Acela e duşmanul Ortodoxiei. Nepăsarea noastră ne dărâmă pe noi! Suntem cei de pe urmă. Nu poate să fie vreodată creştin acela care zice: „Nu vorbi pentru apărarea Ortodoxiei!” – Staretul Dionisie de la Colciu, Muntele Athos

1

Ei ajută să se refacă Sfântul Munte, material, cultural, după înţelepciunea lumii acesteia, dar lucrul acesta slăbeşte duhovniceşte Athosul.

Părinte, ia exemplu de aici, de la „drepturile omului”. Prin astea conducătorii omenirii hotărăsc, cu desăvârşire, ca să fie împărăţia lui Antihrist. Vasăzică, ei nu-s contra idolilor, contra altor religii care nu-L au pe Dumnezeu; sunt contra lui Hristos. Vezi?
Antihrist asta urmăreşte, să distrugă cu desăvârşire împărăţia Mântuitorului Hristos. Lucrarea antihristică se unelteşte, aceea. Şi toate astea, banii, miliardele, aşa se dă de înţeles, de asta se dau, ca să mânjească pe toţi, să le închidă ochii la toţi, ca să ne fie împărăţia lui Antihrist cu pace, să nu se găsească contrari. Vezi, cu aşa meşteşug se lucrează.
Ş-acuma, pe baza aceea, şi dintre călugării din Sfântul Munte sunt unii care au ajuns să spună: „Ce, cine o iscat aşa, că 666 îi pecetea lui Antihrist?” Şi doară ştiu toţi, tot creştinul ortodox ştie ce-i cu 666, de la Sfântul Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu. (2003)

Americanii au făcut războiul ăsta, le-o fost frică că acela, Saddam, are bombe atomice. Da’ ei toţi au, şi America şi alţii… Şi o să se găsească un zăpăcit să arunce o bombă de cele rele, şi ceilalţi o să zică: „Da’ ce, măi, ia să dăm şi noi!”
Şi-aşa se dă de înţeles că o să fie: după cum primul potop o fost de la Dumnezeu, cu apă, potopul al doilea oamenii o să-l facă, cu răutatea lor, şi o să fie cu foc. Aşa zic Sfinţii Părinţi, aşa zice Scriptura.
Şi vezi că la primul potop, atuncea când a fost cu apă, Dumnezeu l-a pus pe Noe să spună lumii: „Oameni ai lui Dumnezeu, o să vină potopul!” Da’ ei ziceau: „Măi, ăsta-i nebun”. El o început să facă corabia şi mulţi ani o lucrat la ea. Toată lumea l-o văzut, da’ zicea că-i nebun, fiindcă o trecut mulţi ani şi făcea corabia pe Munţii Ararat, pe muntele cel mai înalt, un loc cu totul nepotrivit. Pe atuncea nu erau înlesnirile care sunt acuma, că astăzi s-ar face corabia în câteva ceasuri. Da’ Noe o făcut-o aşa după cum i-o proorocit Dumnezeu: „Aşa s-o faci, aşa de lungă, aşa de lată, aşa de înaltă”. O făcut aşa Dumnezeu ca să vadă lumea, să aibă oamenii vreme să se pocăiască. Da’ ei nu s-au pocăit.(2003)
Incă de la începutul creştinătăţii, însuşi Sfântul Ioan Botezătorul a propovăduit: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia Cerurilor!” încă de atuncea. Adică, cel mai important lucru pentru fiecare dintre noi este să ne pocăim. Să nu zicem că „o să mai trăiesc” sau cutare… ,Astăzi de veţi auzi glasul Domnului, să nu vă învârtoşaţi inimile, să vă pocăiţi”.
Mai cu seamă cum e acuma – s-a apropiat împărăţia lui Antihrist şi sunt atât de multe ispite, şi atâţia duşmani mari are Ortodoxia – , nu ne rămâne altceva decât să ne pocăim. Tot ce-am făcut în viaţa noastră, neapărat să ne ducem să ne spovedim la părintele duhovnicesc şi îl va lumina harul Sfântului Duh să ne spună ce să facem ca să ne putem mântui.
În ceea ce te va găsi moartea, cum te va găsi moartea,scrie Sfânta Carte, într-aceea te va judeca Dumnezeu. De aceea, să fim totdeauna pregătiţi, că vedeţi, fiindcă s-a apropiat împărăţia lui Antihrist, cu mare răutate s-a pornit stăpânitorul lumii acesteia ca să pună pecetea lui Antihrist pe fiecare dintre creştini. Pecetea 666 înseamnă că eşti contra lui Hristos, de aceea i se zice Antihrist. De aceea nu poţi
să te îndreptezi, să spui că „zic ei aşa, dar eu cred în Hristos”. Dacă crezi în Hristos, să nu primeşti pecetea să ţi-o pună pe frunte şi pe mână. Dar mai întâi o să ţi-o pună pe buletin şi după aceea merg înainte, că aşa o devenit timpurile.
Lucrurile astea le-a spus Sfântul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu încă de la începutul creştinătăţii.
Acuma le vedem şi noi, care toată viaţa noastră am citit despre Antihrist, că vine şi face cutare. Şi am citit ceea ce a scris Sfântul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu în Apocalipsa, da’ acuma le vedem cu ochii.Vedeţi, organizaţia asta care uneşte toată Europa la un loc, de-acuma orice zic conducătorii ei, aceea trebuie să se facă. Vezi? Conducătorii din fiecare ţară nu mai pot face ce vor ei, decât ceea ce li se
ordonă de acolo, de la direcţia care conduce Europa.
De aceea, noi, creştinii, trebuie să fim pregătiţi şi să facem răbdare, să ne rugăm la Dumnezeu. Nu ne lipseşte altceva decât să ne rugăm la Dumnezeu să ne lumineze mintea, nu numai nouă, ci şi conducătorilor Bisericii. Că şi conducătorii Bisericii sunt oameni şi de multe ori alunecă şi ei, cu toate că sunt oameni culţi, oameni învăţaţi în ţări străine. Dar, de multe ori, asta mai mult i-a păgubit decât le-a folosit, fiindcă noi, ortodocşii, ca drept-creştini, dacă căutăm să învăţăm de la cei ce nu sunt ortodocşi, atuncea o să avem pagubă, după cum se vede. De aceea, să ne rugăm la Dumnezeu să-i lumineze şi pe acei care conduc Ortodoxia, să nu accepte ceea ce nu-i plăcut lui Dumnezeu. Şi vezi? Aceia care sunt
într-adevăr ierarhi n-o să accepte ceea ce se va spune contra Ortodoxiei şi vor avea probleme cu autorităţile, că autorităţile, toate, sunt contra lui Hristos.
Noi suntem datori ca sângele nostru să-l vărsăm ca să apărăm Ortodoxia. Doară sunt zeci de milioane de mucenici care şi-au vărsat sângele în timpurile acestea şi nu s-o cruţat pe sine, şi aşa au sfinţit Ortodoxia. Iar nouă, acuma, să ne fie ruşine să spunem că noi suntem adevăraţii creştini fiindcă se supără conducătorii lumii acesteia? Nu poate să fie vreodată creştin acela care să zică: „Nu vorbi pentru apărarea Ortodoxiei!” Acela e duşmanul Ortodoxiei. Dacă sunt şi arhierei de acest fel, înseamnă că s-au îmbrăcat, cum scrie la Sfânta Evanghelie, în haine de oaie. Vasăzică ei, ca şi conducători, sunt îmbrăcaţi în piei de oaie, dar înăuntru sunt lupi răpitori. Aceia-s cei mai primejdioşi. De aceea, de la început am spus că să ne rugăm să ne lumineze Dumnezeu şi pe noi, şi pe conducătorii Bisericii.
Aici, în Sfântul Munte, erau înainte mănăstiri mici, cum sunt astăzi chiliile, unele mai mari, altele mai mici, şi le zicea „monidriu”. Acolo se adunau cinci, zece, douăzeci de părinţi foarte apropiaţi de Dumnezeu. Chiar aproape de noi, aici, într-o parte, este un monidriu vechi tare, unde stareţul era tare apropiat de Dumnezeu şi vedea duhurile răutăţii cum se adunau şi vorbeau cum să distrugă omenirea, ce greutăţi să aducă Sfântului Munte, şi el le auzea. Eh, făcea rugăciune, fugeau duhurile, dar într-o bună zi conducătorul dracilor acelora mergea pe acolo pe la mănăstirea lui, monidriul Faraklou, aşa avea numele. Mergea cu nişte căpestre pe cap, pe umăr.
Părintele ăsta, stareţul, îl vede şi îi zice:

– „Vezi, dacă eşti drac, eşti mincinos şi eşti şi nebun”.

– „Da’ de ce-s nebun?”

– „Ei, ce umbli tu acuma cu căpestrele pe mână?”
„Ei, păi tu nu ştii”, îi răspunde diavolul, „dar căpestrele astea le iau, le am ca să le pun. Uite, ăsta care-i mai frumos, e pentru împăratu’. Da’ ăsta care-i mai aşa, e pentru prim-ministru. Aista-i pentru conducătorii Bisericii: patriarhi, arhierei şi cutare”… şi avea multe şi tot îi spunea el…

Da’ stareţul acela îi zice:

– „Vezi, tot mincinos eşti tu. Eşti un mincinos”.

– „Da’ de ce-s mincinos?”

– „Da’ pentru mine care-i? Unde-i?”
„Hă, hă, părinte, păi tu, dacă eu pun căpestrele pe capul conducătorilor, tu vii în urma lor jucând de bucurie, «că aşa o zis prim-ministrul, aşa o zis împăratul, aşa o zis şi episcopul… Ce zice el! Ce ştiu eu? Eu îs prost, neştiutor»… Şi de aceea mă osârduiesc eu – încă de atuncea, de mulţi ani – să-i înşel pe conducători, adică să mă asculte pe mine. Şi, dacă le pun căpăstrul în cap, eu îi duc unde vreau, ca pe
nişte dobitoci.”

Şi vezi, s-o descoperit de atâta amar de ani din urmă, s-o găsit un manuscris de la mănăstire cu ce-o văzut părintele stareţ de la Faraklou. Şi uite, s-ar putea spune că în timpurile noastre s-o îndeplinit lucrurile astea. Că, dacă şi conducătorii Bisericii şi conducătorii ţării nu-s pentru naţiune şi nu-s pentru Biserică, se dă de înţeles că ascultă de stăpânitorii lumii acesteia, nu-i aşa? […]
Acuma, fiindcă sunt timpurile aşa de critice, nu ne rămâne altceva decât să ne rugăm zi şi noapte la Dumnezeu ca să ne lumineze şi pe noi şi pe conducători, să nu facă greşeala să ne ducă pe cărarea răutăţii, pe drumul lui Antihrist. N-avem altceva ce face noi – după ideea mea vorbesc – decât să ne rugăm la Dumnezeu să le lumineze mintea conducătorilor lumii şi ai Bisericii, ca să nu ne înşele cu ideile
lor cele nepotrivite şi să pierdem dorinţa noastră pe care toată viaţa am avut-o şi o avem pentru a căpăta veşnicia.(2003)
Dacă vezi, dacă eşti convins că cel care te conduce e pricinuitorul distrugerii sufletului tău, trebuie să-l asculţi?! Dar prima dată trebuie să te convingi că aşa stau lucrurile. Bineînţeles, chestiunile politice nu ne interesează, e treaba conducerii politice, dar, dacă vezi că te atacă şi sufleteşte şi Biserica o distruge,
suntem datori să arătăm că suntem creştini, români şi ortodocşi. Aşa trebuie să ne arătăm.
De aceea atâtea zeci de milioane de creştini şi-au vărsat sângele, pentru ideea asta. Ei sunt acum în raiul desfătării şi ne rugăm ziua şi noaptea la dânşii ca prin rugăciunile lor să ne lumineze Dumnezeu ca să căpătăm împărăţia Cerurilor.
Dar să nu fim laşi, să nu zicem: „Nu-i nimica aceea şi nu-i nimica cealaltă”. Nu! Odată ce suntem creştini, de mici copii, ne-a învrednicit Dumnezeu să ştim, puţin, mult, ceea ce ne vatămă; ştim drumul adevărat pe care trebuie să călătorim ca să putem căpăta împărăţia Cerurilor. Fiecare, cât îl luminează Dumnezeu, cu înţelepciunea pe care i-a dat-o harul Sfântului Duh, să nu se îndepărteze de creştinătate, de Hristos şi de Biserica Ortodoxă. N-ai altceva ce învăţa decât ce ne învaţă Biserica noastră Ortodoxă, alta nu este. Şi, mult, puţin, ne luminează Dumnezeu, pentru că de mici copii am fost la biserică şi am auzit cuvintele pe care ni le spuneau preoţii şi ştim, n-avem cuvânt de îndreptare că nu ştim. Vezi? Şi despre Antihrist, încă de mici copii, am auzit şi am citit că o să vină timpurile lui. Şi uite, a venit acuma timpul. (2003)

Suntem în timpurile din urmă, după toate proorociile Proorocilor şi ale Sfinţilor Apostoli. Toţi spun într-o conglăsuire că în al VlII-lea veac o să fie mare greutate, mare depărtare de adevăr, la stânga, de la Dumnezeu la cele lumeşti. Sunt mulţi cei care se depărtează de Adevăr… Adevărul este Ortodoxia,Adevărul este mântuirea, Adevărul este Mântuitorul Hristos. Dacă te-ai depărtat de drumul acesta, de-acuma te-ai depărtat de Dumnezeu.
Sfinţii Părinţi spun că în timpurile acestea este venirea lui Antihrist, şi de aceea proorocii lui Antihrist se osârduiesc să îngenuncheze Ortodoxia, cu orânduielile lor şi cu modele lor, ca să nu mai ştii că eşti creştin-ortodox. Hotărârile celor şapte Soboare Ecumenice, care s-au făcut pentru îndreptarea Ortodoxiei, toate sunt binecuvântate de Dumnezeu şi, dacă le respectăm, avem har dumnezeiesc. Dacă
nu le respectăm, ne dărâmăm singuri, nu ştim în ce credem. De aceea, cu ajutorul lui Dumnezeu, să nu ni se pară grele legile Bisericii. Sunt cele mai uşoare!
Dar noi ne aplecăm spre ce ne zic ideile noastre, patimile noastre, care vin de la diavolul. Toate patimile omului sunt de la Satana, că el caută în tot felul, veşnic, să ne dărâme, să ne depărteze de Dumnezeu, ca să nu putem căpăta împărăţia Cerurilor. Şi atuncea e vai de capul nostru, căci cu toate că am cunoscut drumul cel mai adevărat, drumul cel mai apropiat de mântuirea sufletelor noastre, ne
slăbănogim – ni se par grele legile Bisericii, legile Ortodoxiei, orânduielile cele frumoase ale Ortodoxiei, şi ne dăm la stânga, adică după lumea aceasta. Lumea aceasta în cel rău zace. Putem cunoaşte cu toţii că adevărul aşa este – lumea aceasta în cel rău zace.
Omul nu este numai cât trăieşte, viaţa nu înseamnă numai să trăieşti bine în lumea asta. Adică, dorinţa şi fericirea tuturor este să putem căpăta viaţa cea de după moarte, că omul nu moare; numai se desparte sufletul de trup şi omul trăieşte veşnic. De aceea trebuie să ne osârduim cât putem, că Bunul
Dumnezeu veşnic ne este de ajutor, dar nepăsarea noastră ne dărâmă pe noi. Cu ajutorul lui Dumnezeu să cerem milă, milă de la Dumnezeu, că omu-i neputincios. Omu-i neputincios… (2003)

Răbdare! Răbdare, că noi suntem în al VIII-lea veac şi acuma progresează numai răutatea. Conducătorii s-au pus de acord ca să dărâme tot ce-i bun şi să aducă în faţa omenirii tot ce-i rău. După ideile lor zic că-i bine aşa. Vin cu „Drepturile omului”! Drepturile omului, adică omul are dreptul să facă orice fărădelege pe faţa pământului, că aşa doreşte el, că „aşa am dreptul”. Ca să nu mai fie nici o
ordine, să nu zică nimeni: „Măi, lucrul ăsta nu-i bun!”
Biserica are hotar pus de Sfinţii Părinţi ai celor şapte Soboare Ecumenice că orice păcat trebuie pedepsit, trebuie îndreptat. Asta-i adevărul. Dar nu! Acuma aşa zice lumea: „Orice vreau eu, aceea-i bun.” Vezi?
Până acolo s-a ajuns, cu hotărâre de la conducătorii Uniunii Europene, că se căsătoreşte bărbat cu bărbat. Cică „aşa trebuie! Aşa doresc eu şi nu poate nimeni să-mi zică ceva.” Atâta sumedenie de exemple avem de la Sodoma şi Gomora, te înfricoşezi numai când vezi cum arată încă locul acela, şi ei spun: „Nu! Am dreptul să fac aşa!” Adică voit tu te uneşti cu Satana. Adevărat tu te uneşti cu el contra lui Dumnezeu, lucrezi ce şi cât poţi contra lui Dumnezeu. Fiindcă vine împărăţia lui Antihrist, de asta se întâmplă aşa. (2003)

Degeaba oi spune eu că-i bun lucrul cutare sau cutare… Să vedem, cine te ascultă? Dacă ierarhul zice altfel, ceilalţi toţi o să-ţi spună: „Auzi, ierarhul a spus că nu-i bine”. Până când o să vină ierarhul şi-o să spună: „Dar ce mai trebuie să faci cruce? Ajunge să te gândeşti la ea”. Adică asta e lucrare satanică; de aceea se osârduieşte ispititorul, ca pe conducători să-i înşele, ca pe conducători să-i dobândească după înşelăciunea lui.
Eh, noi să facem răbdare, că se apropie timpurile cele mai critice. Să facem răbdare şi să ne pregătim, mai cu seamă noi, poporul român. (2003)
Trebuie băgare de seamă şi ne rugăm lui Dumnezeu să ne lumineze mintea, că acuma conducătorii omenirii ascultă de vrăjmaşul. Auzi dumneata, nu s-o pomenit nici în poveşti de mii de mii de ani ca omul să-şi facă toate patimile ce le doreşte şi să nu fie pedepsit şi să nu fie certat de nimeni! „Ce vreau, fac!” Auzi dumneata?! împărăţia lui Antihrist s-a apropiat, de aceea e aşa. […] Aşa de mult progresează răutatea Satanei în sufletul omului că se socoteşte pe sine că-i drept, orice fărădelegi ar fi făcut, după cum fac acuma conducătorii omenirii. Cele mai mari fărădelegi de pe faţa pământului, cică ai dreptul să le faci. Suntem cei de pe urmă. Dacă suntem în al VIII-lea veac, puteţi să vă gândiţi că suntem cei mai de pe urmă.
Sfinţii Părinţi aşa spun, că în al VIII-lea veac o să se strice rău creştinătatea, o să devină călugării ca mirenii. Ucenicul Cuviosului care o zis cuvântul ăsta l-o

– „Păi mirenii cum o să fie?”

– „Mirenii o să fie ca dracii, ca ispitele”. Vezi? Şi încet, încet, vedem cu ochii noştri că aşa e. Şi partea femeiască şi partea bărbătească umblă fără nici o ruşine cu fel de fel de mode prin mijlocul oraşelor. Fără nici o ruşine!
Dar acuma, când s-o declarat Dreptul Omului să fie liber de orice oprelişte? Puteţi să vă închipuiţi unde o să ajungă omenirea… De aceea, trebuie băgare de seamă. Noi avem destule învăţături şi drumul mântuirii fiecăruia dintre noi este deschis şi foarte lesnicios de urmat, numai trebuie băgare de seamă.
Trebuie luare aminte.

(Conv. cu studenţi români)”

Starețul Dionisie — Lumea în vremurile de pe urmă — vol. II

logos.md

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Cuvinte de folos. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.