Icoana Maicii Domnului Prodromiţa: Acatistul si Canonul de rugăciune (12 Iulie)

1

Icoana Maicii Domnului numita „Prodromita” este una dintre icoanele facatoare de minuni, pastrate in Schitul romanesc Prodromu, in Sfantul Munte Athos. Praznuirea acestei icoane are loc in fiecare an, pe data de 12 iulie, cu priveghere de intreaga noapte. Schitul Prodromu mai pastreaza si alte icoane facatoare de minuni, printre care: icoana Sfantului Ioan Botezatorul si icoana Maicii Domnului Aparatoarea de Foc.
Schitul Prodromu a fost intemeiat in anul 1820, sub arhipastorirea Mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei. Ctitoria schitului a fost recunoscuta prin hrisoavele domnesti semnate de Grigorie Alexandru Ghica al Moldovei, in data de 7 iulie 1853, si de Carol I al Romaniei, in data de 19 iulie 1871.

1

Zidirea ansamblului monahal de la Prodromu a avut loc intre anii 1852-1866, drept ctitor al vremii fiind ieroschimonahul Nifon Ionescu, ajutat de ucenicul sau, ieroschimonahul Nectarie. Schitul tine de Manastirea Marea Lavra.

„Istoria Manastirilor Athonite”, carte in zece volume, scrisa de schimonahul Irinarh, mentioneaza: „Pe la anul 1337, cuviosul Marcu, ucenicul Sfantului Grigorie Sinaitul, avandu-si locuinta deasupra Manastirii Lavra, pe dealul ce se numeste Palama, iata ca intr-o noapte, iesind din chilie si stand la rugaciune, vazu in partea dinspre rasarit, la locul ce se numeste Vigla, o doamna sezand pe un tron precum cele imparatesti, inconjurata de ingeri si sfinti, care tamaiau imprejur, cantand si inchinandu-se Imparatesei a toate. Si intreband cuviosul Marcu pe Sfantul Grigorie, staretul sau, ce va fi insemnand oare aceasta, i s-a talcuit ca Maica Domnului voieste ca in timpurile mai de pe urma sa se ridice in acele parti un locas dumnezeiesc, spre slava Sfintiei sale.” Pe locul amintit va fi ridicat Schitul Prodromu.

Prodromita este una dintre icoanele nefacute de mana omeneasca, ci anume zugravite in chip minunat, prin dumnezeiasca randuire. Icoana a fost zugravita in chip minunat, in anul 1863, in Tara Romaneasca. In acel an, Parintii Nifon si Nectarie, ctitorii Schitului Prodromu, din Sfantul Munte Athos, mergand in tara pentru trebuintele schitului, aveau in inima lor o mare dorinta pentru o icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, care sa fie asezata in biserica cea noua, dupa cum mai toate manastirile Sfantului Munte au cate o icoana facatoare de minuni.
Deci aflandu-se Parintii Nifon si Nectarie in Iasi, au inceput a cerceta acolo pentru a afla un zugrav mai iscusit si cu viata placuta lui Dumnezeu, care sa le zugraveasca o icoana a Nascatoarei de Dumnezeu. Si au gasit un zugrav batran, Iordache Nicolau, cu care s-au invoit sa le faca aceasta icoana, dupa modelul primit de la parinti. Insa s-au tocmit ca sa lucreze numai cu post si aspra randuiala. Randuiala implica urmatoarele nevointe: de dimineata pana cand va flamanzi sa nu ia nimic in gura, iar dupa-masa sa nu mai picteze, ci alt lucru sa faca pana a doua zi, urmand aceasta randuiala pana la terminarea ei. Batranul zugrav primi invoiala cu toata evlavia si multumirea.
Iata ce scria el, in data de 29 mai 1863, despre zugravirea icoanei cea cu dumnezeiasca minune savarsita, intr-o scrisoare pastrata in arhiva Schitului Prodromu: „Eu, Iordache Nicolau, zugrav din orasul Iasi, am zugravit aceasta Sfanta Icoana a Maicii lui Dumnezeu, cu insasi mana mea, si in vremea lucrului a urmat o minune preaslavita, in modul urmator: Dupa ce am terminat vesmintele, dupa mestesugul zugravirii mele, m-am apucat sa lucrez fata Maicii Domnului si a Domnului nostru Iisus Hristos; iar dupa ce am dat gata mana intaia si a doua, apucandu-ma de noapte ca sa termin de zugravit, privind eu la chipuri am vazut ca totul a iesit dimpotriva, pentru care foarte m-am mahnit, socotind ca mi-am uitat mestesugul. Si asa, facandu-se seara, m-am culcat mahnit, nemancand nimic in ziua aceea, dar socotind ca a doua zi sculandu-ma, sa ma apuc mai cu dinadinsul de lucru.
Dupa ce m-am sculat a doua zi, mai intai am facut trei metanii Maicii lui Dumnezeu, rugandu-ma sa-mi lumineze mintea, ca sa pot ispravi Sfanta Icoana; si cand m-am dus sa ma apuc de lucru, o! preaslavite minunile Maicii lui Dumnezeu! S-au aflat chipurile terminate desavarsit, precum se vede. Eu vazand aceasta minune, n-am mai indraznit a-mi pune condeiul pe ea, fara numai am dat lustrul cuviincios, desi greseala am facut aceasta, ca sa mai dau lustru la o asemenea icoana. Aceasta este povestirea acestei Sfinte Icoane.”

Icoana este zugravita pe lemn de tei, ea avand un metru inaltime si 0.70 metri latime. Zugravul a lucrat icoana in Manastirea Bucium, judetul Iasi. O caracteristica a acesteia este faptul ca icoana, cercetata la microscop, nu prezinta urme de pensula, acest lucru intarind credinta cum ca Sfintele Fete au fost pictate in chip minunat de mana nepamanteasca. Praznuirea acestei icoane are loc in fiecare an, pe data de 12 iunie, cu priveghere de intreaga noapte.

Icoana Prodromita a facut multe minuni, de-a lungul vremii. Maica Domnului a vindecat in chip minunat bolnavi de friguri, oameni surzi, pe cei care aveau dureri de cap si masele, bolnavi de ochi si alte feluri de suferinte.

Rugaciune la icoana Maicii Domnului Prodromita

Rugaciunea pe care preotii o rostesc inaintea acestei icoane este urmatoarea: „Prea Sfanta Stapana, de Dumnezeu Nascatoare, pururea Fecioara Marie, protectoarea si aparatoarea noastra, cerem a Ta nebiruita aparare. Imparateasa Cerului si a pamantului, ceea ce ai cu dreptate numele de „Prodromita”, adica inainte-mergatoare, intareste-ne intru lucrarea faptelor bune si ne du de mana intru Imparatia cea cereasca. Povatuieste-ne pe noi, toti drept credinciosii crestini, spre a vedea si vesnic a ne indulci de marirea Fiului Tau si Dumnezeul nostru, ca Binecuvantata si Prea Proslavita esti, in vecii vecilor. Amin.”

Acatistul Maicii Domnului Prodomita – fragment

Bucura-te, ca Prodromita esti cu dreptate numita,
Bucura-te, a schitului Inainte-mergatoare smerita,
Bucura-te, roada pe care Sfantul Munte o a cules,
Bucura-te, al Schitului Prodromu chivot ales.

Teodor Danalache

2

*

1

Istoria Icoanei Maicii Domnului Prodromiţa de la Sfântul Munte Athos

Icoana Maicii Domnului Prodromiţa (adică Înaintemergătoarea) este o icoană făcătoare de minuni „nefăcută de mână omenească”, din tezaurul Schitului românesc Sfântul Ioan Botezătorul – Prodromu de la Sfântul Muntele Athos, supranumit Grădina Maicii Domnului. Este cea mai importantă icoană a comunității românești de la Muntele Athos, pentru că sunt puține icoane nefăcute de mână omenească în toată lumea ortodoxă.
Istoria acestei icoane începe în anul 1863, în timpul lucrărilor de construire ale Schitului Prodromu de la Muntele Athos, când cuvioșii ctitori Nifon şi Nectarie căutau un iconar care să zugrăvească pe lemn o icoană a Maicii Domnului cu totul deosebită, aşa cum aveau toate mănăstirile de la Sfântul Munte. În plus, ei cereau condiții stricte pentru cel care se va angaja la executarea lucrării, precum curăția trupească şi sufletească, spovedania la duhovnic, post şi rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu pe toată durata lucrării. Cu ajutorul lui Dumnezeu, cuvioșii Nifon şi Nectarie îl găsesc pe iconarul Iordache Nicolau din Iași, om bătrân și credincios, care se supune cu evlavie rânduielilor celor doi călugări și, în anul 1863, se apucă de lucru.
Iconarul a început lucrarea la Mănăstirea Bucium din Iași, care era pe atunci metoc al Schitului Prodromu, iar în câtva timp a ter­mi­nat de pictat veşmin­tele şi ce­lelalte părți ale icoanei, lăsând ca Sfin­te­le Feţe (cea a Maicii Domnului şi cea a Pruncului Iisus), să le picteze la sfârșit, după cum este tehnica picturii tradiționale de icoane. După ce a terminat de zugrăvit cum s-a pri­ce­put mai bi­ne veșmintele şi fondul icoanei, a început a lucra la Sfintele Feţe silindu-se cu toată priceperea, însă în mod inexplicabil sfintele feţe ale Fecioarei Maria şi Pruncului Iisus din brațele ei nu puteau fi zugrăvite, iar icoana a rămas nedesăvârșită.
Deși era un pictor cu experiență, speriat și mâhnit că poate şi-a uitat meșteșugul, bătrânul iconar a acoperit icoana, a încuiat atelierul şi a amânat lucrul pentru a doua zi. În dimineața următoare însă, a descoperit icoana desăvârșit pictată, cu fețele luminoase şi pline de dumnezeiesc har, fără să înțeleagă însă cum se petrecuse această minune. Înfricoșat de aceste întâmplări el a lăsat şi o mărturie scrisă, care se găsește la Schitul Prodromu, un document datat 29 iunie 1863, care reprezintă mărturia iconarului Nicolau Iordache şi iscălită cu propria sa mâ­nă:

Eu, Iordache Nicolau, zugrav din târgul Iașilor, am zugrăvit această sfântă icoană a Maici Domnului cu însăși mâna mea, la care a venit o minune: după ce am isprăvit veșmintele, după meșteșugul zugrăvirii mele, m-am apucat să lucrez fețele Maicii Domnului și a lui Iisus Hristos. Privind eu la chipuri, cu totul a ieșit din potrivă, pentru care foarte mult m-am mâhnit, socotind că mi-am uitat meșteșugul. A doua zi, după ce m-am sculat, am făcut trei metanii înaintea Maicii Domnului, rugându-mă să-mi lumineze mintea, să pot isprăvi sfânta ei icoana. Când m-am dus să mă apuc de lucru, am aflat chipurile drese desăvârșit, precum se vede. Văzând această minune, n-am mai adaos a-mi pune condeiul, fără numai am dat lustrul cuviincios, deși o greșeală a fost aceasta că am dat lustru la o asemenea minune.

Dimensiunile icoanei sunt de 100 / 70 cm. Chipul Maicii Domnului și al Pruncului Iisus au culoarea galbenă, nuanța de galben a grâului. Există mărturii că Sfintele Fețe se schimbă, uneori întunecându-se, alteori luminându-se.

O alta caracteristică este aceea că icoana, cercetată la microscop, nu prezintă urme de pensulă, acest lucru întărind credința că Sfintele Fețe au fost pictate miraculos de mână nepământească.

Se spune că portretele zugrăvite pe icoană sunt identice cu portretele reale ale Fecioarei și Pruncului Iisus așa cum au fost consemnate de martorii oculari contemporani. Există o descriere rămasă de la Sfinții Epifanie şi Nichifor:

Încă de când viețuia pe pământ era fața ei ca vederea bobului de grâu, păr galben, ochi ascuțiți la vedere, întru care luminile erau asemenea rodului de măslin, sprâncenele ei erau plecate și ales de negru, nasul potrivit, buzele ca floarea trandafirului, fața nu rotundă, nici scurtă, ci puțin alungită, mâinile și degetele lungi, hainele pe care le purta erau simple și puțin mai lungi decât măsura corpului, cu trupul gingaș, având părul bine și cu multa cuviință legat.

De-a lungul vremii au fost făcute câteva copii, dintre care unele au rămas în Sfântul Munte, iar altele au fost trimise în România, toate fiind făcătoare de minuni.

Arhim. Paisie Teodorescu
Vicar patriarhal

ganduridinortodoxie

1

Acatistul Icoanei Maicii Domnului Prodromiţa (12 Iulie)

Troparul Icoanei Maicii Domnului Prodromiţa, glasul 1:

Născătoare de Dumnezeu, pururi Fecioară, sfintei şi dumnezeieştii tale icoane cu dragoste şi cu credinţă închinându-ne, o sărutăm, mulţumind. Căci printr-însa dăruieşti celor credincioşi cu adevărat tămăduiri sufletelor şi trupurilor. Pentru aceasta, grăim către tine: Slavă fecioriei tale, slavă milostivirii tale, slavă purtării tale de grijă, ceea ce eşti una binecuvântată.

Condacul 1

Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ne-ai dăruit nouă icoana în care chipul tău şi al Pruncului tău s-au zugrăvit prin minune dumnezeiască, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să-ţi cântăm ţie: Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Icosul 1

Îngerii şi arhanghelii şi soborul cuvioşilor athoniţi cu mare cinste te-au lăudat, Născătoare de Dumnezeu, şi prooroceşte i-a văzut Cuviosul Marcu, ucenicul Sfântului Grigorie Sinaitul. Căci palatele tale de aur, pe care le văzuse în părţile Viglei, au închipuit Schitul Prodromului, care mai apoi în acel loc s-a ridicat. Şi prin venirea icoanei tale făcătoare de minuni Prodromiţa, adică Înaintemergătoarea, ni l-ai arătat grădină a binecuvântărilor tale, pentru care îţi zicem cu mare glas:
Bucură-te, că Prodromiţă eşti cu dreptate numită;
Bucură-te, a schitului înaintemergătoare smerită;
Bucură-te, roadă pe care Sfântul Munte o a cules;
Bucură-te, al Schitului Prodromu chivot ales;
Bucură-te, egumenă care sufletele în obştea ta cu grijă le aduni;
Bucură-te, trâmbiţă care spre trezirea din patimi suni;
Bucură-te, că în icoană te schimbi la faţă, pe privitori uimind;
Bucură-te, că uneori chipul ţi se întunecă, mustrător devenind;
Bucură-te, că icoana strălucitoare la praznicele tale devine;
Bucură-te, că închinătorii credincioşi vie în icoană te văd pe tine;
Bucură-te, că faţa ta cea preafrumoasă ni s-a descoperit;
Bucură-te, că şi chipul Pruncului tău prin minune a fost zugrăvit;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 2-lea

Vrând stareţul Nifon să dobândească o icoană făcătoare de minuni pentru Schitul românesc Prodromu, a căutat un iconar care să vrea să păzească o rânduială aspră de nevoinţă şi rugăciune când picta, şi, bucurându-se că a aflat un zugrav râvnitor, I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Întristându-se părinţii Nifon şi Nectarie că iconarul nu reuşea să isprăvească de zugrăvit icoana ta, pe neaşteptate au fost chemaţi: „Să trimiteţi degrabă să ia sfânta icoană, care singură s-a zugrăvit, căci lume multă s-a adunat privind la minunea sfintei icoane”. Şi pentru aceasta îţi zicem:
Bucură-te, că iconarul sfintele feţe să le picteze nu a reuşit;
Bucură-te, că osteneala i-ai primit şi nevoinţa i-ai răsplătit;
Bucură-te, că, neterminând să picteze icoana, a aflat-o desăvârşită;
Bucură-te, că de lucrarea ta mintea noastră este covârşită;
Bucură-te, ceea ce n-ai învăţat pe nimeni în ce chip a fost;
Bucură-te, că tainelor tale inimile noastre le faci adăpost;
Bucură-te, că iconarul a scris minunea care s-a întâmplat;
Bucură-te, că mărturia lui până astăzi ni s-a păstrat;
Bucură-te, că de cuvintele sale credincioşii nu s-au îndoit;
Bucură-te, că în casa lui lume multă să ţi se închine a venit;
Bucură-te, lumină, a părintelui Nifon sfântă dorire;
Bucură-te, a nădejdii sale neclintită răsplătire;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 3-lea

Precum s-a mirat Sfântul Alipie de la Pecerska atunci când în chilia sa a venit îngerul şi a pictat în chip minunat icoana Adormirii Maicii Domnului, aşa s-a mirat şi iconarul Iordache văzând cum chipul Maicii Domnului şi cel al Fiului ei, pe care nu le terminase, fuseseră plinite nu de mână omenească, şi uimindu-se I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Auzind mitropolitul marea minune care se făcuse în Iaşi, a venit cu preoţii să ţi se închine cu evlavie şi a mărturisit: „Cu adevărat, mare dar ne-a dăruit Maica Domnului prin această minunată şi slăvită icoană a sa”, şi pentru aceasta cu mulţumire cântăm ţie:
Bucură-te, că apa cea vie şi fără de moarte o ai revărsat;
Bucură-te, că boierul pentru fiul său care zăcea ţi s-a rugat;
Bucură-te, că bolnavul luând agheasmă s-a vindecat;
Bucură-te, că fiul împreună cu tatăl său ţi s-au închinat;
Bucură-te, că pe lepros l-ai tămăduit când agheasmă a băut;
Bucură-te, că îndată lepra de pe el ca nişte solzi a căzut;
Bucură-te, că omul care avea albeaţă pe ochi vedere a dobândit;
Bucură-te, că şirul tămăduirilor tale nici până astăzi nu s-a oprit;
Bucură-te, că pe cei părăsiţi de doctori din paturi îi ridici;
Bucură-te, că neputinţele noastre cu prisos de har le vindeci;
Bucură-te, luminarea preoţilor şi cinstea ierarhilor;
Bucură-te, că îi înţelepţeşti pe urmaşii apostolilor;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 4-lea

Neputând părinţii să scrie minunile pe care le auziseră, pentru că erau covârşiţi de credincioşii care le cereau să se roage pentru ei, au mărturisit însă noianul minunilor cu glas de bucurie, şi, pregătindu-se de călătoria spre Sfântul Munte, I-au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Mult au avut de mers părinţii prodromiţi, dar multe au fost şi minunile tale, Născătoare de Dumnezeu, că în fiecare oraş în care a ajuns icoana poporul a venit să ţi se închine cu credinţă, şi cei care au primit ajutor în nevoile lor au devenit apostoli ai harului tău, cântându-ţi:
Bucură-te, bucuria noastră, nădejde neînfruntată;
Bucură-te, că celor ce te cinstesc le găteşti răsplată;
Bucură-te, că împreună cu icoana ta ai călătorit;
Bucură-te, că la fiecare popas semnele tale au strălucit;
Bucură-te, că după plecarea icoanei ele nu se împuţinau;
Bucură-te, că în minţile oamenilor minunile vii rămâneau;
Bucură-te, că celor trudiţi şi împovăraţi le eşti apărătoare;
Bucură-te, că de duşmanii văzuţi şi nevăzuţi le eşti îngrăditoare;
Bucură-te, că ai surpat jugul minciunii şi năvălirea diavolilor;
Bucură-te, roabă aleasă a Domnului şi stăpână a tuturor;
Bucură-te, Fecioară, a Împărăţiei cerurilor mireasmă;
Bucură-te, pecete pusă pe a inimilor noastre mahramă;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 5-lea

S-a mâhnit femeia cea bolnavă că nu putea să meargă să se închine icoanei care izvora tămăduiri, dar Fecioara preaslăvită i s-a arătat în vis, poruncindu-i să se scoale degrabă şi să meargă să ia binecuvântarea mult dorită. Şi, pornind la drum, îndată s-a arătat desăvârşit sănătoasă, pentru care I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Tămăduindu-se femeia cea bolnavă, nu s-a lenevit să meargă să se închine sfintei tale icoane, vrând să mărturisească tuturor că se vindecase. Şi ajungând la icoana ta, a dat mărturie că o văzuse de mai înainte în vis şi a vestit mulţimii cum a dobândit tămăduire, iar preoţii şi credincioşii ţi-au cântat:
Bucură-te, ceea ce credinţa femeii bolnave o ai răsplătit;
Bucură-te, ceea ce de visele înşelătoare ne-ai ferit;
Bucură-te, că prin icoana ta multe şi felurite minuni ai săvârşit;
Bucură-te, că în casa învăţătorului puţin credincios să fie dusă nu ai primit;
Bucură-te, că el de două ori a trimis trăsura după odor, dar părinţii să i-l dea nu au voit;
Bucură-te, că mai potrivit să vină închinătorul la icoană au socotit;
Bucură-te, că a treia oară trimiţând acela trăsura s-a arătat minunea ta;
Bucură-te, că oricât s-au străduit părinţii nu au reuşit să ia icoana;
Bucură-te, că până la trăsură patru oameni să o ducă cu greu au putut;
Bucură-te, că împotrivirea ta s-a cunoscut când tocul icoanei s-a desfăcut;
Bucură-te, că de la zgomotul mare oamenii şi caii s-au înspăimântat;
Bucură-te, că l-ai smerit pe învăţătorul care avea cugetul de necredinţă întunecat;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 6-lea

În Biserica Sfinţilor Împăraţi din Galaţi, zugravul care nu credea că icoana a fost pictată prin minune dumnezeiască a început a-i batjocori pe creştinii care nu se îndoiau de aceasta, dar s-a îngrozit când a văzut-o pe Maica Domnului privindu-l cu asprime din icoană, şi, pocăindu-se, I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Nimeni să nu se îndoiască, nimeni să nu fie necredincios minunii dumnezeieşti, ca să nu îşi agonisească osândă, ci toţi să îi cânte cu veselie Maicii lui Dumnezeu, nădăjduind că vor primi luminarea minţii şi întărire în credinţă:
Bucură-te, că risipind tu cursele diavoleşti agonisim folos;
Bucură-te, că nu ai răbdat hulele zugravului necredincios;
Bucură-te, că prin schimbarea feţei tale din icoană l-ai mustrat;
Bucură-te, că pricepându-şi greşeala minunile tale le-a trâmbiţat;
Bucură-te, că nu i-ai îngăduit să semene îndoiala în popor;
Bucură-te, că ai venit în apărarea credincioşilor;
Bucură-te, că din îndreptarea sa şi alţii s-au folosit;
Bucură-te, că nu pierderea, ci înţelepţirea lui ai dorit;
Bucură-te, a hulitorilor chemare la pocăinţă;
Bucură-te, a binecredincioşilor slăvită biruinţă;
Bucură-te, că celor ispitiţi de necredinţă le ajuţi;
Bucură-te, că cei ce vestesc minunile tale îţi sunt bineplăcuţi;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 7-lea

Pentru a lua averea hangiului răposat, sluga cea vicleană a încercat să o omoare pe văduva evreică, şi i-a pregătit spânzurătoarea, dar femeia şi-a adus aminte de vestea minunilor Prodromiţei şi rugându-se a făgăduit că, dacă va rămâne în viaţă, se va boteza împreună cu toţi cei din casa ei, şi Îi va zice lui Dumnezeu cu mulţumire: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Pregătind laţul pentru femeie, fără să vrea sluga cea netrebnică s-a spânzurat pe sine, iar evreica a văzut lucrarea Maicii Domnului şi a crezut cu toţi cei din casa ei, făcându-se pildă pentru toţi cei din neamul evreiesc, pentru păgâni şi pentru necredincioşi. Şi prin Sfântul Botez a intrat în Biserica lui Hristos, iar pentru aceasta noi te lăudăm pe tine, care eşti nădejdea celor deznădăjduiţi:
Bucură-te, că vestea minunilor tale şi printre evrei s-a răspândit;
Bucură-te, că la necaz văduva hangiului de ele şi-a amintit;
Bucură-te, că ai primit rugăciunea ei deznădăjduită;
Bucură-te, că ai vrut să lepede credinţa ei cea greşită;
Bucură-te, că viaţa i-ai salvat în ceasul de pe urmă;
Bucură-te, că prin tine a intrat în a Bunului Păstor turmă;
Bucură-te, că împreună cu copiii ei a primit botezul;
Bucură-te, că datorită ţie peste casa ei a strălucit harul;
Bucură-te, că dreapta credinţă prin tine se întăreşte;
Bucură-te, că gura păgânilor care nu se închină icoanei tale amuţeşte;
Bucură-te, spre Biserica lui Hristos far călăuzitor;
Bucură-te, ceea ce calci şerpii rătăcirilor şi eresurilor;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 8-lea

Din rânduială dumnezeiască a venit icoana la Schitul românesc Prodromu, pentru că domnitorul voia să păstreze icoana în ţara în care s-a făcut minunea, dar Maica Domnului a adus-o în grădina ei duhovnicească, ferindu-i pe părinţi de ispitele drumului, şi ei I-au cântat Celui ce îi păzise în călătorie: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Ai binecuvântat prin venirea ta schitul athonit şi, aşezând-o pe ea nu departe de icoana făcătoare de minuni a Sfântului Botezător, i-ai acoperit cu sfântul tău acoperământ pe toţi cei ce au venit să se închine ţie, monahi, preoţi, ierarhi şi mireni de toate neamurile, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, că schitul românesc l-ai umplut de binecuvântare;
Bucură-te, că obştile athonite cinstesc icoanele tale de minuni făcătoare;
Bucură-te, că din numele date icoanelor tale cunoaştem lucrarea lor;
Bucură-te, că prin icoana Portăriţa eşti Poartă a mănăstirii ivirilor;
Bucură-te, că icoana Dulcea sărutare e cununa Filotheiului;
Bucură-te, că eşti Călăuzitoarea obştii Xenofontului;
Bucură-te, Împărăteasa tuturor, lauda Vatopedului;
Bucură-te, grabnică ajutătoare a închinătorilor Dochiarului;
Bucură-te, că în icoana de la Hilandar semnul milostivirii tale e vădit;
Bucură-te, a Marii Lavre podoabă, că Sfântul Ioan Cucuzel glasul ţi l-a auzit;
Bucură-te, că în faţa icoanei ţi-au cerut ajutor stareţii Pantocratorului;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, comoară a Prodromului;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 9-lea

Zăcând de trei săptămâni topit de boală şi nemâncat, ca dintr-un somn s-a trezit schimonahul Inochentie când icoana Prodromiţa a fost adusă în schit şi, cerând să fie dus în faţa ei, s-a rugat cu zdrobire de inimă, cântându-I Domnului: Aliluia!

Icosul al 9-lea

„Maica lui Dumnezeu, dacă îmi este de folos să mai trăiesc, însănătoşeşte-mă, iar dacă nu, fie voia ta”, s-a rugat părintele Inochentie şi, întorcându-se cu bucurie la chilia sa, după un ceas a trecut la cele veşnice. Şi noi, învăţându-ne de la el să ne punem toată nădejdea în Dumnezeu şi în puterea rugăciunilor tale, îţi zicem cu umilinţă:
Bucură-te, că schimnicului i-ai ascultat cererile;
Bucură-te, că degrabă i-au încetat suferinţele;
Bucură-te, că plin de bucurie Sfintele Taine a primit;
Bucură-te, că având sufletul împăcat s-a săvârşit;
Bucură-te, că voia noastră să o lepădăm ne-ai învăţat;
Bucură-te, că evlavioşii tăi robi au sfârşit binecuvântat;
Bucură-te, că prin tine de moartea năprasnică suntem feriţi;
Bucură-te, că pe tine te-au cinstit părinţii întru Domnul adormiţi;
Bucură-te, că dascăl al cugetării la moarte pe tine te dobândim;
Bucură-te, că, pregătindu-ne de moarte, în Domnul Hristos trăim;
Bucură-te, a cărţilor Cuvioşilor Părinţi tainică tâlcuire;
Bucură-te, a treptelor căii împărăteşti propovăduire;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 10-lea

Crezând minţii sale şi lepădând ascultarea, monahul Serghie a căzut în înşelare, iar prin arătarea drăcească s-a îmbolnăvit, zăcând ca un mort, şi abia după trei zile s-a sculat, slăbit fiind şi rămânând fără auz. Dar, aducându-l părinţii la icoana făcătoare de minuni, îndată s-a tămăduit de surzenie, şi atunci toată obştea I-a cântat Domnului într-un glas: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Ascultătoare a Fiului tău ai fost, Născătoare de Dumnezeu, şi pe calea smereniei i-ai călăuzit pe monahi, cerându-le ascultare de povăţuitorii lor. Izbăveşte-i de înşelări şi de ispite pe monahii şi pe mirenii iubitori de nevoinţă, ca să îţi cânte ţie aşa:
Bucură-te, că părinţii au nădăjduit că monahul Serghie va fi tămăduit;
Bucură-te, că de surzenie l-ai scăpat şi de mândrie l-ai izbăvit;
Bucură-te, că, pătimind el pentru mândria sa, nu l-ai lepădat de la faţa ta;
Bucură-te, că, ridicându-se din iadul înşelării, şi-a înţeles greşeala;
Bucură-te, că din suferinţe a înţeles osânda neascultării;
Bucură-te, învăţătoare a ascultării şi Maică a îndurării;
Bucură-te, a celor apăsaţi de ispitele pierzătorului de suflete alinare;
Bucură-te, a celor legaţi de lanţurile diavolului dezlegare;
Bucură-te, că meşterul care se îndrăcise a fost izbăvit de duhul care îl muncea;
Bucură-te, că în faţa icoanei tale i s-au citit rugăciuni şi el a simţit mijlocirea ta;
Bucură-te, că pe Cuviosul Nectarie protopsaltul din ghearele diavolului l-ai scăpat;
Bucură-te, că văzându-te cel numit privighetoarea Muntelui Athos ţi s-a închinat;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 11-lea

Mergând părinţii să prindă peşte pentru praznicul icoanei Maicii lui Dumnezeu, unul din ei a zis cu îndrăzneală: „Dacă icoana aceasta s-a zugrăvit prin minune, apoi să facă să se prindă peşte pentru sărbătoarea ei”, dar văzând mulţimea peştilor prinşi în mreje, a lepădat îndoiala şi I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Credem mijlocirii tale, Maică Sfântă, că aşa cum ai purtat de grijă praznicului tău, la fel porţi de grijă şi acum, dând cele de trebuinţă nu numai monahilor, ci şi mirenilor care se roagă ţie cu credinţă:
Bucură-te, că peştii de la praznic milostivirea ta au vădit;
Bucură-te, că mulţimea darurilor tale o au închipuit;
Bucură-te, a flămânzilor îndestulătoare;
Bucură-te, a lipsurilor noastre curmare;
Bucură-te, mângâiere a celor aflaţi în nevoi;
Bucură-te, îmbrăcăminte şi acoperământ celor goi;
Bucură-te, cunună a celor care duc crucea necazurilor;
Bucură-te, încurajare a celor aflaţi la capătul puterilor;
Bucură-te, că ne înveţi să rânduim toate cu chibzuinţă;
Bucură-te, că sărmanilor le dai cele de trebuinţă;
Bucură-te, iconoamă a schiturilor şi a mănăstirilor;
Bucură-te, chivernisitoare a caselor creştinilor;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 12-lea

Pictându-se în schitul prodromiţilor o icoană după izvodul celei minunate, a fost aşezată cu mare cinste într-o biserică de lemn, şi nu s-a stricat când o mână blestemată a dat foc bisericii. Şi, după ce focul mistuise totul, creştinii au găsit icoana nestricată sub un morman de jar, de care minune uimindu-se, I-au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Nu numai icoana Prodromiţei a primit dumnezeiesc dar, ci şi cele făcute după izvodul ei, spre bucuria credincioşilor. Şi vestea despre ele s-a răspândit în lumea întreagă, şi chiar în casele creştinilor au fost aşezate cu evlavie icoanele Maicii Domnului, căreia mulţimile îi aduc laude ca acestea:
Bucură-te, binecuvântată Maică a dreptcredincioşilor;
Bucură-te, că minunile le însemnezi pe tablele inimilor;
Bucură-te, predanie scumpă a rugăciunii şi nevoinţei;
Bucură-te, praznic neîncetat, candelă nestinsă a credinţei;
Bucură-te, a celor ce aleargă la tine nădejde neruşinată;
Bucură-te, ceresc omofor şi milostivire neîmpuţinată;
Bucură-te, frumuseţe de nespus şi a sufletului dulceaţă;
Bucură-te, rug aprins care încălzeşti inimile de gheaţă;
Bucură-te, pridvor al Împărăţiei cereşti;
Bucură-te, scară a darurilor dumnezeieşti;
Bucură-te, pregustare a bucuriilor mult râvnite;
Bucură-te, Împărăteasă a bisericilor athonite;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 13-lea

O, Maică Preacurată, ocroteşte-i pe toţi cei care cu cununi de laudă împodobesc icoana ta, prodromiţilor arată-le calea mântuirii, pe închinători acoperă-i cu harul tău, pe cei care din locuri îndepărtate aleargă spre icoană ajută-i şi casa lor fereşte-o de relele întâmplări, ca să Îi cânte împreună cu tine Dumnezeului celui Viu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice Icosul 1: Îngerii şi arhanghelii şi soborul cuvioşilor athoniţi…, Condacul 1: Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri…,

Icosul 1

Îngerii şi arhanghelii şi soborul cuvioşilor athoniţi cu mare cinste te-au lăudat, Născătoare de Dumnezeu, şi prooroceşte i-a văzut Cuviosul Marcu, ucenicul Sfântului Grigorie Sinaitul. Căci palatele tale de aur, pe care le văzuse în părţile Viglei, au închipuit Schitul Prodromului, care mai apoi în acel loc s-a ridicat. Şi prin venirea icoanei tale făcătoare de minuni Prodromiţa, adică Înaintemergătoarea, ni l-ai arătat grădină a binecuvântărilor tale, pentru care îţi zicem cu mare glas:
Bucură-te, că Prodromiţă eşti cu dreptate numită;
Bucură-te, a schitului înaintemergătoare smerită;
Bucură-te, roadă pe care Sfântul Munte o a cules;
Bucură-te, al Schitului Prodromu chivot ales;
Bucură-te, egumenă care sufletele în obştea ta cu grijă le aduni;
Bucură-te, trâmbiţă care spre trezirea din patimi suni;
Bucură-te, că în icoană te schimbi la faţă, pe privitori uimind;
Bucură-te, că uneori chipul ţi se întunecă, mustrător devenind;
Bucură-te, că icoana strălucitoare la praznicele tale devine;
Bucură-te, că închinătorii credincioşi vie în icoană te văd pe tine;
Bucură-te, că faţa ta cea preafrumoasă ni s-a descoperit;
Bucură-te, că şi chipul Pruncului tău prin minune a fost zugrăvit;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul 1

Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ne-ai dăruit nouă icoana în care chipul tău şi al Pruncului tău s-au zugrăvit prin minune dumnezeiască, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să-ţi cântăm ţie: Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Rugăciune către Icoana Maicii Domnului Prodromiţa

O, Fecioară Preamărită, înfrumuseţarea prodromiţilor şi lauda închinătorilor, tu i-ai spus Sfântului Petru Athonitul că „Muntele Athosului l-am ales, din toate părţile pământului, şi am hotărât să îl afierosesc spre a fi îndestulată locuinţă monahilor şi pustnicilor”, şi în acest munte ai voit a aduce icoana ta. O, împăcare a noastră cu Dumnezeu, care ne-ai dăruit noul praznic de minuni izvorâtor al icoanei tale, nimeni n-a pierit din cei ce aveau spre tine nădejdea bunei credinţe. Tu, care împleteşti cununi după vrednicie celor ce te laudă şi dăruieşti cererile tuturor celor ce te cinstesc după cuviinţă, din negura patimilor mântuieşte-ne, curăţind necurăţia noastră. Neadormita noastră păzitoare, care degrabă îi întâmpini pe cei ce te cheamă, dat-ai robilor tăi chipul feţei tale cel preacinstit şi cu totul luminos, pe care îl sărutăm mulţumind şi cu dragoste şi credinţă închinându-i-ne. Arată-ţi milele tale, Născătoare de Dumnezeu, primind cererile de folos ale robilor tăi. Depărtează de la noi norul patimilor şi al ispitelor, izbăveşte-ne de toată vătămarea trupească şi sufletească şi fii mijlocitoare a mântuirii noastre. Ajută-i pe cei ce cu dragoste se închină chipului tău nefăcut de mână omenească, ca să cinstească înfricoşatele minuni, semnele mai presus de fire ale icoanei tale.
O, pavăză tare a clerului bisericesc şi sprijin al celor din cinul monahicesc, miluieşte şi mântuieşte cu rugăciunile tale pe ortodocşii arhierei, preoţi şi diaconi, pe toţi monahii şi pe tot poporul drept-credincios care ţi se închină. Ocroteşte obştea părinţilor prodromiţi şi pe toţi închinătorii care aleargă la icoana ta făcătoare de minuni. Caută spre noi cu milostivirea ta şi cu rugăciunea ta învredniceşte-i pe toţi creştinii să vieţuiască cu Hristos şi în lăcaşurile cereşti să se desfăteze. Cercetează-ne, Maică iubitoare de fii, pe noi, robii tăi, cu darul tău şi dăruieşte celor neputincioşi tămăduire şi sănătate desăvârşită, linişte celor înviforaţi şi mântuire tuturor, în vecii vecilor. Amin.

Şi se face otpustul.

ganduridinortodoxie

1

Canon de rugăciune către Născătoarea de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria la pomenirea cinstitei sale icoane, cea numită „Prodromiţa”, de la Muntele Athos (1) (12 Iulie)

Troparul Născătoarei de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria la pomenirea cinstitei sale icoane, cea numită „Prodromiţa”, de la Muntele Athos, glasul 1:

Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară, sfintei şi dumnezeieştii icoanei tale cu dragoste şi cu credinţă închinându-ne, o sărutăm mulţumind; căci prin ea celor credincioşi dăruieşti cu adevărat tămăduiri sufletelor şi trupurilor. Pentru aceasta, grăim către tine: Slavă fecioriei tale, slavă milostivirii tale, slavă purtării tale de grijă, Ceea ce eşti Una Binecuvântată.

Troparul Născătoarei de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria, glasul 1:

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Bucură-te, Ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei şi Binecuvântat este Rodul pântecelui tău; că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

Irmosul: Pe voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, Cel Ce Te-ai născut din Fecioară, îneacă-i în adâncul nepătimirii, Te rog. Pentru ca să cântăm Ţie cântare de biruinţă, ca într-o alăută întru omorârea trupului.

Stih: Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie.

Pe voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, Cel Ce Te-ai născut din Fecioară, îneacă-i în adâncul nepătimirii, Te rog. Pentru ca să cântăm Ţie cântare de biruinţă, ca într-o alăută întru omorârea trupului.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Dă-mi dar cuvântului, Fecioară, ca să încep a lăuda slăvitele minuni ale preastrălucitei tale icoane cu luminată cunoştinţă, Stăpână, de Dumnezeu Dăruită.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Veniţi împreună cu mine, mulţimea monahilor şi degrab alergaţi, ca cerbul cel însetat spre izvoarele apelor, ca să aducem laudă şi împreună să cântăm dumnezeieştii icoane cântare de biruinţă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

A lăuda cu dreaptă cuviinţă şi cu cântări de laudă a încununa preacinstită icoana ta, nu este cu putinţă, Preanevinovată. Pentru aceea, în loc de cuvinte mari, primeşte credinţa noastră mică şi iartă pe robii tăi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Având pe Vistierul înţelepciunii, Care Se supune ca un Fiu Preaînţelept rugăciunilor tale, ca Maicii celei Iubite, picură o picătură de dar dumnezeiesc, Fecioară Preacurată, în inimile noastre, ca să putem lăuda sfântă icoana ta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Slava pământenilor, Preaîncuviinţată Fecioară, Ceea ce ai născut mai presus de fire pe Cuvântul Tatălui, învredniceşte de dumnezeiasca mărire pe cei ce după cuviinţă cinstesc sfântă icoana ta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Împăraţii pământului, mai marii şi judecătorii poporului, patriarhii, arhiereii şi toate popoarele văzând, Preacurată, sfânt locaşul acesta şi minunată icoana ta, pe tine te preaslăvesc, minunea ta o vestesc şi acest locaş îl fericesc.

Cântarea a 3-a.

Irmosul: Cel Ce eşti mai presus decât toată începătoria, de voie Te-ai pogorât din înălţime pe pământ şi firea omenească cea smerită ai înălţat-o din iadul cel mai de jos. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

Stih: Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie.

Cel Ce eşti mai presus decât toată începătoria, de voie Te-ai pogorât din înălţime pe pământ şi firea omenească cea smerită ai înălţat-o din iadul cel mai de jos. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Icoana ta cea preaslăvită văzând-o, Preacurată, poporul cel binecredincios al pământului românesc, strălucind ca un nor înfulgerat, se întreba, zicând: ce minune înfricoşătoare, ce taină ne aşteptată este aceasta, fraţilor?

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Vestea minunilor sfintei tale icoane s-a împrăştiat în tot pământul. Pentru aceasta, Fecioară, toţi împreună, popoarele şi seminţiile aleargă şi căzând, se închină ei cu multă evlavie.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca şi un nor luminos şi strălucitor se acoperă acest sfânt locaş prin sfântă icoana ta; şi tu luminezi ochii sufletelor noastre, cei ce sunt întunecaţi cu întuneric de păcate.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Uşă a milostivirii fiind tu, Marie şi Bună Păzitoare a acestui sfânt locaş, uşa mântuirii deschide-o nouă şi ne dă ca în viitor să vieţuim în fapte cuvioase şi în petrecere curată.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Precum sunt ochii în mâinile stăpânei sale, aşa şi ochii noştri în mâinile tale, o, sfântă icoană, minune dumnezeiască zugrăvită.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca un fulger prealuminat, preacinstită icoana ta, în mijlocul poporului fără încetare strălucind, a îndemnat pe cei ce priveau să strige ţie, Binecuvântată Fecioară: mari sunt minunile tale.

Cântarea a 4-a.

Irmosul: Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc al Întrupării Tale celei de sus, celei din Fecioară, proorocul Avacum avându-l în minte a strigat: Slavă puterii Tale, Doamne .

Stih: Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie.

Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc al Întrupării Tale celei de sus, celei din Fecioară, proorocul Avacum avându-l în minte a strigat: Slavă puterii Tale, Doamne .

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca o scară ce duce la ceruri, având noi, Preacurată, cinstită icoana ta, în acest sfinţit locaş astăzi ne-am adunat noi toţi, nevrednicii robii tăi, ca să prăznuim împreună arătarea ei în lume. Pe noi, aceştia, mântuieşte-ne, Preamilostivă Doamnă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Precum ai dat biruinţă dreptcredincioşilor mai înainte asupra vrăjmaşilor şi luptătorilor împotriva icoanelor, aşa şi pe noi robii tăi, Dumnezeiască Mireasă, întrarmează-ne cu putere asupra a trei vrăjmaşi: împotriva trupului, a lumii şi a diavolului.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Fii cu noi robii tăi totdeauna, o, preastrălucită icoană şi nu te depărta de turma ta niciodată; căci pe tine te avem lumină, viaţă şi apărătoare.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Miluieşte, Miluitoarea lumii, miluieşte sfânt locaşul acesta de cutremur şi de orice necaz ce ar veni asupră-ne, din pricina nenumăratelor noastre păcate. Că tu eşti Păzitoarea noastră, Stăpână.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Fiind tu Dumnezeiescul Cleşte al Focului Celui Nematerialnic, ca un foc scânteietor se arată icoana ta, arzând cu totul materia patimilor noastre. Izbăveşte-ne, dar, Stăpână, de focul cel veşnic.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Învredniceşte-mă, Stăpână, a vedea sfântă icoana ta, blândă şi veselă la faţă, în ceasul morţii mele, dându-mi dezlegare de greşeli şi sufletului mântuire.

Cântarea a 5-a.

Irmosul: Acum Mă voi scula după proorocie, a zis Dumnezeu; acum Mă voi preaslăvi; acum Mă voi înălţa, luând din Fecioară pe cel căzut şi la lumina cea minunată a Dumnezeirii Mele îl voi înălţa.

Stih: Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie.

Acum Mă voi scula după proorocie, a zis Dumnezeu; acum Mă voi preaslăvi; acum Mă voi înălţa, luând din Fecioară pe cel căzut şi la lumina cea minunată a Dumnezeirii Mele îl voi înălţa.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

O, cât de înfrumuseţată, cât de strălucită şi ca un soare se vede preasfântă icoana ta, strălucind, prin bogatul ei dar cel de raze purtător, peste toţi care se închină ei cu umilinţa sufletului.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Toată această frăţime de tine adunată a românilor de pretutindenea, cu fierbinte dragoste a primit slăvită şi minunată icoana ta, Fecioară. Asemenea şi noi şi toţi urmaşii noştri, cu credinţă neclintită, cu inimi învăpăiate, o primim şi îi slujim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca o Maică Milostivă eşti pentru acest smerit locaş, veselindu-ne pe toţi prin sfântă icoana ta cea cu minune zugrăvită. Pentru aceea, arată-te Milostivă spre noi şi ne învredniceşte a face voia Fiului tău, Iisus Mântuitorul nostru.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cum vom lăuda fapta minu nată a acestei femei cuvioase, căreia, arătându-te în vis, i-ai poruncit ca degrab să alerge acolo unde s-a zugrăvit dumnezeiescul tău chip cu minune şi căzând înaintea ei, să i se închine, ceea ce n-a întârziat a împlini.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe toţi dreptcredincioşii creştini, care aleargă la sfântă biserica aceasta, Stăpână, aducând daruri ţie, Preacurată, miluieşte-i, Stăpână, cu bogate daruri.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe întreg binecredinciosul tău popor, care cu evlavie din locuri depărtate aleargă către sfântă icoana ta, binecuvintează-l, Stăpână şi toată casa lor fereşte-o de toate relele întâmplări.

Cântarea a 6-a.

Irmosul: Venit-am în adâncurile măririi şi m-a înecat viforul păcatelor mele celor multe. Dar Tu, ca un Dumnezeu, scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.

Stih: Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie.

Venit-am în adâncurile măririi şi m-a înecat viforul păcatelor mele celor multe. Dar Tu, ca un Dumnezeu, scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Arhanghelii şi Îngerii, Heruvimii şi Serafimii, Începătoriile şi Domnule, Stăpâniile şi Scaunele şi toate celelalte puteri laudă, Fecioară, sfântă icoana ta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Caută, Doamnă, din cer spre turma ta aceasta, care pururea te cinsteşte şi linişteşte furtuna cea pornită asupra noastră, a ispitelor şi a necazurilor, prin darul sfintei tale icoane.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Rănindu-mă cu săgeţile răutăţilor şi plin fiind de cumplite răni, tămăduieşte-mă, Preanevinovată, cu darul sfintei tale icoane, căreia cu evlavie mă închin şi o sărut.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Uşa pocăinţei deschide-o mie, de Dumnezeu Născătoare, ca prin mijlocirea ta să deschid uşile Raiului. Căci tu eşti Uşa celor ce se mântuiesc şi Păzitoarea şi Întărirea turmei tale acesteia.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Nedepărtându-Se de Sânurile Părinteşti, Dumnezeul tuturor a fost ţinut în fecioreştile tale braţe, Maică fără de prihană, gătind odihnă şi toate bunătăţile tuturor celor ce se închină preasfintei tale icoane.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Tărie eşti şi Sprijin şi Păzitoare robilor tăi tu, Fecioară, Ceea ce nu ştii de nuntă. Zid Nesurpat în faţa vrăjmaşului, care ne izbăveşti de necazuri şi de primejdii şi porneşti spre fugă taberele vrăjmaşului, prin razele cele de foc purtătoare ale cinstitei tale icoane.

CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Apărătoare Doamnă…

Chipului tău, Preacurată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ne închinăm credincioşii, cinstindu-l după vrednicie; căci ne păzeşti şi ne izbăveşti din ispite şi din toate relele întâmplări. Pentru aceea, mulţumind, grăim ţie: Bucură-te, Fecioară, Nădejdea şi Slava creştinilor.

Cântarea a 7-a.

Irmosul: Chipului celui de aur neînchinându-se tinerii lui Avraam, s-au lămurit ca aurul în topitoare; că, în cuptorul cel de foc, ca întru o cămară luminată, dănţuiau, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie.

Chipului celui de aur neînchinându-se tinerii lui Avraam, s-au lămurit ca aurul în topitoare; că, în cuptorul cel de foc, ca întru o cămară luminată, dănţuiau, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Arată-ne acum nouă, păcătoşilor, milele tale cele de demult, Stăpână, pe care noi le ştim după psalmist; iar părinţii noştri cu adevărat le-au văzut, ca să putem povesti şi noi altora slăvirile sfintei tale icoane.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Locaşul tău, Fecioară, Rai se vede astăzi având lemn de viaţă pe icoana frumuseţii tale, cu dumnezeiască minune zugrăvită, pe care toţi cu bucurie, cu dragoste şi cu bună cucernicie o sărutăm, printr-însa mântuindu-ne.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Lăudăm cu multă cucernicie sfântă icoana ta, Preacurată şi intrând în sfânt locaşul tău dumnezeiască veselie şi sănătate primim toţi, Mireasă a lui Dumnezeu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Icoana ta, Fecioară, cu minune zugrăvită, ai dăruit-o turmei tale, mângâiere sufletească întru necazuri şi întru primejdii păzitoare, tuturor celor ce locuiesc în acest sfinţit locaş.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Seara şi dimineaţa şi în miezul zilei, în noapte şi în miezul nopţii, în toată vremea şi în tot ceasul, ne rugăm ţie cu lacrimi şi cu suspinuri, cinstind icoana ta şi cu frică o sărutăm. Pentru aceasta, nu ne lăsa pe noi, Stăpână.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Turma ta strigă către tine, dacă tu nu vei păzi cetatea noastră, după cum cântă David, în zadar ar priveghea cel ce o păzeşte. Pentru aceasta, păzeşte-ne, Stăpână, sub acoperământul aripilor icoanei tale, Fecioară.

Cântarea a 8-a.

Irmosul: În văpaie de foc stau Ţie înainte Heruvimii şi Serafimii, Doamne şi toată zidirea cântare frumoasă cântă Ţie: lăudaţi-L, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie.

În văpaie de foc stau Ţie înainte Heruvimii şi Serafimii, Doamne şi toată zidirea cântare frumoasă cântă Ţie: lăudaţi-L, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Când a sosit, Stăpână, preasfântă icoana ta, toată mulţimea turmei tale a alergat cu nespusă bucurie spre întâmpinarea ei, pe care cu dulci cântări în biserică au adus-o.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ipostatică viaţă ai născut, Fecioară, pe Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu. Pe Acela ca pe un Bun, Preacurată, roagă-L ca să ne scrie în cartea vieţii pe noi cei care cu dragoste cinstim sfântă icoana ta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Rupe zapisul fărădelegilor mele, Dumnezeiască Mireasă, Ceea ce ai născut Bucuria lumii şi umple de dar sufletul meu, ca să cânt ţie bucurându-mă: Bucură-te, Scăparea neamului nostru.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Icoana ta, Stăpână, celor ce în Sfântul Munte Atos locuiesc, s-a arătat liman de mântuire şi tămăduire de tot felul de boli. Pentru aceasta, pururea slăvim mila şi puterea ta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Locaşul tău, Stăpână, se curăţeşte prin strălucirile tale şi se împodobeşte prin dumnezeieşti cântări, învistierindu-se cu dumnezeiasca ta icoană; iar dumnezeiescul tău staul prin darul tău cel mare se arată cer gândit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Lăudămu-te pe tine, Frumuseţea lui Iacov, de Dumnezeu Dăruită. Bucură-te, Slava îngerilor; Bucură-te, Mântuirea celor muritori. Bucură-te, Scularea lui Adam; Bucură-te, Izbăvirea Evei. Bucură-te, prin care această chinovie românească este păzită de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi.

La Cântarea a 9-a:

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Preacurata Fecioara Maria, una de Dumnezeu Născătoare.

Irmosul: Eva adică, prin păcatul neascultării, blestem înăuntru a adus, iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toţi te slăvim.

Stih: Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie.

Eva adică, prin păcatul neascultării, blestem înăuntru a adus, iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toţi te slăvim.

Stih: Măreşte, suflete al meu, icoana Preafintei Fecioare, cea de lumina purtătoare.

Nectar de milostivire, Stăpână, ne-ai izvorât nouă, prin ivirea sfintei tale icoane, de unde curg râuri dulci şi veselitoare, fântâni preacurate şi pâraie de viaţă purtătoare, din care, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, pe mine, cel ce mă închin ei cu credinţă, adapă-mă, Preacurată.

Stih: Măreşte, suflete al meu, Sfântă icoană, cea de minuni făcătoare a Preabinecuvântatei Stăpâne.

Icoana ta, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, este ca un noian de bunătăţi şi a toată desfătarea, sufletelor îndulcire, trupurilor alinare şi străină privire a darurilor tale, întru tot Binecuvântată, Marie Prealăudată.

Stih: Măreşte, suflete al meu, Sfântă icoană, cea în chip de soare a pururea Fecioarei.

Frumos Acoperământ te-am dobândit pe tine, Fecioară Mult Milostivă, cei ce locuim în acest sfinţit locaş; deci, deschide-ne nouă, prin cheile bunătăţii tale, uşa milostivirii Fiului tău şi Dumnezeului nostru, deschide-ne, Stăpână şi uşa Împărăţiei celei de sus.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe dumnezeieştile feţe, a Maicii şi a Fiului, Singure Închipuite.

O, frumuseţe nespusă! O, dulceaţă îmbătătoare a icoanei tale, Preacurată Fecioară! De acestea vreau să mă satur şi să mă fac propovăduitor adevărat al acestora, ca să grăiesc ţie: miluieşte-mă! Miluieşte-mă, Stăpână, că tu eşti mântuirea tuturor.

Stih: Măreşte, suflete al meu, Sfântă icoană cea de boli vindecătoare şi de ispite izbăvitoare.

N-a pierit nimeni, Curată Stăpână, Maica lui Dumnezeu, din cei ce aveau spre tine nădejdea bunei credinţe, decât numai cei ce din zavistie s-au lepădat ca să nu se închine vederii chipului tău.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Fecioara Maica, Slava îngerilor şi Acoperământul oamenilor.

Împarte, Fecioară, bogăţia darului tău celor ce cu bună cucernicie slăvesc Sfânta icoana ta, dăruindu-le pace în toată viaţa lor, îmbelşugare de bunătăţi, mântuire sufletelor şi Împărăţia Cerurilor, Marie, Maica lui Hristos Dumnezeu.

Alte stihuri, glasul al 8-lea:

Stih: Îngerii şi oamenii cinstim, după vrednicie, Sfântă icoana ta cea preacurată.

Irmosul: Străin lucru este mamelor fecioria; străină este şi fecioarelor naşterea de fii. Iar în tine, Născătoare de Dumnezeu, amândouă s-au rânduit. Pentru aceasta, toate seminţiile pământului pe tine neîncetat te fericesc.

Stih: Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie.

Străin lucru este mamelor fecioria; străină este şi fecioarelor naşterea de fii. Iar în tine, Născătoare de Dumnezeu, amândouă s-au rânduit. Pentru aceasta, toate seminţiile pământului pe tine neîncetat te fericesc.

Stih: Îngerii şi oamenii unindu-ne, într-un glas să lăudăm pe Maica pururea Fecioară.

Avându-te pe tine Mărire şi de obşte Fericire, de Dumnezeu Născătoare, toţi, cei ce te cinstim pe tine şi cu credinţă apropiindu-ne de Sfântă icoana ta, cu evlavie ne închinăm şi cu frică o sărutăm. Izbăveşte-ne pe toţi de necinstea cea viitoare şi învredniceşte-ne de slava şi desfătarea cea veşnică, în locaşurile drepţilor.

Stih: Toţi să alergăm către icoana Uneia Dumnezeieştii Maice şi căzând înaintea ei, cu frică să cerem milă.

Râu de dulceţuri şi izvor de desfătări, Maică Cerească şi miere din piatră izvorâtă, îmbelşugare de veşnice daruri dobândind Sfântă icoana ta, Fecioară, cei ce locuim în sfânt locaşul acesta, cu mulţumire închinându-i-ne, slăvim pe Fiul tău, te lăudăm pe tine şi cinstim icoana ta cea de minuni făcătoare.

Stih: Mireasă cea mai Frumoasă între femei, acoperă-ne cu harul tău de sus pe noi, cântăreţii tăi.

Lumină eşti celor întunecaţi şi Liman Neînviforat, Fecioară, celor ce se învăluiesc în viforul acestei vieţi şi sunt înconjuraţi de năvălirile ispitelor, că preacinstita ta icoană ai dăruit-o spre scăpare tuturor celor ce, cu dreaptă credinţă şi cu cucernicie închinându-se, o sărută.

Stih: Maica lui Dumnezeu, Fecioară fără prihană ocroteşte-ne, acoperă-ne şi ne apără de toate ispitele.

Ţie, Preacurată Fecioară, cu evlavie îţi grăim: Bucură-te, Fiica Părintelui Celui Veşnic, Maica Fiului Întrupat şi Mireasa Preasfântului Duh; căci tu eşti Lauda îngerilor, ţie îţi cântă adunarea oamenilor, cerul şi pământul, marea şi văzduhul, adâncurile şi toate tăriile binecuvintează cu cuviinţă preacinstit numele tău.

În loc de Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Stih: Preasfintei Treimi, Tatălui şi Cuvântului şi Duhului ne închinăm, Ceea Ce din nefiinţă toate le-a făcut.

Treime fără de început, Părinte şi Fiule şi Duhule Preasfinte, pe cei ce dumnezeieşte Te laudă, acoperă-i şi-i păzeşte, cu solirile Preacuratei Fecioarei de Dumnezeu Născătoare. De toată nevoia şi reaua întâmplare păzeşte pe cei ce cinstesc şi se închină Sfintei icoanei sale cu credinţă.

În loc de Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Stih: Împărăteasa tuturor, de Dumnezeu Născătoare, Maică Preaînălţată, pe cei ce cu cununi de laudă împodobesc Sfântă icoana ta, izbăveşte-i de toată vătămarea.

O, Prealăudată Maică, Ceea ce ai născut Izvorul Mântuirii şi al faptelor celor îmbunătăţite, pe Hristos Dumnezeu, Ceea ce te-ai arătat Râu cu adevărat de bunătăţi, pe cei ce din tot sufletul cinstesc şi se închină preasfintei icoanei tale în tot locul, izbăveşte-i de gheenă şi să dobândească mântuire învredniceşte-i.

Catavasie:

Tot neamul pământesc să salte, cu Duhul fiind luminat, şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să cânte: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Porunca cea cu taină…

Să se bucure cerul şi pământul să se veselească; căci cea mai presus decât îngerii, Fecioara astăzi, pe pământ, cheamă tot neamul omenesc şi îngeresc la dumnezeiasca prăznuire a cinstitului chip al ei şi al Fiului său. Acest chip ne dăruieşte nouă toate cele de folos şi tot felul de tămăduiri. Pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, cu bucurie cântăm ţie: Slavă venirii tale în chipul tău, Curată, Ceea ce cu adevărat ai lucrat minune preaslăvită.

ganduridinortodoxie

1

Canon de rugăciune către Născătoarea de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria la pomenirea cinstitei sale icoane, cea numită „Prodromiţa”, de la Muntele Athos (2) (12 Iulie)

Troparul Născătoarei de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria la pomenirea cinstitei sale icoane, cea numită „Prodromiţa”, de la Muntele Athos, glasul 1:

Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară, sfintei şi dumnezeieştii icoanei tale cu dragoste şi cu credinţă închinându-ne, o sărutăm mulţumind; căci prin ea celor credincioşi dăruieşti cu adevărat tămăduiri sufletelor şi trupurilor. Pentru aceasta, grăim către tine: Slavă fecioriei tale, slavă milostivirii tale, slavă purtării tale de grijă, Ceea ce eşti Una Binecuvântată.

Troparul Născătoarei de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria, glasul 1:

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Bucură-te, Ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei şi Binecuvântat este Rodul pântecelui tău; că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.

Cântarea 1, glasul al 8-lea.

Irmosul: Să cântăm Domnului, Celui Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, căci cu slavă S-a preaslăvit.

Stih: Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie.

Să cântăm Domnului, Celui Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, căci cu slavă S-a preaslăvit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cine poate, Stăpână, a înţelege sau ce cuvânt, Fecioară, va arăta cum s-a zugrăvit chipul sfintei tale icoane? Deşi noi nu ne pricepem, însă acum ne închinăm ei cu dreaptă credinţă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Preaslăvite sunt, de Dumnezeu Născătoare, toate minunile tale, câte ai făcut prin sfântă icoana ta, Preacurată Mireasă Nenuntită.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mintea omenească nu poate să înţeleagă milostivirea ta, căci tu, Preasfântă Fecioară, eşti Apărătoarea obştii acesteia. Cine, dar, nu se va minuna?

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tu nu dormitezi, Neadormita noastră Păzitoare, Fiică Dumnezeiască; ci, păzind turma aceasta cu multă trezvie, toată primejdia departe de la dânsa o goneşti.

Catavasie:

Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împărătesei Maici şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

Cântarea a 3-a.

Irmosul: Tu eşti Tăria celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor întunecaţi; şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Stih: Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie.

Tu eşti Tăria celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor întunecaţi; şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Puternicul tău ajutor dăruieşte-l nouă, Ceea ce eşti fără de prihană, celor ce de-a pururea, stând înaintea sfintei tale icoane, cu dragoste şi cu credinţă ne închinăm ei.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Milostiv să faci nouă, Curată, pe Fiul tău; şi uşa Edenului deschide-o tuturor celor ce cu cuget curat, din suflet ne închinăm sfintei tale icoane.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

O, Preasfântă Fecioară! Cum vom lăuda darurile sfintei tale icoane, că ne izbăveşti de multe primejdii pe noi, robii tăi, păzind nevătămat locaşul acesta?

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Locaşul tău, Stăpână, ca un cer îl socotesc; chipul tău, ca o lună strălucită; minunile icoanei tale închipuiesc stelele; iar Soare Strălucitor pe Fiul tău Îl numesc.

Catavasie:

Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Izvor Viu şi Îndestulat, care s-au adunat, ceată duhovnicească, întăreşte-i în dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.

Cântarea a 4-a.

Irmosul: Am auzit şi cu frică am lăudat, Doamne, Înomenirea Ta, pe care mai înainte de veci ai hotărât-o şi mai pe urmă ai binevoit a o săvârşi.

Stih: Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie.

Am auzit şi cu frică am lăudat, Doamne, Înomenirea Ta, pe care mai înainte de veci ai hotărât-o şi mai pe urmă ai binevoit a o săvârşi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe cei ce cinstesc, Preacurată şi se închină cu credinţă sfintei tale icoane, care cu dumnezeiască minune a fost zugrăvită, de toată nevoia păzeşte-i, Ceea ce eşti cu lucrul şi cu numele Dulceaţa a toată lumea.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

O, Ceea ce eşti pricina tuturor bunătăţilor, Marie, Împărăteasa tuturor şi a toate Stăpânitoare! O, preaslăvită icoană, lauda obştirii noastre, învredniceşte-ne pe noi a fi locuitori locaşurilor tale celor de sus.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Nimeni să nu se îndoiască şi să nu fie necredincios minunii dumnezeieştii icoane, ca să nu cadă în dumnezeiasca urgie; ci să creadă toate cu inimă curata, ca să primească cu îmbelşugare darul dumnezeieştii fiice.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Curăţeşte, Preanevinovată Fiică, toată necurăţia sufletului nostru cel plin de multe patimi, ca totdeauna să sărutăm în mintea noastră cinstită icoana ta şi să te mărim pe tine, Preamărită Dumnezeiască Mireasă.

Catavasie:

Cel Ce sade în slavă pe Scaunul Dumnezeirii, pe Nor Uşor a venit Iisus, Cel Unul din Dumnezeire prin Palmă Curată şi a mântuit pe cei ce cântă: Slavă, Hristoase, puterii Tale.

Cântarea a 5-a.

Irmosul: Din negura patimilor ca dintr-o noapte preaadâncă mântuindu-mă, Te rog învredniceşte-mă să mânece duhul meu la lumina zilei poruncilor Tale, Hristoase.

Stih: Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie.

Din negura patimilor ca dintr-o noapte preaadâncă mântuindu-mă, Te rog învredniceşte-mă să mânece duhul meu la lumina zilei poruncilor Tale, Hristoase.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe tine, Păzitoarea noastră, toţi te rugăm ca să binecuvin tezi toate intrările şi ieşirile noastre din locaşul acesta, ca să cântăm ţie: Binecuvântată eşti tu, Preacurată.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Puternicul tău ajutor l-am dobândit prin dumnezeiască icoana ta, izbăvindu-ne de toată reaua întâmplare noi, robii tăi. Pentru aceasta, precum în viaţa noastră aşa şi în vremea morţii de moartea cea amară mântuieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

De toate bolile trupeşti tămăduieşte, Preaîndurată şi de patimi sufleteşti vindecă, Prealăudată, prin puternicele tale soliri către Fiul tău, pe toţi cei ce cu credinţă aleargă la sfântă icoana ta şi închinându-se ei, te cheamă în ajutor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Izbăvitoare arată-te, Născătoare de Dumnezeu, turmei tale acesteia, izbăvind-o de toată asuprirea şi de cumplita năvălire a celor ce nu se închină icoanei tale. Iar pe preoţii şi credincioşii care se închină chipului tău cu credinţă, păzeşte-i de orice stricăciune.

Catavasie:

Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta, că tu, Fecioară, Neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.

Cântarea a 6-a.

Irmosul: Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune mâhnirile mele; că sufletul meu s-a umplut de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad. Dar ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

Stih: Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie.

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune mâhnirile mele; că sufletul meu s-a umplut de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad. Dar ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Marie, Ceea ce nu ştii de nuntă, Numele Cel Preadulce şi mai scump decât aurul şi decât pietrele cele de mult preţ, Comoară Nepreţuită şi Neîmpuţinată, izbăveşte de toată răutatea pe robii tăi, care neîncetat se închină chipului tău cel cu preaslăvită minune zugrăvit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

O, Ceea ce eşti Desfătarea cea mare a îngerilor! Bucură-te, Stăpână, Trandafirul cel tainic al Raiului şi ajută celor ce se închină cinstitei tale icoane.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Liman de scăpare şi zid nebiruit, dumnezeiască apărare şi ancoră a nădejdii, toţi, dobândim prin sfântă icoana ta, grăim neîncetat: izbăveşte-ne de nevoi de focul cel veşnic şi de viermele cel neadormit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Nu va putea limba stricăcioasă să povestească noianul minunilor tale, pe care le faci neîncetat turmei tale prin sfântă icoana ta, Curată Mireasă Dumnezeiască.

Catavasie:

Înţelepţii lui Dumnezeu, care săvârşiţi acest praznic dumnezeiesc şi cu totul cinstit al Maicii Domnului, veniţi să batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel Ce S-a născut dintr-însa.

CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Apărătoare Doamnă…

Chipului tău, Preacurată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ne închinăm credincioşii, cinstindu-l după vrednicie; căci ne păzeşti şi ne izbăveşti din ispite şi din toate relele întâmplări. Pentru aceea, mulţumind, grăim ţie: Bucură-te, Fecioară, Nădejdea şi Slava creştinilor.

Cântarea a 7-a.

Irmosul: Tinerii cei de Dumnezeu cinstitori, în Babilon chipului celui de aur nu s-au închinat; ci, în mijlocul cuptorului celui de foc fiind rouraţi, cântare au cântat, grăind: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie.

Tinerii cei de Dumnezeu cinstitori, în Babilon chipului celui de aur nu s-au închinat; ci, în mijlocul cuptorului celui de foc fiind rouraţi, cântare au cântat, grăind: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Rugători fierbinţi la sfântă icoana ta, toţi ne apopiem cu cucernicie; nu ne lăsa, Preacurată, să pierim noi, robii tăi; ci ne izbăveşte pe noi, Stăpână.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Apărătoare şi Hrănitoare vieţii noastre pe tine te cunoaştem noi, robii tăi, Dumnezeiască Maică, pentru că nimic având, prin tine toate le avem. Slavă multei tale milostiviri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Tu eşti, Fecioară, Porumbiţa cea Una Aleasă a lui Dumnezeu şi prin înălţimea cea mai presus de slavă zburătoare; iar locaşul tău, Preacurată, este grădină cu tot felul de izvoare vii şi răcoroase şi Rai cu tot felul de pomi în veci înfloritori şi roditori.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Vezi sfânt locaşul acesta şi preaslăvit al Stăpânei? Vezi şi priveşte tu, o, închinătorule şi închină-te dumnezeieştii ei icoane, cu dragoste şi cu evlavie grăind: Slavă ţie.

Catavasie:

N-au slujit făpturii înţelepţii lui Dumnezeu, fără numai Făcătorului, ci, groaza focului bărbăteşte călcând-o, s-au bucurat cântând: Prealăudate Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a.

Irmosul: Tinerii cei grăitori de Dumnezeu în cuptor împreună cu focul şi văpaia călcând, au cântat: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Stih: Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie.

Tinerii cei grăitori de Dumnezeu în cuptor împreună cu focul şi văpaia călcând, au cântat: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Împăraţii pământului, mai marii şi judecătorii poporului, patriarhii, arhiereii şi toate neamurile văzând, Preacurată, sfânt locaşul acesta şi sfântă icoana ta, pe tine te preaslăvesc, minunea propovăduiesc şi acest locaş îl fericesc.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

De la marginile pământului vin neamurile ca să vadă sfânta şi dumnezeiasca ta icoană, cea cu dumnezeiască minune zugrăvită şi din suflet grăiesc către tine: cu adevărat Preacurată Mireasă Dumnezeiască, frumuseţea icoanei tale mai dulce decât luna şi decât soarele mai strălucitoare este.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Tu numai Una, Stăpână, eşti toată Frumuseţea Marelui Dumnezeu. Lună Nouă şi Aleasă care veneai în această lume luminezi pe cei dintru întunericul vieţii, Preacurată şi mai ales pe această chinovie, căreia te-ai încredinţat spre păzire şi mângâiere robilor tăi, Maica lui Hristos Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sfeşnic preastrălucit al Luminii Celei cu Trei Sori, luminează-ne pe noi cântăreţii tăi, de sus privind, Fecioară şi ne în vaţă a cânta: preoţi, binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Maica lui Dumnezeu în veci.

Catavasie:

Să lăudăm să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit. Atunci fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

La Cântarea a 9-a:

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Preacurata Fecioara Maria, una de Dumnezeu Născătoare.

Irmosul: Eva adică, prin păcatul neascultării, blestem înăuntru a adus, iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toţi te slăvim.

Stih: Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie.

Eva adică, prin păcatul neascultării, blestem înăuntru a adus, iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toţi te slăvim.

Stih: Măreşte, suflete al meu, icoana Preafintei Fecioare, cea de lumina purtătoare.

Nectar de milostivire, Stăpână, ne-ai izvorât nouă, prin ivirea sfintei tale icoane, de unde curg râuri dulci şi veselitoare, fântâni preacurate şi pâraie de viaţă purtătoare, din care, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, pe mine, cel ce mă închin ei cu credinţă, adapă-mă, Preacurată.

Stih: Măreşte, suflete al meu, Sfântă icoană, cea de minuni făcătoare a Preabinecuvântatei Stăpâne.

Icoana ta, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, este ca un noian de bunătăţi şi a toată desfătarea, sufletelor îndulcire, trupurilor alinare şi străină privire a darurilor tale, întru tot Binecuvântată, Marie Prealăudată.

Stih: Măreşte, suflete al meu, Sfântă icoană, cea în chip de soare a pururea Fecioarei.

Frumos Acoperământ te-am dobândit pe tine, Fecioară Mult Milostivă, cei ce locuim în acest sfinţit locaş; deci, deschide-ne nouă, prin cheile bunătăţii tale, uşa milostivirii Fiului tău şi Dumnezeului nostru, deschide-ne, Stăpână şi uşa Împărăţiei celei de sus.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe dumnezeieştile feţe, a Maicii şi a Fiului, Singure Închipuite.

O, frumuseţe nespusă! O, dulceaţă îmbătătoare a icoanei tale, Preacurată Fecioară! De acestea vreau să mă satur şi să mă fac propovăduitor adevărat al acestora, ca să grăiesc ţie: miluieşte-mă! Miluieşte-mă, Stăpână, că tu eşti mântuirea tuturor.

Stih: Măreşte, suflete al meu, Sfântă icoană cea de boli vindecătoare şi de ispite izbăvitoare.

N-a pierit nimeni, Curată Stăpână, Maica lui Dumnezeu, din cei ce aveau spre tine nădejdea bunei credinţe, decât numai cei ce din zavistie s-au lepădat ca să nu se închine vederii chipului tău.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Fecioara Maica, Slava îngerilor şi Acoperământul oamenilor.

Împarte, Fecioară, bogăţia darului tău celor ce cu bună cucernicie slăvesc Sfânta icoana ta, dăruindu-le pace în toată viaţa lor, îmbelşugare de bunătăţi, mântuire sufletelor şi Împărăţia Cerurilor, Marie, Maica lui Hristos Dumnezeu.

Alte stihuri, glasul al 8-lea:

Stih: Îngerii şi oamenii cinstim, după vrednicie, Sfântă icoana ta cea preacurată.

Irmosul: Străin lucru este mamelor fecioria; străină este şi fecioarelor naşterea de fii. Iar în tine, Născătoare de Dumnezeu, amândouă s-au rânduit. Pentru aceasta, toate seminţiile pământului pe tine neîncetat te fericesc.

Stih: Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie.

Străin lucru este mamelor fecioria; străină este şi fecioarelor naşterea de fii. Iar în tine, Născătoare de Dumnezeu, amândouă s-au rânduit. Pentru aceasta, toate seminţiile pământului pe tine neîncetat te fericesc.

Stih: Îngerii şi oamenii unindu-ne, într-un glas să lăudăm pe Maica pururea Fecioară.

Avându-te pe tine Mărire şi de obşte Fericire, de Dumnezeu Născătoare, toţi, cei ce te cinstim pe tine şi cu credinţă apropiindu-ne de Sfântă icoana ta, cu evlavie ne închinăm şi cu frică o sărutăm. Izbăveşte-ne pe toţi de necinstea cea viitoare şi învredniceşte-ne de slava şi desfătarea cea veşnică, în locaşurile drepţilor.

Stih: Toţi să alergăm către icoana Uneia Dumnezeieştii Maice şi căzând înaintea ei, cu frică să cerem milă.

Râu de dulceţuri şi izvor de desfătări, Maică Cerească şi miere din piatră izvorâtă, îmbelşugare de veşnice daruri dobândind Sfântă icoana ta, Fecioară, cei ce locuim în sfânt locaşul acesta, cu mulţumire închinându-i-ne, slăvim pe Fiul tău, te lăudăm pe tine şi cinstim icoana ta cea de minuni făcătoare.

Stih: Mireasă cea mai Frumoasă între femei, acoperă-ne cu harul tău de sus pe noi, cântăreţii tăi.

Lumină eşti celor întunecaţi şi Liman Neînviforat, Fecioară, celor ce se învăluiesc în viforul acestei vieţi şi sunt înconjuraţi de năvălirile ispitelor, că preacinstita ta icoană ai dăruit-o spre scăpare tuturor celor ce, cu dreaptă credinţă şi cu cucernicie închinându-se, o sărută.

Stih: Maica lui Dumnezeu, Fecioară fără prihană ocroteşte-ne, acoperă-ne şi ne apără de toate ispitele.

Ţie, Preacurată Fecioară, cu evlavie îţi grăim: Bucură-te, Fiica Părintelui Celui Veşnic, Maica Fiului Întrupat şi Mireasa Preasfântului Duh; căci tu eşti Lauda îngerilor, ţie îţi cântă adunarea oamenilor, cerul şi pământul, marea şi văzduhul, adâncurile şi toate tăriile binecuvintează cu cuviinţă preacinstit numele tău.

În loc de Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Stih: Preasfintei Treimi, Tatălui şi Cuvântului şi Duhului ne închinăm, Ceea Ce din nefiinţă toate le-a făcut.

Treime fără de început, Părinte şi Fiule şi Duhule Preasfinte, pe cei ce dumnezeieşte Te laudă, acoperă-i şi-i păzeşte, cu solirile Preacuratei Fecioarei de Dumnezeu Născătoare. De toată nevoia şi reaua întâmplare păzeşte pe cei ce cinstesc şi se închină Sfintei icoanei sale cu credinţă.

În loc de Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Stih: Împărăteasa tuturor, de Dumnezeu Născătoare, Maică Preaînălţată, pe cei ce cu cununi de laudă împodobesc Sfântă icoana ta, izbăveşte-i de toată vătămarea.

O, Prealăudată Maică, Ceea ce ai născut Izvorul Mântuirii şi al faptelor celor îmbunătăţite, pe Hristos Dumnezeu, Ceea ce te-ai arătat Râu cu adevărat de bunătăţi, pe cei ce din tot sufletul cinstesc şi se închină preasfintei icoanei tale în tot locul, izbăveşte-i de gheenă şi să dobândească mântuire învredniceşte-i.

Catavasie:

Tot neamul pământesc să salte, cu Duhul fiind luminat, şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să cânte: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Porunca cea cu taină…

Să se bucure cerul şi pământul să se veselească; căci cea mai presus decât îngerii, Fecioara astăzi, pe pământ, cheamă tot neamul omenesc şi îngeresc la dumnezeiasca prăznuire a cinstitului chip al ei şi al Fiului său. Acest chip ne dăruieşte nouă toate cele de folos şi tot felul de tămăduiri. Pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, cu bucurie cântăm ţie: Slavă venirii tale în chipul tău, Curată, Ceea ce cu adevărat ai lucrat minune preaslăvită.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.