Nu pot să vă descriu cât de mult îi plac Sfintei Fecioare cumpătarea și curățenia

12654523_959190040785306_1589385258816562771_n

Noi, copilul meu, am vazut tot ceea ce ne scrii tu, am trecut prin ele o data, de doua ori, de multe ori.
Am scris si o carte despre aceste rataciri ca, daca cineva va pati astfel de lucruri, sa nu cada in deznadejde. Dar nu sa ramai nelucrator, asa cum faci tu acum. Este nevoie de multa silinta, de lupta, de smerenie fara de margini si de ascultare desavarsita. Nu sta, ci striga: ” Hristoase ! Prea Sfanta Fecioara !” Nu te inmuia si nu primi tot felul de ganduri. Striga continuu la Hristos. Inainte de a reusi ispita sa dea nastere gandului in mintea ta, tu sa-l zadarnicesti cu rugaciunea. Nu-l lasa.
Dar cand tu lasi necuratiile pe care le arunca inlaun trul tau vrajmasul, in cateva ore numai te-a si cuprins in mijlocul lor. Dupa aceea, cata lupta ca sa te poti curati ! Asa ca sileste-te. Este nevoie de osteneala si de durere multa, nu gluma. Inima ta va sangera. Amaraciune, otrava vei bea, dar numai asa vei primi libertatea si te vei indulci.
Sa nu crezi ca lupta este mica. Trebuie sa strigi ca nebuna: ”Iisuse al meu, scapa-ma! Preasfanta Maica lui Dumnezeu, ajuta-ma!” Ca o masina sa mearga limba ta: ” Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma ! Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma ! Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma ! ” Si cand obosesti, iti va veni o mangaiere pe care nu ai gustat-o niciodata. Dar daca te lenevesti si nu te ingrijesti, nu te vei vindeca in veac.
Daca sta in casa si nu se misca, omul nu va putea sa ajunga in cetate. La fel, monahul care nu se roaga nu va fi vrednic de cetatea Ierusalimului ceresc.
Asadar, ridica-te ! Pune tu obolul tau, ca sa puna si harul lui Dumnezeu multimea talantilor. Arata buna ta intentie, dorinta de bine. Intoarce-ti fata de la vrajmasul tau. Cum de-ti lasi sufletul sa fie desfranat de catre demon? Unde-ti este smerenia atunci cand spui ca toti iti sunt vinovati si numai tu esti buna? Smerenie este atunci cand iti greseste celalalt si, inainte de a apuca el sa-ti ceara iertare, tu sa-i faci metanie spunandu-i: ” Iarta-ma, frate, si binecuvinteaza !” Sa nu ti se para greu acest lucru. Este nimic pe langa ceea ce a facut pentru noi Domnul Hristos. El S-a plecat in fata ingerilor si a facut metanie de la cer la pamant, ” a plecat cerurile si a coborat „. Dumnezeu a coborat la om. Si tu intorci lumea cu susul in jos pentru a nu spune un ” binecuvinteaza „! Unde este smerenia ?
Cand vei ajunge sa te smeresti, toti ti se vor parea sfinti. Cand esti plina de tine insa, toti ti se par rai. Ce este mai murdar decat mandria si ce este mai rau mirositor decat necuratii demoni? Cu toate acestea, ii lasi sa te murdareasca. Este usor sa-i lasi sa vina si sa-ti strice toate zidurile de aparare. Sa vedem insa cum vei reusi sa-i alungi ! Este usor sa primesti gandurile rusinoase si murdare, dar sa vedem, dupa aceea, cum vei reusi sa te curatesti!
Nimic altceva nu uraste mai mult Dumnezeu decat necuratia trupului care vine din placerea cea fara de lege. Acela care desfraneaza cu gandurile rusinoase, miroase tot ca un caine mort. In timp ce acela care se lupta si isi pastreaza trupul curat si mintea neintinata de ganduri murdare, asa si rugaciunea lui se ridica la cer ca o tamaie bine mirositoare. Am vazut in fapt ceea ce iti spun acum. Nu exista alta jertfa mai bine mirositoare catre Dumnezeu ca neprihanirea trupului, care se dobandeste cu lupta infricosatoare si cu sange. Am multe de spus in legatura cu fericita neprihanire, ale carei roade le-am gustat, dar acum nici tu si nici surorile celelalte nu puteti sa le purtati. Acum, un singur lucru va spun : chiar si hainele celor care sunt curati raspandesc mireasma de bun miros in toata incaperea unde se afla, ca un vas de mir. Acesta este semn de la Dumnezeu pentru neprihanirea lor si pentru fecioria lor preasfintita.
Deci, grabiti-va sa va curatati sufletul si trupul vostru. Nu primiti nicidecum gandurile murdare. Astfel veti vedea si voi aceste lucruri despre care va scriu. Atunci va veti incredinta de cuvintele mele. Tot ceea ce v-am scris pana astazi trebuie sa incercati si veti afla in viata voastra ca spun adevarul din experienia proprie.
Acolo unde exista ascultare exista smerenie si lupta, iar demonii nu reusesc niciodata sa inrobeasca pe om. Invartosarea inimii, neascultarea si mandria dau nastere la neglijenta si nepurtare de grija, prin care vin toti demonii si-si fac adapost in sufletul omului. Acestia nu se vor linisti pana nu-l fac pe omul acela partas la pacatele vechi si noi si pana nu-l robesc in intregime. Sileste-te, deci, fiica mea. La fel si toate celelalte surori. Daca veti neglija acest lucru veti pati lucruri rele si urate. Daca va veli sili, va veti mantui pentru vesnicie. Veti deveni tamaie cu bun miros si mir de pret. Veti deveni cu adevarat jertfa duhovniceasca, bineplacuta Domnului.
Nu va pot descrie cat de mult ii place Maicii Domnului cumpatarea si curatenia. Pentru ca Ea este Fecioara neprihanita, ne vrea pe toti asa si ne iubeste. De aceea, numai ce o strigam, si se grabeste sa ne vina in ajutor. Nu apuci bine sa spui: ”Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, ajuta-ma!”, ca Ea strabate ca un fulger mintea ta si-ti umple de lumina inima, atragand mintea spre rugaciune si inima spre dragostea adevarata. De multe ori vei petrece noaptea intreaga plangand si cantand laude Preasfintei Fecioare, tinuta fiind de Ea in rugaciune.
Siliti-va, pastrati tacerea, rugati-va, faceti ascultare, smeriti-va pentru a afla binele. Aveti o stareta binecuvantata care este mireasma a lui Hristos. Nu o suparati. Nu va impotriviti ei cu cuvantul. Pastrati tacerea si rugati-va neincetat si lasati-o si pe ea sa se odihneasca. Cand va muri si o veti pierde, atunci veti vedea cat a fost de buna. Dar pentru voi, atunci, va fi tarziu.
La sfarsit, iarasi iti spun, fiica mea, sileste-te, nu pierde timpul. Nu ma obosi sa scriu, ci scoala-te si alunga pe vrajmasi. Fa-te tarana ca sa te calce in picioare toti ceilalti si fa ascultare pentru sufletul tau.

Gheron Iosif. „Marturii din viata monahala” Editura Bizantina

1

Reclame

Calea cea largă îi duce pe oameni la iad

1

Poruncile lui Dumnezeu nu sunt grele, ci sunt foarte ușoare, ușurează, răcoresc și aduc fericire în sufletul omului.
De aceea Hristos nu ne-a cerut multe lucruri. Iar la a Doua Sa Venire nu va spune: „De ce nu v-ați nevoit…”. Nu. Ci va spune: „De ce nu ați miluit, de ce nu ați hrănit, de ce nu ați îmbrăcat, de ce nu l-ați ușurat pe cel din temniță?”.
Ce sunt acestea? Fapte de dragoste. De aceea a spus Hristos: „Cine este cel care Mă iubește? Cel care are poruncile Mele. Cel care nu Mă iubește, nu ține poruncile Mele”. Prin mustrarea pe care a făcut-o celor de-a stânga, a vrut să le spună că: „Voi nu ați avut dragoste și pentru aceasta nu puteți intra în cămara de nuntă a dragostei”. Cămara de nuntă a dragostei se dobândește numai cu dragoste și jertfă. De aceea va trebui să intrăm în Împărăția Cerurilor cu dragoste și smerenie.
Strâmtă și întristătoare este calea care duce la viață. Calea cea largă îi duce pe oameni la iad. Dar care este calea cea largă? Viața lumească nepăsătoare și atunci când zilele noastre trec goale…
Nu trebuie să ne înșele diavolul, ci să ne străduim, după Evanghelia lui Hristos, să curățăm partea dinlăuntru a paharului, care este sufletul nostru, inima noastră, mintea noastră. Dacă partea dinăuntru a paharului o faci curată, zice Domnul, și cea dinafară va fi curată. Fățarnice, nu curăța partea dinafară, iar cea dinăuntru o lași necurățată. În ochii lui Dumnezeu toate sunt arătate. Pe oameni îi putem înșela, le putem arăta altă față, însă lăuntrul nostru este cunoscut lui Dumnezeu. Să ne îngrijim de lăuntrul nostru să-l aranjăm, să-l schimbăm. Vremea pe care ne-a dat-o Dumnezeu s-o umplem cu fapte bune, cu cugetări bune, cu simțăminte curate.
Să nu stăm și să ne ocupăm cu vorbăria deșartă, cu discuții nepotrivite și vătămătoare. Să izbăvim limba de a-i mai judeca pe oameni, pe fratele nostru, pe aproapele nostru. Să nu mai facem aceasta, ci să ne judecăm pe noi înșine, pe noi să ne osândim. Dacă ne vom osândi noi pe noi înșine, ne vom izbăvi de osândirea lui Dumnezeu. Dacă osândim, vom fi osândiți, și dacă vom judeca, vom fi judecați, și cu ce măsură vom măsura, cu aceeași ne va măsura și Dumnezeu.
Fiecare clipă care trece nu se mai întoarce. Diavolul ne fură timpul, ni-l umple cu lucruri pământești și vremelnice cu scopul de a-l pierde, de a nu putea oferi mai multe lui Dumnezeu și sufletului nostru. Să luăm aminte cât putem să fim în stare de veghe, să ne păzim mintea, inima, să nu lăsăm gândurile să intre în inimă și s-o întineze. Ori de câte ori ne vom cerceta conștiința, vom vedea că nu luăm aminte și, prin urmare, avem multe păcate pe care nu le cunoaștem. Să le spovedim ca să se șteargă.
Așadar, să luăm aminte la toate aceste lucruri și să fim gata. Moartea este înfricoșătoare, nu este o jucărie. Dacă cineva dintre noi a cunoscut ceva puțin despre moarte, dacă s-a primejduit de vreo boală, a văzut cât de înfricoșătoare este. Vedeți cum lăcrimează omul și plânge când se apropie ceasul morții? De ce plânge? Pentru că vede că vin puterile potrivnice, vin demonii să-i răpească sufletul. Și sufletul tremură ca frunza de toamnă la cea mai mică adiere de vânt.
Ce spune troparul de la Slujba înmormântării? „Vai, câtă luptă are sufletul când se desparte de trup! Vai, cât lăcrimează atunci, şi nu este cine să-l miluiască pe dânsul! Către Îngeri ridicându-şi ochii, în zadar se roagă; către oameni mâinile tinzându-şi, nu are cine să-i ajute”. Își întoarce ochii spre Îngeri și nu-l pot ajuta, ci-i spun: „Te-am fi ajutat, dar trebuia să fi ajutat și tu cu faptele tale. Atunci își ridică mâinile spre oameni și strigă „Ajutați-mă!”, dar aceia îi spun: „Cum să te ajutăm pe tine, când noi nici pe noi înșine nu ne putem ajuta?”. Și atunci se înțelepțește omul, dar ce poate face în acel ceas când își dă sufletul?
Acest adevăr, această realitate pe care vedem că o trăiește fiecare om care pleacă din această viață, să ne fie lecție, ca să ne punem în rânduială acum, astfel încât atunci când ne va veni ceasul, să fim gata. Ne vom întrista, căci moartea este din fire dureroasă și amară, dar când conștiința nu ne învinuiește, atunci balsam vine în suflet. Sufletul nădăjduiește, are o simțire că ceva se va întâmpla. De aceea, înainte de a veni acel ceas înfricoșător, înainte de a veni această primă judecată a sufletului, mai înainte de marea judecată de la a Doua Venire, să ne pregătim, să luăm aminte, să ne silim acum, iar nu mâine sau poimâine. De astăzi, din această clipă, să punem pocăință în sufletul nostru și să ne întoarcem la Dumnezeu. Iar când Dumnezeu va vedea această intenție bună din partea noastră, ne va ajuta. Și această mică intenție o va face mare, încât să săvârșească mântuirea sufletelor noastre.

Arhim. Efrem Filotheitul – Sfaturi duhovnicești pentru dobândirea sănătății sufletești și a mântuirii noastre, Ortodoxos Kipseli

1

Mitropolitul Pireului: Yoga hinduistă și ocultistă

1

Pireu, 19 iunie 2015

COMUNICAT

Înaltpreasfințitul Mitropolit al Pireului a trimis următorul comunicat privitor la yoga hinduistă și ocultistă, cu scopul de a se citi duminică, 21 iunie, în bisericile Mitropoliei Pireului.

Preaiubiți frați și fii întru Hristos,
1Respectând întru totul libertatea religioasă, care în Grecia este garantată constituțional, dar în același timp având conștiința răspunderii noastre pastorale de a evita crearea unui climat de sincretism religios, dat fiind că recent a fost consacrată de către Organizația Națiunilor Unite ”Ziua Mondială Yoga” pe data de 21 iunie a fiecărui an, și că, în același timp, Sfântul Sinod al Bisericii Greciei a emis un comunicat pe această temă care amintește pliromei creștine că ”yoga reprezintă un capitol fundamental al religiei hinduiste, prezintă o varietate de școli, ramuri, aplicații și tendințe, și NU CONSTITUIE o simplă metodă de gimnastică și, prin urmare, yoga este întru totul incompatibilă cu credința noastră creștină ortodoxă și nu își are locul în viața creștinilor”, Sfânta Mitropolie a Pireului, având în vedere că în granițele ei geografice există centre yoga, precizează în plus că:

1. Etimologic, yoga provine de la sanscritul yuj, care înseamnă ”cuplare” și ”unire” a omului cu impersonalul Unu Absolut al hinduismului și al religiilor orientale. Prin urmare, yoga nu este o simplă și nevinovată metodă de relaxare, nu este un mod de eliminare a stresului, nici o metodă de tonifiere a trupului, așa cum i se face reclamă, ci un stadiu al meditației hinduiste legat de teoria anticreștină a metempsihozei și de divinitățile demonice Vishnu, Krishna și Shiva. Recent, agențiile internaționale de știri au anunțat întreaga lume că în India a avut loc o jertfă umană prin decapitarea unui copil de cinci ani închinat demonicei pseudo-zeițe Kali a panteonului hinduist. De asemenea, în mult încercatul Nepal hinduist, cu câteva zile înainte de cutremurul catastrofal de 7,8 grade pe scara Richter, a avut loc o fărădelege religioasă de neconceput, au fost înjunghiate 250.000 de animale ca jertfe aduse pseudo-zeilor hinduși, care sunt demoni.

În diferitele școli yoga constatăm dependența nemijlocită a practicanților de învățătorul hinduist (guru sau yogi), care îi îndrumă și le schimbă numele creștin ortodox. Diferitele tehnici yoga nu au nici o legătură cu știința, ci dimpotrivă, prezintă caracteristicile unei magii. Practicarea yogăi ascunde pericole sufletești și trupești.

1. ”Noua Eră a Vărsătorului”, care acționează împotriva Bisericii celei Una, Sfinte, Universale și Apostolice, Ortodoxia noastră, copleșește țara noastră prin promovarea yoga, ca să ducă în înșelare prin dogma demonică potrivit căreia toate religiile sunt căi identice care conduc către același scop.

III. În diferitele stadii yoga, practicantul părăsește orice acțiune, dorință și mișcare prin anumite practici demonice. Astfel, se izolează de lumea exterioară, crede că se adâncește în propria sa lume interioară și încearcă să înlăture orice altă senzație. Deși în primele stadii, practicantul demonicei yoga păstrează anumite elemente de conștiență, în ultimele stadii își pierde conștiința de sine, nu mai are nici percepții de culoare, miros, sunet sau tactile, nu se mai percepe nici pe sine însuși, nici pe altcineva. Această inexistență și afazie este considerată de yoga ”mântuire”. Pe durata exercițiilor, practicantul poate cunoaște fenomene paranormale de origine demonică, precum telepatia, meteorismul, comunicarea cu duhuri rele etc. Toate acestea adeveresc că domeniile parapsihologiei, ale metodei yoga și, în general, ale feluritelor forme de meditație, care se sprijină unele pe altele, își au bazele în ocultism, adică în demonism.

Îi chemăm pe creștinii ortodocși, și mai ales pe tineri, să se împotrivească comandamentelor ideologice ale Noii Ordini a Lucrurilor, să se integreze în parohia lor și să stea în preajma preoților lor, pentru a cunoaște nevoința și spiritualitatea ortodoxă.
Practicarea yogăi este pentru creștinii ortodocși incompatibilă cu învățătura și dogmele credinței noastre, întrucât este o negare a credinței creștine, este blasfemie împotriva Duhului Sfânt și conduce la demonism.

Cu binecuvântări părintești,
MITROPOLITUL PIREULUI
+ SERAFIM

Traducere: Tatiana Petrache (G.O.)

Graiul Ortodox

Sursa: Sf. Mitropolie a Pireului

http://www.imp.gr/2012-03-27-20-22-23/948-ανακοίνωση-σεβασμιωτάτου-μητροπολίτου-πειραιώς-περί-της-αποκρυφιστικής-ινδουιστικής-γιόγκα.html

1

 

Alocuțiunea patriarhului Daniel la ședința de deschidere a sinodului panortodox

1

Sfântul și Marele Sinod al Bisericilor Ortodoxe este în același timp un eveniment rar și începutul unei normalități, pentru că sinodalitatea este o regulă canonică a vieții Bisericilor Locale, pentru a exprima unitatea credinței Ortodoxe, a vieții sacramentale, și a disciplinei canonice a Bisericii Una Sfântă Sobornicească și Apostolească. Este o regulă canonică pentru Bisericile Locale, și trebuie să fie, de asemenea, pentru toate Bisericile în ansamblul lor, la nivel universal. Sinodalitatea sau conciliaritatea se împlinește în slujirea sacramentală a dumnezeieștii Euharistii, pentru a exprima împreună unitatea credinței ortodoxe și a Tainei însăși a comuniunii Bisericii cu Capul ei, Domnul Iisus Hristos.
Autocefalia Bisericilor Ortodoxe exprimă libertatea lor administrativă și pastorală, în timp ce slujirea euharistică panortodoxă și sinodalitatea panortodoxă exprimă unitatea Ortodoxiei în întregimea ei.
Activitatea pastorală și misionară a Bisericii trebuie să țină cont astăzi de probleme de tip contemporan. Totuși scopul principal al Bisericii este sfințirea, mântuirea umanității, adică dobândirea vieții veșnice în dragostea și lumina Împărăției Cerurilor.
In acest sens, acest Sinod nu trebuie să formuleze noi dogme, sau sfinte canoane noi, ci trebuie să aibă o semnificație actuală, pastorală și misionară, pentru a mărturisi dragostea lui Hristos pentru Biserica Sa și pentru întreaga umanitate.
Sfântul Duh, pe care îl sărbătorim în aceste zile, este duhul Adevărului și al comuniunii. Dacă mărturisim împreună adevărata credință, primim bucuria în comuniunea dragostei Sfintei Treimi pe care o sărbătorim astăzi.

Traducere de Roman Ortodox în Franța

În unanimitate, membrii sinodului panortodox au RESPINS propunerile IPS Ierotheos Vlachos, votând primul document presinodal

ׁ

În această dimineață, 21 iunie 2016, sinodul panortodox a aprobat primul document presinodal din cele de pe ordinea de zi. Este vorba de Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană. Au fost exprimate diferite propuneri atât din partea unor ierarhi, cât și din partea delegațiilor sinodale. In timpul dezbaterii, a avut loc o infruntare intre IPS Hierotheos Vlachos, autor al mai multor amendamente pe care Biserica Greciei le-a propus documentului, si IPS Ioan Zizioulas, care si-a pus amprenta pe terminologia si filosofia teologica a mesajului. Desi Patriarhul Ecumenic ar fi apreciat contributiile ambilor teologi, in urma votului nu s-a pastrat niciunul din amendamentele propuse de IPS Hierotheos. Documentul a fost votat, in cele din urma, cu unele modificari in urma aprobarii altor amendamente.

Mai jos aveti propunerile IPS Ierotheos Vlachos:

Pentru a justifica de ce se propune ca expresia “valoarea persoanei umane” să fie înlocuită cu sintagma “valoarea omului”, iar fraza “unitatea neamului omenesc, reflectând, prin har, viata și comuniunea Persoanelor Dumnezeiești în Sfânta Treime” să fie ștearsă, vom sublinia următoarele poziții teologice.

IPS Ierotheos Mitropolit de Nafpaktos și Sfantul Vlasie

Nafpaktos, 5 martie 2016

Catre Sfântul Sinod
al Bisericii din GreciaIoannou Gennadiou 14
115 21 Atena

1. Părinții veacului al IV-lea au precizat că Dumnezeul Treimic este in Trei Persoane, Care au aceeași esență-fire-energie și proprietăți ipostatice specifice (nenăscut, născut, purces). Persoana este definită ca esență (substanță) după proprietățile ipostatice.
2. În Dumnezeul Treimic există o întrepătrundere a Persoanelor Dumnezeiești, nu o comuniune de Persoane. Cu alte cuvinte, Tatăl comunică esența Sa Fiului Său prin naștere și Duhului Sfânt prin purcedere. Astfel, Tatăl comunică esența Sa celorlalte Persoane, dar nu condiția sa de Persoană și proprietățile Lui ipostatice. Astfel, există o comuniune ce ține de esență-fire, o împreună-petrecere și o perihoreză a Persoanelor, și nu o comuniune de Persoane.
3. “Ar trebui să se știe că Sfinții Părinți au folosit termenul de “ipostas” și “persoană” și de “individ” pentru același lucru” (Sf. Ioan Damaschin). Hristos este o Persoană care are două firi unite în Persoana Sa “neamestecat, neschimbat, neîmpărțit, nedespărțit“. Astfel, “persoana” este un lucru și “individul” altul. Cuvântul “individ” (ἄτομον) format din particula α și cuvântul τομή este “μή τεμνόμενον” (“ne-intersectant”), ceea ce înseamnă “care nu se intersectează, care nu se împărtășește” (Sf. Ioan Damaschin). Acest lucru înseamnă că Hristos are două firi, dar ele nu se intersectează într-o singură Persoană a lui Hristos, Cuvântul. Distincția între persoană și individ provine din filozofia occidentală.
4. Pentru lume sau oameni, Părinți folosesc în primul rând termenul “om”. Există o diferență abisala între creat și necreat. Ceea ce se întâmplă la nivelul Dumnezeului Treimic, nu se întâmplă la nivelul omului. Conceptul teologic al omului este exprimat în expresia “după chipul” și “după asemănarea”, ceea ce înseamnă că el este condus spre îndumnezeire.
In unele texte patristice se vorbește despre om ca ipostas, dar numai în înțelesul teologic al expresiei “după chipul și asemănarea” lui Dumnezeu, cu principiul ipostasului (Evr. 3,14). Starețul Sofronie scrie cu acest înțeles în minte și nu în termenii filozofiei moderne.
5. Vladimir Lossky, care a introdus în vocabularul ortodox ideea că omul este o persoană, a scris: “În ce mă privește, trebuie să recunosc că până acum nu am găsit ceea ce s-ar putea numi o doctrină elaborată a persoanei umane în teologia patristică, alături de învățătura foarte precisă despre Persoanele și Ipostasurile dumnezeiești“.
6. Problema nu este însă numai în folosirea termenului de “persoană” pentru om, ci în faptul că teoriile moderne despre “persoana umană” și chiar despre “sfințenie” și “valoarea persoanei umane” leagă firea cu necesitatea și păcatul, iar persoana cu libertatea, voința și iubirea. Un astfel de punct de vedere este o reminescență a arianismului și a monotelismului care au fost condamnate de Sinoadele Ecumenice.
7. Voința și conștiința nu sunt ale persoanei, ci ale firii. Persoana este cea care voiește, voința este apetitul firii, care este rezultatul voinței celui care voiește. Când voința este considerată ipostatic, și anume ca a persoanei, atunci fiecare Persoană dumnezeiasca are propria ei voință și libertate, ceea ce duce la triteism. Al șaselea Sinod Ecumenic impune caterisirea Episcopului și a clerului și excomunicarea monahilor și laicilor care acceptă o voință ipostatică.
8. Astfel, în timp ce teologia scolastică identifică esență cu energia, teoriile moderne cu privire la personă leagă energia cu persoana și introduc un personalism voluntarist.

sursa

Conferință de presă după prima zi de sinod panortodox

1

Î: Ați menționat problemele interioare ale Bisericilor respective, care le-au provocat să rămână acasă. La ce fel de probleme interne v-ați referit?

R: Aceasta este o întrebare bună pentru că aici nu înțelegem absența lor. Absența lor nu este legată de documentele pe care le vom supune analizei Sinodului. Această întrebare trebuie sa fie adresată lor. Dar, cu siguranță suntem triști că nu sunt aici, pentru a discuta cu noi documentele pe care le-au semnat.

Î: În discursul său introductiv, Arhiepiscopul Albaniei a făcut declarația că consensul -despre care noi am vorbim mult, recent – este un nou mod de abordare a întrebărilor și rezoluțiilor.

R: Aceasta este o problemă la care eu nu pot să vă dau un răspuns clar.

Î: Vineri, Patriarhul rus a descris Sinaxa ca o întâlnire, nu ca un Sinod. Ce înseamnă aceasta, cum este primit de către Sinod?

A: Eu nu sunt un purtător de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Ruse, așa că nu pot explica poziția lor. Ceea ce pot spune este că Întaistatatorii în această dimineață și-a exprimat bucuria că acest eveniment este ceea ce ne-am așteptat și, în cele din urmă, am început să discutăm problemele care ne interesează. Suntem aici pentru a discuta între noi problemele care trebuie să le abordăm. Mulți dintre ei și-a exprimat speranța că acest Sinod va fi urmat nu numai de procesul de primire de către întreaga lume ortodoxă, dar, de asemenea, că va deveni o nouă instituție, care se va reuni în mod regulat. Am avut Sinoade la care nu au participat toate Bisericile. Un Sinod Ecumenic s-au adunat fără prezența Bisericii Antiohiei. Cu toate acestea, Sinodul a fost mai târziu a primit ca cel de-al treilea Sinod Ecumenic. În 1872, un Sinod panortodox s-a întrunit la Constantinopol cu absența Bisericilor din Rusia și Bulgaria, la acest Sinod. Sperăm că acest Sfânt și Mare Sinod va iniția un nou proces al Bisericii Ortodoxe. Avem nevoie de el la nivel intern și la nivel global.

Î: A existat comunicare cu Bisericile în ultimele câteva zile – în cazul în care nu sunt scrise comunicate – comunicare prin telefon?

R: Patriarhul Ecumenic ne-a amintit în această dimineață, că toți au participat la pregătirea Sfântului și Marelui Sinod, până în ultimul moment. Și toți au trimis delegații și au rezervat hoteluri în Creta. Decizia lor de a fi absent a fost făcută în ultimul moment. După ultima Sinaxă a Întâistătătorilor, invitații au fost trimise la cele patru Biserici care au spus că nu vor participa. Două dintre ele au răspuns, și aceste răspunsuri au fost citite în această dimineață la sesiunea de deschidere. Două dintre ele nu au răspuns.

Î: Aveți informații în cazul în care Sinodul va discuta problema Ucrainei?

R: Sinaxa Întâistătătorilor care a avut loc la Geneva, a desemnat ordinea de zi a Sinodului. Aceasta este ordinea de zi a Sinodului. Chestiunea ucraineană nu este pe ordinea de zi.

Î: Ați menționat patru Biserici care sunt absente și care reprezintă 170 de milioane de credincioși. Vom continua să numim acestui Sinod panortodox sau nu?

R: Nici o altă instituție nu are dreptul de a modifica o decizie panortodoxă. Pentru a schimba o decizie panortodoxă, trebuie să aveți consimțământul acesteia. Acesta este Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe. Acesta este numele oficial al acestei adunări.

Î: Dreptul de a vorbi pur și simplu se limitează la Întâistătători? Sau episcopii au posibilitatea de a vorbi și ei?

R: Regulamentul Sfântului și Marelui Sinod este foarte clar în această privință. Puteți citi articolele 11 și 12 pe această temă. Toți episcopii prezenți din delegație au dreptul de a vorbi la Sinod. Din moment ce 14 Biserici trebuie să găsească un consens între ele, fiecare Biserică ar trebui să-și exprime propriul consens și, prin urmare, voturile se vor face prin consens. [Altfel spus episcopii vorbesc doar în cadrul delegației Bisericii lor – aceasta fiind o „problemă internă” a fiecărei Biserici n.n.]

Î: Este posibil să numim acesta un Sinod panortodox, pentru că dă un mesaj de speranță și umanitate lumii întregi?

R: Scopul acestui Sfânt și Mare Sinod este de a aborda problemele care sunt relevante pentru Biserica Ortodoxă de astăzi. De aceasta s-au întrunit Bisericile.

Traducere de Roman Ortodox în Franța

Mesajul Sinodului ar putea să transmită pregătirea a patru noi sinoade ecumenice

1

SCHIȚĂ: Sinodul panortodox va recunoște ca ecumenice sinodul Sf. Fotie și cele isihaste? Se anunță o continuare a actualului sinod, următorul fiind la București

1

Pe lângă discutarea celor șase documente pregătite în prealabil, la conferințele anterioare, participanții la Sinodul care a început ieri pe insula Creta, în sfânta zi a Cincizecimii, și care continuă, vor delibera și vor publica “Mesajul” oficial al Sinodului.
O schiță a documentului se referă la o serie de subiecte, inclusiv întrebările legate de recăsătorie și căsătoria cu persoane non-Ortodoxe, unicitatea și unitatea Bisericii în Sfânta Euharistie, importanța Traditiei Patristice și viziunea Bisericii asupra sinodalității, care nu pune un episcop peste toti ceilalti, potrivit unei surse familiarizate cu documentul.
În timp ce documentul in cea mai mare parte „declara evidența„, cu privire la aceste subiecte în termeni pe care toate Bisericile Locale îi pot agrea, schița documentului, pregătită în mare parte de teologii Bisericilor din Serbia și Grecia, conține si alte pasaje notabile.
În această schiță, sinodul actual este menționat ca un sinod de pregătire pentru o nouă serie de sinoade, mai degrabă decât un eveniment singular, menționându-se că absența a patru Biserici Locale arată clar eșecul tuturor celor implicați, și că problemele care au oprit unele Biserici să participe la actualul sinod urmează să fie rezolvate înainte de convocarea următorului, în așa fel încât toți să poată participa cu inima împăcată.
In special, schița documentului în cauză recunoaște, de asemenea, ca ecumenic Sinodul Fotian din 879-880, denumit uneori al VIII-lea Sinod Ecumenic, care a condamnat adaosul latin ”Filioque„ în Crezul de la Niceea; sinoadele isihaste de la Constantinopol au avut loc între 1341 și 1351, și deja, uneori, denumite al IX-lea Sinod Ecumenic[1], care au confirmat distincția dintre esența și energiile lui Dumnezeu și capacitatea omului de a comunica cu aceste energii; Sinodul de la Iași din 1642[2] a contracarat anumite erezii catolice și protestante, care și-au exercitat un anumit grad de influență asupra teologiei ortodoxe; și Sinodul de la Ierusalim din 1672[3], care a respins calvinismul și, de asemenea, a respins adaosul ”Filioque”[4].
În ceea ce privește aceste sinoade, documentul notează în special declarațiile lor împotriva scolasticii occidentale și a accentului dezechilibrat pe rațiune, ca obstacole în calea unității, și, în lumina Sinoadelor de la Iași și Ierusalim, declară confesiunile catolice și protestante ca nefăcând în nici un fel parte din Biserică, evitând în același timp utilizarea cuvântului „eretic”.
Atmosfera generală la sinodul actual este una favorabilă întocmirii documentului, potrivit sursei. Cu toate acestea, este încă la stadiul de schiță și rămâne de văzut ce mesaj precis vor comunica episcopii și Bisericile participante.

* [DE LA PATRISTIC LA POSTPATRISTIC DEZICEREA DE SINE A CONDUCERII ORTODOXE

Poziţia Ortodoxiei era clară şi faţă de protestanţi, aşa cum se vede din Actele Sinodului de la Ierusalim din 1672[8]. Potrivit acestora, protestanţii „sunt eretici şi, dintre eretici, cei mai de frunte. S-au făcut născocitori ai unor dogme noi şi vrednice de râs din pricina iubirii de sine [să luăm aminte la acest lucru, n. autorului], şi nu fac parte din Biserică, ca unii care nu au nici o comuniune în vreun fel anume cu Biserica sobornicească”[9]. Caracterizarea pe care Sinodul de la Ierusalim o face protestanţilor este astăzi cu deosebire valabilă pentru Consiliul Mondial al Bisericilor: „Insistând în convingerile lor, care la eretici sunt toate la fel, rămân obtuzi şi nu se îndreaptă”[10].

https://graiulortodox.wordpress.com/2012/03/08/de-la-patristic-la-postpatristic-dezicerea-de-sine-a-conducerii-ortodoxe/%5D

http://www.pravoslavie.ru/english/94479.htm

Traducere: Bogdan Necule (G.O.)

Graiul Ortodox
[1] Cele 9 Sinoade Ecumenice ale Bisericii Ortodoxe Universale și minunile care s-au întâmplat – Stâlpii și fortificațiile ortodoxiei- https://graiulortodox.wordpress.com/2014/09/20/223-cele-9-sinoade-ecumenice-ale-bisericii-ortodoxe-universale-si-minunile-care-s-au-intamplat-stalpii-si-fortificatiile-ortodoxiei/
[2] În dicționarul Bisericii Universale editat la Oxford consideră că „alături de Sinodul de la Ierusalim (1672), Sinodul de la Iași (1642) este cel mai important Conciliu al Bisericii Răsăritene de dupăderea Constantinopolului”- Patriarhul Daniel. The Oxford Dictionary of the Christian Church, art. „Synod of Jassy” (1642), Oxford, 1978,p.729.
http://www.teologiesiviata.ro/sites/default/files/articol/pdf/2012/10/sinodul_de_la_iasi_i.p.s._
[3] [Scurta prezentare în limba română http://www.voxdeibaptist.org/Sinodul_din_Ierusalim_si_Marturisirea_lui_Dositheus.htm., și cartea în limba engleză file:///C:/Users/Daniel/Downloads/actsanddecreess00lucagoog.pdf ]
[4] Sfântul și Marele Sinod. Pr. Rafail Noica: Se poate vorbi de lucrarea Duhului Sfânt în Tainele catolice? Oare o chestiune așa de subtilă, cum este Filioque poate să ne despartă într-atât încât să ne închinăm la dumnezei străini https://graiulortodox.wordpress.com/2016/06/21/sfantul-si-marele-sinod-pr-rafel-noica-se-poate-vorbi-de-lucrarea-duhului-sfant-in-tainele-catolice-oare-o-chestiune-asa-de-subtila-cum-este-filioque-poate-sa-ne-desparta-intr-atat-incat-sa-ne/ ]

Iar de pe site-ul ekklisiaonline.gr aflăm că următorul sinod este programat să aibă loc în România (nn. și unde altundeva decât la București, probabil la inaugurarea Catedralei Mântuirii Neamului, în 2018).