dumnezeu cheamă pe bărbatul ei la Sfânta Biserică, a început mai cu dinadinsul a-l învăţa credinţa creştină şi a-l povăţui la calea mântuirii.
Într-acea vreme, s-a întâmplat că Sfântul Leontie, episcopul Cezareei Capadociei, care mergea la sfântul sobor a toată lumea, cel din Niceea, să vină în cetatea Nazianz; la acela a dus Sfânta Nona pe bărbatul ei. Deci, a fost botezat Grigorie chiar de mâinile arhiereului. Iar după primirea Sfântului Botez, a început viaţa cea curată şi plăcută lui Dumnezeu, precum se cade creştinului celui adevărat şi desăvârşit.
Atât de mult a sporit în dreapta credinţă şi în fapte bune, încât mai pe urmă a fost ales episcop al scaunului vacant din cetatea Nazianzului, de care lucru se va spune mai pe urmă. Cu un bărbat ca acesta vieţuind fericită Nona în cinstită însoţire şi dorind ca să aibă copii de parte bărbătească, înălţa rugăciuni cu dinadinsul Dătătorului tuturor bunătăţilor, ca să-i dăruiască măcar un fiu; pe care l-a făgăduit mai înainte de zămislire, ca altă dată Ana pe Samuil, ca să-l dea spre slujba lui Dumnezeu, Care i l-a dăruit. Iar Domnul, care face voia celor ce se tem de El şi ascultă rugăciunile lor, a împlinit cererea dreptcredincioasei femei şi în vis, prin descoperire dumnezeiască, înainte i-a arătat pe pruncul ce avea să se nască dintr-însa. Şi a văzut Nona înainte de naşterea fiului, ce fel va fi el, cum şi numele lui l-a ştiut.
Deci, după o vreme, a născut un copil parte bărbătească, şi l-a numit după numele tatălui său, Grigorie, precum în vis i se înştiinţase înainte. Apoi a dat mare mulţumire lui Dumnezeu şi purtării Lui de grijă a încredinţat pe pruncul cel născut, dăruindu-l lui Dumnezeu. Nu l-a botezat îndată, pentru că era în acele vremuri un obicei, ca cei mai mulţi creştini să amâne Botezul până la vârsta la care Hristos Domnul nostru s-a botezat în Iordan de la Ioan, adică până la 30 de ani. Mai pe urmă însă acel obicei, pentru pricini bine socotite, a fost înlăturat de acest Sfânt Grigorie, Cuvântătorul de Dumnezeu, Vasile cel Mare, de Grigorie de Nissa şi de alţi mari părinţi. Deci, pruncul cel născut, adică Sfântul Grigorie, nu a fost botezat îndată; ci după obiceiul cel vechi, ce era între creştini, s-a amânat botezul lui până la vârsta anilor Domnului nostru Hristos.
Crescând pruncul în casa părinţilor, când a venit la vârsta de copil, îndată a învăţat carte şi crescând cu anii, creştea şi cu înţelepciunea, pentru că era, după numele său: isteţ la minte, deştept şi sârguitor în învăţături, încât întrecea pe cei mai vârstnici decât el; căci nu îi erau împiedicare anii cei copilăreşti la înţelegerea lucrurilor pe care le învăţau cei în vârstă. Iar obiceiul lui cel bun în copilărie se arăta bătrânesc; pentru că jucăriile şi glumele copilăreşti şi tot felul de privelişti, le-a urât cu totul, îndeletnicindu-se la cele mai bune, şi mai vârtos la învăţătură; cheltuindu-şi vremea, nu în deşertăciune. Şi după ce a venit mai în vârstă, dreptcredincioasa maică îl învăţa dreapta credinţă cu multe învăţături, spunându-i că el este rod al rugăciunii; căci cu rugăciuni osârdnice l-a cerut de la Dumnezeu şi că, chiar mai înainte de zămislire, l-a făgăduit la slujba Domnului.
Deci, bunul tânăr punea cuvintele cele de maică în inima sa şi i se lumina sufletul în credinţă, în nădejde şi în dragoste către Hristos, adevăratul Dumnezeu. Iar întreaga înţelepciune sufletească şi curăţia trupească a iubit-o foarte mult şi şi-a pus în gând, ca să-şi păzească cu dinadinsul fecioria sa până la sfârşitul său; iar la aceasta a fost povăţuit, pe de o parte de învăţăturile cele multe ale maicii sale iubite, iar pe de alta de o vedenie din vis ce i s-a arătat lui în anii tinereţii, despre care singur mai pe urmă a povestit.
Pentru că, dormind odată, i se părea că vede stând aproape de sine două fecioare, îmbrăcate în haine albe, amândouă frumoase la vedere, şi amândouă de vârstă şi de ani potrivite, însă amândouă neînfrumuseţate cu podoabele cele din afară; pentru că nu cu aur, nici cu argint, nici cu mărgăritare, nici cu pietre de mare preţ şi mărgele scumpe, nici cu haine noi de mătase, nici cu brâie de aur nu se împodobeau, nici se mândreau cu frumuseţile feţei, nici cu potrivirea sprâncenelor, nici cu răsfirarea părului, nici cu altele de acestea, cu care fecioarele cele lumeşti se sârguiesc a vâna ochii tinerilor, spre a fi plăcute acelora, ci cu haine albe curate fiind îmbrăcate şi încinse cu cinste, având acoperite cu mahrame subţiri, nu numai capetele, ci şi feţele lor, privind cu ochii în jos şi roşindu-se cu obrajii de ruşine feciorească; apoi erau pline de curăţenie, buzele erau că floarea trandafirului roşu şi cu tăcere multă arătându-se. Iar el văzându-le, a simţit mare bucurie în inima sa şi socotea că nu sunt dintre pământeni, ci din cei ce covârşesc firea omenească.
Acelea văzându-l că se bucură foarte mult de vederea lor, l-au cuprins cu dragoste. Apoi, întrebându-le el: „Cine sunteţi şi de unde aţi venit?” Cea dintâi i-a spus că este curăţia, iar a doua s-a numit înfrânarea şi spunea că stau înaintea scaunului Împăratului slavei Hristos şi de frumuseţile cereştilor fecioare se îndulcesc. Şi-i ziseră: „Fii de un gând cu noi, uneşte mintea ta cu mintea noastră, ca pe tine strălucit să te înălţăm la cer, în lumina cea aleasă, şi aproape de lumina cea fără de moarte a Treimii să te punem”. Acestea zicându-i, s-au înălţat la cer, precum cu nişte aripi zburând în sus. Iar tânărul Grigorie le petrecea cu ochiul plin de dragoste, până ce au intrat în cele cereşti, apoi deşteptându-se, şi-a simţit inima sa plină de negrăită plăcere şi veselie. Şi dintr-acea vreme s-a aprins cu duhul, spre paza cea cu osârdie a fecioriei sale, pe care cu multă înfrânare se sârguia a o păzi, fugind de toată hrana dulce, de beţii, şi de îmbuibări.
După naşterea Sfântului Grigorie, fericită Nona a mai născut şi alt fiu, anume Chesarie, şi o fiică, Gorgonia, pe care i-a crescut tot în dreapta credinţă şi învăţătura cărţii. Iar fericitul Grigorie vrând să se deprindă desăvârşit cu frumoasa vorbire retoricească, filosofia scolasticească, şi cu toată înţelepciunea elinească cea din afară, s-a dus mai întâi în Cezareea Capadociei, şi acolo petrecând cu cei mai aleşi şi mai învăţaţi dascăli, s-a deprins în puţină vreme din destul la învăţături; mai întâi că era foarte isteţ la minte, şi al doilea, avea multă sârguinţă, şi s-a ostenit peste măsură. Iar după ce a stat destulă vreme în Cezareea Capadociei, a plecat în Palestina, unde erau într-acea vreme vestite învăţături şi avea acolo dascăl pe Fespesie retorul. Apoi s-a dus în Alexandria, adunând de la mulţi bărbaţi comoara înţelepciunii şi cu înţelepciunea îmbogăţindu-se.
După aceasta, vrând să meargă în Atena, s-a suit într-o corabie cu oameni necredincioşi. Plutind el pe noianul mării, s-a ridicat o mare furtună, încât toţi plângeau deznădăjduindu-se de viaţa lor şi de moartea cea trupească; atunci Grigorie temându-se de moartea cea sufletească, plângea, de vreme ce nu era botezat, ci era numai catehumen; şi îşi aducea aminte de minunile lui Dumnezeu ce s-au făcut demult cu trecerea lui Israil prin Marea Roşie, apoi de mântuirea proorocului Iona din pântecele chitului; şi se ruga lui Dumnezeu cu tânguire, ca să-i izbăvească de înecare. Această primejdie provenită din învăluirile mării, s-a descoperit părinţilor lui în vis, care îndată stând la rugăciune, vărsau lacrimi fierbinţi către Dumnezeu, cerând ajutor pentru fiul lor ce înota în mare.
Dumnezeu, păzind pe robul său Grigorie spre folosul altora şi pregătindu-l spre întărirea Bisericii, a îmblânzit acea sălbatică învăluire, a certat furtuna şi valurile şi s-a făcut linişte pe mare. Şi toţi cei din corabie, văzându-se mai presus de nădejde mântuiţi de înecare şi scăpaţi ca din ghearele morţii, au preamărit pe Hristos Dumnezeu; pentru că ştiau, că prin chemarea numelui Celui Atotputernic şi cu rugăciunea lui Grigorie s-a alinat marea. Apoi, un tânăr din cei ce împreună pluteau, care era cunoscut şi iubit de sfânt, a văzut noaptea, în vremea furtunii, pe maica lui Grigorie, fericită Nona, umblând pe mare, apucând corabia, când se afunda, şi târând-o la uscat; şi a spus la toţi acea vedenie, după ce s-a făcut alinare şi toţi au mărturisit că este ajutător Dumnezeul lui Grigorie; au mulţumit şi au crezut în El.
Tatăl lui Grigorie, rugându-se în Nazianz pentru fiul său Grigorie, iar după rugăciune adormind, i s-a arătat iarăşi altă vedenie, şi anume: a văzut un diavol pregătind pierzarea lui Grigorie pe mare, iar Grigorie l-a apucat cu mâinile şi l-a biruit pe diavol. Dintr-această vedenie a cunoscut tatăl mântuirea lui Grigorie de înecare şi a dat lui Dumnezeu mulţumire, împreună cu soţia sa.
Grigorie, după aceea plutind fără primejdie, a ajuns la Atena, şi acolo petrecând în învăţătura cea din afară, a fost la toţi de mirare, pentru ascuţimea minţii sale şi pentru viaţa cea plină de înţelepciune. Apoi, nu după mult, a mers la Atena şi Sfântul Vasile, pentru învăţătura înţelepciunii. Şi erau amândoi, Grigorie şi Vasile, adevăraţi prieteni şi împreună vieţuitori. Una le era lor casă şi hrana, unul le era duhul şi aceleaşi obiceiurile, ca ale unor fraţi de o mamă. Deci, erau amândoi cinstiţi în Atena, căci în puţină vreme au întrecut pe dascălii lor şi ucenicii s-au făcut dascăli dascălilor lor.
În acel timp Constanţiu, fiul marelui Constantin, împărăţea peste Roma şi peste greci (337-361), iar Iulian care mai pe urmă a fost împărat (361-363) şi depărtat de la Dumnezeu, învăţa cu ei filosofia, la Atena. De aceea, adeseori zicea Grigorie: „O! cât de mare răutate hrăneşte pământul Romei şi al grecilor!”, pentru că vedea mai înainte ceea ce avea să se întâmple.
Deci, petrecând Grigorie şi Vasile ani destui în Atena, şi trecând toată învăţătura desăvârşit, chiar şi mai presus de toată înţelepciunea atenienilor, Vasile s-a dus în Egipt, la părinţii insuflaţi, ca să înveţe înţelepciunea cea duhovnicească, precum scrie în viaţa lui. Iar Grigorie a fost ţinut de atenieni prin rugăminte şi puţin după Vasile stând acolo, a auzit că tatăl lui a fost ales episcop în Nazianz.
Deci, nezăbovind, s-a întors de acolo în patria tatălui său, după treizeci de ani de la naşterea sa şi a primit Sfântul Botez chiar din mâinile tatălui său, dar voia ca îndată să se lepede de lume, să se ducă în pustie; însă oprindu-se de tatăl său, petrecea lingă dânsul, acasă. Şi şi-a pus rânduiala ca niciodată să nu se jure, nici să cheme numele lui Dumnezeu în deşert, şi a păzit aceasta până la sfârşitul vieţii sale; neîncetat stătea la citirea dumnezeieştilor cărţi, apoi, în gândirea de Dumnezeu petrecând ziua şi noaptea, de multe ori vedea pe Hristos în vedenie.
După aceea, tatăl său cu sila l-a sfinţit ca preot şi încă voia ca să-l facă şi episcop, dar Sfântul Grigorie neprimind o vrednicie şi cinste ca aceea, şi liniştea monahicească dorind-o, a fugit în taină şi a mers la prietenul său, Sfântul Vasile; care şi el era acum preot şi avea în Pont o mânăstire cu o mulţime de monahi şi care a scris din Pont către Grigorie, cu dragoste chemându-l la sine. Deci, iarăşi amândoi, ca mai înainte în Atena, au început a vieţui împreună, unul pe altul având ca model de fapte bune şi unul altuia urmând. Deci, au scris împreună pustnicescul aşezământ al monahilor, petrecând acolo Sfântul Grigorie cu Sfântul Vasile, vreme destulă.
Murind Chesarie, fratele lui Grigorie, plângeau părinţii foarte mult după dânsul. Atunci a scris tatăl către Grigorie cu lacrimi, îndemnându-l să se întoarcă la dânsul, să-i ajute la bătrâneţe; iar fericitul Grigorie, pe de o parte voind a asculta pe tatăl său, iar pe de alta, văzând nevoia Bisericii, căci atunci Biserică era foarte tulburată de eresul lui Arie, de care şi tatăl lui Grigorie, fiindcă era neînvăţat, se vătămase în parte, a mers iarăşi din Pont în Nazianz şi ajuta pe bătrânul său tată în lucrurile bisericeşti şi în rânduielile casei, spunându-i despre rătăcirea lui Arie şi întărindu-l în dreapta credinţă.
După moartea împăratului Constanţiu, fiul lui Constantin, luând împărăţia Iulian, s-a împlinit despre dânsul proorocia lui Grigorie; căci mare răutate a făcut nelegiuitul acela, lepădându-se de Hristos şi ridicând prigonire asupra Bisericii Lui. Aceluia se împotrivea Sfântul Grigorie cu multe şi înţelepte scrisori ale sale, văzându-i rătăcirea şi pierzătoarea înşelăciune idolească, cum şi basmele elineşti cele mincinoase. Nu mult după aceea, murind acel rău călcător de lege, după dânsul a luat împărăţia dreptcredinciosul creştin Iovian (363-364), iarăşi a înflorit credinţa lui Hristos.
Iar după Iovian, urmând la împărăţie Valens arianul(364-378) şi pe mulţi vătămându-i cu credinţa cea rea, a tulburat Biserica lui Hristos; pentru că acum şi arhiepiscopul Eusebiu, fiind neiscusit în Scriptură cea dumnezeiască, a început a se clătina cu mintea, îndoindu-se de dreapta credinţă. De aceasta Sfântul Grigorie a scris către dânsul, sfătuindu-l să roage pe Sfântul Vasile, ca să se întoarcă din Pont în Cezareea, spre a fi ajutor împotriva celor răucredincioşi. Deci, a scris Sfântului Vasile, sfătuindu-l prieteneşte şi rugându-l ca, nepomenind mânia cea mai dinainte a lui Eusebiu asupra lui, să meargă în Cezareea, şi să ajute celor fără de ajutor, iar Biserica cea clătinată de arieni, iarăşi să o întărească. Astfel, Sfântul Grigorie, făcând pace între Eusebiu arhiepiscopul şi Sfântul Vasile, prin scrisorile sale, a ajutat Sfântului Vasile la întoarcerea în Cezareea Capadociei. Deci, îndată, prin venirea aceluia, arienii au fost ruşinaţi, încât unii au tăcut, iar alţii au fugit. Iar arhiepiscopul Eusebiu se bucura de Sfântul Vasile şi, în dragoste cu dânsul vieţuind, s-a sfârşit; iar în locul lui a fost ridicat la scaun de cei dreptcredincioşi, marele Vasile, chiar nevrând. Iar cei răucredincioşi neîngăduind aceasta şi cu zavistie pornindu-se, au făcut că cetatea Tiana să se despartă de Cezareea, pentru că în Tiana era episcop Antim, care se făţărnicea că este dreptcredincios, dar cu fapta era eretic.
Acela cu alţi episcopi, de un gând cu sine, deosebindu-se de Vasile, s-a făcut mitropolit al Tianei; şi a făcut ca partea aceea a Capadociei să se despartă în două; s-au făcut apoi multe certuri acolo pentru despărţirea eparhiei. Văzând Sfântul Vasile luate din eparhia sa câteva cetăţi şi sate, a socotit astfel: era între Cezareea şi între Tiana o cetate mică, Sasima, în aceea Sfântul Vasile voia să aşeze noul scaun de episcopie şi să pună acolo un bărbat drept-credincios; pentru că nădăjduia că astfel să potolească şi certurile, şi sufletele multora întru dreaptă credinţă să le păzească. Însă neavând bărbat iscusit, a trimis la Sfântul Grigorie prietenul său, rugându-l să primească sfinţirea episcopiei la scaunul cel din Sasima; pentru că nimeni nu era mai bun acolo, să întărească dreapta credinţă, precum era el.
Sfântul Grigorie i-a scris, lepădându-se de ea cu totul; dar Vasile scriind de multe ori către dânsul şi necîştigîndu-şi dorirea, s-a sculat şi a mers singur în cetatea Nazianz, unde, sfătuindu-se cu bătrânul Grigorie, episcopul Nazianzului, adică cu tatăl lui Grigorie, Vasile şi bătrânul Grigorie, au silit pe Grigorie fiul, să primească sfinţirea arhierească; deci, a fost pus cu sila episcop al cetăţii Sasimei. De care lucru înştiinţându-se Antim, mitropolitul Tianiei, care trăgea Sasima spre hotarul său, a dus acolo putere de oaste, ca să nu lase pe Grigorie la scaun şi străjuia drumurile venirii lui. Sfântul Grigorie venind acolo şi înştiinţându-se despre răutatea lui Antim şi despre puterea ostaşilor, s-a dus într-o mânăstire, unde slujea bolnavilor; apoi s-a sălăşluit în pustie, la dorita lui linişte.
După câtăva vreme însă, iarăşi prin părinteasca rugăciune s-a întors în Nazianz, pentru că părinţii lui îmbătrâniseră şi le trebuia la bătrâneţe ajutor de la dânsul, fiindcă ei nu mai aveau alţi fii, afară de acesta singur, pentru că Chesarie, celălalt fiu al lor, murise; precum despre aceea mai înainte s-a pomenit. Asemenea şi fiica Gorgonia acum trecuse din cele de aici, şi acolo îngropară pe sora lor. Sfântul Grigorie cu cuvinte alese a cinstit-o; şi rămăsese singur la părinţi, ca o lumină a ochilor, şi nu era cu putinţă ca să nu asculte pe părinţii lui, ci era dator să le slujească la bătrâneţile lor, şi apoi, sfârşindu-se ei, să-i dea obişnuitei îngropări.
Întorcându-se iarăşi Sfântul Grigorie din pustie în Nazianz, Grigorie, tatăl lui, slăbind acum cu bătrâneţea, a voit ca, în viaţă fiind, să aşeze pe fiul său Grigorie ca episcop al Nazianzului; pentru care nu numai cu îndemnări şi cu rugăminte, ci şi cu jurăminte silea pe fiul său; iar el de grijă pentru bisericeştile rânduieli, nu se lepăda, supunându-se la porunca tatălui său, dar scaunul episcopiei nu voia nicidecum să-l primească. „Nu este cu putinţă mie, o! părinte, neplecat fiind tu din viaţa aceasta, ci fiind viu, ca să primesc scaunul tău”. Iar tatăl nemaisupărîndu-l pentru luarea scaunului, ci numai grija pentru Biserică punând asupra lui, i-a zis: „Viu fiind eu, o! fiul meu, să fii toiag bătrâneţilor mele, iar după ducerea mea, vei face precum îţi va fi plăcerea!”
Nu mult după aceasta s-a sfârşit Grigorie, episcopul Nazianzului, tatăl Sfântului Grigorie, având pe scaunul episcopiei 45 de ani. Deci a vieţuit 100 de ani de la naşterea sa, şi a fost îngropat cu cinste, venind şi Sfântul Vasile cel Mare la îngroparea lui. Şi a rămas între cei vii numai Nona, maica Sfântului Grigorie, prietenul lui Vasile; dar nu după multă vreme şi aceea s-a odihnit întru Domnul, asemenea fiind de o sută de ani.
Îngropând Sfântul Grigorie pe ai săi sfinţi părinţi, s-a uşurat de grijă pentru dânşii; apoi, vrând să scape şi de tulburare, de vreme ce îl silea poporul că, după tatăl său, el să primească scaunul episcopiei, s-a dus în taină în Seleucia şi petrecea lângă biserica Sfintei celei dintâi Muceniţe Tecla. De acolo, fiind chemat cu rugămintea prietenească a marelui Vasile, a primit grija pentru casele de străini şi de bolniţe; pentru că Sfântul Vasile zidind case spre odihna celor ce nu aveau unde să-şi plece capul, aduna pe săraci şi bolnavi, văduvele, sărmanii şi străinii acolo, şi de hrana cea rânduita lor îngrijindu-se, a încredinţat iubitului său prieten grija pentru dânşii. Şi era Sfântul Grigorie hrănitorul săracilor, sprijinitorul bolnavilor şi odihnitorul străinilor.
Într-acea vreme fiind tulburată Biserica lui Dumnezeu de eresul arienilor, încă de mulţi ani, ca o hidră cu nouă capete, vătăma pe mulţi; iar acum se mai ivise şi eresul lui Macedonie, hulitorul împotriva Sfântului Duh. Pentru că arienii mărturiseau pe Tatăl că este Dumnezeu necreat mai înainte de veci, iar pe Fiul creat, nu de o fiinţă cu Tatăl; iar macedonienii mărturiseau pe Fiul întocmai cu Tatăl şi huleau pe Sfântul Duh. Unii dintr-înşii numindu-L a fi făptură, nu Dumnezeu, şi nu-L preamăreau pe El; deci îi numea Sfântul Grigorie semiarieni, ca cei ce cinsteau pe Fiul, iar pe Sfântul Duh nu-L cinsteau. Şi se înmulţea acel eres mai mult în Constantinopol.
Apoi, cu sfatul de obşte al Sfântului marelui Vasile şi al altor mulţi credincioşi şi episcopi, Sfântul Grigorie, ca un bărbat înţelept şi puternic la cuvânt, a fost îndemnat să meargă la Bizanţ, pentru biruirea învăţăturii celei eretice şi pentru apărarea dogmelor celor drepte ale sfintei credinţe. Dar mai înainte de a merge la Bizanţ, Sfântul Vasile cel Mare îmbolnăvindu-se, s-a sfârşit; şi aşa s-a stins luminătorul a toată lumea. Pentru care Sfântul Grigorie, plângând mult şi cu cuvânt frumos cinstindu-l, a luat calea ce era înaintea lui şi ajungând la Bizanţ, cetatea cea împărătească, l-au primit drept-credincioşii cu bucurie. Acolo a aflat Biserica lui Hristos împuţinată şi numărul credincioşilor lesne de numărat; de vreme ce, cea mai mare parte a cetăţii se dusese pe urma eresului şi toate bisericile lui Dumnezeu cele mari şi frumoase le ţineau ereticii; numai una mică şi veche, a Sfîntei Anastasia, nebăgată în seamă de dânşii, era lăsată dreptcredincioşilor.
Drept aceea, Sfântul Grigorie îndată înarmându-se împotriva ereticilor cu praştia cuvântului lui Dumnezeu – precum odinioară David împotriva Filistenilor -, biruia întrebările şi dogmele lor, pe care le rupea ca pe nişte pânze de păianjen; şi în toate zilele întorcea pe mulţi de la credinţa cea rea către dreapta credinţă; apoi, cu cuvintele cele înţelepte şi insuflate de Dumnezeu, în puţină vreme a înmulţit atât de mult Biserica lui Hristos, încât nu era cu putinţă a se număra. Iar numărul ereticilor se împuţina din zi în zi şi se împlinea ceea ce se scrisese în Sfânta Scriptură despre casa lui David şi a lui Saul: casa lui David se înălţa şi se întărea, iar casa lui Saul slăbea.
Neîncetând răutatea arienilor şi a macedonenilor, s-a ridicat un eretic nou din Siria, cu numele Apolinarie, care înţelegea rău întruparea Domnului, propovăduind-o a fi neadevărată, ca şi cum Hristos n-ar fi luat suflet, şi că în loc de suflet, avea dumnezeirea. Apoi, fiind bun vorbitor ereticul acela şi iscusit în înţelepciunea elinească, pe mulţi a înşelat cu eresul său; iar ucenicii lui străbăteau pământul, vânând pe cei neînvăţaţi şi atrăgându-i la pierzare, ca cu o undiţă. Iar bunul nevoitor, Sfântul Grigorie, avea iarăşi mare nevoinţă, luptându-se cu ereticii aceia şi cu cei căzuţi din dreapta credinţă, învăţându-i, rugându-i, şi pe unii păzindu-i în credinţă, iar pe alţii ridicându-i din cădere. Iar ucenicii lui Apolinarie, înconjurând poporul, cleveteau pe Sfântul Grigorie, ca şi cum Hristos ar fi despărţit în doi fii; apoi, mereu semănând o clevetire ca aceea, a pornit pe popor spre mânie şi răutate împotriva Sfântului Grigorie, pentru că şi picăturile de apă picând, adeseori, găuresc piatra.
Deci, cei ce nu puteau să priceapă meşteşugul cuvintelor eretice şi să înţeleagă adâncul tainelor lui Hristos, lupii şi ereticii erau crezuţi şi cinstiţi, în locul păstorilor şi bunilor învăţători; iar păstorul cel ce învăţa adevărul, se socotea că un lup şi eretic. Şi făcând gâlceava, aruncau pietre asupra sfântului, ca şi altădată iudeii asupra Sfântului întâiului Mucenic Ştefan, căci Dumnezeu a acoperit pe plăcutul său. Dar neîndestulîndu-se cu răutatea lor, l-au prins că fiarele şi l-au adus înaintea judecăţii eparhului cetăţii, ca pe un tulburător şi pricinuitor de gâlceavă şi de zavistie.
Dar sfântul, nefiind vinovat de nici o răutate, ci fiind blând şi smerit cu inima, într-atâta primejdie şi năvălire de popor, zicea către Dumnezeu: În numele Tău, Hristoase, de voi merge chiar prin mijlocul umbrei morţii, nu mă voi teme de rele, că Tu cu mine eşti. Iar eparhul ştiindu-i nevinovăţia şi văzând răutatea omenească cea nedreaptă, l-a lăsat liber; şi a ieşit mucenicul fără răni şi fără bătaie, ca un purtător de cunună, fără lovituri, având totuşi voinţă să pătimească pentru Hristos.
Cu nişte nevoinţe ca acestea şi cu lupta cea mare cu ereticii, strălucind Sfântul Grigorie, s-a făcut cunoscut tuturor; dar înţelepciunea lui era slăvită pretutindeni, şi a fost chemat de toată Sfânta Biserică cu un nume nou „Teologul”, adică „Cuvântătorul de Dumnezeu”, asemenea celui mai vechi cuvântător, adică Sfântului şi iubitului Ioan, ucenic al lui Hristos. Această numire de „Cuvântător de Dumnezeu”, măcar că se dă de obşte tuturor celor mai mari învăţători şi arhierei, pentru că toţi au predicat cu dreapta credinţă Sfântă Treime; însă Sfântului Grigorie i s-a dat într-un chip mai ales, adică să se numească „Cuvântător de Dumnezeu”, spre semn de biruinţă asupra acelor atât de mari şi de mulţi eretici; şi de atunci au început toţi a-l chema „Cuvântător de Dumnezeu”.
Deci, era foarte iubit de cei dreptcredincioşi şi toată mulţimea voia să-l aibă patriarh. Chiar şi Petru, patriarhul Alexandriei, care a luat scaunul după marele Atanasie, a scris acestui mare Sfânt Grigorie, Cuvântătorul de Dumnezeu, încredinţându-i scaunul cetăţii lui Constantin (379-381) ca unui păstor vrednic şi ca celui ce multe osteneli a suferit pentru Biserica lui Hristos. Dar îndată i s-a făcut împiedicare de oamenii cei răi în acest chip.
Era în Constantinopol unul din filosofii elini, anume Maxim, de neam egiptean, meşter în răutate, tare viclean şi înşelător. Acela venind la fericitul păstor Grigorie, Cuvântătorul de Dumnezeu, a lepădat nedumnezeirea elinească şi fiind botezat, s-a unit cu Sfânta Biserică; dar vieţuia cu vicleşug, acoperindu-se făţărniceşte cu cucernicia, ca şi cu o haină de oaie, iar înăuntru era lup; care lucru a fost descoperit mai pe urmă. Iar arhiereul lui Dumnezeu Grigorie, neştiindu-i vicleşugul lui şi întoarcerea de la păgânătate spre creştinătate socotind-o dreaptă, l-a făcut locuitor sub un acoperământ cu el; el însă, urmând lui Iuda, a gândit să se depărteze de părintele şi învăţătorul său şi să ridice război asupra lui şi luând ajutător al scornirii sale pe un prezbiter oarecare, netemător de Dumnezeu şi iscusit a ţese vicleşuguri. Cu acela a început cu vicleşug a se îngriji în taină cum ar putea să răpească scaunul patriarhiei Constantinopolului. Dar de vreme ce la un lucru ca acesta era trebuinţă nu de puţin aur, adică cu plată şi cu daruri să înduplece pe mulţi la împlinirea gândului său, de aceea pentru aur se îngrijea mai întâi, şi cu sporirea satanei şi-a câştigat dorinţa în acest chip.
A venit în Bizanţ un prezbiter din insula Tasos, aducând aur mult; voia să cumpere pentru o zidire oarecare lespezi de marmură, care se aduceau de la Procones; pe acela înşelându-l cu mari făgăduinţe, au luat aur destul, să le ajungă pentru săvârşirea vicleşugului scornit şi au trimis în taină la Alexandria multe şi mari daruri lui Petru patriarhul, episcopilor şi clericilor de lângă dânsul, rugându-l foarte mult să-i trimită la Bizanţ pe episcopii săi şi prin ei să ridice pe Maxim la scaunul patriarhiei. Petru amăgindu-se cu darurile, ca şi cum ar fi uitat de scrisoarea să mai înainte către Sfântul Grigorie, s-a învoit îndată la rugămintea lor şi nezăbovind episcopii cei trimişi de dânsul, au venit din Egipt în Constantinopol, nespunând nimănui scopul lor, nici păstorului, nici clerului, nici la vreunul din boieri; iar în vremea cântării Utreniei, au intrat în biserică cu Maxim (Sfântul Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu, fiind cuprins de boală trupească în acea vreme) şi voiau să-l sfinţească pe Maxim ca arhiepiscop.
Înştiinţându-se aceasta îndată la toţi, degrabă s-au adunat prezbiterii, clericii şi popor mult, nu numai credincioşi, ci şi eretici, pentru că toţi, mirându-se de acea răutate tăinută şi de hirotonia cea fără de rânduiala, s-au aprins de mânie, şi strigau contra episcopilor ce veniseră, oprindu-i cu totul de la acel lucru nedrept cu adevărat. Iar ei cu ruşine ieşind din biserică, au intrat în casa unui om, şi acolo, făcând sfinţirea cea fără de lege, au propovăduit pe Maxim ca patriarh al Constantinopolului (380-381), având ajutor pe unii din clerici şi mireni, din care unii din greşeală erau despărţiţi de Biserică, alţii pentru plată, iar alţii prin făgăduinţă de daruri şi de cinstire erau înşelaţi; se ţineau lingă Maxim, întărindu-l în ascuns. Iar cei mai mulţi şi mai cinstiţi cetăţeni aprinzându-se, defăimau cu negrăite ocări şi dosădiri pe Maxim; dar şi pe Sfântul Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu îl prihăneau că a primit pe un om ca acela să vieţuiască în casă cu dânsul şi că de prieteşugul său l-a învrednicit.
Sfântul răspundea către dânşii, zicând: „Nu vă miniaţi asupra mea, o! bărbaţilor, că bine i-am făcut aceluia, nevăzându-i mai înainte răutatea lui; pentru că nu suntem vinovaţi de aceasta, când nu cunoaştem mai înainte răutatea cuiva. Pentru că lucrul lui Dumnezeu este ca să ştie tainele omeneşti cele dinăuntru. Iar pe lângă această, au nu prin lege ni se porunceşte ca să deschidem părinteşte şi cu dragoste mila noastră, la cel ce vine? Căci, zice Domnul: Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi scoate afară. Mare lucru mi-a fost dat să văd, căci de la elineasca închinare de idoli, Maxim a fost adus la Botez şi în loc de slujitor al lui Heracles, s-a făcut slujitor al Sfintei Treimi, şi se arăta îmbunătăţit, deşi cu făţărnicie, precum acum s-a vădit făţărnicia şi răutatea lui; şi nu este al nostru lucru ca să cercetăm tainele acestea; pentru că nu intră în omeneştile gândiri, nici ştim ce va să fie, fără numai când Dumnezeu ni le va descoperi. Noi numai la faţă căutăm, iar Dumnezeu în inimă”.
Cu nişte cuvinte ca acestea potolindu-se poporul, cu mai multă dragoste s-a lipit de Sfântul Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu. Iar Maxim luându-şi soborul episcopilor celor din Egipt, care-l puseseră arhiereu, s-a dus la dreptcredinciosul împărat Teodosie cel Mare (379-395), fiind el atunci cu oastea în Tesalonic, de care apropiindu-se, cerea scaunul Constantinopolului. Căci de vreme ce ticălosul nu avea putere de la bisericeştile rânduieli, s-a gândit să aibă prin poruncă împărătească stăpânirea ocârmuirii bisericeşti, vrând mai ales să domnească decât să păstorească.
De aceea, dreptcredinciosul împărat, cu mare mânie şi îngrozire a izgonit de la dânsul pe Maxim şi pe episcopii care veniseră cu dânsul. Şi au plecat toţi în Alexandria, unde Maxim a început a face răutate. Căci cu mult aur umplând mâinile clericilor Bisericii din Alexandria, cu îndrăzneală şi fără ruşine zicea către patriarhul Petru: „Sau să mijlociţi scaunul Constantinopolului sau, de nu, de la al tău nu mă voi depărta”. Şi săpa groapa patriarhului prin viclene meşteşugiri şi ar fi săvârşit răutatea sa, de nu s-ar fi înştiinţat despre aceea eparhul Alexandriei. Acela temându-se ca să nu se ridice vreo tulburare în popor, a izgonit cu necinste pe Maxim din cetatea Alexandria.
Sfântul Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu, fiind cuprins în Bizanţ de o boală trupească, s-a lepădat de grijă pentru ocârmuirea Bisericii Bizanţului, voind să se ducă la casa sa părintească din Nazianz. Şi a făcut către popor cuvântul cel de pe urmă, învăţând să păzească credinţa fără de prihănire şi să facă lucruri bune. Iar poporul înţelegând că vrea să se ducă, şi-a ridicat glasul şi toţi plângeau, zicând cu o gură: „O! părinte, plecând de la noi, duci cu tine şi pe Sfânta Treime; căci, fără de tine nu va fi întru această cetate dreaptă credinţă”.
Un glas ca acesta şi plângerea poporului auzind Sfântul Grigorie, a părăsit scopul său şi a făgăduit să petreacă cu ei până ce va fi venirea episcopilor. Pentru că era aşteptare ca, adunându-se episcopii, să aleagă la patriarhie un bărbat vrednic. Deci, pe acela îl aştepta sfântul, căci dacă ar fi văzut pe scaun un păstor drept-credincios, putea să se ducă întru ale sale.
În vremea aceea, dreptcredinciosul împărat Teodosie avea război cu barbarii, pe care biruindu-i, a venit în Constantinopol cu bucurie. Atunci ţineau Biserica cea sobornicească arienii, având patriarh pe Demofil (370-379). Iar credincioşii, precum mai înainte s-a zis, aveau o biserică mică şi veche, a Sfintei Anastasia. Deci, chemând împăratul pe Demofil, îl îndemna, ca să primească mărturisirea cea dreaptă, iar de nu, apoi să se depărteze de la locul său. Iar Demofil împietrit fiind cu inima, a preferat să se lipsească de scaun, decât să se depărteze de la credinţa lui cea rea.
Atunci împăratul a dat Sfântului Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu şi adunării celei dreptcredincioase, soborniceasca biserică, pe care arienii de patruzeci de ani o ţineau, cum şi celelalte biserici. Şi când arhiereul lui Dumnezeu a vrut să intre în biserică cu clerul şi poporul, mulţimea arienilor înarmându-se ca la război, stăteau lângă biserică, oprind intrarea credincioşilor; iar pe sfânt îl îngrozea cu moartea, apoi a momit un tânăr îndrăzneţ şi voinic, ca, apropiindu-se în taină de Grigorie, să-i înfigă sabia în pântece.
Atunci s-a făcut tulburare şi gâlceava de arieni; şi cu adevărat ar fi făcut acel rău sfântului, dacă n-ar fi venit împăratul şi n-ar fi dus singur în biserică pe sfântul arhiereu. Deci, poporul celor drept-credincioşi, cu mare bucurie şi veselie a înălţat glasuri de laudă şi slavă lui Dumnezeu, vărsând lacrimi de bucurie, ridicând şi mâinile în sus, căci bisericile după atâţia ani, iarăşi şi-au dobândit a lor sfinţenie; iar către împărat striga cu o gură să pună pe scaunul patriarhiei pe Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu. Iar sfântul neputând singur să strige împotriva strigării poporului, cu mare glas, căci nu avea tărie din pricina bolilor trupeşti, a strigat printr-un oarecare cleric: „O! fiilor, acum este vremea de mulţumire şi de laudă lui Dumnezeu, Unul în Treime, pentru că ne-a ajutat, ca iarăşi să primim a noastră biserică; pentru aceasta acum să preamărim bunătatea Lui cea multă; iar pentru scaunul patriarhiei, vom rândui mai pe urmă altă vreme”. Un răspuns că acesta al arhiereului auzindu-l poporul, a încetat de a mai striga; şi după săvârşirea Sfintei Liturghii, s-au dus lăudându-L pe Dumnezeu, iar arienii au tăcut ruşinaţi.
Binecredinciosul împărat Teodosie, foarte mult cinstea pe Sfântul Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu, ca pe un tată al său; dar el se ducea mai rar la împăratul, aducându-şi aminte de cuvintele lui Solomon, care zic: Rar adu-ţi piciorul înăuntru la prietenul tău, că nu cumva săturîndu-se de tine, să te urască. Iar sârguinţa sfântului era ca de-a pururea să înveţe pe popor, să cerceteze pe cei bolnavi şi să-i tămăduiască, să ajute năpăstuiţilor, să sprijinească pe cei neputincioşi şi să-şi cureţe turma să de vătămările eretice. Ieşea uneori la sat, iubind liniştea şi tămăduind puţin prin odihnă bolile sale cele dese, ca trupul lui să nu slăbească de celelalte osteneli. Apoi, stăpânind mari averi bisericeşti, nici un ban nu şi-a oprit sieşi şi nici nu cerceta pe iconomii bisericeşti, cât au adunat şi cât au cheltuit; pentru că lucrul acela nu-l socotea că este al episcopului, ci al boierilor. Pe toţi îndemna să-şi păzească conştiinţa curată pentru Dumnezeu.
Apoi, slăbind de ostenelile cele de-a pururea şi de bătrâneţe, s-a îmbolnăvit odată şi zăcea la pat; de care lucru înştiinţându-se poporul, au venit să-l cerceteze, iar el şezând în pat, întreba: „Ce voiţi, fiilor? Care este pricina venirii voastre la mine?”. Iar aceia, închinându-se, îi aduceau mulţumire pentru ostenelile lui cele multe; căci a curăţat cetatea de eresuri şi a întors iarăşi la dreapta credinţă sfintele biserici, pe care de mulţi ani le ţineau arienii; că atât de mult bine a făcut tuturor, prin învăţătură şi prin păstoresca grijă cea pentru toţi; iar după aceea îi ziceau: „Acum, o! părinte, de te vei duce la Dumnezeu, să te rogi pentru turma ta, pentru binecredinciosul împărat şi pentru toată Biserica”. Dar sfântul spunându-le că boala să nu este spre moarte şi învăţându-i după obicei, i-a slobozit.
Ieşind aceia, a rămas un tânăr, care stând la picioarele sfântului, cu lacrimi şi cu tânguire îl ruga, să-i ierte greşeala. Iar sfântul întrebându-l care este greşeala lui, tânărul nu răspundea nimic, ci numai se tânguia şi cerea iertăciune. Iar unul din cei ce stă înaintea lui a zis: „Acesta este ucenicul tău, o! părinte, care prin îndemnarea ereticească a vrut să înfigă sabia în pântecele tău, dar Hristos te-a apărat; deci, acum iată se căieşte şi cere iertăciune”.
Sfântul a zis tânărului: „Domnul nostru Iisus Hristos să-ţi fie milostiv, o! iubite, şi să-ţi ierte greşeala, dar de acum să fii al nostru; lasă-ţi eresul şi apropie-te de Hristos Dumnezeu şi slujeşte Aceluia cu credinţă”. Şi astfel a liberat cu iertăciune pe tânărul acela; de care lucru înştiinţându-se toată cetatea şi minunându-se de bunătatea lui, cu mai multă dragoste s-au aprins de dânsul.
După aceasta, au început a se aduna episcopii în Bizanţ, pe de o parte pentru alegerea patriarhului cetăţii împărăteşti, iar pe de alta ca eresurile, prin al doilea sinod din toată lumea, să le dea anatemei. Şi adunându-se episcopi credincioşi, 150, printre care era începător Sfântul Meletie antiohianul; atunci, Sfântul Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu, chiar şi nevrând, fiind bolnav şi plângând, a fost pus pe scaunul patriarhiei, rugându-l împăratul şi tot poporul. Apoi nu multe zile trecând, preasfinţitul Meletie, patriarhul Antiohiei (360-381) îmbolnăvindu-se, s-a dus către Domnul.
Atunci au venit îndată episcopii din Egipt şi din Macedonia şi nu îngăduiau aşezarea lui Grigorie, de vreme ce fără de dânşii este ales, şi ziceau că nu după lege este punerea lui, că nu de patriarhul Alexandriei, ci de al Antiohiei este pus; pentru că scaunul Alexandriei, după al Romei era întâi, şi pe acela trebuia să se aşeze patriarhul Constantinopolului; deci, se făcuse multă neînţelegere şi gâlceava între episcopi, unii zicând că după dreptate este punerea lui Grigorie, iar alţii împotrivindu-se; şi aşa episcopii se gâlceveau unul cu altul.
Sfântul Grigorie, văzând cearta care era între episcopi pentru el, le-a ţinut în sobor o cuvântare, zicând: „Eu, păstori sfinţiţi şi cinstiţi, n-am poftit să am începătoria acestei Biserici a Constantinopolului; cu toate că această Biserică a crescut şi s-a întărit cu ale mele sudori şi osteneli, era destul să dăruiesc acelea lui Dumnezeu, şi de la El să aştept răsplată; totuşi dragostea turmei celei cuvântătoare şi judecata arhiereilor cea de obşte m-au silit să primesc scaunul; acum însă aud pe mulţi că nu mă voiesc pe mine. Deci, să ştiţi, că nu caut nici bogăţii, nici scaun înalt şi cinste şi nici că doresc a mă numi patriarh al Constantinopolului; iată, fără de mâhnire, voi ieşi din episcopie; iar voi sfătuiţi-vă şi faceţi cele plăcute vouă; mie de mult îmi este plăcută pustia, pentru că cei ce mă lipsesc de scaun, nu mă lipsesc de Dumnezeu”.
Zicând acestea, a ieşit, lăsând casa patriarhală, şi s-a sălăşluit într-una mică, care era departe de biserică, fugind de gâlceavă şi de întrebările celor ce veneau la dânsul. Apoi, mulţi din popor alergând la dânsul, îl rugau să se milostivească spre turma să, să n-o lase, căci a crescut-o şi a înmulţit-o cu atâtea osteneli şi sudori; şi-i ziceau: „Dă, o! părinte, darul tău iubiţilor tăi fii, pentru care multă vreme te-ai ostenit, dăruieşte nouă şi rămăşiţa zilelor tale, ca după moartea ta, să avem trupul tău noi cei ce suntem luminaţi prin învăţăturile tale”. Iar sfântul, ca un părinte iubitor de fii, se înduioşa cu inima şi nu ştia ce să facă; numai se ruga lui Dumnezeu, ca să rânduiască cum e mai bine pentru turma să.
Adunându-se mai mulţi episcopi, şi mai mare neunire şi gâlceava făcând, fericitul Grigorie, stând în mijlocul soborului, a zis: „Bărbaţi şi împreună păstori ai sfintei turme a lui Hristos! Urât şi cu totul trist ar fi dacă învăţând pe alţii pace, înşivă să ridicaţi război unii către alţii; căci pe alţii învăţaţi a se uni într-un cuget, iar voi înşivă sunteţi neuniţi; deci, vă rog pentru însăşi Preasfânta şi cea deofiinţă Treime, să vă uniţi unii cu alţii în bine şi cu pace, iar de sunt eu pricinuitor de dezbinare, nu sunt mai cinstit decât proorocul Iona, deci, aruncaţi-mă în mare şi va înceta dintre voi furtuna tulburărilor; căci voiesc a pătimi orice aţi voi, deşi sunt nevinovat, pentru unirea voastră într-un cuget. Din scaun scoateţi-mă, din cetate goniţi-mă, numai adevărul şi pacea, precum zice Zaharia, iubiţi-le; fiţi sănătoşi, sfinţi păstori, şi a pomeni ostenelile mele să nu încetaţi”.
Acestea zicându-le, ei s-au ruşinat, umilindu-se de cele zise. Iar sfântul, ieşind din sinod şi gândind să se întoarcă în patria sa, s-a dus la împăratul, să ceară voie a se duce întru ale sale, apoi i-a zis: „Pentru ale tale faceri de bine, pe care le-ai făcut Bisericii, o! împărate, să-ţi răsplătească Hristos, în ziua răsplătirii; iar darul pe care acum îl poftesc de la tine, preaputernicule stăpâne, să nu te îndoieşti a mi-l dărui. Nu poftesc averi, nici mă rog pentru rudeniile mele, nici voiesc acoperămînturi de mult preţ; ci doresc încetarea ostenelilor mele, ca să înceteze şi zavistia multora şi să aibă pace episcopii, prin sârguinţa ta; alinează războiul arhiereilor, cel ce ai potolit îndrăznirea barbarilor; pe stăpânirea ta cea purtătoare de biruinţă s-o împodobeşti prin aceasta, ca adică episcopii să aibă pace şi unire între ei; şi o vor avea aceasta, de voi fi eu liberat la patria mea. Această dăruire o poftesc; acest dar desăvârşit să-l arăţi mie”.
Deci, s-a minunat împăratul de cele grăite de sfântul şi a lăcrimat; la fel şi boierii cei ce erau cu împăratul, pentru că toţi erau cuprinşi de mare dragoste către dânsul şi nu voiau să-l libereze. Iar el pe de o parte punând înainte bătrâneţile şi bolile cele de-a pururi, iar pe de alta dezbinările cele ce se făceau pentru dânsul între episcopi, şi mult rugind pe împărat, l-a înduplecat ca să nu-l oprească, ci să-l libereze unde voieşte; ca celelalte zile ale vieţii sale să le săvârşească în pace, odihnindu-se puţin de ostenelile cele multe. Deci, fiind eliberat, i-a sărutat pe toţi şi, pace dând oilor sale, ieşea din cetate, tot poporul petrecându-l şi cu mare tânguire plângând. Apoi, episcopii care iubeau pe Sfântul Grigorie şi plângeau după dânsul au ieşit din cetate, lăsând soborul şi s-au întors fiecare la locul său, între care era Grigorie de Nissa, fratele marelui Vasile, Amfilohie al Iconiului, Evloghie al Edesei, Eladie al Cezareei, Otreie al Melitinei şi mulţi alţii. Iar soborul cel ce a rămas în Constantinopol a pus pe scaunul acela pe Nectarie.
Sfântul Grigorie, Cuvântătorul de Dumnezeu, mergând în ţara Capadociei, s-a sălăşluit în satul părintesc, care se numea Arianz, şi se odihnea acolo, fiind foarte slab; totuşi nu înceta ostenelile cele pentru Dumnezeu, pentru că aflându-şi patria sa, Nazianzul, vătămată de eresul lui Apolinarie, a curăţit-o prin multe sfătuiri şi scrisori. Şi fiind rugat de cetăţeni ca să primească scaunul cel părintesc, n-a voit, ci pe un preot oarecare, anume Eulalie, bărbat drept-credincios şi îmbunătăţit, l-a pus episcop; iar el se liniştea în satul Arianz, unde vieţuind câtva vreme, şi multe scrieri folositoare lăsând, întru adânci bătrâneţe a trecut la viaţa cea neîmbătrânită, în 25 de zile ale lunii ianuarie, şi a fost îngropat cu cinste în cetatea Nazianz.
După mulţi ani, cinstitele lui moaşte le-a mutat dreptcredinciosul împărat Constantin VII Porfirogenetul (913-959) din Nazianz în Constantinopol şi le-a pus în biserica Sfinţilor Apostoli, spre ajutorul şi apărarea cetăţii şi spre mărirea lui Hristos Dumnezeu, Celui împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh slăvit, în veci. Amin.

ganduridinortodoxie

1

Acatistul Sfântului Ierarh Grigorie Teologul, Arhiepiscopul Constantinopolului (25 ianuarie)

Troparul Sfântului Grigorie Teologul, glasul 1:

Fluierul cel păstoresc al teologiei tale a biruit trâmbițele ritorilor; că ție, celui ce ai cercat adâncurile Duhului, ți s-au adăugat și frumusețile Cuvântului. Deci roagă-L pe Hristos Dumnezeu, Părinte Grigorie, să mântuiască sufletele noastre.

Condacul 1

Pe marele Ierarh și apărător al Sfintei Treimi veniți toți cu duhovnicești laude să-l fericim și din izvorul învățăturilor lui luând cuvinte de laudă, să-i cântăm așa: Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu, Grigorie!

Icosul 1

Astăzi darul cel în trei lumini al Preasfintei Treimi să ne lumineze pe noi, vrednice cântări de laudă să aducem la pomenirea slăvitului, îndreptătorului și învățătorului dreptei credințe, zicând:
Bucură-te, tăinuitorul Sfintei Treimi;
Bucură-te slujitorul cerescului Împărat;
Bucură-te, întărirea dreptei credințe;
Bucură-te, steaua Bisericii prealuminată;
Bucură-te, luceafăr ceresc strălucitor;
Bucură-te, împărțitor de mir duhovnicesc;
Bucură-te, luminătorul cel din Treime al Arhiereilor;
Bucură-te, prieten iubit al marelui Vasile;
Bucură-te, odraslă sfântă, din slăviți părinți născut;
Bucură-te, credincioasă slugă a lui Hristos;
Bucură-te, odor sfânt și preafrumos;
Bucură-te, că Sfânta Treime lăcaș în inima ta a făcut;
Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu Grigorie!

Condacul al 2-lea

Către tine alergând popoarele și din învățăturile tale cunoscând adevărata cale către cer, așază în lumina Sfintei Treimi pe cei ce cu frică și dragoste curată cântă: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Curățenia și înfrânarea iubind, așa cum ai văzut în vedenie că cele două fecioare cinstite s-au numit pe ele, și de la acelea ai învățat viața cea fără de prihană, pentru care noi te cinstim așa:
Bucură-te, păstor al fecioriei;
Bucură-te, iubitor al înfrânării;
Bucură-te, cinstitor al pustniciei;
Bucură-te, îndemnător al milosteniei;
Bucură-te, cel ce cu sabia înfrânării tai patimile;
Bucură-te, că pe oile tale la pășunea cea a faptelor bune le-ai povățuit;
Bucură-te, că din întunericul iadului le-ai mântuit;
Bucură-te, că din izvorul ostenelilor tale turma ta o ai adăpat;
Bucură-te, că pildă te-ai făcut prin lumina faptelor bune;
Bucură-te, că smerenia lui Hristos ai urmat;
Bucură-te, că sarcina cea ușoară a lui Hristos tu întâi ai purtat;
Bucură-te, că apoi altora o ai arătat;
Bucură-te, că prin sudorile și ostenelile tale Biserica lui Hristos ai curățat;
Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu, Grigorie!

Condacul a 3-lea

Blând fiind la obicei din pruncie, bătrân s-a arătat, depărtându-se de la priveliștile și petrecerile deșertăciunilor lumești, și bunăcuviința de la maica sa învățându-se, în Biserica lui Dumnezeu ziua și noaptea slavoslovea cântând: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Plin fiind de darul Sfântului Duh, ai gonit eresul cel viclean al lui Macedonie, hulitorul Sfântului Duh, și rușinat l-ai depărtat de la Biserică, iar pe cei dreptcredincioși întărindu-i, pe cei rătăciți întorcându-i, i-ai sfințit cu pecetea Duhului Sfânt, iar ei fiind luminați, cântau:
Bucură-te, păstorul cel bun;
Bucură-te, gonitorul eresurilor;
Bucură-te, că ai rușinat pe Macedonie;
Bucură-te, că ai sfărâmat trâmbița eresurilor lui;
Bucură-te, cale nerătăcită a celor dreptcredincioși;
Bucură-te, luminat propovăduitor al sfintei credințe;
Bucură-te, cu Marele Vasile împreună lucrător;
Bucură-te, pom înflorit în casa Domnului;
Bucură-te, al eresurilor surpător;
Bucură-te, al Darurilor lui Hristos împărțitor;
Bucură-te, al credincioșilor apărător;
Bucură-te, al tuturor cald folositor;
Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu, Grigorie!

Condacul al 4-lea

Iubitorul de oameni Iisus, Care a îmbrăcat cu putere de sus pe Apostolii Săi în Ierusalim, ți-a dat ție putere tare asupra duhurilor și eresurilor, ca să le gonești și Biserica Sa cea sfântă și ca o mireasă împodobită să o aduci Lui, cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Vifor mare și străin eres având Apolinarie, care rău înțelegea Întruparea Domnului, pe toți trăgându-i la pieire, l-ai gonit departe de turma ta, și dogma Întrupării Cuvântului lui Dumnezeu întărind-o, propovăduiai pe Cel născut din Fecioara, iar pe tine cinstindu-te, zicem:
Bucură-te, luminătorul nostru;
Bucură-te, raza mântuirii noastre;
Bucură-te, păzitor al dreptei credințe;
Bucură-te, sfeșnic cu lumină de aur;
Bucură-te, podoaba Arhiereilor;
Bucură-te, a Bisericii bucurie și pace;
Bucură-te, piatră nesfărâmată;
Bucură-te, turn neclintit al Bisericii;
Bucură-te, cetate tare împotriva vrăjmașilor;
Bucură-te, armă asupra patimilor;
Bucură-te, minte cinstită;
Bucură-te, vas curat al darurilor Domnului;
Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu, Grigorie!

Condacul al 5-lea

Văzând vicleanul vrăjmaș odihna Bisericii, a izvorât asupra ta ispite, necazuri și izgoniri, iar tu cu darul lui Hristos ai vădit meșteșugirile celui meșter în răutate, și ca un biruitor cântai: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Înțelegând poporul de ducerea ta de la dânșii, a ridicat glasuri de plângeri, zicând: O! Părinte! Ducându-te de la noi, duci cu tine și Sfânta Treime și va ieși din Cetate binecuvântarea. Și socotindu-se ei sărmani, ziceau așa:
Bucură-te, hrănitorul săracilor;
Bucură-te, slujitorul bolnavilor;
Bucură-te, odihna străinilor;
Bucură-te, mângâierea bătrânilor;
Bucură-te, ajutorul necăjiților;
Bucură-te, izbăvitorul năpăstuiților;
Bucură-te, viteazule biruitor;
Bucură-te, curățitorul eresurilor;
Bucură-te, al plevelor eresuri curățitor;
Bucură-te, arzător cu duhul în slujba lui Dumnezeu;
Bucură-te, scara care ne sui pe toți la ceruri;
Bucură-te, cel ce cu părintească dragoste ai deschis mila tuturor celor ce au venit la tine;
Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu, Grigorie!

Condacul al 6-lea

Minunat între Ierarhi te-ai arătat, că gura ta ca o praștie a gonit toate eresurile și toate meșteșugirile viclene le-ai smuls din inimile credincioșilor; pentru aceasta Biserica împreună cu dânșii cântă: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Ritorii cei preaînțelepți n-au putut sta împotriva cuvintelor tale celor arzătoare, când ai arătat în Biserică taina Întrupării Fiului lui Dumnezeu, iar noi, bucurându-ne, cântăm:
Bucură-te, cap sfințit;
Bucură-te, minte zburătoare în sferele cerești;
Bucură-te, ochi neadormit;
Bucură-te, ostaș nebiruit;
Bucură-te, vorbitorule cu îngerii;
Bucură-te, petrecătorule cu Apostolii;
Bucură-te, dănțuitorule cu Mucenicii;
Bucură-te, lucrător cu Mărturisitorii;
Bucură-te, al celor ce se pocăiesc mântuitor;
Bucură-te, al greșiților îndreptător;
Bucură-te, hrănitor duhovnicesc;
Bucură-te, ostenitor netrupesc;
Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu, Grigorie!

Condacul al 7-lea

Dumnezeiasca vestire a cuvintelor tale a înconjurat pământul ca un fulger, învățând pe toți Treimii întru unime și unimii întru Treime să ne închinăm, cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Dorind înțelepciunea cea de sus, Cel Atotputernic ți-a dat cununa darurilor și frumusețea cuvintelor ți-a adăugat. Deci noi, luând din cuvintele tale, aducem ție această cântare:
Bucură-te, soare luminos;
Bucură-te, văzător al tainelor lui Dumnezeu;
Bucură-te, că împreună cu Mucenicii ai mărturisit;
Bucură-te, că împreună cu Cuvioșii pe Hristos ai mărit;
Bucură-te, că cele șapte soboare cu cuvintele tale s-au întărit;
Bucură-te, sabie de foc care tai eresurile;
Bucură-te, bisturiu care cureți rănile nevindecate;
Bucură-te, chezașul păcătoșilor spre mântuire;
Bucură-te, că din raza Sfântului Duh ai luat lumina;
Bucură-te, că în cetatea Arhiereilor luminezi ca un luceafăr;
Bucură-te, prietenul cel bun al Marelui Vasile;
Bucură-te, că amândoi adânci învățături ați lăsat în lume;
Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu Grigorie!

Condacul al 8-lea

Toată cântarea ce se aduce pomenirii tale nu poate aduce mulțumirea cuvenită pentru cele multe și frumoase osteneli cu care ai împodobit Biserica, iar turmei tale mântuire ai lăsat, pentru care îți cântăm: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Bogat fiind de înțelepciune și frumos grăitor, ai vărsat pe pământ sămânța cea bună a Sfintelor Scripturi, pentru aceasta noi cinstim pomenirea ta, zicând:
Bucură-te, preaînțelepte;
Bucură-te, preafericite;
Bucură-te, Arhiereule cinstite;
Bucură-te, podoaba Bisericii;
Bucură-te, gură cerească;
Bucură-te, minte apostolească;
Bucură-te, odraslă sfântă;
Bucură-te, slugă credincioasă a lui Hristos;
Bucură-te, văzător al tainelor dumnezeiești;
Bucură-te, teologule preadulce;
Bucură-te, mijlocitor către Dumnezeu;
Bucură-te, părintele Bisericii;
Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu, Grigorie!

Condacul al 9-lea

Cu totul fiind unit cu raza Duhului, tu, sfințite părinte, afară de lume ai viețuit, și acum întru slava Tatălui și Fiului și Sfântului Duh luminat fiind, veselindu-ne, cântare îți aducem: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Sfârșindu-ți călătoria vieții în multe osteneli și necazuri, te-ai mutat către Domnul. Deci, ca un prieten al Sfintei Treimi, fă rugăciune pentru noi, care îți cântăm:
Bucură-te, că mare dogmatist ai fost pentru Sfânta Treime;
Bucură-te, cel ce ai învățat că Duhul de la Tatăl purcede;
Bucură-te, că, împreună cu Tatăl și cu Fiul, o Treime singură stăpânitoare ai arătat;
Bucură-te, lucrător al tainei Mântuitorului;
Bucură-te, cântător al slujbei Bisericii;
Bucură-te, către popor frumos grăitor;
Bucură-te, primitorul Sfântului Duh;
Bucură-te, că ai învățat întocmirea ființei și a firii;
Bucură-te, că teolog al Treimii te-ai arătat;
Bucură-te, cel ce prin cuvintele tale, izvor și dulceața Bisericii ai rămas;
Bucură-te, cel ce cu osârdie sufletul tău ți-ai pus pentru noi;
Bucură-te, că pe cel rău l-ai surpat;
Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu, Grigorie!

Condacul al 10-lea

„Cuvântul lui Dumnezeu cel slăvit de îngereștile cântări pentru noi a sărăci bine a voit”, a spus marele Ierarh popoarelor, „și Fiul cel născut din Fecioara ne-a învățat a cânta: Aliluia!”.

Icosul al 10-lea

Săgețile ereticilor cele aprinse în chipul văpăii stinge-le cu sfintele tale rugăciuni, ca mântuiți fiind să te cinstim cu laude ca acestea:
Bucură-te, odor sfânt al Bisericii;
Bucură-te, tăinuitorule de cele cerești;
Bucură-te, că pomenirea ta este plină de veselie;
Bucură-te, că ai fost plin de dumnezeiesc dar;
Bucură-te, că îndumnezeit te-ai făcut;
Bucură-te, că înfricoșate taine Dumnezeu ți-a descoperit;
Bucură-te, căci Cuvântul Tatălui Taina Întrupării Sale ți-a descoperit;
Bucură-te, că teologia prin îngerul Său te-a învățat;
Bucură-te, că podoaba Bisericii te-ai arătat;
Bucură-te, că acum slava lui Dumnezeu ai dobândit;
Bucură-te, că pământul cel înțelenit purtător de flori l-ai arătat;
Bucură-te, că dar sfințit din buzele tale ai vărsat;
Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu, Grigorie!

Condacul al 11-lea

Luminată avându-ți mintea cu nemăsurată pustie, curată de toată grija pământească o ai păzit, și străbătând adâncurile Duhului întru veselie, te bucuri acum cântând: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Cu dumnezeiască și mai presus de fire putere ai învățat, Ierarhe Grigorie, pe toți luminându-ne și învățându-ne a cânta așa:
Bucură-te, Grigorie, podoaba Arhiereilor;
Bucură-te, a Scripturii celei vechi limpede tâlcuitor;
Bucură-te, al Testamentului Nou frumos grăitor;
Bucură-te, al Treimii apărător;
Bucură-te, al Dogmelor descoperitor;
Bucură-te, al dumnezeieștilor taine învățător;
Bucură-te, al bolnavilor tămăduitor;
Bucură-te, al celor întristați mângâietor;
Bucură-te, al năpăstuiților izbăvitor;
Bucură-te, al celor din ispite ajutor;
Bucură-te, al celor din închisori cercetător;
Bucură-te, al celor greșiți lesne iertător;
Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu, Grigorie!

Condacul al 12-lea

Lăudăm înțelepciunea ta, cinstim ostenelile tale, cântăm pomenirea ta, întru care Biserica, cu cântări împodobindu-se, împreună cu poporul cel luminat prin învățăturile tale, cu mulțumire cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cu bucurie cântă cetele cerești, întâmpinându-te, primindu-te și închinându-te Sfintei Treimi: „Intră întru bucuria Domnului tău”. Auzi-ne și pe noi, care te rugăm să faci rugăciune pentru toată lumea, ca să se păzească Biserica de nevoi și de eresuri, ca păzite fiind cu darul lui Dumnezeu, să-ți cântăm ție:
Bucură-te, singur păzitor al legilor tale;
Bucură-te, zid de apărare al Bisericii;
Bucură-te, liman lin al celor învăluiți în necunoștință;
Bucură-te, că tuturor ai deschis ușa mântuirii;
Bucură-te, că luminos ai arătat calea cea dreaptă;
Bucură-te, că ne duci de mână pe toți spre cer;
Bucură-te, al nostru folositor;
Bucură-te, grabnic ajutător;
Bucură-te, că tuturor te-ai făcut ascultător, ca pe toate să le dobândești;
Bucură-te, al oilor tale bun păstor;
Bucură-te, al sufletelor noastre mântuitor;
Bucură-te, al trupurilor noastre ajutător;
Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu, Grigorie!

Condacul al 13-lea

O, preaînțelepte Ierarhe Grigorie, primește această puțină rugăciune de mulțumire a noastră și o du la tronul dumnezeirii și cere de acolo pace lumii și unire Bisericii, ca păziți fiind în pace, cu mulțumire, împreună cu tine, lui Dumnezeu să-I cântăm: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăși Icosul 1: Astăzi darul…, Condacul 1: Pe marele ierarh…, și se face otpustul.

Icosul 1

Astăzi darul cel în trei lumini al Preasfintei Treimi să ne lumineze pe noi, vrednice cântări de laudă să aducem la pomenirea slăvitului, îndreptătorului și învățătorului dreptei credințe, zicând:
Bucură-te, tăinuitorul Sfintei Treimi;
Bucură-te slujitorul cerescului Împărat;
Bucură-te, întărirea dreptei credințe;
Bucură-te, steaua Bisericii prealuminată;
Bucură-te, luceafăr ceresc strălucitor;
Bucură-te, împărțitor de mir duhovnicesc;
Bucură-te, luminătorul cel din Treime al Arhiereilor;
Bucură-te, prieten iubit al marelui Vasile;
Bucură-te, odraslă sfântă, din slăviți părinți născut;
Bucură-te, credincioasă slugă a lui Hristos;
Bucură-te, odor sfânt și preafrumos;
Bucură-te, că Sfânta Treime lăcaș în inima ta a făcut;
Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu Grigorie!

Condacul 1

Pe marele Ierarh și apărător al Sfintei Treimi veniți toți cu duhovnicești laude să-l fericim și din izvorul învățăturilor lui luând cuvinte de laudă, să-i cântăm așa: Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu, Grigorie!

ganduridinortodoxie

1

Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Grigorie Teologul, Arhiepiscopul Constantinopolului (1) (25 ianuarie)

Troparul Sfântului Ierarh Grigorie Teologul, Arhiepiscopul Constantinopolului, glasul 1:

Fluierul cel păstoresc al teologiei tale a biruit trâmbiţele ritorilor; că ţie, celui ce ai încercat adâncurile duhului, ţi s-au adăugat şi Frumuseţile Cuvântului. Ci, roagă pe Hristos Dumnezeu, Sfinte Părinte Grigorie, să mântuiască sufletele noastre.

Cântarea 1, glasul 1.

Irmos: Hristos Se naşte, Slăviţi-L…

Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe cel de-al doilea cuvântător de Dumnezeu, stâlpul cel ceresc al Luminii, trâmbiţa înţelepciunii lui Dumnezeu, veniţi toţi cei ce iubiţi cuvintele lui să ne adunăm cu dragoste şi să-l lăudăm, ca pe un Apostol.

Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cuvântul Cel fără de început al Tatălui, Care ca un Dumnezeu este Purtător de grijă a toate, cu Puterea cea de grijă purtătoare, fericite, dăruind minţii tale dar de cuvânt şi de înţelepciune, te-a dăruit Bisericii, ca unei maici.

Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mintea făcând-o stăpână, ţi-ai înfrânat poftele trupeşti; şi făcându-te începător al Dumnezeieştilor Străluciri, ne-ai luminat pe noi a cinsti un Dumnezeu în Trei Feţe, Sfinte Părinte Grigorie.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Înţelepciunea lui Dumnezeu, Ceea Ce este cu totul fără prihană, casă Ei şi-a zidit, sălăşluindu-Se în pântecele tău, Ceea ce eşti Plină de har; şi în chip mai presus de minte S-a arătat ca un Om, cu acesta unindu-Se după Ipostas, Curată Fecioară.

Cântarea a 3-a.

Irmos: Fiului Celui mai înainte…

Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având izvorul înţelepciunii care izvorăşte neîncetat, ai umplut, preafericite, de învăţăturile cele pline de înţelepciune Dumnezeiască Biserica lui Hristos, care strigă lui Dumnezeu, Celui Ce este peste toate: Sfânt eşti, Doamne.

Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Propovăduitorul cel cu mare glas al dreptei cinstiri de Dumnezeu, care a teologhisit limpede pe Dumnezeu Cuvântul, vistieria adâncii cugetări duhovniceşti din destul ne pune înainte şi ne împarte din belşug bogăţia cea neîmpuţinată.

Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ritorul cel înflăcărat, alăuta harului cea slăvitoare de Dumnezeu, cu suflarea cea de Dumnezeu grăitoare şi cu glasul cel insuflat de Dumnezeu limpede răsunând, ne-a cântat nouă cântarea Fiinţei Celei în Trei Ipostasuri.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

De Dumnezeu Născătoare, Împărăteasă a toată făptura, pe Hristos, Împăratul tuturor pe Care L-ai născut spre mântuirea celor de pe pământ, nu înceta a-L ruga să mântuiască pe cei ce te laudă pe tine.

Cântarea a 4-a.

Irmos: Toiag din rădăcina lui Iesei…

Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Povăţuitor întru cele ale Treimii făcându-te, cu a Ei cunoaştere lumea ai luminat, înţeleptule şi ai făcut, cuvioase, să strălucească sclipirile dogmelor cu neîntrecutele tale învăţături; la care gândind pururea, toţi pe tine cu cucernicie te lăudăm.

Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Revărsat de zori strălucitor al dreptei cinstiri de Dumnezeu, ai răsărit, primind întru tine Raza Cea Întreit Strălucitoare; şi noaptea cea întunecată a hulitoarelor eresuri ai alungat-o cu raza învăţăturilor tale cele înţelepte; şi ai luminat sufletele credincioşilor, părinte.

Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mintea Cea mai presus de orice fiinţare, Izvor al Cuvântului şi al Duhului, din veci, teologhisind-o cu tunet, de Dumnezeu cuvântătorule preafericite, cu dreaptă cinstire de Dumnezeu ai învăţat-o. Şi lucrul acesta l-ai aflat de la Dumnezeirea Cea cu adevărat Atotputernică şi Începătoare de lumină.

Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Suitu-te-ai în muntele faptelor bune, osebindu-te de cele de jos şi de la lucrurile cele muritoare depărtându-te; şi table scrise de mâna lui Dumnezeu, cu dogmele curatei tale teologii, ai primit, îndrumătorule în Dumnezeieştile Taine, Sfinte Părinte Grigorie.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe Adam, cel căzut mai înainte din voia sa, l-ai ridicat, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, născând Viaţa Cea Ipostatnică din pântece Fecioresc curăţit de Duhul şi la Desfătarea Cea Nepătimitoare, Dumnezeiască şi Nestricată, iarăşi l-ai adus, Stăpână.

Cântarea a 5-a.

Irmos: Dumnezeu fiind al păcii…

Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dumnezeiasca vestire a cuvintelor tale şi harul cel Dumnezeiesc al învăţăturilor ca un fulger grabnic s-au răspândit peste tot pământul, teologhisind Treimea în Unime şi Unimea în Treime şi învăţându-ne a ne închina Ei, de Dumnezeu grăitorule.

Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorit-ai cu adevărat înţelep­ciunea lui Dumnezeu şi frumuseţea cuvintelor ai iubit şi ai preţuit-o mai mult decât pe toate cele frumoase de pe pământ; pentru aceasta cu cununa darurilor, preafericite, cu bună cuviinţă ai fost împodobit şi de Dumnezeu cuvântător te-ai făcut.

Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorit-ai a cunoaşte, ca şi Moise de demult, pe Cel Ce este, de Dumnezeu grăitorule şi te-ai învrednicit a vedea spatele Lui, acoperit fiind de stâncă; şi ai fost călăuzit în noianul Dumnezeieştii înţelepciuni, care s-a arătat, în chip de nepătruns.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cel Ce a zidit de demult pe Eva, strămoaşa ta, din tine S-a zidit; osândirea şi neascultarea aceleia în chip vădit vindecând a dezlegat-o ca un Îndurat şi Stăpân al tuturor, de Dumnezeu Născătoare Maică Fecioară.

Cântarea a 6-a.

Irmos: Din pântece pe Iona…

Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu revărsările înţeleptelor tale dogme, preaînţelepte, ai secat mintea lui Arie. cea tulbure; în linişte păzind turma ta neînecată, ca pe o corabie cuvântătoare, întru care ai pus, cu frumuseţea cuvintelor tale, seminţele dreptei cinstiri de Dumnezeu.

Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca să-ţi îmbogăţeşti mintea cu Strălucirea Preacinstitei Treimi, părinte, ai luminat-o ca pe o oglindă neîntinată şi de curând lustruită, lucrând-o astfel prin viaţa pustnicească cea desăvârşită. Pentru aceasta şi mare văzător de Dumnezeu te-ai arătat, prin Dumnezeieşti arătări.

Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu totul unindu-te cu Raza Duhului, te-ai făcut luminător cu totul plin de lumină, părinte; şi ai luminat cu strălucirea cuvintelor tale marginile, desfătând cu curăţia teologiei plină de bucurie adunarea credincioşilor, de Dumnezeu cuvântătorule, Sfinte Părinte Grigorie.

Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nou Samuel, dăruit de Dumnezeu, te-ai arătat, ca un dar fiind lui Dumnezeu şi mai înainte de zămislire, preafericite; cu înţelepciunea şi cu neprihănirea fiind împodobit şi înfrumuseţat cu preasfânta îmbrăcăminte a preoţiei, părinte, mijloceşti între Ziditor şi zidire.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Maică Fecioară, Marie, Dum­nezeiască Mireasă, proorocii cei de mai înainte te-au cunoscut Carte Curată, care ai primit acum scris pe Cuvântul Cel Nemărginit cu Dumnezeirea; că tu în chip de negrăit ai încăput pe Cel Nemărginit în pântecele tău.

CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi…

Cu limba ta cea de Dumnezeu grăitoare, încurcăturile ritorilor dezlegând, mărite, ai împodobit Biserica cu veşmântul Ortodoxiei, cel ţesut de sus; pe care şi purtându-l, strigă împreună cu noi, fiii tăi: bucură-te părinte, mintea cea preaînaltă a teologiei.

Cântarea a 7-a.

Irmos: Tinerii în dreapta credinţă…

Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tot cuvântul tău cel cu adevărat dorire şi dulceaţă este plin de veselie şi de lumină, Sfinte Părinte Grigorie, umplând de mângâiere pe cei ce cântă cu credinţă: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu mintea luminată ai ajuns cel dintâi la izvorul luminilor şi cu strălucirile cele de acolo fiind aprins, ai ars bârfelile lui Eunomie, Preasfintei Treimi strigând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Deschizând înţelesurile adân­cului înţeleptelor tale dogme şi dând drumul izvoarelor înţelepciunii, ai înecat căpeteniile înşelăciunii, luminat fiind de Lumina Care este Una şi luminează în Trei Sori.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca ploaia pe lână pogorându-Se în pântecele tău, S-a Întrupat Râul păcii şi Izvorul bunătăţii, Cel Ce numără picăturile ploii, Dumnezeul părinţilor Cel Binecuvântat.

Cântarea a 8-a.

Irmos: Cuptorul cel răcorit…

Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu evlavie ai învăţat, Cuvântul şi Duhul sunt deopotrivă cu Tatăl, cu Bunătatea şi cu Împărăţia, cunoscând că potrivirea şi unirea este cu fiinţa şi cu firea. Pentru aceasta bucurându-te ai strigat: bine să cuvânteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalte întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De mărirea îngerească te-ai învrednicit, că ai strălucit lumii ca un înger, preaînţelepte, curăţindu-ţi cu grijă, sufletul, trupul şi gândirea, pentru Sfânta Treime, Căreia acum cânţi, veselindu-te: bine să cuvânteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Milostiv făcând pe Stăpânul cu rugăciunile tale, cere, părinte, iertare de greşeli, pentru cei ce prăznuim cu credinţă sfinţita şi marea prăznuire a pomenirii tale; întru care veselindu-ne, cântăm: bine să cuvânteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îndrumător către o Stăpânie în Trei Feţe şi către Dumnezeirea Cea în Treime făcându-te, prin deprinderile faptelor bune, teolog al Treimii te-ai arătat, preafericite; iar acum cânţi bucurându-te: bine să cuvânteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cel Slăvit cu arhangheleşti cântări, Cuvântul Cel Preabogat pentru noi a sărăcit, alegându-te Maică pe tine; Frumuseţea lui Iacov, cea Binecuvântată. Pentru aceasta lăudându-te, cântăm: bine să cuvânteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a.

Irmos: Chipul Naşterii tale Celei Curate…

Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Viaţă nestricăcioasă îţi dă ţieTreimea Cea Stăpânitoare, pe Care teologhisind-o, a primit de la tine strădaniile ce le-ai depus pentru Ea şi dogmele şi luptele. Înaintea Căreia stai acum, părinte, rugător preaales pentru lume.

Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel ce eşti luminat cu Raza Luminii Celei Întreit Strălucitoare, care iese dintr-O Singură Dumnezeire, îndrumătorule în Sfintele Taine, Părinte Grigorie, pe cei ce cu credinţă te laudă pe tine izbăveşte-i şi cu teologia dogmelor tale la Lumină îi povăţuieşte.

Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Alergarea cea bună ai săvârşit, luptând pentru Stăpânitoarea Treime; şi sfinţenie dobândind, ca teolog, după vrednicie te-ai împărtăşit de împlinirea dorinţei tale celei Dumnezeieşti, cel ce eşti cinstită podoabă a Bisericii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

O, înfricoşătoare Minunea ta! Că tu, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, născând pe Dumnezeu Cuvântul în chip de nespus, ai arătat Taina cea mai înainte de veci, ascunsă întru Dumnezeu, Cel Ce a zidit toate.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea…

Deschizându-ţi gura, cu cuvântul lui Dumnezeu ai vărsat înţelepciune; propovă­duitorul al Luminii şi cugetare Dumnezeiască lumii ai semănat; dogmele părinţilor ai întărit cu adevărat şi ca Apostolul Pavel te-ai arătat apărător al credinţei. Pentru aceasta şi cetăţean împreună cu îngerii eşti şi împreună vorbitor cu dânşii te-ai arătat; fericite de Dumnezeu cuvântătorule, Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea…

Când va veni Stăpânul tuturor să judece tot pământul, cu oile cele de-a dreapta să mă socoteşti pe mine, osânditul şi din întunericul cel mai din afară şi din toată pedeapsa pe mine netrebnicul, robul tău, să mă smulgi, Preacurată; ca să măresc cu mulţumire bogăţia bunătăţii tale, Născătoare de Dumnezeu, Prealăudată; şi să strig ţie bucurându-mă: roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu să-mi dăruiască iertare de greşeli; că pe tine te am Nădejde, eu nevrednicul robul tău.

ganduridinortodoxie

1

Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Grigorie Teologul, Arhiepiscopul Constantinopolului (2) (25 ianuarie)

Troparul Sfântului Ierarh Grigorie Teologul, Arhiepiscopul Constantinopolului, glasul 1:

Fluierul cel păstoresc al teologiei tale a biruit trâmbiţele ritorilor; că ţie, celui ce ai încercat adâncurile duhului, ţi s-au adăugat şi Frumuseţile Cuvântului. Ci, roagă pe Hristos Dumnezeu, Sfinte Părinte Grigorie, să mântuiască sufletele noastre.

Cântarea1, glasul 1.

Irmosul: Văzătorul de Dumnezeu Moise începe mai înainte cântarea de laudă a lui Israel; iar Maria stă în fruntea înţeleptelor femei; să cântăm toţi cântare de biruinţă Izbăvitorului Dumnezeu.

Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ai stat, aducând ca jertfă Dumnezeiescul sânge, izbăvitor de păcatul cel din început şi de patimile noastre; iar acum, Sfinte Părinte Grigorie, Preaînţeleptule, fă-ne nouă, credincioşilor, pe Dumnezeu Milostiv.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Tablele cele de Dumnezeu scrise le-a primit Moise, intrând oarecând în nor; iar tu, urmărind cu gândul mulţimea care a primit pe Dumnezeu, ai căzut cu totul în rugăciuni, înaintea lui Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce este Dumnezeu mai presus de toate, pentru milostivirea Sa, vrând să ridice din moarte şi din stricăciune firea omenească, S-a Sălăşluit în Curatul tău pântece, Fecioară Preacurată.

Catavasie, glasul al 3-lea:

Pământul cel roditor de adâncime, uscat l-a trecut oarecând soarele; căci ca un zid s-a închegat apa de amândouă părţile, trecând poporul marea pedestru şi lui Dumnezeu cu plăcere cântând: să cântăm Domnului, căci cu Slavă S-a preaslăvit.

Cântarea a 3-a.

Irmosul: Sfinţita Maică Ana, care mai înainte de zămislire a făgăduit fără şovăire lui Dumnezeu pe curatul Samuel, născându-l, cântă acum împreună cu noi: întăritu-s-a inima mea întru Domnul.

Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel ce mai înainte de ieşirea din pantele ai fost vestit celei ce te-a născut, părinte cuvioase şi porţi un nume de care eşti vrednic, înţelepte ierarhe, din adâncul inimii strigăm ţie: bucură-te părinte!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cel ce mai înainte de a fi prins de cele rele, însoţitoare şi ajutătoare la lucru, prin Dumnezeieşti semne ai aflat curăţia cea Dumnezeiască şi cumpătarea, apărătorule al credincioşilor; veselindu-ne strigăm ţie: bucură-te părinte!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Alunecarea cea de demult a strămoaşei Eva ai îndreptat-o, primind întru tine pe Cuvântul Tatălui, Cel Ce a îndreptat pe cei surpaţi, cu Putere nebiruită, Maică Fecioară.

Catavasie: Întărirea celor ce nădăjduiesc spre Tine, întăreşte, Doamne, Biserica Ta, pe care ai câştigat-o cu scump sângele Tău.

Cântarea a 4-a.

Irmosul: Stând împreună cu minunatul Avacum la Dumnezeiasca ta strajă, Sfinter Părinte Grigorie şi pe Cel Ce este pe aripile Heruvimilor, înţelegându-L, mântuirii a toată lumea te-ai făcut îndrumător, pururea strigând: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mai marilor Cetelor celor ce stau aproape şi se găsesc înaintea lui Dumnezeu întocmai fiind, preaînţelepte şi cele ce sunt mai presus decât acestea cu mintea înconjurându-le, ai ajuns la adâncul învăţăturii celei preaînalte, de acolo aducând oamenilor bogăţie neîmpuţinată.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cel ce ai pătruns în Norul Cel Necuprins cu mintea şi ca din spatele unei stânci ai privit Firea Cea Nematerialnică amestecată cu cea materialnică, ai fost tâlcuitor al Unirii Celei Neamestecate, slugă a lui Hristos; pe Acesta fă-L Milostiv robilor Săi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Munte Înţelegător te-ai arătat, din care s-a tăiat în chip de negrăit Piatra Cea Nestemată, care a subţiat chipul întunecatei înşelăciuni; şi cu luminarea harului a luminat pe cei ce cu credinţă pururea strigă: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Catavasie:

Acoperit-a cerurile bunătatea Ta, Hristoase; că ieşind din Chivotul Sfinţirii Tale din Nevătămată Maică, în Biserica Slavei Tale Te-ai arătat ca un Prunc în braţe purtat; şi s-au umplut toate de lauda Ta.

Cântarea a 5-a.

Irmosul: Cărbunele aprins, luat în cleşte şi purtat de Serafim, a atins oarecând buzele lui Isaia; iar cel ce s-a curăţit a propovăduit tuturor să înveţe dreptatea.

Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Apropiindu-te prin curăţia minţii şi a sufletului de Focul Întreg al Vederii Dumnezeieşti, Preafericite Grigorie, ai scos cu nesaţ, cu însuţi mâna ta, Lumina Cea Întreit Strălucitoare şi întocmai Văzută.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

De Strălucirile Luminii Celei în Trei Sori fiind pătruns şi de lumină fiind aprins, luminându-ţi mintea cu Dumnezeieşti Raze, ai răspândit tuturor Razele ce se răsfrâng din Ea.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Lumina Cea din Lumină, pe Cuvântul Cel fără de început, Unul-Născut al Tatălui, primindu-L, Maică Fecioară, Uşă a Luminii, în chip lămurit te-ai făcut, strălucind tuturor pe Soarele dreptăţii.

Catavasie:
Când a văzut Isaia, în vedenie, pe Dumnezeu pe Scaun Preaînalt, de îngerii Slavei înconjurat, a strigat: vai, mie ticălosul! Că am văzut mai înainte pe Dumnezeu Întrupat, pe Cel Ce stăpâneşte pacea şi Lumina Cea Neînserată.

Cântarea a 6-a.

Irmosul: Proorocul Iona, cel ce a suferit primejdie preamare, nu s-a prăpădit de învălmăşirea valurilor mării, de povara sorţii şi de apăsarea coapselor fiarei de mare, ci striga: Hristoase, ridică la Tine viaţa mea!

Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel ce nu te-ai înecat cu mintea cercetând adâncimea Dumne­zeiescului Adânc şi dintr-însele scoţând mărgăritarul, tu ai pus înaintea Stăpânului tăcerea ca şi cuvântul, Preaalesule Ierarhe Grigorie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cel ce prin rugăciune curată ai alinat marea cea sălbăticită şi sărătura cuvintelor celor străine ai lepădat-o cu scârbă, tu ai adus Stăpânului pe poporul cel credincios, ca pe o pictură cerească, Sfinte Grigorie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Necuprinsă de cugetele omeneşti este Taina naşterii tale celei de negrăit şi înfricoşătoare, Maică a lui Dumnezeu; că tu, Fecioară, născând pe Făcătorul tuturor, ai rămas de-a pururea Fecioară.

Catavasie: Strigat-a Ţie bătrânul, văzând cu ochii mântuirea, care a venit popoarelor de la Dumnezeu: Hristoase, Tu eşti Dumnezeul meu.

CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi…

Cu limba ta cea de Dumnezeu grăitoare, încurcăturile ritorilor dezlegând, mărite, ai împodobit Biserica cu veşmântul Ortodoxiei, cel ţesut de sus; pe care şi purtându-l, strigă împreună cu noi, fiii tăi: bucură-te părinte, mintea cea preaînaltă a teologiei.

Cântarea a 7-a.

Irmosul: Trecut-au prin văpaia cea nestinsă a cuptorului ca printr-o cămară de mire, tinerii care, odinioară, pentru dreapta cinstire de Dumnezeu sfinţi s-au arătat cu adevărat şi cu un glas cântând, laudă aduceau: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înaintea scaunelor judecă­torilor celor nedrepţi stând, Părinte Grigorie, pe ereticii, care suflau mai rău decât focul, i-ai ars cu râvna dreptei credinţe, Treimii strigând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe Preasfânta Treime, Izvorul Cel Limpede al dogmelor celor drept cinstitoare de Dumnezeu, Sfinte Grigorie, din buzele tale vărsându-l pe pământ şi udându-l pe cel ce era mai înainte înţelenit, l-ai arătat purtător de flori; Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Omorâtu-s-a strămoşul cel ce a gustat precum nu se cuvenea din pom; iar tu, Fecioară, odrăslind Viaţa Cea fără de sfârşit, l-ai ridicat pe el să locuiască în Rai, Născătoare de Dumnezeu, Curată şi Binecuvântată.

Catavasie:
Pe Tine, Cel Ce ai răcorit în foc pe tinerii cei ce Dumnezeu Te-au numit şi în Fecioară Nepătată Te-ai sălăşluit, Dumnezeu Cuvântul, Te lăudăm, cântând cu dreaptă credinţă: bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Cântarea a 8-a.

Irmosul: Tinerii cei de odinioară, care nu s-au spurcat cu mâncarea din masa împăratului, bucurându-se, au intrat în foc; şi în văpaie răcorindu-se, cu însufleţire cântau: bine să cuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mai presus decât văpaia Babilonului înălţându-te, părinte şi mai mult decât aceea, cu dreapta cinstire de Dumnezeu aprinzându-te, îndrumător în Taine şi propovăduitor al Treimii arătându-te, strigi: bine să cuvânteze toate făpturile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Focul cuptorului celui de fier al ispitelor, în multe chipuri stingându-l, părinte şi din ispite lesne scăpând, ai zburat la cer, strigând: bine să cuvânteze toate făpturile Domnului pe Domnul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sfeşnicul cel poleit cu aur a arătat cu închipuire Dumnezeiasca ta naştere, Preacurată, Cinstită; că tu ai Răsărit lumii Lumina Cea Neapropiată, Căreia strigăm: să laude toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Catavasie:
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

În focul cel mistuitor uniţi fiind tinerii, cei ce au fost cei dintâi în cinstirea de Dumnezeu, dar de văpaie neflind vătămaţi, cântare Dumnezeiască au cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a.

Irmosul: Cel ce ai deschis, cu dreapta cinstire de Dumnezeu, adâncul cel de sus al Dumnezeieştilor Taine, şi ţi-ai atârnat mintea, ca de o piatră de necuprins, de Treimea Cea Dumnezeiesc Stăpânitoare, preafericite părinte, pe tine te mărim.

Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel ce ai sfâşiat haina cea veche a literei Legii şi ne-ai arătat nouă Frumuseţea Cea Dumnezeiască şi Tainică a Scripturilor Duhului, preafericite părinte, pe tine te mărim.

Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel împreună numărat cu Cetele cele de sus, cuvioase părinte, cu care împreună în veci te şi sălăşluieşti, fă rugăciuni către Dumnezeu, pentru turma ta, preafericite părinte, că pe tine te mărim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cel ce ai deprins cele Dumnezeieşti din însuflarea Dumnezeiască şi mai presus de minte, cuvioase părinte şi te-ai desăvârşit în chip Tainic, în dorinţa ta cea neînfrânată spre înţelegerea Unirii Celei neînvăţate de nimeni, preafericite părinte, pe tine te mărim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Tu ai slujit ca Loc de Sălăşluire a Dumnezeieştii Nemărginiri, în chip mai presus de fire, Curată şi ai împrumutat Trup lui Dumnezeu, Care atunci când S-a născut fără de sămânţă, nu ţi-a stricat Feciorescul pântece. Pe tine te mărim.

Catavasie:
În Lege, în umbră şi în Scriptură, închipuire vedem noi credin­cioşii. Toată partea bărbă­tească, ce deschide pântecele, Sfânt lui Dumnezeu este. Deci pe Cuvântul Cel mai înainte Născut, Fiul Tatălui Celui fără de început, Cel Întâi-Născut din Maică, fără ispită bărbătească, Îl slăvim.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea…

Deschizându-ţi gura, cu cuvântul lui Dumnezeu ai vărsat înţelepciune; propovă­duitorul al Luminii şi cugetare Dumnezeiască lumii ai semănat; dogmele părinţilor ai întărit cu adevărat şi ca Apostolul Pavel te-ai arătat apărător al credinţei. Pentru aceasta şi cetăţean împreună cu îngerii eşti şi împreună vorbitor cu dânşii te-ai arătat; fericite de Dumnezeu cuvântătorule, Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea…

Când va veni Stăpânul tuturor să judece tot pământul, cu oile cele de-a dreapta să mă socoteşti pe mine, osânditul şi din întunericul cel mai din afară şi din toată pedeapsa pe mine netrebnicul, robul tău, să mă smulgi, Preacurată; ca să măresc cu mulţumire bogăţia bunătăţii tale, Născătoare de Dumnezeu, Prealăudată; şi să strig ţie bucurându-mă: roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu să-mi dăruiască iertare de greşeli; că pe tine te am Nădejde, eu nevrednicul robul tău.f7cbf3b6a2f512a367c41f1aa821a4a210415634_448265365373083_518888301185271923_n

Canon de rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioară Maria la Sărbătoarea Sfântului Ierarh Grigorie Teologul, Arhiepiscopul Constantinopolului (25 ianuarie)

Cântarea 1, glasul al 8-lea.

Irmosul: Să cântăm Domnului, Celui Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a preaslăvit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Preacurată Născătoare de Dumnezeu, care ai născut mai presus de fire pe Cuvântul Cel Întrupat, pururea Vecuitor şi Dumnezeiesc, pe tine te lăudăm.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe Tine, Hristoase, Strugurele Cel Purtător de viaţă, Care izvorăşti dulceaţa mântuirii a toată lumea, Te-a născut Fecioara.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Neamul lui Adam, Născătoare de Dumnezeu, fiind ridicat prin tine la fericirea cea mai presus de minte, după vrednicie te laudă pe tine.

Cântarea a 3-a.

Irmosul: Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti Lumina celor din întuneric şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Dă-ne nouă, Preacurată, ajutor cu rugăciunile tale, gonind năvălirile cumplitelor nevoi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Strămoaşei Eva tu te-ai făcut Îndreptare, născând lumii pe Începătorul vieţii, Născătoare de Dumnezeu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Încinge-mă cu putere, Prea­curată, Ceea ce cu adevărat pe Dumnezeu L-ai născut în Trup, Puterea Tatălui Cea Ipostatnică.

Cântarea a 4-a.

Irmosul: Auzit-am Doamne Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Holdă Nearată, care ai răsărit Spicul Cel Făcător de viaţă ce dă lumii viaţă, Născătoare de Dumnezeu, miluieşte pe cei ce te laudă pe tine.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Născătoare de Dumnezeu Preacurată, toţi cei luminaţi cunoaştem că ai născut pe Soarele Dreptăţii, pururea Fecioară.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Curăţire dăruieşte neştiinţelor noastre, ca Cel Ce eşti fără de păcat; şi împacă lumea Ta, Dumnezeule, pentru rugăciunile Celei ce Te-a născut.

Cântarea a 5-a.

Irmosul: Mânecând strigăm Ţie, Doamne: mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru; afară de Tine pe altul nu ştim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Potoleşte viforul patimilor mele cel de neîndurat, Ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Chivernisitorul şi Domnul.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Slujesc naşterii tale, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Cetele îngerilor şi adunările oamenilor.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Marie, Născătoare de Dumnezeu cea Nenuntită, nădejdile vrăjmaşilor le împrăştie şi pe cei ce te laudă pe tine îi veseleşti.

Cântarea a 6-a.

Irmosul: Haină luminoasă dă-mi mie, Cel Ce Te îmbraci cu lu­mina ca şi cu o haină, Mult Milostive, Hristoase, Dumnezeul nostru.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe tine, Născătoare de Dumnezeu, credincioşii te vestim: Biserică a lui Dumnezeu şi Cort, Cămară Însufleţită şi Uşă Cerească.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Chipurile idoleşti împrăştiind ca un Dumnezeu, Cel Născut al tău, Marie, Dumnezeiască Mireasă, este Închinat împreună cu Tatăl şi cu Duhul.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cuvântul lui Dumnezeu te-a arătat pe tine oamenilor Scară Cerească, Născătoare de Dumnezeu, că prin tine la noi S-a pogorât.

Cântarea a 7-a.

Irmosul: Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon, oarecând, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Din pântece Fecioresc Întrupându-Te, Te-ai arătat spre mântuirea noastră. Pentru aceasta ştiind pe Maica Ta, Născătoare de Dumnezeu, cu dreaptă credinţă, strigăm: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Toiag ai răsărit din rădăcina lui Iesei, Fecioară Preafericită, care aduce din floare Roadă de mântuire, celor ce strigă cu credinţă Fiului tău: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Înţelepciunea Celui Preaînalt, arătată Ipostas, prin Născă­toarea de Dumnezeu, de înţelepciune ai umplut şi de Putere Dumnezeiască pe toţi cei ce-Ţi cântă Ţie, cu credinţă: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a.

Irmosul: Pe Împăratul Ceresc, pe Care Îl laudă Oştile îngereşti, lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Săgeţile potrivnicilor cele aprinse şi în chipul văpăii îndreptate asupra noastră, stinge-le, ca să te lăudăm, Curată, în veci.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Mai presus de fire ai născut, Fecioară, pe Ziditorul şi Mântuitorul, Dumnezeu Cuvântul, pe Care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe tine, Făclie Luminoasă cu raze de aur, Lumina Cea Neapropiată Ce S-a Sălăşluit întru tine, Fecioară, te-a arătat întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a.

Irmosul: Cu adevărat te mărturisim pe tine Născătoare de Dumnezeu noi cei mântuiţi prin tine, Fecioară Curată, împreună cu Cetele cele fără de trup, mărindu-te pe tine.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

De bucurie şi de veselie plină este pomenirea ta, izvorând tămăduiri celor ce se apropie de tine şi te vestesc cu dreaptă credinţă Născătoare de Dumnezeu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu psalmi te lăudăm, Ceea ce eşti Plină de daruri şi neîncetat strigăm ţie: Bucură-te, că tu ai izvorât tuturor Bucurie.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Frumos a crescut Rodul tău, Născătoare de Dumnezeu, Mijlocitor nu celor ce se împărtăşesc de stricăciune, ci de viaţă, celor ce te măresc pe tine cu credinţă.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea…

Când va veni Stăpânul tuturor să judece tot pământul, cu oile cele de-a dreapta să mă socoteşti pe mine, osânditul şi din întunericul cel mai din afară şi din toată pedeapsa pe mine netrebnicul, robul tău, să mă smulgi, Preacurată; ca să măresc cu mulţumire bogăţia bunătăţii tale, Născătoare de Dumnezeu, Prealăudată; şi să strig ţie bucurându-mă: roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu să-mi dăruiască iertare de greşeli; că pe tine te am Nădejde, eu nevrednicul robul tău.

Vulturul ranit – Sfantul Grigorie Teologul: ”Am înaintea lui o armă înfricoşătoare. De vrăjmaşul din afară nu mă tem: hotărârea de a muri pentru credinţa mea. Ma tem de vrăjmaşii ce-s înăuntrul Bisericii, pe care nu-i vezi. Ce par prieteni şi ortodocşi, însă sfâşie Biserica, batjocoresc şi schimbă învăţătura ei”

1

Se pare că nicicand nu v-aţi gândit ce înseamnă să călăuzeşti pe alţii duhovniceşte – să săvârşeşti Sfânta Liturghie, să hirotoniseşti preoti, să porţi grijă de dreapta credinţă a creştinilor. Şi, de poftiţi s-auziti toate câte le am în inimă, ascultaţi şi cuvântul acesta: eram dezamăgit de ceilalţi preoţi. Imi văzuseră ochii o sumedenie de nelegiuiri. Unde sunt preoţii noştri cei citiţi şi curaţi cu inima? Ca muştele fug şi se îmbrâncesc în sfântul altar. Unul pentru slava, altul pentru bani, al treilea ca să-şi ascundă pornirile. Unde au învăţat să păstorească? Când au trăit în nevoinţă? S-au facut toţi neguţători de Hristos şi şarlatani.

Şi unde să găsim alţii, Grigorie? Nu pot fi toţi ca tatăl tău, pe care-l cinstim cu totii…

Nu ştiu, fraţii mei… însă preotul nu-i oricine. Trebuie sa fie încercat duhovniceşte. Intru toate să fie pildă. Să-şi biruiasca patimile. Departe de bani! Păcatul să-l înfricoşeze. De virtuţi sa se îngrijească zi şi noapte. Să urce treaptă cu treaptă, să nu se oprească. Să nu se măsoare pe el însuşi privind la cei din jur, ci la Dumnezeu Insuşi. Datoria lui nu-i doar să-i ţină pe creştini în biserică. Trebuie să facă tot ce-i stă în putinţă ca aceştia să sporească duhovniceşte. Să-i pregătească şi să li-L aducă între ei pe Hristos, prin lucrarea Duhului Sfânt. Nici mai mult, nici mai puţin: trebuie să poarte grijă să se facă toţi dumnezei, să se desfete de fericirea dumnezeiască. Câţi din preoţii noştri fac acestea? Şi totuşi, spre aceasta a venit Fiul lui Dumnezeu: spre a-i ridica pe oameni din stricăciune şi spre a-i indumnezei. Greu vă pare cuvântul… însă aşa este, fraţii mei! Şi preotul este împreuna lucrător la această mare lucrare. Cea mai de seamă, căci se îngrijeşte de lucrul cel mai de seamă – îndumnezeirea omului. Şi cea mai anevoie, căci se luptă cu patimile omului şi cu diavolii. Din fericire însă, Sfântul Duh este necontenit de faţă, întărindu-l pe preot şi, în cele din urmă, făcându-l în stare să fie pe măsura lucrării la care este chemat.

Grigorie a simţit uimirea nazianzienilor şi s-a oprit, pentru a le îngădui să-şi tragă sufletul şi să ia aminte la lucrurile înfricoşătoare pe care le spusese despre preot şi preoţie. Compatrioţii lui însă păreau a se îndoi.

Şi încă puţine v-am spus! Măcar să fi avut tăria să vă înfăţişez câte-ar trebui. Insă ce mă întrebaţi? Nu luaţi aminte la Pavel, apostolul neamurilor, de câtă luminare a avut parte? O mie de fulgere l-au orbit spre a se preface în apostol. Şi cât s-a nevoit, cât s-a pregătit spre a-şi începe lucrul! Pentru a le vorbi creştinilor cerea să-l călăuzească Duhul Sfânt. Pentru a le propovădui Evanghelia a fost prigonit, s-a răsturnat cu corabia, s-a primejduit, a fost bătut, întemniţat, împroşcat cu pietre, a pătimit… Totdeauna era gata să sufere toate de dragul lui Hristos. A ajuns si la mucenicie. Dumnezeu l-a încununat… Şi cât a lucrat pentru Hristos, a avut înţelepciune, iubire de oameni, purtând mare grijă de toate Bisericile. Iată chipul preotului. Ce altceva să vă mai spun? Pavel dreapta credinţă o propovăduia, pe care o învăţase de la Ucenicii Domnului. Deci şi preotul dreapta credinţă a Bisericii trebuie sa o deprindă. Departe de erezii. Câţi le vestesc pe-acestea necurati sunt. Iar pe Dumnezeu, Cel Unul Preacurat, şi-L poate apropia doar unul curat la cuget, adică în credinţă. Şi curat la suflet, adică izbăvit de patimi şi păcate.

Deodată, în tăcerea aşternută la aceste cuvinte, a răsunat o voce:

Grigorie, în jur lumea se strică din pricina învăţăturilor. Toti se-nfăţişează drept dascăli ortodocşi şi de seamă…

E adevărat, din păcate, şi vai de mădularele Bisericii… Să stiti insă că dascăli ortodocşi sunt cu-adevărat aceia care mai întâi se straduiesc să se curăţească, să se lumineze, să înveţe, să se apropie de Dumnezeu, să se sfinţească. Aceştia pot mai apoi să caute să-i curăţească pe ceilalţi, să-i înveţe, să-i lumineze, să-i sfintească, să-i unească cu Dumnezeu. Dascălii ce urmează această randuială sfântă pot să teologhisească ortodox. Ca să nu vă înşir multe, luaţi bine aminte la aceste puţine lucruri despre credinţă: firea Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh nu se împarte, una este. Insa nu se amestecă cele trei Persoane, cum zice Sabelie. Căci alcatuiesc trei ipostasuri aparte, fiecare avându-Şi însuşirea lui proprie: Tatăl este nenăscut, Fiul – născut, Duhul – purces (38 al Cuvântării a II-a). Vedeţi ce simple sunt lucrurile când urmăm chipul în care a lucrat şi S-a descoperit Dumnezeu lumii spre mantuirea noastră? O dată cu lămuririle acestea teologice, avem inaintea noastră o profundă parte a teologiei Bisericii.

Intâia dată au fost zugrăvite cu atâta limpezime cele trei ipostasuri, care se disting prin însuşirile cu desăvârşire proprii fiecaruia.

Ei, Grigorie, cât de bine ne-ai tâlcuit! Şi-ţi mai e teamă că n-ai să izbuteşti… Şi-ai lăsat toate pentru sihăstria lui Vasile, prietenul tău…

Măcar de-ar fi aşa, fraţilor. Eu ştiu mai bine cât de slab sunt pentru teologie şi preoţie. Mă simt de parcă aş merge la nuntă neavând haină potrivită. Şi mă primejduiesc de a fi alungat de la nuntă. De-aceea am apucat de-am fugit, când m-am hirotonit.

Tu zici acestea, Grigorie, om învăţat, crescut de părinţi evlavioşi, de-un tată episcop şi de-o mamă sfântă?…

Şi nu doar aceasta, iubiţii mei. Nu doar că m-au crescut nişte părinţi sfinţi, ci maica mea m-a afierosit Domnului încă înainte de a mă naşte. Apoi şi eu însumi, când am mai crescut, m-am făgăduit lui Dumnezeu să-i fiu afierosit. Cu toate acestea, preoţia nu încetează a fi o slujire mare şi greu de purtat!

Grigorie, nu zicem că toate-s lesnicioase. Insă, dintre toţi, tu ai cele mai multe daruri. Cine-ar scoate-o la capăt cu noul nostru necaz? Că nou idolatru şi nou prigonitor e noul împărat, Iulian. Doar de câteva luni a ajuns împărat, şi a şi tulburat toată Biserica! Astea nu le vezi?

Nu de-asta mi-e mie teamă, iubiţii mei. Iulian e o nouă fiară, bineînţeles. Impărat puternic. Hotărât să se lupte cu noi. Ne-ameninţă cu sabia, cu prigoana… Vrea să ne facă una cu pământul. Insă o să mă lupt cu el. Nu mi-e teamă de dânsul. E-n afara Bisericii şi-i lesne de văzut aceasta. De vrăjmaşul din afară nu mă tem. Am înaintea lui o armă înfricoşătoare: hotărârea de a muri pentru credinţa mea. Il voi război pe Iulian cu martiriul meu şi Biserica va birui.

Atunci, de ce te temi, Grigorie?

De războiul nostru. De vrăjmaşii ce-s înăuntrul Bisericii, pe care nu-i vezi. Ce par prieteni şi ortodocşi, însă sfâşie Biserica, batjocoresc şi schimbă învăţătura ei. Spre acest război n-am îndrăzneală. Mă simt neînsemnat. Unde mai pui şi patimile mele, slăbiciunile şi păcatele mele… De-astea mi-e teamă şi mă cutremur.

Au amuţit cu toţii. Gurile le-au rămas fără glas.

Grigorie şi-a tras puţin sufletul şi a voit să dea dezlegarea; să zică ultimul cuvânt al întoarcerii lui. Cum s-a hotărât în cele din urmă să se întoarcă la Nazianz.

Ascultaţi, fraţilor. Să vă spun şi cel de pe urmă cuvânt. Mă întorc. Vin la voi. Voi rămâne cu voi. Şi iată de ce, în ciuda tuturor celor pe care vi le-am spus, vă iubesc, fraţilor. Voiesc să vă ajut. Precum voiesc să-i ajut şi pe bătrânii mei părinţi. Mai mult încă: sunt dator să fac ascultare. Ascultare de voia lui Dumnezeu. Voia Bisericii e voia dumnezeiască. Biserica mă vrea slujitor şi teolog sieşi. Imi plec capul. Oricât m-aş vedea de neputincios spre slujirea aceasta ce-mi stă înainte, nu-i îngăduit să mă împotrivesc. Să fiu eu victima. Cea dintâi virtute-i ascultarea. De frică am tăcut. M-am biruit de voia lui Dumnezeu şi voi face ascultare. M-a biruit dragostea şi vin alături de voi.

Stelianos Papadopoulos,“VULTURUL RANIT – Viata Sfantului Grigorie Teologul”, Editura Bizantina, Bucuresti, 2002