Frati si parinti, iata iarasi sarbatoare duhovniceasca si praznic. Iarasi Lumina cea vesnica, din Lumina cea vesnica ne-a stralucit noua astazi. Iarasi stralucirea slavei Tatalui si caracterul ipostasului Lui a binevoit sa ne lumineze pe noi. Iarasi stralucirea luminii celei nesfarsite si chipul bunatatii lui Dumnezeu a venit la noi. Iarasi lumina cea mai presus de soare a Soarelui dreptatii ne-a luminat pe noi. Iarasi lumina cea adevarata care lumineaza pe tot omul ce vine in lume a venit la noi. Iarasi razele Luminii negraite si stralucirea fulgerului Ei a straluminat sufletele credinciosilor si a izgonit intunericul inselaciunii, si a intunecat intunericul pacatului si faptele intunericului le-a alungat, si a orbit complet duhurile intunecate impreuna cu capetenia lor, si i-a predat pe ei innoptarii celei fara lumina, si a stins cu totul dogmele noptatice si intunecate ale celor fara de Dumnezeu, si a spulberat ca pleava indraznirea tiranilor prin furtuna si i-a predat intunericului, iar ochii sufletesti ai imparatilor nostri dreptcredinciosi si de Dumnezeu incununati i-a luminat si puterea adevarului cu tarie a stapnit si a luminat mintea arhiereilor Lui, drept sa invete cuvantul adevarului si a adeverit dumnezeiestile dogme si a luminat toate marginile pamantului cu lumina adevarului, ca noi, lepadand lucrurile intunericului sa ne imbracam cu armele luminii, ca sa umblam cuviincios ca ziua.
De aceea si pe sfintii ucenici ii duce deosebi in muntele inalt si ii face martori ai acestei minuni si se schimba la fata inaintea lor si arata vesmintele fulgerand ca lumina, iar fata ca soarele, ca sa arate ca a venit sa ridice lumea sus de la cele de jos, mantuind neamul omenesc si inaltandu-l la frumusetea si vrednicia dintai. Si lumea sa nu mai fie atrasa de nimic din cele taratoare pe jos, ci sa-si aminteasca cele de sus si suisuri in inima punand, sa caute cele de sus si sa gandeasca la ziua acelei negraite a doua Lui venire. Cum oare noi, pacatosii, vom putea vedea cu ochi intunecati de patimi dumnezeiestile margaritare ale revarsarii aceleia de lumina, de vreme ce dumnezeiestii ucenici care de atata timp Ii urmau lui Hristos, neputand suferi stralucirea umbrita a acestei Schimbari la Fata, au cazut cu fata la pamant?
Daca, asadar, aceia nu au putut sa vada limpede Schimbarea Lui la Fata in munte, ci au cazut cu fata la pamant, cu ce ochi, spune-mi mie, noi, cei ce traim in pacate, ne vom atinti privirea spre El, atunci cand nu schimbat la Fata de pe munte, ci din cer Se va pogori cu dumnezeiasca slava si cutremurand, cum este scris, cerul si pamantul: inca o data Eu voi cutremura cerul si pamantul; cand in glasuri de trambite, si cu puterile ceresti, si cu glasuri de veselie, si cantari treimice, si cu lumina negraita, cand cu mii de mii si zeci de mii de zeci de mii, de ingeri purtatori de lumina si cu privelisti marete ii vom vedea venind la noi? Cum oare vom vedea slava Lui si lumina cea neapropiata, a Carui lumina a Schimbarii la Fata nu au putut sa o vada Apostolii? Cum noi pacatosii, vom putea vedea slava cea nepovestita a celei de-a doua veniri? Caci nu este nici o partasie intre lumina si intuneric.
Daca noi pacatosii me vom intoarce la Domnul si Ii vom aduce Lui roada vrednica de pocainta, sunt convins, potrivit fagaduintei Lui, ca vom vedea slava Lui cea negraita si ca ne vom bucura impreuna cu El, prin harul Lui, de Imparatia Lui.
ganduri din ortodoxie 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.