Mitropolitul Cosma de Etolia: Preasfanta noastra este Maica Ortodoxiei noastre

1

1Cu mirul Ei duhovnicesc se bine-înmiresmează nu doar Biserica noastră, ci şi întreaga noastră viaţă. Astăzi, la sărbătoarea adormirii Ei, a mutării Ei, prăznuieşte şi se bine-înmiresmează îndeosebi patria noastră cea iubitoare de Hristos, iar noi toţi, cântăreţii Ei, respirăm aroma dumnezeiescului har şi a virtuţilor Ei.

„Astăzicum scrie Sfântul Ioan DamaschinFecioara se urcă la cer. Astăzi, porumbiţa cea neîntinată zboară în lumea cea înţelegătoare. Astăzi, comoara vieţii şi adâncul harului se înalţă deasupra celor pământeşti”.

Când Domnul Iisus Hristos şi Dumnezeul nostru a vrut să o cheme pe Preasfânta Sa Maică alături de El, i-a arătat voia Sa cu trei zile înainte de adormirea Ei.

Preasfânta noastră a primit cu bucurie mesajul Fiului Ei, s-a rugat cu căldură, s-a pregătit, iar când Domnul a venit, şi-a încredinţat în Preacuratele Lui mâini Preasfântul şi Preaneprihănitul Ei suflet, care era lipsit de orice pată a răului.
Atunci, au venit de la marginile lumii, unde erau împrăştiaţi, Sfinţii Apostoli, Sfântul Dionisie Areopagitul, Apostolul Timotei, Apostolul Pavel.

“Norii au purtat pe Apostoli prin văzduh şi i-au adunat înaintea preacuratului trup…”.

Sfinţii Apostoli, înşişi-văzătorii Cuvântului şi slujitorii Duhului, împreună cu toată lumea văzută şi nevăzută, înconjurau cu frică şi cu dragoste chipul Ei cel înveselit de Preasfântul Duh .

Au cântat laudele de îngropare şi au îngropat cu onoruri cereşti trupul cel de-Dumnezeu-primitor al Preasfintei noastre în Ghetsimani.

Preasfânta noastră nu a rămas în mormânt decât trei zile. Nu a luat-o pe drumul stricăciunii. A primit moartea fizică, nu însă şi stricăciunea. După trei zile, trupul Ei cel preaneprihănit, nestricat şi neatins s-a mutat la cer. Sfântul Andrei Criteanul scrie: “Preasfânta mea, aşa cum atunci când L-ai născut (pe Domnul cel întrupat), n-ai suferit stricăciune, aşa şi acum, când ai murit, trupul tău nu s-a topit, nu s-a nimicit. Ce mormânt te va acoperi? Şi ce pământ te va primi pe tine, care ai întrecut în sfinţenie chiar şi firea cerului?”

Şi Sfântul Ioan Damaschin completează: “Tu, copilă preafericită, ai dezlegat epitimiile fărădelegii noastre. Tu, moştenind de la noi un trup stricăcios, ai purtat în pântece noul veşmânt al nestricăciunii. Noi am închis raiul, dar Tu ai deschis larg intrarea în el. Tu eşti podul către viaţă şi scara către cer”.
Aşadar, sărbătorim astăzi Adormirea Preasfintei noastre şi mutarea Ei, adică trecerea Preacuratului Ei trup din mormântul întunecos în sălaşele cele cu totul luminoase ale Cerului, învierea Preasfântului Ei trup din mormânt, unirea lui cu Preasfântul Ei suflet şi înălţarea Ei cu trupul pentru a şedea de-a dreapta Dumnezeului nostru Treimic, împodobită cu dumnezeiască slavă.

Şi adormirea şi mutarea Preasfintei noastre demonstrează că întruparea, răstignirea şi învierea Fiului Ei şi Domnului nostru Iisus Hristos au nimicit stăpânirea morţii, au zdrobit puterea ei, i-au eliberat pe toţi oamenii din legăturile ei, le-au dăruit nestricăciunea şi slava cea veşnică.

Iubiţilor, astăzi ne aducem aminte de moartea Preasfintei noastre, dar avem bucuria nemuririi pentru că mormântul Ei “scară către cer se face”.

Adormirea şi mutarea Preasfintei noastre, învierea Ei, confirmă şi învierea şi nestricăciunea noastră personală. De aceea, astăzi, toate prăznuiesc.
Elada noastră, înveşmântată de sfinte biserici, de sfinte şi slăvite mănăstiri, de paraclise pustniceşti ale Preasfintei, palate duhovniceşti ale smeritei Împărătese a Cerului şi a Pământului, se află astăzi în prăznuire, în mobilizare duhovnicească.
În toate acestea se află cinstita Ei icoană cu frumuseţea Preasfintei noastre, frumuseţe duhovnicească, nu trupească, care naşte umilinţă, cinstire, dragoste, pace, bucurie, nădejdea vieţii şi a nemuririi. În Biserica noastră Ortodoxă să lăudăm astăzi cu cântări sfinte pe Marea noastră Mamă. Şi în această atmosferă sfinţită să luăm mântuitoarele noastre hotărâri personale. Să vrem să “facem din inima noastră o comoară şi un sălaş al virtuţilor Născătoarei de Dumnezeu”, cum ne învaţă Sfântul Nicodim Aghioritul.

Îndeosebi prin înţelepciune, modestie şi trezvie, dar şi prin pocăinţa noastră sinceră, să cultivăm curăţia sufletului şi a trupului.

“Dacă avem nu numai trupul curat de orice păcat trupesc, dar şi dacă amintirea, mintea noastră, este curată de gânduri ruşinoase şi necurate, vom dobândi pentru noi înşine harul Preacuratei Fecioare” – subliniază Sfântul Nicodim Aghioritul.

Să imităm şi înflăcărata şi curata credinţă a Preasfintei noastre şi desăvârşita Ei ascultare faţă de voia Domnului nostru Iisus Hristos.
În zilele noastre, Elada şi Adevărul Ortodox sunt mult încercate de amestecăturile ereticilor, catolici, penticostali, ecumenişti, martori ai lui Iehova şi ale altor forme obscure şi străine, cu urmarea ca purul adevăr evanghelic şi Unica noastră Biserică Apostolică Ortodoxă să fie invadate de puterile antihristice, care caută să submineze persoana şi demnitatea umană şi idolatrizează persoane hulitoare. Îl hulesc pe Hristosul nostru şi Biserica noastră, iar cu un egoism luciferic înfiază puncte de vedere pur materialiste, ateiste şi sarcolatre.
Tuturor acestora să le răspundem, imitând neclintita credinţă a Preasfintei noastre şi ascultarea Ei faţă de glasul Dumnezeului nostru Treimic. Iar pe Hristosul nostru să-L iubim ca şi Preasfânta. Să-L întronizăm în inimile noastre, aşa cum a făcut Ea, prin apropierea noastră vrednică şi regulată de Preasfânta Taină a Dumnezeieştii Euharistii.
În acest fel, imitând-o pe Preasfânta noastră, o vom cinsti cu adevărat, o vom bucura, dar ne vom şi sfinţi pe noi înşine, ca să ajungem şi noi la îndumnezeirea după har şi la viaţa veşnicei nestricăciuni în Preafrumosul Rai.
O doresc din tot sufletul prin mijlocirile Preasfintei Maicii noastre.

+ COSMA, MITROPOLIT DE ETOLIA ŞI AKARNANIA

(traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară “Sfinţii Trei Noi Ierarhi”

acvila30.ro

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Predici. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.