MMB îl pedepsește pe preotul nepomenitor Andrei Savin, de la parohia Baratca, jud. Neamț

1

Funcționarii MMB au descins aseară la parohia Baratca, din județul Neamț, pentru a-l determina pe preotul paroh sa reia pomenirea ierarhului părtaș la erezie. Părintele Andrei Savin, fiul părintelui Vasile Savin de la Dochia., a întrerupt pomenirea ierarhului cu câteva săptămâni în urmă și se pregătea să își facă mărturisirea publică. Ne întrebăm:

DACĂ PREOȚII MOLDOVENI VOR CONTINUA SĂ SE ÎNGRĂDEASCĂ DE EREZIA ECUMENISTĂ, ARE MMB VREUN PLAN DE A-I SUPRIMA PE TOȚI? NU AR FI MAI CREȘTINEȘTE CA IERARHUL SĂ SE DEZICĂ DE SINODUL ERETIC DECÂT SĂ DESTRUCTUREZE PAROHIE DUPĂ PAROHIE?

ortodoxinfo

Reclame

Spurcatii de la LGBT, au iesit in strada (Cluj Pride – 01.07.2017)

1

1

*

În plin scandal Pomohaci, mai mulți MINORI au participat la Parada Gay de la Cluj

1

Fie că au venit însoțiți de părinți sau singuri, mai mulți minori au participat la marșul gay de la Cluj-Napoca.

Între sutele de manifestanți de la marșul gay și-au făcut loc și cinci adolescenți de 14 ani, elevi la Liceul Teoretic ”Nicolae Bălcescu”, iar alți doi la Transylvania College, potrivit stiridecluj.ro. Pe lângă aceștia, un alt minor, sub vârsta de 10 ani, poate fi văzut ținut pe umerii tatălui în timp ce participă la parada gay.

Cei cinci elevi au venit singuri la marș, având permisiunea părinților.”Ne-au spus numai să avem grijă când plecăm de aici. Am văzut și noi că sunt oameni intoleranți, dar noi am venit numai pentru a susține această cauză. Am aflat ce probleme au și credem că libertatea și acceptarea celorlalți sunt cele mai importante lucruri. Noi sperăm ca mentalitatea să se schimbe. Ne-am interesat și noi și am aflat prin ce probleme trec cei din comunitatea LGBT și nu ni se pare normal”, a spus una dintre tinere.

Cu toate acestea, chiar ei mărturisesc că la Liceul Teoretic ”Nicolae Bălcescu” au colegi care nu privesc cu ochi buni acest marș. ”Părerile sunt împărțite. Sunt unii, mai puțini, care cred că nu ar avea voie să facă acest marș. Noi am venit să-i susținem pentru că vrem o lume mai bună”, a spus și singurul băiat din grup.

„Din punctul nostru de vedere, al instituției, atât timp cât noi vom fi sesizați cu date concrete, poze, cu copii care participă la acest marș ne facem imediat datoria împreună cu Inspectoratul de Poliție Județean Cluj. Dacă nu, este extrem de greu să ne autosesizăm pentru că nu avem niciun fel de date despre acești copii care participă la acest gen de marșuri cu caracter sexual. E un pic complicat. Până la urmă e răspunderea părinților, a familiei. Doar dacă în cazul, doamne ferește, în care ar fi agresați în timpul marșului, e obligatoriu să ne sesizăm și să facem anchetă împreună cu IPJ Cluj să vedem condițiile în care au participat la marș și cum s-au organizat aceste manifestări. Noi avem un telefon de urgență unde orice poate face sesizare la orice fel de fapte, neglijențe, abuz la adresa copiilor”, a declarat pentru Monitorul de Cluj Daniel Tămaș, directorul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Cluj.

Organizatorii Paradei Gay de la Cluj și-au închis telefoanele și nu au putut fi contactați.

monitorulcj.ro

Fapte extrem de grave: Mai mulți minori au participat la marșul gay de la Cluj-Napoca

Această prezentare necesită JavaScript.

*

Manifestație Noua Dreaptă în Piața Avram Iancu. „În 10 ani, homosexualii din România vor întreține relații sexuale în stradă”

Câteva zeci de persoane, membri ai organizației Noua Dreaptă și simpatizanți, au ieșit, sâmbătă, în Piața Avram Iancu unde participă la o manifestaţie pentru susţinerea familiei tradiţionale.

1

1

Aproximativ 50 de persoane participă, sâmbătă, în Piaţa Avram Iancu la mitingul de susţinere a familiei tradiţionale, organizat de Partidul România Unită, Partidul România Mare şi oganizaţia Noua Dreaptă.

Manifestarea a început cu rostirea în grup a rugăciunii ”Tatăl Nostru”.

La mitingul Noii Drepte din Piața Avram Iancu sunt afiate bannere cu mesaje împotriva homosexualităţii şi pentru normalitate: „Marşul Normalităţii pentru familia întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat şi o femeie”, „Clujul nu este Gomora”, „Pentru familia tradiţională”.

„Vedem în SUA și Europa cum homosexualii care ies în stradă în pielea goală de mână cu copii mici pe care i-au adoptat întrețin relații sexuale în stradă, în văzul tuturor oamenilor, acolo se va ajunge și în România. Poate nu în 2 ani, în 10-15 ani. Nu se vor opri până când nu vor ajunge acolo. Vorbesc de familie, vorbesc de valori tradiționale, poate asta nu înseamnă nimic pentru ei, sunt niște oameni fără Dumnezeu. În anii ´70 manifestul homosexualilor spunea clar că unul din scopul lor e abolirea familiei. Facem apel către autorități, către primarul Emil Boc să nu mai autorizeze astfel de manifestări în Cluj pentru că în caz contrar vom fi din nou în stradă”, a spus Codrin Goia, preşedinte Noua Dreaptă Cluj.

monitorulcj.ro

In inimă sa coboram mintea

1

Dobândită prin nevoinţe, lacrimi şi mărturisire a păcatelor, pocăinţa ridică ceaţa de pe ochii sufletului, învrednicindu-l să vadă frumuseţile dumnezeieşti.

În scrierile patristice se discută mult despre coborârea minţii în inimă şi despre întoarcerea energiilor spre esenţă. Iată un binecunoscut fragment dintr-o scrisoare a Sfântului Vasile Cel Mare către prietenul său, Sfântul Grigorie de Nazianz: „Căci dacă mintea nu se ocupă de treburi din afară, şi nici nu se împrăştie prin simţuri în toată lumea, se retrage în sine însăşi. Atunci ea se înalţă în mod spontan la contemplarea lui Dumnezeu. Luminată de acea splendoare dumnezeiască, ea uită de propria ei fire. Apoi, nemaitrăgând sufletul în jos, înspre grija de cele ale gurii sau de cele ale îmbrăcăminţii, îşi va îndrepta întreaga râvnă către dobândirea bunătăţilor celor veşnice”. (…)

Coborârea minţii în inimă ‒ adică întoarcerea energiei spre esenţă ‒ constituie vindecarea minţii; această întoarcere presupune mai întâi aflarea inimii trupeşti, şi numai după aceea a celei metafizice sau duhovniceşti. Nevoitorul „coboară în adâncurile inimii sale, la început în inima trupească, şi de acolo în acele profunzimi care nu mai sunt ale trupului. Îşi găseşte adâncul inimii, atinge miezul metafizic, duhovnicesc, al fiinţei sale pe care, scrutându-l, vede că existenţa omenirii nu este ceva exterior sau străin fiinţei sale, ci e întru totul împletit cu propria sa fiinţă” (Arhimandritul Sofronie de la Essex).

Coborârea minţii în inimă este, de fapt, o împreunare a minţii cu inima, pecetluită de lacrimi de smerenie şi de o dulce simţire a iubirii dumnezeieşti: „Lacrimile de smerenie din timpul rugăciunii sunt un indiciu cert al unirii minţii cu inima şi al faptului că rugăciunea curată şi-a aflat locul său de obşte, aceasta constituind primul pas al urcuşului spre Dumnezeu. De aceea, asceza aşază lacrimile la temelia vieţii duhovniceşti” (Arhimandritul Sofronie).

Intrând în inimă, mintea se desprinde de orice imagine exterioară, atât vizuală, cât şi mentală. Uşile inimii se închid oricărui lucru străin, iar „sufletul pătrunde într-un «întuneric» de o factură cu totul specială, învrednicindu-se astfel să stea cu mintea curată în chip negrăit înaintea lui Dumnezeu” (Arhimandritul Sofronie). (…)

Coborârea minţii în inimă se dobândeşte, aşadar, prin rugăciunea minţii atunci când mintea, eliberată de gânduri şi plăsmuiri, se roagă în chip nematerial, fără împrăştiere. Sfântul Evagrie Ponticul binecuvântează mintea care se roagă astfel lui Dumnezeu: „Fericită este mintea care a dobândit în vremea rugăciunii, în chip desăvârşit, starea fără formă. Fericită este mintea care, rugându-se neîmprăştiat, câştigă necontenit un tot mai mare dor către Dumnezeu. Fericită este mintea care, în vremea rugăciunii, se face nematerială şi săracă de toate. Fericită este mintea care, în vremea rugăciunii, s-a lipsit desăvârşit de orice simţ”.

(Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința Sfinților Părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, pp. 163-166)

1

Nerespectarea zilelor de odihnă este pacat

1

Cunoaştem din Sfânta Scriptură că Dumnezeu le-a dat oamenilor, între alte porunci şi pe aceea a muncii şi a odihnei, după cuvântul care spune: „Lucrează şase zile…, iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeul tău; să nu faci în ziua aceea nici un lucru (Ieşire 20, 9-10). Aşadar le-a spus să lucreze şase zile şi în a şaptea să se odihnească.
Cu atât mai mult, în creştinism există aceste zile de odihnă: Duminica şi Sărbătorile însemnate cu Cruce roşie din calendar. Când se respectă aceste zile se produce un echilibru cosmic, biologic, ecologic, psihologic şi mai ales duhovnicesc. Când nu se respectă aceste zile de odihnă vine pedeapsa lui Dumnezeu peste acea familie. Unii lucrează la câmp, alţii îşi fac casă, alte gospodine îşi fac curăţenie, îşi spală etc. Aceste păcate, o dată făcute, iarăşi au efect asupra familiei respective. Vin certuri, necazuri, boli, bătăi, despărţiri etc., fără ca oamenii respectivi să-şi dea seama de ce şi de unde vin. Peste acei oameni care nu respectă zilele de odihnă, vin mari necazuri. Ele vin atât peste ei, cât şi peste copiii lor.
Duminica şi în Sărbătorile cu Cruce Roşie din calendar nu avem voie să facem nici un lucru acasă. Femeile nu au voie să spele, să coasă, să măture, bărbaţii, nu au voie să lucreze la câmp sau altceva. În acele zile trebuie să mergem la biserică pentru a asculta Sfânta Liturghie, să ne odihnim, să citim cărţi duhovniceşti, să ne rugăm etc.

(Arhim. Ioachim Pârvulescu, Sfânta Taină a Spovedaniei pe înţelesul tuturor, Mănăstirea Lainici – Gorj, 1998, Editura Albedo, pp. 68-69)

1

De ce ne rugam si îi cinstim pe Sfinti

1.jpg

Ii cinstim pentru că sunt vrednici de cinstit şi respectat, datorită vieţii lor exemplare după Dumnezeu. Ei s-au luptat cu toată fiinţa lor împotriva păcatelor, împotriva duhurilor necurate.
Nici un om nu este scutit de această inevitabilă luptă, dar aceşti sfinţi au biruit mai mult ca oricare om câştigând lupta acestei vieţi şi au fost încununaţi în ceruri de Dumnezeu cu o cunună a vieţii. Spre ceruri au tânjit şi au luptat, în ceruri s-au învrednicit de sălăşluire.
Şi după cum – pământeşte vorbind – aceia care câştigă concursul, capătă experienţă, şi la rândul lor îşi formează discipoli pe care să-i iniţieze să câştige şi ei medalii şi concursuri, tot cam aşa ne folosim şi noi de virtuţile şi experienţele sfinţilor, pentru a ne fi mai uşor spre câştigarea luptei. Aceste osteneli se fac prin ascultare şi dragoste faţă de ei şi prin rugăciuni şi apoi mulţumiri aduse lor.
De aceea ne rugăm noi sfinţilor. Deci noi nu ne închinăm lor ca lui Dumnezeu, ci îi cinstim, pentru ca ei să ne ajute şi să ne înveţe, spre a putea dobândi biruinţă şi a ne întâlni cu Izvorul sfinţeniei care este Dumnezeu.

(Protosinghelul Ioachim Pârvulescu, Cele trei mari mistere vizibile şi incontestabile din Biserica Ortodoxă, Editura Amacona, 1997, pp. 140-141)

1

De la Dumnezeu vine puterea icoanelor

19145928_723811504487629_3372109913553545459_n

1. Căci cel ce se închină cinstitei icoane a Domnului nu se închină materiei culorii, ci se închină și cinstește cu dreaptă credință chipul Lui alcătuit din culori și se sfințește sărutând cinstita inscripție a numelor. Căci închinarea la icoană trece asupra prototipului, cum spune undeva marele Vasile. Căci credința în El este sus în Cer precum și Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, o singură dumnezeire, puterea cea deoființă, nedespărțită, simplă, fără chip, nevăzută, fără formă, de aceeași putere, neschimbată, necircumscrisă, nedeterminată, de o fire, care nu se zugrăvește, nu se descrie, nu se formează, nu se pictează. Este prezentă însă acolo în chip nevăzut ca necircumscrisă și împlinește cererile celor ce o cheamă cu dreaptă credință. Căci cum ar putea cineva să picteze ceea ce nu a văzut cum este la înfățișare și ce fel este? Dar nicidecum! Nu ca și cum s-ar zugrăvi dumnezeirea se închină cineva dintre cei ce cugetă drept, Doamne, ferește! Căci este nevăzută și fără chip. Dar pictând chipul trupului se închină Lui și prin aceasta se amintește că Cel nevăzut S-a arătat pe pământ și cu oamenii S-a amestecat, a mâncat cu ei și a călătorit pe jos și că prin Cruce a răbdat patimă de necinste și prin aceasta a primit și moarte și înviind a treia zi S-a suit la Ceruri de unde S-a pogorât și a șezut de-a dreapta Tatălui ca fiind deoființă și de un tron, pentru aceea și iarăși va veni cu trupul Lui cel dumnezeiesc și fără de prihană.

2. Acestea toate și altele asemenea cu acestea i se amintesc și i se învață prin preacurata și cinstita Lui icoană oricărui creștin ortodox și cinstind-o pe ea cu inimă fierbinte se închină corespunzător și o sărută, dar nu materia, așa cum credeau aceia în chip fără de minte, ci, prin pictura materială, înălțând contemplarea minții și vederea la prototip, precum s-a spus, ca și cum ar vedea prototipurile în mod inteligibil și totodată sensibil, cere și zice fiecăruia dintre sfinți: „Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru mine!”. Iar dacă este icoana Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, asemenea înalță mintea, prin asemănarea teandrică întrupată, la prototip și în chip sensibil și inteligibil cade înaintea Lui și zice: „Fiule al lui Dumnezeu, miluiește-mă!”. Dar fiindcă este cu neputință să-I sărutăm preacuratele Lui picioare, precum desfrânata, să I le îmbrățișăm și să I le udăm cu lacrimi și să-I cerem iertare pentru greșelile noastre, de vreme ce S-a înălțat odată la Cer și a șezut de-a dreapta lui Dumnezeu și Tatălui, trebuie să ținem și să sărutăm cinstitele și dumnezeu-omeneștile Lui picioare din sfânta Lui icoană și să le sărutăm din tot sufletul și să le udăm cu lacrimi și să ne ațintim la El ochii inimii și să vorbim cu El cerându-I iertare pentru greșelile noastre. Căci nu am fost învățați să ne închinăm materiei, precum s-a spus sau cum am învățat că se închină idolatrii păgâni, cum li se pare iconomahilor. Să nu fie! Și iarăși spun: căci aceia îndumnezeiau aceste asemănări, neavând adevărate persoane-prototip vrednice de slavă dumnezeiască și sfințenie, ci aveau numai niște amăgitori și vrăjitori și vestiți prin răutățile lor, bărbați și femei muritori, dar noi, cunoscându-L pe Iisus Hristos, Domnul și Mântuitorul nostru, ca adevărat Dumnezeu, Care S-a pogorât pe pământ din sânurile Tatălui la neamul nostru omenesc și Care a îmbrăcat trup din pururea Fecioara Maria și S-a arătat în chipul nostru, și mărturisindu-L și propovăduindu-L pe El Om desăvârșit, fără de păcat, și Dumnezeu desăvârșit, Care va să vie cu același chip iarăși pe pământ, cum s-a spus, să judece viii și morții și să răsplătească fiecăruia după faptele lui, pictând cinstita și sfânta Lui icoană ne închinăm și o sărutăm în mod corespunzător și pe cei ce nu cugetă astfel îi dăm anatemei, nu zugrăvind dumnezeirea, cum li se pare rău-credincioșilor, Doamne, ferește! Căci aceasta este fără chip și fără formă și necuprinsă. Ci ne închinăm, zugrăvind asemănarea teandrică a Preacuratului Lui trup, al Domnului nostru Iisus Hristos, pe care l-a luat de la noi pentru mântuirea noastră, întru care s-a sălășluit întreaga deplinătate a dumnezeirii prin transmitere [μεταδοτικῶς] și nu prin transmutare [μεταβατικῶς], și prin care a lucrat mântuirea noastră, nu oprindu-ne la materia icoanei, fără să înaintăm mai departe, ci prin imaginea văzută înălțându-ne mintea la prototip, neîngăduind minții noastre să se înșele, cum s-a spus mai sus.

3. Căci prin această cinstită icoană Îl vedem pe El în mod inteligibil umblând pe mare, izbăvindu-i pe ucenici din primejdie, certând vânturile, îmblânzind marea spumegând de valuri care amenința să înainteze pe uscat, Îl vedem hrănind cu puține pâini de orz și cu niște pești mici multe mii de oameni și umplând douăsprezece coșuri de firimituri prisositoare, Îl vedem deschizând ochii orbilor, tămăduind demonizați, pe șchiopii paralizați făcându-i iuți de picior, îndreptând pe cei gârbovi și aplecați, tămăduind paralitici de mulți ani, înviind morți, și mai ales pe Lazăr cel mort de patru zile, numai prin cuvânt, deschizând ochii unui orb din naștere, tămăduind pe femeia cu scurgerea de sânge numai prin atingerea poalei, alungând arșițele, și vindecând multe și felurite boli, nu printr-un tratament, nici prin chirurgie, nici prin medicamente, ci pe acestea toate numai prin cuvântul Lui și prin dumnezeiescul Lui semn.

(Despre Închinarea sfintelor icoane, extras din Viața Sfântului Vasile cel Nou, traducere de Laura Enache, în curs de publicare la Editura Doxologia)

1