Cele 9 Sinoade Ecumenice ale Bisericii Ortodoxe Universale și minunile care s-au întâmplat – Stâlpii și fortificațiile ortodoxiei –

1

Cele șapte harisme ale Duhului Sfânt

Prolog

Am ales ca temă a calendarului pe 2014 Sinoadele Ecumenice ale Bisericii noastre, pentru că, ne spune Sfântul Nectarie al Pentapolei, cele șapte Sinoade sunt stâlpii de neclintit ai Bisericii pe care, ca pe niște piedestale și temelii sigure, se sprijină întregul edificiu al creștinismului. Cele șapte turnuri prea înalte ale adevărului care au fost înălțate pentru paza dumnezeieștii dogme, care ni s-a revelat din Cer. Cele șapte fortificații ale Ortodoxiei, care au păzit sfintele tradiții de sofismele ereticilor. Cele șapte harisme ale Duhului Sfânt, care stabilesc și luminează pe cei ce stau întru întuneric și în umbră și îi sfințesc pe credincioși. Cele șapte flaute ale teologiei care au biruit trâmbițele ritorilor și sofiștilor.
În afara celor șapte Sinoade Ecumenice, noi ne vom referi și la Sinoadele VIII și IX Ecumenice, pe care tradiția Bisericii noastre, așa cum menționează părintele Gheorghios Metallinós, le acceptă ca ecumenice, deși unii teologi contemporani nu recunosc ecumenicitatea lor din cauza tendințelor ecumeniste și filopapistașe pe care le reprezintă. Însă tradiția Bisericii noastre și mari teologi recunoscuți le acceptă ca ecumenice, pentru că întrunesc toate caracteristicile Sinoadelor Ecumenice. Sinoadele Ecumenice și dintre acestea, mai ales Sinodul al VIII-lea și al IX-lea, care explică diferențele dogmatice dintre Biserica Ortodoxă de Răsărit și papism, le sunt piedică în eforturile lor unioniste.
Aceeași cale pe care au ales-o Sfinții Apostoli pentru a soluționa problemele apărute în privința credinței (de pildă, Sinodul Apostolic din anul 48 d.Hr.) au urmat-o și urmașii acestora, precum și Părinții de după ei ai Bisericii noastre celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolești.
Sinoadele s-au întrunit mai ales pentru a combate ereziile scornite, din păcate, de persoane din interiorul Bisericii, de clerici și laici, și pentru a restabili poziția, insuflată de Dumnezeu și veritabilă asupra acestor subiecte, a Preasfintei noastre Biserici, singura adevărată. Din epoca Apostolilor se vede că exista problema ereticilor și acest lucru devine evident din cuvintele Apostolului Pavel: ”De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te” (Tit 3:10).
Însă mai ales după Schisma din 1054, cea mai mare amenințare și cele mai mari probleme provin de la papism. Nimic și nimeni nu a luptat mai mult decât papismul împotriva Bisericii noastre și, în consecință, împotriva patriei noastre. De aceea și Sfântul Nectarie ne spune: ”Papii păcătuiesc și se osândesc până la a Doua Venire, probabil că și veșnic, din pricina fărădelegilor împotriva Bisericii Ortodoxe, din pricina pseudo-unirii și a rânduielilor rău credincioase și anticreștinești”.
Noi trebuie să rămânem credincioși Bisericii noastre, hotărârilor Sinoadelor, Părinților noștri luminați de Dumnezeu. ”Stați tari păzind tradițiile” spune Sfântul Marcu Eugenicul. Iar Sinodul din Laodicea spune: ”Să nu vă rugați împreună cu nici unul dintre eretici sau schismatici”. De asemenea, Canonul Apostolic 45 spune: ”Episcopul sau preotul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii, să se afurisească, iar dacă le-a îngăduit acestora să săvârșească ceva ca clerici (să săvârșească cele sfinte), să se caterisească”. De câte ori nu a fost încălcat acest canon!
Părinții, deși mulți dintre ei erau neînvățați, nu acționau raționalist, după mintea lor împătimită, ci prin harul Domnului, care de necontestat. ”Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi de cei pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor” (Luca 10:21). Însă au fost oameni cu totul dăruiți lui Dumnezeu, oameni ai nevoinței și ai rugăciunii.
Preasfântul Duh era cel care îi călăuzea. ”Pe toate le dă Duhul Sfânt: izvorăște prorocii, sfințește pe preoți, pe cei necărturari i-a învățat înțelepciune, pe pescari teologi i-a arătat, toată rânduiala Bisericii o plinește” (Stihiră idiomelă a Vecerniei Cincizecimii).

CE ESTE UN SINOD ECUMENIC

2”Sinod Ecumenic este și se numește sinodul convocat prin poruncă împărătească și constituit din Episcopii Bisericii prezenți personal sau prin reprezentanții lor, care expune public definirea dogmatică a credinței, dispune cu evlavie și dreapta credință în virtutea Sfintelor Scripturi sau Sinoadelor Ecumenice precedente, iar hotărârile sale sunt acceptate de către toți Patriarhii și Arhiereii Bisericii sobornicești fie prin prezența lor personală, fie prin reprezentanții lor, fie prin scrisorile semnate de ei”.

Sfântul Nectarie, Despre Sinoadele Ecumenice, Pireu 1993

SINODUL I ECUMENIC

1

Primul Sinod Ecumenic s-a întrunit în anul 325 d.Hr. la Niceea sub împăratul Constantin cel Mare. La acest sinod au luat parte 232 de arhierei și 86 de preoți, diaconi și monahi, adică în total 318 de Părinți. Printre aceștia, cei dintâi și pionierii Sinodului au fost Sfinții Silvestru, Papă al Romei, Mitrofan, Patriarhul Constantinopolului, Alexandru, Patriarhul Alexandriei care-l avea ca ajutor pe Athanasie cel Mare, Eustatie, Patriarhul Antiohiei, Macarie, Patriarhul Ierusalimului, Sfântul Pafnutie Mărturisitorul, Sfântul Spiridon, Sfântul Ahilie, Sfântul Nicolae și alți aleși Părinți purtători de Dumnezeu, care au venit unii cu mâinile tăiate, alții cu nasul tăiat, alții fără urechi, alții fără un ochi, de pe urma martiriilor din timpul marilor prigonitori Dioclețian, Maximian și Liciniu.
Motivul pentru care s-au întrunit a fost doctrina eretică, greșită și care conduce la păcat a unui preot alexandrin, Arie, care învăța că ”Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu este creatură și instrument [al lui Dumnezeu], de altă esență și fire decât Tatăl”. Cu alte cuvinte, tăgăduia dumnezeirea lui Hristos. Sfântul Sinod a dogmatizat că Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, Hristos al nostru, este ”neschimbător, imuabil și fără de început ca Dumnezeu adevărat și deoființă cu Tatăl”. ”Fiind Dumnezeu desăvârșit, prin întruparea Sa a devenit și om desăvârșit”. Are firea dumnezeiască desăvârșită. De asemenea, Sinodul a formulat și primele șapte articole ale Simbolului de Credință. Prin dezaprobarea învățăturii lui Arie, Sinodul a salvat Biserica de la o pervertire iminentă.

SINODUL II ECUMENIC

1Al II-lea Sinod Ecumenic s-a întrunit pe vremea împăratului Theodosie cel Mare, la Constantinopol, înimages5SR0HIPS anul 381 d.Hr. S-au adunat 150 de episcopi, toți din Răsărit. Din Apus nu s-a prezentat nimeni, nici măcar un reprezentant sau emisar. La acest sinod s-au distins de Dumnezeu purtătorii Părinți: Grigorie de Nazianz, Timotei al Alexandriei, Meletie al Antiohiei, Chiril al Ierusalimului, Amfilohie al Iconiului și Grigorie al Nissei.
Ca președinte a fost recunoscut Meletie, Episcopul Antiohiei, datorită vârstei sale venerabile și marilor sale strădanii date împotriva arienilor. Motivul pentru care s-a întrunit a fost erezia blasfemiatoare a Patriarhului Constantinopolului, Macedonie, și a adepților lui care susțineau că Duhul Sfânt nu este Dumnezeu, deoființă cu celelalte două Persoane ale Sfintei Treimi, ci o creatură desăvârșită, care a fost creată de Tatăl prin Fiul.
Sinodul acesta a anatemizat orice erezie precedentă, din timpul împăraților Constanțiu, Iulian și Valent, a confirmat actele Sinodului precedent și a dezvoltat și completat Simbolul de Credință prin articolul al 8-lea, care se referă la Duhul Sfânt. Sinodul acesta a dogmatizat că Duhul Sfânt este Dumnezeu, deoființă și împreună-veșnic cu Tatăl și cu Fiul, egal cu celelalte două Persoane, cu Tatăl și cu Fiul.

SINODUL III ECUMENIC

Al III-lea Sinod Ecumenic s-a întrunit în anul 431 la Efes, pe vremea împăratului1 Theodosie cel Mic. A fost alcătuit din 200 de Părinți purtători de Dumnezeu.
Motivul pentru care s-a întrunit l-au constituit învățăturile eretice ale rău-credinciosului și antropolatrului*(gr. ανθρωπολάτρης cel ce divinizează omul, închinător la om n. trad.) Patriarh Nestorie al Constantinopolului. Nestorie încerca să demonstreze că Mântuitorul este un superior prorocilor, diferențiindu-se de aceștia doar prin faptul că în ei se sălășluia Duhul Sfânt și erau purtători de Duh, în timp ce în Iisus Hristos se sălășluia Cuvântul lui Dumnezeu și prin urmare era purtător de Dumnezeu sau sălaș al Cuvântului. Iar pe Doamna noastră Născătoarea de Dumnezeu o numea nu Theotokos, ”Născătoare de Dumnezeu”, ci Christotokos, ”Născătoare de Hristos”.
Mentorii acestui sinod au fost: mai întâi Sfântul Chiril, ca Patriarh al Alexandriei și locțiitor al Papei. Al doilea, Patriarhul Ierusalimului Juvenalie, și al treilea, Memnon al Efesului. Fiind cel dintâi în ordinea dipticelor, așadar, la Sinod Ecumenic, Sfântul Chiril a proclamat dimpreună cu ceilalți Părinți și a dogmatizat că Domnul nostru Iisus Hristos este unul după Ipostas, Dumnezeu desăvârșit și om desăvârșit. Iar Preacurata Fecioară, cea care l-a născut după trup, este în primul rând și cu adevărat Născătoare de Dumnezeu.
Însemnătatea Sinodului III Ecumenic constă în faptul că a stabilit relația dintre cele două firi ale lui Hristos, cea dumnezeiască și cea omenească, și a mărturisit că Sfânta Fecioară este Născătoare de Dumnezeu, ”pentru că Dumnezeu Cuvântul S-a întrupat și a devenit om și din această zămislire s-a unit cu sălașul pe care l-a luat de la ea”.

SINODUL IV ECUMENIC

Sinodul IV Ecumenic s-a întrunit pentru a combate erezia presviterului Eutihie și a adepților lui, aaa[1] monofiziților, care susțineau că firea omenească a lui Hristos a fost absorbită la Întrupare de firea dumnezeiască. Hristos a devenit o singură fire, cea dumnezeiască.
1Sfânta Împărăteasa Pulheria, avându-l drept colaborator prompt și sincer pe Marcian, îi recheamă pe episcopii care fuseseră exilați în urma Sinodului tâlhăresc din Efes (449) și convoacă pe 8 octombrie 451 la Calcedonul Bitiniei Sinodul al IV-lea Ecumenic. La acesta au luat parte 630 de episcopi sau, după alții, 520. În actele sinodului însă apar doar 360 de nume. În orice caz însă acest Sinod Ecumenic a fost cel mai numeros dintre toate cele trei Sinoade Ecumenice precedente. Mai toți episcopii participanți aparțineau Răsăritului, în timp ce din Apus nu au venit decât doi episcopi și patru emisari ai Papei.
Părinții au dogmatizat că în Hristos se întâlnesc două firi depline și desăvârșite, cea dumnezeiască și cea omenească, care s-au unit la Întrupare în ipostasul lui Dumnezeu Cuvântul în chip neamestecat, neschimbat, nedespărțit și neîmpărțit.

SINODUL V ECUMENIC

Sinodul V Ecumenic s-a întrunit la Constantinopol pe vremea Impăraților Iustinian și1 Teodora începând cu 5 mai până pe 21 iunie 553 d.Hr. A fost alcătuit din 165 de Părinți purtători de Dumnezeu, avându-l ca președinte pe Patriarhul Constantinopolului Eutihie. Sinodul a anatemizat pe Origen, pe Didim cel Orb și pe Evagrie Ponticul și dogmele lor, precum: preexistența sufletelor, metempsihoza, doctrina că iadul va lua sfârșit, că demonii vor reveni la harul angelic, doctrina despre învierea sufletelor fără trupuri, despre existența însuflețită a corpurilor cerești și alte erezii.
Al V-lea Sinod Ecumenic, după cum spune Sfântul Nectarie, este mai puțin important decât cele patru Sinoade Ecumenice precedente în ce privește caracterul său, pentru că a fost convocat nu pentru a decide asupra unei dogme de credință și pentru a dezbate o problemă duhovnicească nerezolvată, ci pentru a păzi duhul corect al Sinoadelor precedente mai-sus menționate. De asemenea, ca să se ajungă la o reconciliere cu cei care s-au rupt de Biserică în urma Sinoadelor III și IV Ecumenice și să readucă pacea în Biserică și în Stat. Din acest motiv, caracterul Sinodului V Ecumenic este mai degrabă preventiv, tranzitoriu și reconciliator decât unul dogmatic. Începând cu acest Sfânt Sinod Ecumenic putem spune că avem de-a face nu o nouă etapă în istoria Sfintelor Sinoade.

SINODUL VI ECUMENIC

1Sinodul VI Ecumenic s-a întrunit pe vremea împăratului Constantin Pogonat, în 680-681 laimagesIB05P1JJ Constantinopol, pentru combaterea ereziei monoteliților. Potrivit Sfântului Fotie cel Mare, au fost prezenți 170 de episcopi, iar după alte surse 289. Sinodul acesta a hotărât în mod festiv că Biserica recunoaște pe de o parte două firi în Hristos, dar nu amestecate, și două voințe, diferite, dar nu antagonice.
Sinodul VI Ecumenic a salvat Biserica Ortodoxă de primejdia rătăcirii, a dezvoltat și a tâlcuit cele spuse de Părinți despre voințele în Hristos și a oprit controversele. Sinodul VI Ecumenic poate fi considerat sfârșitul discuțiilor dogmatice și pecetea care a pecetluit întreaga teologie dogmatică, dezvoltată sub toate aspectele ei de către Părinți. Sinodul VI Ecumenic reprezintă a șasea fortificație a Bisericii Ortodoxe, care a îngrădit grădina dreptei credințe în care răsar florile mântuitoare și vii ale Raiului.
De asemenea, există și Sinodul Ecumenic Quinisext, care s-a întrunit în anul 691 d.Hr. la Constantinopol pe vremea împăratului Iustinian al II-lea și care a avut loc ”în turla palatului”, de aceea mai este cunoscut și sub numele de Sinodul Trulan. Acest Sinod a sistematizat și definitivat lucrarea Sinoadelor V și VI Ecumenice, de aceea, deși ”ecumenic”, s-a numit Quinisext, adică Sinodul Cinci-Șase și nu s-a numărat ca un Sinod Ecumenic separat.

SINODUL VII ECUMENIC

Sinodul VII Ecumenic s-a întrunit pe 24 septembrie al anului 787 la Niceea Bitiniei, în1 Sfânta Biserică a Sfintei Sofia, pe vremea domniei împăratului Constantin al VI-lea și a mamei sale Irina cea din Atena.
S-au adunat 216 arhierei și 132 de egumeni și monahi dintre protagoniștii și martirii luptei de păstrare a sfintelor icoane.
La acest Sinod, Părinții au dogmatizat că acela care divinizează icoanele este străin și despărțit de credința creștinilor ortodocși, că ”cinstea icoanei trece la prototip” și că acela care se închină și cinstește icoana se închină la ipostasul sfintei persoane sau la sfântul eveniment reprezentat în aceasta. ”Icoana este o amintire”, după cuvântul Sfântului Ioan Damaschin. ”Și ceea ce este cartea pentru cei învățați este icoana pentru cei neînvățați, ceea ce este cuvântul pentru auz este icoana pentru vedere”.
În urma hotărârii insuflate de Dumnezeu mai sus înfățișate a Sinodului VII, în anul 843 a avut loc reașezarea cinstirii sfintelor icoane de către binecredincioșii împărați, Theodora și fiul ei Mihail al III-lea, și de către Patriarhul Constantinopolului, Sfântul Meletie Mărturisitorul. Însemnătatea acestui sinod constă în faptul că a ferit Biserica de noi schisme și erezii și astfel a păzit Ortodoxia.

SINODUL VIII ECUMENIC

1Sinodul VIII Ecumenic s-a întrunit în 879-880 d.Hr. la Constantinopol pe vremea domnieisfantul-fotie-cel-mare_1_produs[1] împăratului Vasilie Macedon, pe când Patriarh al Constantinopolului era Fotie cel Mare. Au fost de față 383 de episcopi din întreaga Biserică.
Așa cum menționează Înaltpreasfințitul Mitropolit de Nafpaktos, kir Ierótheos, Sinodul al VIII-lea a anulat Sinodul din 869-870 și a confirmat Sinodul VII Ecumenic. De asemenea, au fost emise trei sfinte canoane importante care privesc chestiuni ecleziale fundamentale. Sinodul acesta a anulat anatemele care s-au impus lui Fotie de către Sinodul din 869-870, a condamnat Filioque, a combătut anumite neorânduieli ecleziologice și, în esență, a negat primatul Papei asupra tuturor bisericilor. Sinodul acesta este foarte important din punct de vedere ortodox și are o foarte mare însemnătate. Dincolo de subiectul dogmatic al lui Filioque a stabilit autocefalia fiecărei biserici și neamestecul Papei în celelalte jurisdicții bisericești, așa că în principal a respins primatul Papei.
La acest sinod s-a așezat ca pecete a unității Bisericii Simbolul Credinței de la Niceea-Constantinopol, fără nici un adaos sau omisiune. Prin această propoziție se face referire indirectă la francii care au adăugat Filioque la Simbolul de Credință, nu sunt pomeniți însă după nume pentru a se menține pacea în Biserică.
Sinodul acesta prezintă un interes deosebit, pentru că a avut loc înainte de ocuparea tronului Vechii Rome de către franci și de introducerea oficială a lui Filioque și, desigur, înainte de ruperea comuniunii care a fost impusă de Patriarhul Constantinopolului Papei Romei la anul 1009.

SINODUL IX ECUMENIC

Sinodul al IX-lea Ecumenic a fost convocat pe 10 iunie 1341 în Biserica Sfintei Sofii din1 Constantinopol de către împăratul Andronic al III-lea Paleologul, pe când Patriarh al Constantinopolului era Ioan Kalékas. La acest sinod este condamnat și pus sub epitimii grele Varlaam și scrierile lui blasfemiatoare. Acesta, după condamnare, s-a întors în Calavria, locul său natal, unde a lepădat masca ortodoxă pe care o purta și s-a întors la latini, devenind episcop al Episcopiei latine Gerace din Italia.
La acest sinod, protagonist a fost Sfântul Grigorie Palama dimpreună cu prietenii săi, Sfântul Isidor, Marcu și Teodor, precum și episcopi, arhimandriți, egumeni și mulțime de popor, pentru că ședințele erau publice, iar interesul foarte viu. Sinodul a dogmatizat despre esența necreată și energia necreată a lui Dumnezeu, precum și despre isihasm.
După plecarea lui Varlaam, Patriarhul Ioan Kalékas dimpreună cu cei de un cuget cu el, Achindin și alții asemenea, a continuat să tulbure poporul credincios, de aceea a fost necesar să fie convocat în august 1341 un nou sinod, în continuarea celui precedent, de către Marele Domestic Ioan Cantacuzino, epitrop provizoriu al împăratului minor Ioan al V-lea Paleologul. Sfântul Grigorie Palama și cei dimpreună cu el l-au condamnat pe Achindin și pe adepții lui ca având aceeași învățătură ca ereticul Varlaam.
În urma acestuia, s-a întocmit un Tomos al Sinodului, considerându-se ca un singur sinod întrunirile din iunie și din august 1341. Cea mai mare parte din acest Tomos este consacrată chestiunii dogmatice a luminii taborie și exprimă pozițiile Sfântului Grigorie Palama. Aceste decizii ale Sinodului au fost acceptate de întreaga Biserică, de aceea Sinodul are valoare de Sinod Ecumenic.
Deciziile acestui sinod sunt ca o încununare, o lămurire și o desăvârșire a tuturor canoanelor, a tuturor Sinoadelor Ecumenice și Locale de până atunci.

Lămurire

Se poate ca unii teologi și clerici contemporani să conteste ecumenicitatea Sinoadelor VIII și IX, dar acestea au toate datele unor Sinoade Ecumenice:

Au fost convocate de împărați: Sinodul VIII de împăratul Vasilie Macedon, iar Sinodul IX de împăratul Ioan al V-lea Paleologul, iar în altă întrunire de împăratul Andronic al III-lea.
La Sinodul VIII au participat Patriarhul Constantinopolului Fotie cel Mare, iar din partea Bisericii Apusene, Papa Romei, Ioan al VIII-lea, precum și alți patriarhi. La Sinodul IX au luat parte patriarhi și mulțime de clerici, avându-l ca protagonist pe Sfântul Grigorie Palama. Nu au lipsit decât reprezentanții tronului Vechii Rome, care fusese ocupat cu forța de către franci. Ca și cele șapte Sinoade Ecumenice, Sinoadele VIII și IX Ecumenice au fost publicate ca legi ale Imperiului Roman, actele lor au fost semnate de împărați, precum și de patriarhii și mitropoliții care au participat. Au fost acceptate de toate Patriarhiile, adică toate Bisericile Ortodoxe au acceptate în unanimitate corectitudinea dogmelor acestor Sinoade.

Sinodul Panortodox viitor

1Sinodul din secolul XIV formulează teologia despre dumnezeiescul har. Tradiția ortodoxă îl acceptă ca Sinodul IX Ecumenic, iar la nivel panortodox este acceptat de teologi cunoscuți, pentru că acest sinod, ca și Sinodul VIII Ecumenic din 879 diferențiază categoric Biserica ortodoxă, în continuitatea ei patristică, de creștinismul Apusului. Sfântul Grigorie Palama, așadar, prin teologia sa, rod al prezenței Duhului Sfânt în inima lui luminată de Duhul Sfânt, este Părintele Sinodului IX Ecumenic.

O întrebare de actualitate: Ce va realiza Sinodul panortodox care urmează să se întrunească? Acest Sinod se pregătește pentru a ne conduce, așa cum citim și cum vedem, la primirea papismului și protestantismului drept creștinisme autentice. Este tragic. Mă rog ca acest lucru să nu se întâmple niciodată. Dar într-acolo sunt duse lucrurile. Dacă,1 așadar, se întrunește Sinodul Panortodox, care va avea pentru noi caracter de Sinod Ecumenic, dacă sesf-marcu-evghenicul-la-sinodul-de-la-ferrara-florenta1[1] întrunește și nu acceptă ca făcând parte din Sinoadele Ecumenice și Sinodul VIII și IX, va fi un sinod tâlhăresc, așa cum a fost și Sinodul de la Ferrara-Florența. Și atunci tot de niște stăpâni răsăriteni și apuseni [ai lumii] a fost impus Sinodul de la Ferrara-Florența, însă a fost suficientă reacția de împotrivire în Duhul Sfânt a unor corifei ai Tradiției noastre, precum Sfântul Marcu Eugenicul, ca în cele din urmă Sinodul de la Ferrara-Florența să fie recunoscut ca sinod mincinos, eretic, să fie recunoscut ca eșec.

Protoiereul Gheorghios Metallinós, Profesor emerit al Facultății de Teologie a Universității din Atena.

Infailibilitatea Papei

„Foarte mult a păcătuit Papa, care s-a proclamat pe sine infailibil și fără de păcat, pentru că a răpit cea mai frumoasă podoabă (Sinoadele Ecumenice) a Bisericii, cea mai cinstită virtute a Miresei lui Hristos. Prin această răpire, Papa înjosește Biserica lui Hristos, pentru că o lipsește de harul Preasfântului Duh, care o luminează și o călăuzește, har pe care Însuși Hristos l-a făgăduit când a spus: ”unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18:20). Și nu poate să tăgăduiască această contradicție, pentru că îl mustră și nu este cu putință să existe două persoane infailibile și fără de păcat care în același timp să fie în contradicție una cu alta.”

Sfântul Nectarie

Adevărul și rigoarea credinței

”Din Biserica lui Hristos fac parte toți cei care urmează adevărul, iar cei care nu urmează adevărul nu fac parte din Biserică. Acest lucru îi privește mai cu seamă pe cei care se înșeală pe ei înșiși, numindu-se pe sineși sau numindu-se unii pe alți păstori și sfințiți arhipăstori. Căci ni s-a predanisit că nu persoanelor dă importanță creștinismul, ci adevărului și rigorii credinței”.

Sfântul Grigorie Palama

Infailibilitatea papală desființează Sinoadele…

”… le lipsește de semnificația lor, de importanța și prestigiul lor și le declară fără competență, subminând încrederea credincioșilor în ele. Proclamarea infailibilității Papei a distrus temeliile «Bisericii» Apusene, pentru că a lăsat loc de suspiciuni față de autenticitatea lor, iar în al doilea rând a făcut dependentă Biserica de meandrele spirituale și intelectuale ale unei persoane, Papa. Prin infailibilitate, Papa nu a devenit mai sfânt. Pentru că titlul nu are înrâurire asupra ethosului și nici nu l-a eliberat de slăbiciunile lui omenești. Pentru că și el «întru fărădelegi s-a zămislit și întru păcate l-a născut maica sa»”.

Sfântul Nectarie

CÂTEVA DIN MINUNILE PETRECUTE LA SINOADELE ECUMENICE

1Pe durata întrunirilor Sinoadelor Ecumenice, Sfinții noștri Părinți, văzând împietrirea și lipsa de pocăință a ereziarhilor făceau de foarte multe ori minuni. Era și aceasta o dovadă a faptului că erau luminați de Dumnezeu și că Sinoadele Ecumenice erau călăuzite de Sfântul Duh.
Când Sfântul Nicolae l-a pălmuit pe Arie și a fost închis, în noaptea aceea i s-a arătat Domnul și Maica Domnului și i-au spus: ”Nicolae, de ce ești închis?”. ”Pentru dragostea voastră”, i-a răspuns Sfântul Nicolae. Atunci Hristos i-a dăruit o Sfântă Evanghelie și un omofor. A doua zi, când a fost întrebat unde a găsit acestea, a spus adevărul și l-au eliberat.
De asemenea, Sfântul Spiridon a demonstrat că Dumnezeul cel Unul este Trei Persoane. A1 luat în mâini o cărămidă și s-a rugat spunând: ”În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, al singurului Dumnezeu”. Și atunci, o, minune! Focul, care a ars cărămida s-a ridicat în sus, apa s-a vărsat pe pământ, iar pământul a rămas în mâinile lui. Atunci i-a spus ereziarhului: ”Din foc, apă și pământ au devenit una. Astfel și Sfânta Treime – Tatăl, Fiul și Sfântul Duh – Trei Persoane, un Dumnezeu adevărat”.
1Același lucru s-a întâmplat și cu Sfântul Ahilie. Când i-a spus ereziarhului: ”Ca să credem că cele ce spui sunt adevărate, să te rogi ca piatra care este în fața ta să izvorască untdelemn”. Acesta a refuzat și i-a răspuns: ”Fă tu mai întâi ca piatra să izvorască untdelemn și atunci vom crede”. Și, cu adevărat, Sfântul s-a rugat și toți au văzut cu uimire că piatra a început să izvorască atât de mult untdelemn, încât a acoperit pardoseala. Desigur, ereziarhii au fost făcuți de rușine.
Din viața Sfântului Petru al Alexandriei îl vedem pe Sfânt că spune: ”L-a văzut pe Stăpânul 1Hristos în vârstă de până-n doisprezece ani, cu o frumusețe de negrăit, plină de strălucire, purtând o cămașă de in ruptă până jos. Eu atunci l-am întrebat: «Cine ți-a rupt veșmântul?» Iar El mi-a răspuns: ”Arie M-a dezgolit și să veghezi să nu-l primești nicidecum la împărtășanie. Spune-i lui Ahilie și lui Alexandru și presviterilor care urmează să devină după moartea ta păstori ai Bisericii mele, să nu îndrăznească să îl ierte”.
La Sinodul I Ecumenic, doi dintre Părinți, Hrisant și Musonie, nu au apucat să semneze, pentru că au murit înainte de încheierea Sinodului. Atunci Părinții s-au dus la cimitir și le-au spus: ”Părinți și frați, nu ați apucat să semnați dogmele, așezăm acest Tomos înaintea voastră și, dacă socotiți de cuviință, semnați-l”. Și, cu adevărat, a doua zi au deschis Tomosul și l-au găsit semnat și de cei doi cu semnătura lor autentică.
1La Sinodul al IV-lea Ecumenic, când ortodocșii și ereticii nu se puteau pune de accord, au decis de ambele părți să pună cele două tomosuri pe pieptul cinstitelor moaște ale Sfintei Efimia. Când mai târziu au deschis racla au văzut și au rămas uimiți, pentru că Mucenița ținea tomosul ortodocșilor în brațe, iar cel al ereticilor era aruncat la picioarele ei.

Sfârșitul ereziarhilor

Arie, în ciuda faptului că fusese condamnat, nu a încetat niciodată să provoace tulburări și dispute în Biserică. De pildă, l-a convins cu viclenie pe împărat să îi permită să liturghisească împreună cu Patriarhul Alexandru al Constantinopolului. Iar Patriarhul, mâhnit, Îl ruga pe Cel Preaînalt în biserică să îl ajute în această situație, în timp ce Arie, plecând de la palat, din pricina nevoii trupești s-a dus la un closet. Acolo a fost găsit mort, cu măruntaiele vărsate afară.
Același lucru s-a petrecut și cu ereziarhul Nestorie, căruia, pentru blasfemiile sale, i-a putrezit limba și i-a fost mâncată de viermi, în timp ce îi putrezea deopotrivă și întregul trup. Mergând și el pentru nevoile trupești la closet, a început să Îl blasfemieze pe Hristos și pe Maica Domnului. Pentru aceasta, îngerul Domnului l-a lovit și i s-au vărsat, ca și lui Arie, toată măruntaiele, așa că și el și-a dat sufletul într-o moarte plină de durere.

* gr. ανθρωπολάτρης, ”cel ce divinizează omul, închinător la om” (n. trad.)

Traducere: Mihail Ilie (G.O.)

Graiul Ortodox

La fel de importante sunt şi observaţiile Mitropolitului Nafpaktei şi Sfântului Vlasie, Ierotheos, și ale Părintelui Ioannis Romanidis

Ὀρθόδοξος Τύπος, 11 februarie 2011, nr. 1866, pp. 1, 6.

”Doar episcopii îndumnezeiţi întrunesc un Sinod Ecumenic”

Pr. Ioannis Romanidis: „Avem astăzi învăţătura despre infailibilitatea Sinoadelor1 Ecumenice. Această învăţătură a infailibilităţii Sinoadelor Ecumenice, aşa cum se descrie ea astăzi, presupune că ar exista o instituţie a Sinodului Ecumenic care să deţină infailibilitatea Bisericii … Nu există la Părinţi o asemenea concepţie despre Sinodul Ecumenic. Desigur, Sinodul Ecumenic este infailibil, dar nu este o instituţie infailibilă …
Părerea că Părinţii unui Sinod Ecumenic sunt inspiraţi de Dumnezeu, deoarece s-au întrunit în Sinod Ecumenic şi, prin urmare, adică, sunt inspiraţi de Dumnezeu, eu, cel puţin, nu am găsit-o nicăieri …
Dacă am avea 150 de episcopi care înainte de a merge la Sinod nu erau inspiraţi de Dumnezeu, aceştia, care nu erau inspiraţi de Dumnezeu înainte de Sinod, vor deveni inspiraţi de Dumnezeu după rugăciunea de deschidere a Sinodului? Şi vor înceta să mai fie inspiraţi de Dumnezeu după încheierea Sinodului?
… aflăm de la ortodocşii contemporani că Sinodul Ecumenic este marea autoritate a Bisericii şi pun la îndoială faptul că autoritatea sunt Părinţii Bisericii. Adică au pus Sinodul mai presus de Părinţii Bisericii.
Şi când cineva citeşte aceleaşi acte ale Sinoadelor observă că Sinodul Ecumenic îi invocă pe Sfinţii Părinţi ai Bisericii. De aceea spunem «cei 318 Părinţi au spus» … Adică, atunci când ne gândim la un Sinod Ecumenic, pentru noi este un Sinod al Părinţilor Bisericii”.

Comentează Mitropolitul Nafpaktei, Ierotheos:

1„Faptul că Sinoadele Ecumenice sunt inspirate de Dumnezeu este legat de prezenţa la acestea a Părinţilor care erau inspiraţi de Dumnezeu. Nu Sinodul este inspirat de Dumnezeu ca instituţie, ci prin participarea la Sinod a celor îndumnezeiţi … Din păcate, există unii astăzi care răstălmăcesc pe Părinţii îndumnezeiţi şi aşează Sinoadele mai presus de Părinţi, câtă vreme este valabil contrariul … Episcopii care au ajuns la vederea lui Dumnezeu, care Îl vedeau pe Dumnezeu şi aveau comuniunea cu El şi prin aceasta deveneau Părinţi ai Bisericii, constituie temeiul Sinoadelor Ecumenice”[1].
Este deci important să răspundem sincer la întrebarea: Câţi dintre Episcopii care vor participa la un posibil Mare Sinod „au ajuns la vederea lui Dumnezeu”? Sunt ei „teologi trăitori” sau „îndumnezeiţi”? Oponenţii desigur vor întreba dacă Duhul Sfânt a încetat să lucreze în Biserică sau dacă s-au epuizat Sfinţii. Nu, desigur. Există şi azi episcopi, clerici, monahi şi laici îndumnezeiţi. Dar în ce măsură sunt ascultate vocile lor pline de discernământ de către ceilalţi episcopi care sunt doar „urmaşi tronurilor”, nu şi „părtaşi obiceiurilor” Sfinţilor Părinţi? Câţi monahi îndumnezeiţi sau văzători de Dumnezeu au fost aleşi în ultimii ani pentru a deveni episcopi? Nu cumva înainte de pregătirea Marelui Sinod suntem datori să mergem pe calea ascetică a curăţirii, ca să dobândim dumnezeiasca luminare şi să participăm (…) la îndumnezeire, asemenea Sfinţilor Părinţi care au întrunit Sinoadele Ecumenice?

mai multe aici →

https://graiulortodox.wordpress.com/2011/03/01/doar-episcopii-indumnezeiti-intrunesc-un-sinod-ecumenic/

Aici puteți citi → 43) Arhimandritul Marcu Manolis, Evghenicul : ”Părintele Marcu arăta un respect deosebit şi preţuire faţă de pururea pomenitul părinte Ioannis Romanidis, principal reprezentant al teologiei patristice în zilele noastre, dar şi faţă de continuatorii operei sale, precum sunt Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit al Nafpaktei, Ierotheos Vlachos, părintele Maximos Lavriotis şi părintele Gheorghios Metallinos.”

* gr. ανθρωπολάτρης, ”cel ce divinizează omul, închinător la om” (n. trad.)

Citi despre același subiect aici →

1 Conferința Panortodoxă Presinodală, care va fi convocată în anul 2015
http://www.pemptousia.ro/2014/04/cateva-ganduri-despre-sinaxa-intai-statatorilor-bisericilor-ortodoxe/

2 Sinodul al VIII-lea Ecumenic condamnă ereziile papiste (Mitropolitul Ierotheos Vlahos)

https://graiulortodox.wordpress.com/2012/02/07/96-sinodul-viii-condamna-ereziile-papiste/

3 MITROPOLITUL PIREULUI SERAFIM CERE RECUNOAŞTEREA OFICIALĂ A SINOADELOR ECUMENICE ANTIPAPISTE de către Sfântul şi Marele Sinod al Bisericilor Ortodoxe care se pregăteşte

printr-o scrisoare a sa către Arhiepiscopul Atenei şi către Sinodul Permanent. Sinoadele al VIII-lea şi al IX-lea Ecumenice au condamnat erezia Filioque, teologia eretică a lui Varlaam, erezia despre harul creat şi au dat dreptate Sfântului Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, şi scrierilor sale despre „cei ce vieţuiesc cu sfinţenie în isihie”[1]. Al VIII-lea Sinod Ecumenic, care condamnă de asemenea ereziile papiste, a fost convocat de Marele Fotie.

https://graiulortodox.wordpress.com/2010/11/28/40-ce-se-va-discuta-la-marele-sinod-ecumenic-de-anul-viitor/

4 Prăznuirea Sinodului VIII Ecumenic – antipapistaș și anti filioque – instituită local în Mitropolia Pireului

https://graiulortodox.wordpress.com/2014/02/10/176-praznuirea-sinodului-viii-ecumenic-antipapistas-si-anti-filioque-instituita-local-in-mitropolia-pireului/

5 Pregatiri intense pentru “al optulea Sinod”

http://www.sfnectariecoslada.ro/2009/05/28/pregatiri-intense-pentru-%e2%80%9cal-optulea-sinod%e2%80%9d/
6 Deosebirile fundamentale între Ortodoxie şi Papism de Mitropolitul Ieroteos Vlahos

https://graiulortodox.wordpress.com/2013/02/07/140-deosebirile-fundamentale-intre-ortodoxie-si-papism-de-mitropolitul-ieroteos-vlahos/

7. PUNCTELE FUNDAMENTALE ALE DIFERENŢEI DINTRE BISERICA ORTODOXĂ ŞI PAPISM (a doua temă din articol)

https://graiulortodox.wordpress.com/2010/11/28/40-ce-se-va-discuta-la-marele-sinod-ecumenic-de-anul-viitor/

8. Sinodul Cadavrului
9. Canonul 28 al Sinodului IV Ecumenic
10. Statutul canonico-juridic al Patriarhiei Ecumenice

Graiul Ortodox

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Sinodul Pan-Ortodox. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.