Sfantul Iustin Popovici: „Impartasania de la eretic instraineaza pe om de Dumnezeu si il preda diavolului”

1

Sfantul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxă şi ecumenismul:

1

“Învatatura Bisericii Ortodoxe a Dumnezeu-Omului Hristos, rostita de Sfintii Apostoli, de catre Sfintii Parinti si de catre Sfintele Sinoade asupra ereticilor, este urmatoarea: Ereziile nu sînt Biserica si nici nu pot fi Biserica. Pentru aceea în ele nici nu pot exista Sfinte Taine, si mai cu seama Taina Împartasirii – aceasta Taina a Tainelor; fiindca tocmai Sfînta Împartasire este totul si toate în Biserica: Însusi Dumnezeu-Omul, Domnul Hristos, si Biserica însasi, ca trup al Lui, si îndeobste tot ce este Dumnezeu-omenesc.
„Intercommunio” – între-unirea, între-împartasirea cu ereticii în Sfintele Taine si îndeosebi în Sfînta Împartasire – este cea mai rusinoasa tradare a Domnului Hristos, tradare de Iuda; si, mai mult, tradare a întregii Biserici a lui Hristos, a Bisericii Dumnezeu-omenesti, a Bisericii Apostolilor, a Bisericii Sfintilor Parinti, a Bisericii Sfintei Traditii, a Bisericii celei Una. Aici ar trebui omul sa-si opreasca mintea si constiinta încrestinata asupra cîtorva sfinte fapte, sfinte bune-vestiri, sfinte porunci.
Mai înainte de toate trebuie sa ne întrebam pe ce ecleziologie, pe ce teologie privitoare la Biserica se întemeiaza asa-zisa “intercommunio“? Fiindca întreaga teologie ortodoxa a Bisericii privitoare la Biserica se bazeaza si se întemeiaza nu pe “intercommunio“, ci pe realitatea Dumnezeu-omeneasca a lui „communio“, pe împreuna-unirea Dumnezeu-omeneasca, (…) (v. 1 Corinteni 1:9; 10:16-17; 2 Corinteni 13:13; Evrei 2:14; 3:14; 1 Ioan 1:3), în timp ce notiunea „inter-communio” (între-unire) este în ea însasi contradictorie si cu totul neînteleasa pentru constiinta ortodoxa soborniceasca.
Al doilea fapt, sfînt fapt al credintei ortodoxe, este urmatorul: în învatatura ortodoxa despre Biserica si sfintele Taine, singura si neasemanata Taina este Biserica însasi – trupul Dumnezeu-Omului Hristos, în asa fel ca ea este si singurul izvor si continutul tuturor Sfintelor Taine. În afara de Taina aceasta Dumnezeu-omeneasca si a-tot-cuprinzatoare a Bisericii care este a-tot-taina, nu exista si nici nu pot sa existe “Taine”; asadar, nu poate exista nici o “între-împartasire” (“inter-communio”) în ceea ce priveste Tainele. De aici, numai în Biserica – în aceasta neasemuita a-tot-taina a lui Hristos – poate fi vorba despre Taine: fiindca Biserica Ortodoxa, ca Trup al lui Hristos, este izvorul si criteriul Tainelor si nu invers.
Tainele nu se pot ridica deasupra Bisericii si nici nu pot fi gîndite în afara de Trupul Bisericii. Pentru aceasta, potrivit cu cugetul Bisericii Sobornicesti a lui Hristos si cu întreaga Predanie Ortodoxa, Biserica Ortodoxa nu îngaduie existenta altor taine în afara de ea, nici nu le socoteste taine, pîna la venirea prin pocainta din „biserica” eretica, adica dintr-o biserica mincinoasa în Biserica Ortodoxa a lui Hristos. Cîta vreme cineva ramîne în afara de Biserica, neunit cu ea prin pocainta, unul ca acesta este pentru Biserica eretic si, în chip de neocolit, se gaseste în afara împreuna-unirii mîntuitoare: fiindca ce partasie poate fi între dreptate si nelegiuire? ce partasie poate sa fie între lumina si întuneric? (2 Corinteni 6:14). Întîiul vîrf si Apostol, cu puterea pe care a primit-o de la Dumnezeu-Omul, da porunca: De omul eretic, dupa prima si a doua sfatuire, desparte-te (Tit 3:10). Acela, deci, care nu numai ca nu se desparte de „omul eretic“, ci-i da acestuia si pe Domnul Însusi, în Sfînta Împartasire, se mai gaseste oare în sfînta credinta Apostolica si Dumnezeu-omeneasca? Ceva mai mult, ucenicul cel iubit de Domnul Hristos, Apostolul dragostei, da urmatoarea porunca: pe omul care nu crede în întruparea lui Hristos si nu primeste învatatura evanghelica cu privire la El, ca Dumnezeu-Om, „sa nu-l primiti în casa” (2 Ioan 1:10).
Canonul 45 al Sfintilor Apostoli porunceste cu glas de tunet: „Episcopul, sau preotul, sau diaconul, care s-a rugat cu ereticii numai, sa se afuriseasca; iar daca le-a îngaduit lor sa lucreze ceva ca clerici, sa se cateriseasca“. Porunca aceasta este limpede chiar si pentru o constiinta de tînţar. Oare nu? Canonul 65 al Sfintilor Apostoli hotaraste: „Daca vreun cleric sau mirean intra în sinagoga iudeilor sau a ereticilor ca sa se roage, sa se cateriseasca si sa se afuriseasca“. Si aceasta este limpede chiar si pentru constiinta cea mai primitiva. Oare nu? Canonul 46 al Sfintilor Apostoli: „Episcopul sau preotul care primesc botezul sau jertfa ereticilor, poruncim sa se cateriseasca. Caci ce întelegere poate sa fie între Hristos si Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?” Este un lucru batator la ochi, chiar si pentru cei lipsiti de ochi: aceasta porunca hotaraste în chip imperativ ca nu trebuie sa recunoastem ereticilor nici o sfînta taina si ca trebuie sa judecam toate ale lor ca nelucratoare si lipsite de dar. De Dumnezeu insuflatul purtator de cuvînt al Predaniei apostolesti si parintesti sobornicesti a Bisericii lui Hristos, Sfîntul Ioan Damaschin, bine-vesteste din inima tuturor Sfintilor Parinti, tuturor Sfintilor Apostoli, tuturor Sfintelor Sinoade ale Bisericii urmatorul adevar Dumnezeu-omenesc: „Pîinea Euharistiei (=Sfintei Împartasanii) nu este simpla pîine, ci s-a unit cu Dumnezeirea… Printr-însa curatindu-ne, ne unim cu trupul Domnului si cu Duhul Lui si ne facem trup al lui Hristos” (= Biserica)… Taina Euharistiei „se numeste Împartasanie fiindca printr-însa ne împartasim de Dumnezeirea lui Iisus. Si se numeste cuminecare si cu adevarat este pentru cuminecarea prin ea cu Hristos si partasia la Trupul si la Dumnezeirea Lui. Iar pe de alta parte, ne cuminecam si ne unim si unii cu altii prin ea. Caci pentru ca ne împartasim dintr-o singura pîine, ne facem cu totii un trup si un sînge al lui Hristos, si unii altora madulare, ajungînd de un trup cu Hristos. Pentru aceea cu toata puterea sa ne pazim a nu lua împartasanie de la eretici, nici sa le-o dam. Nu dati cele sfinte cîinilor, zice Domnul, si nici nu aruncati margaritarele voastre înaintea porcilor (Matei 7:6), ca sa nu ne facem partasi relei slaviri si osîndei lor. Caci daca de buna seama unire este catre Hristos si catre ceilalti, de buna seama ne unim pe noi, de buna voie, cu cei ce se împreuna-împartasesc. Caci de buna voie se face însasi unirea, iar nu fara voia noastra: caci un trup sîntem toti, fiindca dintr-o singura pîine ne împartasim, precum zice Apostolul (1Corinteni 10:17)”.
Neînfricatul marturisitor al adevarurilor Dumnezeu-omenesti al ortodocsilor [Sf. Teodor Studitul] vesteste tuturor oamenilor din toate lumile: „Împartasania de la eretic înstraineaza pe om de Dumnezeu si îl preda diavolului”. În Euharistie, „pîinea ereticilor nici nu e trupul lui Hristos“. „Dupa masura deosebirii dintre lumina si întuneric, asa e si deosebirea dintre împartasania drept slavitoare (ortodoxa) si cea ereticeasca: cea drept slavitoare lumineaza, cea ereticeasca întuneca; una îl uneste cu Hristos, cealalta – cu diavolul; una da viata sufletului, cealalta îl ucide“. „Împartasania din mîna eretica este otrava, nu simpla pîine“.”

(Sfantul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxă şi Ecumenismul, Man. Petru-Vodă, 2002)

sursa: cuvantulortodox

1

Reclame

Sfintii Parinti despre ecumenism

1

Matei 7:15 ~ „Luati-va aminte de proorocii mincinosi, care vin catre voi in vesmintele oilor, iar dinlauntru sunt lupi rapitori.”

Matei 24:24 ~ „Ca se vor scula hristosi mincinosi si prooroci mincinosi si vor da semne mari si minuni, cit sa insale, de va fi cu putinta, si pre cei alesi.”

Faptele Apostolilor 5:29 ~ „Si raspunzind Petru si apostolii, zisera: A asculta trebuie pre Dumnezeu mai mult decit pre oameni.”

Fapte 20:28 ~ „Luati drept aceea aminte, si voua si la toata turma intru care pre voi Duhul Cel Sfant v-au pus socotitori, ca sa pasteti Biserica lui Dumnezeu, pe care o au castigat prin sangele Lui.”

Fapte 20: 29-30 ~ „Pentru ca eu stiu aceasta ca vor intra, dupa venirea mea lupi grei intre voi, necrutind turma. Si dintre voi, singuri se vor scula barbati graind indaratnicie, ca sa traga pre ucenici dupa dinsii.”

Romani 16:17-18 ~ „Si rog pre voi fratilor sa socotiti pre aceia ce imperecherile si smintelile fac afara de invatatura care voi ati invatat, si va abateti de la ei. Pentru ca unii ca aceia Domnului nostru Iisus Hristos nu slujesc, ci pintecelor lor, si prin bunacuvintare si bun grai insala inimile prostilor.”

Galateni 1:8 ~ „Ci macar de noi sau inger din cer va binevesti voua afara de ce am vestit voua, anathema sa fie!”

Efeseni 4:5 ~ „Este un Domn, o Credinta, un Botez.”

Efeseni 4:14-16 ~ „Ca sa nu fim prunci, invaluindu-ne si purtindu-ne cu tot vintul invataturii, cu ratacirea oamenilor intru viclesug, spre mestesugirea inselaciunii. Ci adeveriti fiindu-I, cu dragoste sa crestem la El toate, Carele este capul Hristos.”

II Tesaloniceni 2:15 ~ „Drept aceea fratilor, stati si tineti invataturile carele v-ati invatat, ori prin cuvant, ori prin cartea noastra.”

II Tesaloniceni 3:6 ~ „Si poruncim voua fratilor, intru numele Domnului nostru Iisus Hristos, sa va feriti voi de catre tot fratele ce umbla fara de tocmeala, si nu dupa invatatura care au luat de la noi.”

I Timotei 4:1 ~ „Iara Duhul aievea zice ca in cele de apoi vremi, se vor departa oarecare de catre credinta, luind aminte la duhuri de inselaciune si dascalii ale dracilor.”

I Timotei 4:6-8 ~ „Acestea aratindu-le fratilor, bun slujitor vei fi lui Iisus Hristos, hranindu-te cu cuvintele credintei si ale celei bune invataturi, careia ai urmat. Iar cele spurcate si babesti basme le paraseste si te invata pre tine catre buna credinta.”

I Timotei 4:16 ~ „Ia aminte tie si invataturii: ramii intru acestea; pentru ca aceasta facind si pre tine vei mintui si pre cei ce te asculta.”

I Timotei 6:20-21 ~ „O, Timotei, ce ai pus inainte pazeste, departindu-te de cele spurcate glasuri desarte si prigoane ale stiintei celei ce e cu mincinos nume, cu care unii laudindu-se, imprejurul credintei nu nimerira.”

II Timotei 4:3-4 ~ „Caci va veni o vreme cind nu vor mai suferi invatatura sanatoasa ci – dornici sa-si desfateze auzul – isi vor gramadi invatatori dupa poftele lor si isi vor intoarce auzul de la adevar si se vor abate catre basme.”

Tit 3:9-10 ~ „Iar cele nebune cercari si graiuri de neamuri si pricini si sfadiri de lege, paraseste-le, pentru ca sunt nefolositoare si desarte. Pre omul eretic, dupa intiia si a doua mustrare, paraseste-l, stiind ca s-a indaratnicit unul ca acela si pacatuieste, fiind singur de sine osindit.”

Iacov 2:10 ~ „Pentru ca cine va pazi toata legea, dar va gresi intr-o singura porunca, s-a facut vinovat fata de toate poruncile.”

I Petru 5:2-3 ~ „Pastoriti turma lui Dumnezeu, data in paza voastra, cercetind-o nu cu silnicie, ci cu voie buna, dupa Dumnezeu, nu pentru cistig urit, ci din dragoste. Nu ca si cum ati fi stapini peste Biserici ci pilde facindu-va turmei.”

II Petru 1:20-21 ~ „Dar mai inainte de toate, trebuie sa stiti ca nici o proorocie a Scripturii nu se tilcuieste dupa socotinta fiecaruia. Pentru ca niciodata proorocia nu s-a facut din voia omului, ci oamenii cei sfinti ai lui Dumnezeu au grait, purtati fiind de Duhul Sfint.”

I Ioan 4:1 ~ „Iubitilor, nu dati crezare oricarui duh, ci cercati duhurile daca sunt de la Dumnezeu, fiindca multi prooroci mincinosi au iesit in lume.”

I Ioan 4:6 ~ „Noi de la Dumnezeu suntem; acela ce stie pre Dumnezeu aude pre noi; carele nu iaste de la Dumnezeu nu asculta pre noi (apostolii).”

II Ioan 1:10-11 ~ „De vine oarecine catre voi si aceasta invatatura nu aduce, nu-l primiti pre dinsul in casa si „Multam” lui nu-i ziceti. Pentru ca acela ce-i zice lui „Binete” se amesteca cu lucrurile lui cele rele.”

Apocalipsa 12:3-4 ~ „Si iata balaur mare de foc avind capete sapte si coarne zece si preste capetele lui steme sapte. Si coada lui tragea a treia parte din stelele cerului si le puse pre ele la pamint.” (citatele scripturistice sunt preluate din Biblia de la 1688, Bucuresti)

Psalmul 100:9 ~ „Cel ce graieste nedreptati nu va sta inaintea ochilor mei.”

Psalmul 118:126 ~ „Vremea este sa lucreze Domnul, ca oamenii au stricat legea Ta.”

Canonul 10 al Sfintilor Apostoli ~ „Daca cineva s-ar ruga, chiar si in casa cu cel afurisit (scos din comuniune) acela sa se afuriseasca.”

Canonul 45 al Sfintilor Apostoli ~ „Episcopul, presbiterul sau diaconul, daca numai s-ar ruga impreuna cu ereticii, sa se afuriseasca, iar daca le-a permis acestora sa savirseasca ceva ca si clerici (sa savirseasca cele sfinte), sa se cateriseasca.”

Canonul 46 al Sfintilor Apostoli ~ „Episcopul sau presbiterul care primesc botezul sau jertfa ereticilor, poruncim sa se cateriseasca. Caci ce intelegere poate sa fie intre Hristos si Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?”

Canonul 64 al Sfintilor Apostoli ~ „Daca vreun cleric sau laic intra in sinagoga iudeilor sau a ereticilor ca sa se roage, sa se cateriseasca si sa se afuriseasca.”

Canonul 6 al Sinodului V local de la Laodiceea (343) ~ „Nu este ingaduit ereticilor a intra in casa lui Dumnezeu daca staruie in eres.”

Canonul 32 al Sinodului V local de la Laodiceea ~ „Nu se cuvine a primi binecuvintarile ereticilor, care sunt mai mult absurditati decit binecuvintari.”

Canonul 15 al Sinodului al Noualea din Constantinopol (861)
„Cei ce propovaduiesc public eresul sau il invata in Biserici, sa fie indepartati de comuniunea cu credinciosii si afurisiti, ca unii ce fac schisma si sfarima unitatea Bisericii.”

Din cuvantul Sinodului al VII- lea Ecumenic (Niceea, 787)
„Sa nu faceti nici inovatie, nici omitere in Predania pe care am pazit-o cu evlavie pina acum. Deoarece toti citi s-au pastrat inlauntrul Sfintei Biserici Universale, nu au primit nici adaosuri, nici omiteri. Si cu mare pedeapsa va fi condamnat cel ce va face fie adaugiri, fie omiteri.”

Sinodul de la Constantinopol din anul 1724
„Cei care vor dezerta de la Ortodoxie si vor parasi parintestile si dreptele dogme ale credintei si Predaniile obstesti ale Bisericii si vor decadea si se vor indeparta cu inovatii si cu credinte absurde si cu obiceiuri eterodoxe si vor falsifica si vor maslui adevarul Ortodoxiei, acestia nici nu mai sint, nici nu se mai numesc crestini cu adevarat, ci se taie si se despart de totalitatea madularelor Bisericii si a crestinilor, ca niste eterodocsi si inovatori si se izgonesc afara din sfintul staul ca niste oi riioase si madulare putrede.”

Anatema impotriva ecumenismului a Sfintului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei
„ANATEMA celor ce ataca Biserica lui Hristos invatind ca Biserica Sa este impartita in asa-zise „ramificatii” ce se deosebesc in doctrina si in felul de viata, sau ca Biserica nu exista vizibil, ci va fi formata in viitor cind toate „ramificatiile” – sectele, denominatiunile si chiar religiile – vor fi unite intr-un singur trup, si care nu deosebesc Preotia si Tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun ca botezul si euharistia ereticilor sunt eficace pentru mintuire, prin urmare, celor ce cu buna-stiinta sunt in comuniune cu acesti eretici inainte-mentionati sau celor ce sustin, raspindesc sau pazesc erezia lor ecumenista sub pretextul dragostei fratesti sau al presupusei uniri a crestinilor despartiti, sa fie Anatema!”
(Data de Sinodul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din diaspora, Vancouver- Canada, august 1983, iscalita de toti episcopii, spre a fi adaugata la sfirsitul anatemelor din Credinta Ortodoxiei, si pomenita mereu in prima Duminica a Postului Mare, Duminica Ortodoxiei)

Avva Pamvo (sec.V)
„Ca iata iti zic tie fiule, vor veni zile cind vor strica crestinii cartile Sfintelor Evanghelii si ale Sfintilor Apostoli si ale dumnezeestilor Prooroci, stergind Sfintele Scripturi si scriind tropare si cuvinte elinesti. Si se va revarsa mintea la acestea, iar de la acelea se va departa. Pentru aceasta Parintii nostri au zis: „Cei ce sunt in pustia aceasta sa nu scrie vietile si cuvintele parintilor pe pergament, ci pe hirtii, ca va sa stearga neamul cel de pe urma vietile parintilor si sa scrie dupa voia lor, fiindca mare este necazul ce va sa vina.” Si i-a zis lui fratele: „Asadar se vor schimba obiceiurile si asezamintele crestinilor si nu vor fi preoti in biserica sa faca acestea?” Si a zis batrinul: „In astfel de vremuri se va raci dragostea multora si va fi necaz mult. Napadirile paginilor si pornirile noroadelor, neastimparul imparatilor, desfatarea preotilor, lenevirea calugarilor. Vor fi egumeni nebagind seama de mintuirea lor si a turmei, osirdnici toti si silitori la mese si gilcevitori, lenesi la rugaciuni si la clevetiri grabnici, gata spre a osindi vietile batrinilor si cuvintele lor, nici urmindu-le, nici auzindu-le, ci mai virtos ocarindu-le si zicind: De-am fi fost si noi in zilele lor ne-am fi nevoit si noi. Iar episcopii in zilele acelea se vor sfii de fetele celor puternici, judecind judecati cu daruri, nepartinind pe cel sarac la judecata, necajind pe vaduve si pe sarmani chinuindu-i. Va intra inca si in norod necredinta, curvie, uriciune, vrajba, zavistie, intaritari, furtisaguri si betie.” Si a zis fratele: „Ce va face cineva in vremile si anii aceia?” Si a zis batrinul: „Fiule in acele zile cel ce isi mintuieste sufletul sau mare se va chema in imparatia cerurilor.” (Patericul Egiptean, pg. 209 cuv. 15)

Sfantul Preacuvios Isidor Pelusiotul (n.360)
„Acei care cuteaza sa scoata sau sa adauge ceva la cuvintele inspirate de Dumnezeu, sufera de o boala sau alta: ori nu cred ca Dumnezeiasca Scriptura a fost dictata de Duhul Sfint, ceea ce ii arata necredinciosi, ori se cred mai intelepti decit Sfintul Duh, si asta inseamna ca sunt smintiti” (Migne 78 A)

Sfintul Efrem Sirul (+379)
„Vai acelora care se intineaza cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeiestile Scripturi! Vai de cei citi murdaresc sfinta credinta cu eresuri sau incheie vreo intelegere cu ereticii!
Atunci, la a doua venire a Domnului, se va cere de la fiecare din noi marturisirea credintei si unirea Botezului. Si daca am pastrat credinta curata de orice eres si pecetea nestearsa si haina neintinata… Se cuvine ca toti cei ce se apropie de Dumnezeu si vor sa se invredniceasca vietii celei vesnice, sa pazeasca mai inainte de toate Credinta Ortodoxa neintinata. Dar nu trebuie sa fie tradata nepretuita comoara a credintei nici in schimbul dobindirii vreunei vrednicii, nici pentru lingusirile ocirmuitorilor, nici pentru a evita frica de ei.”
„Cuvine-se deci, sa dispretuim orice osteneala pentru dreapta marturisire a Domnului nostru Iisus Hristos… Sa fugi de purtarea familiara fata de schismatici si eretici! Mai mult, sa te feresti de erezia acelora care Il despart in doua pe unicul nostru Domn Iisus Hristos! Acestia cred in chip contrar celor 318 Sfinti Parinti care s-au intrunit la Niceea.”
„Pe eretici, ca pe niste blasfemiatori si vrajmasi ai lui Dumnezeu, Scriptura nu i-a numit oameni, ci ciini si lupi si porci si antihristi, dupa cum zice Domnul: Nu dati cele sfinte ciinilor! (Matei 7:6). Si Ioan zice ca multi antihristi s-au aratat (I Ioan 2:18). Pe acestia deci, nu se cuvine sa-i iubim, nici sa ne intretinem cu ei, nici sa ne rugam impreuna cu ei, nici sa mincam impreuna, nici sa-i primim in casa, nici sa-i salutam, ca sa nu ne facem partasi faptelor lor celor viclene.”
„Pacatul fara iertare e fapta care se indreapta impotriva Duhului Sfint si pacatele tuturor ereticilor, pentru ca au blasfemiat si blasfemiaza pe Duhul Sfint. Acestora nu li se va ierta pacatul nici in viata aceasta, nici in viata ce va sa fie, pentru ca s-au opus lui Dumnezeu Insusi, de la Care se da izbavirea.”

Sfintul Vasile cel Mare (+380)
„Vadita necredinta a ereticilor ne vatama putin. Cu toate acestea, cei ce poarta piele de oaie si se prezinta pe dinafara cu chip pasnic, sfisie dinauntru oile cele intelegatoare ale lui Hristos si vatama mult, inselindu-i pe cei mai simpli. Acestia sunt mai periculosi si greu se apara cineva de ei. Ce lucru indraznet nu au facut acesti innoitori? Din aceasta pricina, i-a despartit Biserica si s-au rupt de ortodocsi si au facut mincinoasa adunare… Totusi, trebuie sa cunoasteti ca, prin harul lui Dumnezeu, nu sunteti singuri, ci aveti pe multi impreuna cu voi care apara Ortodoxia Sfintilor Parinti, care au alcatuit la Niceea evlavioasele dogme ale Credintei.”
„Una este crima care se pedepseste acum cu asprime: nepazirea Predaniilor Parintilor. Sa ne luptam pina la sfirsit … nu pentru bani, nu pentru slava… ci pentru a dobindi de obste comoara credintei sanatoase si sa raminem luptandu-ne…”

Sfintul Grigorie Teologul (+389)
„Unde este evidenta necredinta, trebuie sa preferam mai bine focul si sabia si situatiile critice si miinile tiranilor – si toate cu daruire – decit sa luam parte la aluatul pacatului si sa ne unim cu cei care bolesc in credinta… De mii de ori este mai buna dezbinarea care se face pentru cuvintele bunei credinte ortodoxe decit pacea, cind aceasta este unita cu patimile.”

Sfintul Ioan Gura de Aur (+ 407)
„Daca cineva contraface macar o mica parte a chipului regelui pe moneda regala, in felul acesta o falsifica; la fel si in credinta cea adevarata, acel care va schimba chiar cit de putin in ea, o vatama pe toata. Caci daca, pe de o parte, dogma este rastalmacita, si inger de ar fi, sa nu-l credeti. Nimic nu foloseste viata virtuoasa, daca credinta nu este sanatoasa.”
„Daca episcopul sau clericul este viclean in chestiunile credintei, atunci fugi si leapada-te de el, nu numai ca de un om, ci chiar si inger din cer de-ar fi. Cel care doreste mintuire personala, cel care vrea sa fie un adevarat fiu al Bisericii Ortodoxe, acela cauta la corabia lui Noe scapare de potop. Cel care are teama de trasnetul strasnic al anatemei, care omoara sufletul si trupul, acela sa ia asupra-i dulcele jug al dogmelor Bisericii lui Hristos, sa-si imblinzeasca indaratnicia cugetului sau, cu ajutorul legilor bisericesti si sa se supuna in toate maicii sale – Biserica… Dupa mine, pacea nu este aceea care se tine pe saluturile si mesele comune fara rost, ci pacea intru Dumnezeu este cea care vine de la unirea duhovniceasca. Multi distrug astazi tocmai aceasta unire, cind, dintr-o rivna nechibzuita, neluind in seama hotaririle noastre si dind mai multa importanta celor iudaice, socotesc pe iudei drept invatatori care merita o incredere mai mare decit Parintii nostri.”

Sfintul Chiril al Alexandriei (+444)
„Daca cineva schimba ceva in sfintele si dumnezeiestile dogme patristice, acest lucru nu trebuie sa-l luam drept clarviziune, ci drept crima si abatere de la dogma si pacatuire impotriva lui Dumnezeu.”
„Atunci se mareste numele pacii, cind nu ne vom impotrivi parerilor Sfintilor, nici nu vom faptui impotriva hotarelor acelora.” (Migne, PG 68-77)

Sfintul Maxim Marturisitorul (+662)
„A tainui cuvintul adevarului inseamna a te lepada de el. Bine este sa traim in pace cu toti, dar numai cu aceia care cugeta aceleasi despre buna credinta ortodoxa. Si este mai bine sa ne razboim, atunci cind pacea lucreaza conglasuirea catre rau”. (Vietile Sfintilor din greaca, 21 ianuarie)

Sfintul Ioan Damaschin (+749)
” Sa ne pazim cu toate puterile noastre sa nu primim impartasire de la eretici, nici sa le-o dam acestora…, ca sa nu ne facem partasi relelor lor credinte si pentru a nu fi condamnati impreuna cu ei.”
„Auziti popoare, semintii, limbi, barbati, femei si copii, cei mai mari, cei mai tineri si pruncii, sfintul neam al crestinilor! Daca cineva va invata, in afara acestora pe care le-a primit Sfinta Biserica Soborniceasca, de la Sfintii Apostoli, de la Parinti si de la Sinoade, sa nu-l ascultati, nici sa primiti sfatul sarpelui, dupa cum l-a primit Eva si a cules moarte. Si chiar daca v-ar invata un inger sau un imparat in afara acestora pe care le-ati primit, astupati-va urechile.” (Stupul Ortodox, 1999)

Sfintul Tarasie, patriarhul Constantinopolului (+806)
„Sa aducem aici in mijloc cartile distinsilor Sfinti Parinti, ca sa le ascultam. Si din acestea sa extragem si sa adapam fiecare dintre noi turma noastra…, deoarece hotarele pe care le-au asezat Parintii nostri nu se muta; ci, dupa ce am invatat Predania apostolica, sa pazim Predaniile pe care le-am primit”.

Sfintul Teodor Studitul (+826)
„Atunci cind Credinta e primejduita, porunca Domnului este de a nu pastra tacere. Daca e vorba de Credinta, nimeni nu are dreptul sa zica: „Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cirmuitor? Nici acesta nu doreste sa aiba vreun amestec. Sau un sarac care de-abia isi cistiga existenta? … Nu am nici cadere, nici vreun interes in chestiunea asta. Daca voi veti tacea si veti ramine nepasatori, atunci pietrele vor striga, iar tu ramii tacut si dezinteresat?”
„Sinodul nu este aceasta: sa se intruneasca simplu ierarhi si preoti, chiar daca ar fi multi; ci sa se intruneasca in numele Domnului, spre pace si spre pazirea canoanelor… si nici unuia dintre ierarhi nu i s-a dat stapinirea de a incalca canoanele, fara numai sa le aplice si sa se alature celor predanisite, si sa urmeze pe Sfintii Parinti cei dinaintea noastra… Sf. Ioan Gura de Aur a spus deschis ca dusmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci si cei aflati in comuniune cu ei.”
„Avem porunca de la insusi Apostolul Pavel ca, atunci cind cineva invata ori ne sileste sa facem orice alt lucru decit am primit si decit este scris de canoanele Sinoadelor ecumenice si locale, acela urmeaza a fi osindit, ca nefacind parte din clerul sfintit. Nici un sfint nu a incalcat legea lui Dumnezeu; dar nici nu s-ar fi putut numi sfint, daca ar fi calcat-o.”
„Si chiar daca am fi pacatosi in multe, totusi suntem ortodocsi si madulare ale Bisericii Universale, indepartindu-ne de orice erezie si urmind oricarui Sinod recunoscut ca ecumenic sau local. Si nu numai acestora, ci si hotaririlor pe care le-au luat si le-au propovaduit Sinoadele. Nici nu este ortodox desavirsit, ci pe jumatate, cel care crede ca are dreapta credinta, dar nu se alatura dumnezeiestilor Canoane.” (Migne, PG Epistola II.81)

Sfintul Nichifor Marturisitorul, patriarhul Constantinopolului (+828)
„Si chiar daca foarte putini ramin inlauntrul Ortodoxiei si a bunei credinte, acestia sunt Biserica si in miinile lor se gaseste autoritatea si apararea asezamintelor Bisericii. Si daca acestia ar trebui sa sufere pentru buna credinta, aceasta va fi vesnica lauda pentru ei si li se va darui mintuirea sufletului.” (Stupul Ortodox, 2000)

Sfintul Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului (sec.X)
„Cea mai buna comuniune este comuniunea in credinta si in dragostea cea adevarata… Nu exista nimic mai minunat decit Adevarul! Exista doar o singura Biserica a lui Hristos, apostoleasca si soborniceasca. Nu mai multe, nici macar doua. Iar celelalte sunt sinagogi ale celor ce viclenesc si sinod al razvratitilor. Noi, dreptcredinciosii crestini, acestea gindim, asa credem, pe acestea le vestim. Este nevoie sa pazesti toate fara nici o exceptie si, mai presus de toate, cele ale credintei. Pentru ca daca ai devia cit de putin, pacatuiesti pacat de moarte… Si acestea care au fost hotarite la Sinoadele ecumenice si de obste, trebuie ca toti sa le pazeasca. Si toti citi pazesc cele pe care fie unul dintre Parinti le-a scris in chip particular, fie un sinod local le-a statornicit, au dreapta judecata. Dar pentru cei care nu le primesc este infioratoare neglijenta.” (Epistola I catre papa Nicolae)

Sfintul Cuvios Teodosie de la Pecerska (+1073)
„Pazeste-te, fiule, de cei cu credinta strimba si de toate discutiile lor, caci si pamintul nostru s-a umplut de ei! Numai cel ce traieste in Credinta Ortodoxa isi va mintui sufletul. Fiindca nu exista o alta credinta mai buna, decit curata si sfinta noastra Credinta Ortodoxa … De asemenea, fiule, nu se cade sa lauzi o credinta straina. Cine lauda o credinta straina face la fel ca si cel care-si huleste propria credinta. Cine lauda credinta sa si pe cea straina e un fatarnic si apropiat de erezie … Daca cineva iti spune: „Credinta noastra si a voastra este de la Dumnezeu”, atunci, fiule, raspunde-i asa: „Fatarnicule! Cum pot fi amindoua de la Dumnezeu? Nu stii ce spune Scriptura: Este un singur Domn, o singura Credinta, un singur Botez. (Efeseni 4,5)
Asadar, fiule, fereste-te de acestia si intotdeauna apara-ti credinta ta! Nu te infrati cu ei, ci fugi de ei si intareste-te in credinta ta prin fapte bune! … Fiule, chiar daca va trebui sa mori pentru credinta ta sfinta, du-te cu indrazneala la moarte! Asa au murit si sfintii pentru Credinta, iar acum vietuiesc intru Hristos.” (Patericul pesterilor de la Kiev, 1806)

Sfintul Grigorie Palama (+1340)
„Cei ce sunt in Biserica lui Hristos apartin adevarului, iar citi nu apartin adevarului, nu sunt nici in Biserica lui Hristos.”

Sfintul Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului (+1444)
„Credinta noastra este dreapta marturisire a Parintilor nostri. Cu ea, noi nadajduim sa ne infatisam inaintea Domnului si sa primim iertarea pacatelor; iar fara de ea, nu stiu ce fel de cuviosie ne-ar putea izbavi de chinul cel vesnic. Toti Dascalii, toate Sinoadele si toate dumnezeiestile Scripturi ne indeamna sa fugim de cei ce cugeta in mod diferit si sa ne indepartam de impartasirea cu ei.”
” Invataturile dascalilor apuseni nici nu le cunosc, nici nu le primesc, incredintat fiind ca sunt inselatoare. In materie de credinta ortodoxa nu exista concesie. Distrugerea credintei obstesti este pierzarea de obste a tuturor. Chestiunile credintei ortodoxe nu admit iconomia. Niciodata nu s-au indreptat cele bisericesti prin solutii de mijloc. Intre lumina si intuneric poate cineva sa spuna ca exista ceva de mijloc, numit inserare sau amurg; dar intermediere intre adevar si minciuna nu poate nimeni sa gindeasca, oricit s-ar stradui. Mijloc de impacare intre adevar si minciuna nu exista! In problemele de credinta nu incape pogoramintul si iconomia, deoarece pogoramintul provoaca imputinarea credintei. Asta ar fi egal cu a spune: Taie-ti capul si du-te unde vrei.”
” Noi pentru nimic altceva nu ne-am despartit de latini, decit pentru ca sunt nu numai schismatici, dar si eretici. Pentru aceasta nu trebuie nicidecum sa ne unim cu ei!”
„Acela care il pomeneste pe papa ca arhiereu ortodox este vinovat si latino-cugetatorul trebuie considerat ca un tradator al credintei. Prin urmare, fugiti de ei, fratilor, ca si de impartasirea cu ei, pentru ca unii ca acestia sunt apostoli mincinosi, lucratori vicleni. Nu este altceva de mirare daca si ispititorii lui Satana se preschimba in ingeri ai dreptatii, al caror sfirsit va fi dupa faptele lor.”
„Ii rugam, si ce nu le spuneam care sa poata sa atraga chiar si inimile de piatra: sa revina la acea buna conglasuire pe care o aveam mai inainte si intre noi si cu Parintii nostri, cind toti spuneam aceleasi si nu exista in mijlocul nostru schisma… caci altfel parem „a canta in gol” sau „a coace pietre” sau „a semana pe pamint pietros” sau „a scrie deasupra apei” sau cite altele spun proverbele despre cele imposibil de realizat.”(Scurta scrisoare, P G 159, 1931C)
„Nu voi face aceasta niciodata, orice s-ar intimpla! Nu voi semna niciodata unirea, chiar daca ar trebui sa-mi primejduiesc insasi viata mea!” – a raspuns Sfintul Marcu imparatului Bizantului care cauta sa-l induplece a semna mincinoasa si tradatoarea unire cu ereticii catolici la sinodul tilharesc de la Ferrara-Florenta, 1438-1439.

Declaratiile vremii despre misiunea sfintului Visarion Sarai (+1701) in Ardeal
„La indemnul lui, in multe locuri poporul nu mai merge la biserica, nu se serveste de preotii uniti, mortii si-i ingroapa fara prohod si fara mingieri duhovnicesti, copii si-i boteaza prin femei batrine si se intimpla si alte pagube duhovnicesti de felul acesta.” (din Proloage, vol.I, editia din anul 1991, dupa care citatul a fost scos…)

Text din „Memoriul” din anul 1757 al credinciosilor ortodocsi transilvaneni
„A venit vremea ca ne-am dus la mormintele mortilor si am zis: Iesiti morti din gropi, sa intram noi de vii, ca nu mai putem rabda pedepsele ce ne vin de la popii uniti si de la domnii tarii. Pe nime nu-i doare de noi, nici pe domnii cei sasesti, nici pe domnii cei nemtesti, nici pe cei unguresti. Ca toate temnitele le-au umplut de noi pentru legea cea greceasca (ortodoxa, n.n.) si atita ne-au pradat, venind cu catane pe capul nostru, cit nu stim cu ce o sa platim portia imparatului.”

Sfintul Cuvios Mucenic Cosma Etolianul (+1779)
„Eu, crestinii mei, mi-am cheltuit viata studiind timp de cincizeci de ani, am citit si despre preoti si despre necredinciosi, si despre atei si despre eretici, am cercetat adincurile intelepciunii. Toate credintele sunt mincinoase, calpe, toate sunt ale diavolului. Am inteles si acest lucru adevarat, dumnezeiesc, ceresc, desavarsit si pentru mine si pentru voi: numai credinta crestinilor ortodocsi bine-credinciosi e buna si sfinta, ca sa credem si sa ne botezam in numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh. Aceasta v-o spun acum, la sfirsit, ca sa va bucurati si sa va veseliti de mii de ori, ca v-ati invrednicit sa fiti crestini ortodocsi, si sa plingeti si sa va tinguiti pentru cei necinstitori de Dumnezeu, necredinciosi si eretici, care umbla in intuneric, in mainile diavolului.”
„Evreul imi spune ca Hristosul meu e un copil din flori si Preasfinta Fecioara a mea e o desfrinata, iar Sfinta Evanghelie imi spune ca acest lucru e de la diavolul. Mai am acum ochi sa ma uit la evreu? Daca un om ma ocaraste, imi omoara mama, fratii, copiii, dupa care imi scoate ochii, ca si crestin am datoria sa-l iert. Dar sa-L ocarasca ei pe Hristosul meu si pe Preacurata Fecioara a mea! Eu nu vreau sa-i mai vad, dar domniile voastre cum va rabda inima si mai faceti afaceri si tocmeli cu evreii?
De ce v-am spus acestea, crestinii mei? Nu ca sa-i omoriti pe evrei si sa-i prigoniti, nu, ci ca sa-i plingeti ca L-au lasat pe Dumnezeu si s-au dus cu diavolul. V-am spus ca sa ne caim acum pina mai avem vreme, ca sa nu se intimple sa se minie Dumnezeu pe voi si sa ne lase din mina Lui si sa patim si noi ca evreii si chiar mai rau.” „Pe papa Romei sa-l blestemati, fiindca el e cauza.”
„Antihristul e unul papa, iar nu altul (adica turcul n.n.) cel care e in capul nostru. Intelegeti cine, fara sa-i spun numele.”
„Noi avem o porunca ce spune sa anatematizam pe oricine adauga sau nu crede in ceva mic din cele pe care le-au legiuit Parintii Bisericii noastre.” (Stupul Ortodox, 1999)

Sfintul Paisie de la Neamt (+1794)
„Au ereticii sunt rimlenii (romano-catolicii) cu al lor papa? Bine stiu ca vei zice ca sunt eretici. Si de vreme ce sunt eretici, precum si cu adevarat sunt, atunci Sfinta noastra Biserica ii afuriseste pe dinsii. Si pe care Sfinta Biserica ii afuriseste si eu, impreuna cu Biserica, fiul ei fiind, ii afurisesc.”
„Iara preacuviosul asupra tuturor celor ce veneau de supt stapinirea papii, savirsea aceasta mare taina a Botezului, fara de nici o impiedicare sau indoire, ca pre o prea de nevoie la mintuirea omului”, iar despre uniati: „Ca pentru alte rataciri si erezii rimlenesti, ce nu se cuvine de acum sa-ti mai vorbim ca si cu toate ereziile cele rimlenesti s-au amestecat si cu ele se unesc si uniatii, precum sufletul de trup. Si cum le va fi lor nadejde de mintuire? Nicidecum. Numai pentru Botez iti voi vorbi tie din Scripturi, fara de care nu poate avea nimeni nadejde de mintuire.”
„Unia este o aschie desprinsa de la Sfinta Biserica a Rasaritului si unire cu necredincioasa, ca sa nu-i zic biserica rimleneasca. Unia este inselaciunea diavolului, ce-i vaneaza pe cei nesocotiti intru pierzanie. Unia este un lup rapitor de suflete in piele de oaie. Unia este veninul aducator de moarte, in chip de miere, ce pierde sufletele. Unia este mladita inainte-mergatoare a antihristului, ce ademeneste cu magulire pe cei mai nestiutori intru pierzanie. Unia este prapastia iadului pentru cei ce nu au parte de cuget. Unia este Iuda, ce cu lingusitorul sarut a vindut Credinta Pravoslavnica … Unia este ca si rimlenii eretici. Cum, dar, uniatii nu sunt rimleni, cind toate dogmele Credintei Ortodoxe le-au calcat in picioare si pe cele rimlenesti le-au adoptat, zicind cu nerusinare, precum ca Duhul Sfint purcede si de la Fiul? Si papei de la Roma, adevaratului eretic … aceluia i se inchina si, in loc de Hristos, pe el de capetenia bisericii il au.”
„Un asemenea juramint, adica anatema, asupra celor ce se impotrivesc si nu se supun Sobornicestii Biserici, este pusa de patriarhii Rasaritului soborniceste, nu doar pentru o oarecare vreme, ci pina la sfirsitul lumii va ramine tare si neclatita si nedezlegata cu darul lui Hristos.” (Cuvinte si scrisori duhovnicesti, vol. II, Chisinau, 1999, p.49)

Sfintul Nicodim Aghioritul (+1809)
„Se cuvine sa ne ingradim pe noi insine si sa ne separam de episcopii care, in chip vadit, staruie in greseala privitor la cele ce tin de credinta si de adevar, asadar se vadesc a fi eretici sau nedrepti.”
„Zice inca si dumnezeiescul Hrisostom (in voroava cea de La inceput era Cuvantul) „Nu te amageasca pe tine o ascultatorule adunarile ereticilor, ca au Botez dar nu luminare, ci se boteaza cu trupul, iar cu sufletul nu se lumineaza.” Ci si sfantul Leon in Epistolia cea catre Nichita zice: „Nici un eretic nu da sfintenie prin taine.” Iar Ambrosie in Cuvantul cel pentru cei ce se catehisesc, zice: „Botezul celor rau cinstitori de Dumnezeu, nu sfinteste”
(Talcuirea Canonului 46 Apostolic, Pidalionul de la Neamt de la 1844)

Sfintul Ioan de Krnostadt (+1908)
„Care dintre ortodocsi nu ar dori unirea cu toti catolicii sau luteranii si sa fie una cu ei in Hristos, o singura Biserica, o singura obste a celor credinciosi! Care insa, dintre aceste-zise biserici, mai ales dintre intii-statatorii numiti papi, patriarhi, mitropoliti, arhiepiscopi si episcopi, xiondzi (numele polonez pentru preot n.n.) sau pateri se va invoi sa se lepede de ratacirile sale? Nici unul. Iar noi nu putem sa ne invoim la invatatura lor eretica fara sa aducem vatamare mintuirii sufletului nostru. Oare se pot uni cele de neunit – minciuna cu adevarul?
Iezuitii catolici in folosul papei si a propriei lor vederi si scopuri egoiste si meschine, au pervertit legea constiintei si legea Evangheliei, afirmind ca pentru atingerea scopurilor proprii sau a scopurilor religioase, catolicii pot intrebuinta toate mijloacele nelegiuite: adica si ca sa omoare si ca sa vicleneasca in tot felul si sa prigoneasca credinta ortodoxa, sa o numeasca schismatica si o credinta de ciini, si sa-i arda pe ruguri pe ortodocsi, ca pe Hus si pe altii.
Neindoielnice sunt cuvintele Mintuitorului nostru Iisus Hristos: Cel ce nu este cu Mine, este impotriva Mea (Matei 12,30). Catolicii, luteranii si reformatii au apostaziat de la biserica lui Hristos – ei nu sunt de un cuget cu noi, nutresc vrajmasie impotriva noastra, cauta din rasputeri sa ne omoare, ne strimtoreaza in tot chipul pentru credinta noastra, ne batjocoresc si ne fac toate felurile de neplaceri mai ales in asezarile lor cele mai insemnate, ei merg in chip vadit impotriva lui Hristos si a Bisericii Sale, nu cinstesc de viata facatoarea Cruce, sfintele icoane, sfintele moaste, nu respecta posturile, strimba dogmele credintei celei mintuitoare. Ei nu sunt cu noi ci impotriva noastra si impotriva lui Hristos. Intoarce-i Doamne la adevarata Ta Biserica si mintuieste-i!
„De gresita intelegere de catre catolici a cuvintelor Mintuitorului: Tu esti Petru si pe aceasta piatra (pe Hristos, pe Care Petru L-a marturisit Fiu al lui Dumnezeu) voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui (Matei 16,18) depind toate ratacirile catolicilor si papilor si mai ales parelnicul primat papal in Biserica si parelnicul rang al papilor de loctiitori ai lui Hristos. Ci uitati-va cite rataciri sunt ingaduite in credinta papei (iar nu a lui Hristos) rataciri ciudate, hulitoare de Dumnezeu – si le veti intoarce spatele cu nemultumire si groaza! O trufie omeneasca! O trufie sataniceasca! Auzi, papa infailibil! O, iezuitism!”
„Catolicii recunoscindu-l drept cap al bisericii pe papa, pe adevaratul Cap al Bisericii – Hristos L-au pierdut si au ramas lipsiti de Cap. Intreaga istorie a papismului da marturie ca la catolici nu este Cap fiindca ei fac lucruri necuvioase, lupta impotriva Bisericii Ortodoxe. Iar in invatatura lor dogmatica – vai, cite erezii, inovatii, abateri de la adevar! O, pierzator sistem papist! Singurul Cap al Bisericii ceresti, pamintesti si din cele mai dedesubt este Hristos Dumnezeu!” (Spicul Viu, ed. Sophia, Bucuresti, 2002)

Sfintul Lavrentie al Cernigovului (sec. XIX)
„Vor veni asa vremuri cind vor umbla din casa-n casa ca lumea sa semneze pentru acel singur imparat si se va face un recensamant al populatiei foarte drastic… Vine timpul, si nu e departe, cind foarte multe biserici si manastiri se vor deschide si se vor repara, le vor reface nu numai pe dinauntru, ci si pe dinafara. Vor auri acoperisurile atit ale bisericilor cit si ale clopotnitelor, dar preotimea nu va lucra la sufletul credinciosului ci numai la caramizile lui Faraon. Preotul nu va mai face si misiune. Cind vor termina lucrarile va veni vremea imparatiei lui antihrist si el va fi pus imparat… Toate bisericile vor fi intr-o bunastare imensa, pline de bogatii ca niciodata, dar sa nu mergeti in ele. Antihrist va fi incununat ca imparat in marea biserica din Ierusalim cu participarea clerului si a patriarhilor. Intrarea si iesirea in Ierusalim va fi libera pentru orice om, dar atunci sa va straduiti sa nu va duceti, caci totul va fi spre a va lingusi pe voi, ca sa va atraga in ispita… Bisericile vor fi deschise, dar crestinul ortodox traitor nu va putea intra in ele ca sa se roage, caci in ele nu se va mai aduce jertfa fara de sange a lui Iisus Hristos. In ele va fi toata adunarea satanica.” (Talantii imparatiei, Arhim. Arsenie Boca , p.186)

Sfantul Nectarie de la Eghina (+1920)
„Despartirea Bisericilor a avut loc sub Fotie…, dupa ce Biserica Constantinopolului depasise pericolul de a fi exclusa din Unica Biserica Soborniceasca si Apostoleasca, iar Biserica Romana, sau mai bine zis papala, nu mai propovaduia dogmele Sfintilor Apostoli, ci ale papilor… Cei care nu s-au renascut prin lucrarea dumnezeiescului har in singura Una, Sfinta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica, in nici o alta biserica, nici vazuta, nici nevazuta, nu o vor face… Atit timp cit cauzele principale ale despartirii ramin aceleasi…unirea este imposibila…” (Stupul Ortodox, 1999)

Sfintul Ioan Iacob de la Neamt (+1960)
„Iar citiva dintre slujitorii Sfintului Altar din ziua de azi defaima aceste Sfinte Canoane, numindu-le bariere ruginite. Canoanele sunt insuflate de Duhul Sfint prin Sf. Apostoli si prin Sf. Parinti ai celor sapte Sfinte Soboare ecumenice si ei zic: „Canoanele, de multa vechime pe care o au, au ruginit.” Nu zic ca ei de multa grasime si nefrica de Dumnezeu li s-a intunecat mintea si au napirlit, cazindu-le si parul si barba si mustata, facindu-se ca femeile. Cum e chipul Domnului si al Sfintilor si cum e chipul lor? De aceea, Sfintele Canoane ale Sfintilor ei le calca in picioare, dar predica sus si tare ca sunt ortodocsi.” (Hrana duhovniceasca, Buc., 2000)

Sfintul Iustin Popovici (+1979)
„Conform gindirii unitare a Parintilor si a Sinoadelor, Biserica este nu numai una, ci si unica… Biserica este una si unica, pentru ca ea este trupul Unuia si Unicului Hristos. Unde nu este Dumnezeul-Om, acolo nu exista Biserica, iar unde nu exista Biserica, acolo nici Euharistia nu exista. In afara acestei identitati, adica a Bisericii si a Euharistiei, se afla erezia, falsa biserica si antibiserica. Biserica, prin dumnezeiasca Euharistie, este unitate soborniceasca si unirea lui Hristos cu credinciosii si a credinciosilor cu Hristos. Si in Euharistie si in Biserica, Dumnezeul-Om Hristos este Unul si, de asemenea, este „toate si intru toti.” (Col. 3:11).
Din unica si nedespartita Biserica a lui Hristos, in diferite timpuri, s-au desprins si s-au taiat ereticii si schismaticii, care au si incetat sa fie madulare ale Bisericii. Unii ca acestia au fost… romano-catolicii si protestantii si unitii si toata cealalta legiune eretica si schismatica. Ecumenismul e numele de obste pentru toate pseudo-crestinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. In el se afla cu inima lor toate umanismele europene cu papismul in frunte, iar toate aceste pseudo-crestinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decit erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obste este acela de „pan-erezie” (erezie universala). De ce? Fiindca in cursul istoriei, felurite erezii tagaduiau sau denaturau anumite insusiri ale Dumnezeului-Om Hristos, in timp ce ereziile acestea europene indeparteaza pe Dumnezeul-Om in intregime si pun in locul Lui pe omul european. In aceasta privinta nu e nici o deosebire esentiala intre papism, protestantism, ecumenism si celelalte secte, al caror nume este „legiune”.
„Prin dogma despre infailibilitatea papei, papa a fost de fapt declarat drept Biserica si el, un om, a luat locul Dumnezeului-Om. Acesta e triumful final al umanismului, dar este in acelasi timp si „moartea a doua” a papismului iar prin el si cu el, a oricarui umanism. Totusi, inaintea Adevaratei Biserici a lui Hristos care de la aratarea Dumnezeului-Om Hristos exista in lumea noastra paminteasca ca Trup divino-uman, dogma despre infailibilitatea papei este nu numai erezie, ci o panerezie, fiindca nici o erezie nu s-a ridicat atit de radical si atit de integral impotriva Dumnezeului-Om Hristos si a Bisericii Lui, asa cum a facut papismul prin dogma despre infailibilitatea papei – om. Nu exista nici o indoiala ca dogma aceasta este erezia ereziilor, chinul chinurilor, o razvratire nemaivazuta impotriva Dumnezeului-Om Hristos. Dogma aceasta este, vai, cea mai ingrozitoare surghiunire a Domnului nostru Iisus Hristos de pe pamint, o noua tradare a lui Hristos, o noua rastignire a Domnului – numai ca nu pe crucea cea de lemn, ci pe crucea de aur a umanismului papist. Si toate acestea sunt iad, iad, iad pentru sarmana fiinta paminteasca ce se numeste om. Acolo unde Il inlocuiesc pe Dumnezeul-Om Hristos cu omul, fie si cu cel numit infailibil, acolo se desparte trupul de Cap. Si dupa cum din aceasta pricina Biserica dispare de acolo, tot asa se pierde si ierarhia apostoleasca divino-umana si succesiunea apostolica sacramentala.” (Biserica Ortodoxa si ecumenismul, 2002)

Cucernicul Parinte Dumitru Staniloae (+1993)
„Eu nu prea sunt pentru ecumenism; socotesc ca ecumenismul este produsul masoneriei; iarasi vor sa relativizeze credinta adevarata. A avut dreptate Biserica zicind ca nu prea suntem uniti. Ecumenismul este pan-erezia timpului nostru. Biserica Romano-Catolica si Biserica Ortodoxa nu sunt doua surori. Nu exista decit un singur cap al Bisericii, Iisus Hristos. Nu poate exista decit un singur trup, adica o singura Biserica. Deci notiunea de Biserici surori este improprie.”
„Au venit odata si aici, la un congres al ecumenistilor. Si unul dintre reprezentantii lor a sustinut ideile socialiste. Eu i-am combatut si vorbeam mereu de Hristos. Iar ma intrebau: „De ce tot vorbiti de Hristos? Aici este vorba de altceva, nu de Hristos”. S-au suparat teribil si, dupa ce am plecat, m-au criticat foarte tare pentru ca vorbeam de Hristos si nu de probleme de-astea sociale. De ce sa mai stau de vorba cu ei care au facut femeile preoti, sunt de acord cu homosexualii, nu se mai casatoresc…” (interviu preluat din Ortodoxia si internationalismul religios, ed. Scara, 1999)
„Lupta catolicismului n-a avut o baza spirituala, crestina, asa cum a fost cea din Rusia sau cea de la noi. Ne acuza Todea ca suntem Biserica tradatoare. Doua mii de preoti ortodocsi au stat in inchisoare. Eu am fost in inchisoare si n-am vazut nici un preot unit. Toti s-au facut ortodocsi sau au intrat in diferite intreprinderi in care faceau pe turnatorii.” (Omagii parintelui Dumitru Staniloae, ed. MMB, 1994)
„Caracteristica fundamentala a crestinismului, care consta in surparea zidului despartitor dintre Dumnezeu si oameni (…) e inlaturata in catolicism intr-o noua forma. Sobornicitatea crestina, insasi Biserica, trupul tainic al lui Hristos, e desfacuta din imbratisarea iubirii atotprezente a lui Iisus Hristos si transformata intr-o societate pur laica. (…) Iisus are o comunitate numai cu un anumit punct al spatiului si numai cu o persoana, cu papa in Vatican. (…) Tot ce conteaza e dependenta juridica de o persoana omeneasca. Misticul e transformat in juridic, viata in Biserica devine o preocupare de buna si uniforma orinduiala juridica. Cuvintele religioase nu mai exprima de aceea nici ele misterul unor experiente religioase directe, ci devin termeni juridici si rationalisti, de precizari pozitiviste, pamintesti.” (Ortodoxie si romanism, pp.100-101)

Parintele Cleopa Ilie de la M-rea Sihastria (+1998)
„Mi-au pus intrebari despre unitatea Bisericilor, ca ei vor sa uneasca Bisericile si sa faca, precum a zis Mantuitorul, o turma si un pastor. „Domnule director, i-am zis, biserica dumneavoastra, protestantismul, este suspendat in aer. N-are temelie! -Dar de ce, parinte? – Unde vi-i Sfinta Traditie? Unde-s Sfintele Canoane? Unde-i practica Bisericii de 2000 de ani? Ati desfiintat totul si acum vreti sa va apropiati de noi? Este imposibil! Noi de-abia avem puncte comune cu catolicii, daramite cu protestantii. Ei sunt la foarte mare distanta de noi, au numai doua Taine, si acelea nu ca taine, ci numai ca simboluri: Botezul si Cina Domnului. La Cina Domnului fac o masa comemorativa cu piine si cu vin in cinstea lui Hristos, dar nu mai cred ca se preface piinea si vinul in Trupul si Singele Domnului. N-am cind sa spun discutia de acolo ca-i mult de spus.”
„-Cum vedeti unirea Bisericilor?”, Parintele raspunde: „-Fratilor, unirea Bisericii nu este lucru omenesc ci dumnezeiesc. Nu-i in puterea noastra. Iata cum vad eu: sa punem post si rugaciune catre Dumnezeu si cind va veni Duhul Sfint sa ne gaseasca ca Sfintii Apostoli. Asta e lucrarea Duhului Sfint. Iar daca va veni Duhul Sfint cind il cerem cu post si rugaciune, cind va veni la toate mintile arhiereilor catolici si ortodocsi, va fi aceeasi gindire: Hai sa ne unim ca n-au fost la inceput doua Biserici ci una singura. Deci asta sa cerem de la Dumnezeu, ca El poate face unitate de vederi in toate privintele… Iar daca este vorba sa se creada, sa se faca unitate de credinta, atunci numai Domnul stie… Noi, nu.”
„Ati vazut la primi voievozi crestini ai romanilor, de cind sunt cele trei tari romane, Moldova, Muntenia si Ardealul, toti au fost ortodocsi… Stefan cel Mare nu a fost baptist! Mircea cel Batrin nu a fost evanghelist sau adventist! Alexandru cel Bun nu a fost martorul lui Iehova; nebunii astia au venit acum. Nici o secta nu exista in tara noastra pe atunci. Acestia vin din strainatate, platiti de masoni, sa ne strice dreapta credinta si originea noastra de popor ortodox (…). Sa tineti credinta care ati supt-o de la piepturile maicilor voastre! Sa tineti credinta pe care o avem de doua mii de ani! Nu va luati dupa slugile satanei care vin din Apus cu milioane de dolari. Ei cumpara pe prosti si pe nelamuriti in credinta, sa rupa unitatea in sufletul poporului roman si vor sa faca cele mai mari erezii si nebunii in tara aceasta. Paziti-va de acestia! Au case de rugaciuni dar acolo e casa satanei. (Ortodoxia si internationalismul religios, ed. Scara, 1999)

Parintele arhimandrit Arsenie Boca (+1989)
„Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor. Caderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apusului. Numai putregaiul cade din Biserica ortodoxa, fie ei: arhierei, preoti de mir, calugari sau mireni. Inapoi la Sfinta Traditie, la Dogmele si Canoanele Sfintilor Parinti ale celor sapte Soboare Ecumenice, altfel la iad cu arhierei cu tot. Fereasca Dumnezeu!” (Talantii imparatiei, p.197)

Arhimandit Gheorghios Kapsanis, egumenul M-rii Grigoriu, Athos
„Ce este ecumenicitatea? Bisericile Ortodoxe din intreaga lume sunt organizate, din punct de vedere administrativ, in Biserici locale sub conducerea unor sinoade locale, respectiv patriarhii. Toate bisericile locale sunt organizate la rindul lor sub forma unui sinod ecumenic din care fac parte reprezentanti ai tuturor Bisericilor Ortodoxe locale.
Ce este ecumenismul? Ecumenismul in schimb, este o forma institutionala prin care, sub numele pacii si al unitatii, sunt adunate la un loc toate religiile lumii precum evrei, musulmani, budisti care nu cred in Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, si unde se dezbat probleme economice, politice, sociale, culturale etc. Ecumenismul cauta prin toate acestea sa se impuna ca noua religie a viitorului. Cu certitudine, Biserica Ortodoxa este ecumenica adica soborniceasca. Una este insa ecumenicitatea si alta este ecumenismul. Biserica Ortodoxa este ecumenica, dar nu ecumenista. Ea ramine ecumenica atita vreme cit nu cade in ispita ecumenismului. Ecumenicitatea constituie expresia deplinatatii Bisericii si se propune si celorlalti, fara sa se imparta sau sa se ajusteze dupa conceptiile omenesti. Asadar Biserica noastra Ortodoxa este ecumenica si deoarece intreaga lume are nevoie cu adevarat de ecumenicitatea ei, este necesar ca ea sa se mentina ecumenica si sa nu cada in ecumenism. Iar aceasta nu numai pentru a-si pastra ecumenicitatea ei, ci si pentru a ajuta cu adevarat lumea. Un rol important in miscarea ecumenica il are teoria ramificatiilor care este o erezie eclesiologica promovata in cercurile teologice asa-zis moderniste, a carei esenta este ca toate confesiunile crestine existente in momentul actual sunt vazute ca ramuri egale ale unei singure Biserici a lui Hristos si care detin in mod egal harul Sfintului Duh si Adevarul Divin. La baza acestei invataturi eretice sta interpretarea incorecta a procedurilor canonice privind primirea in Biserica a ereticilor si schismaticilor.” (Ortodoxia si internationalismul religios, ed. Scara, 1999)

Cucernicul Parinte Gheorghe Calciu
„Intelegerea ecumenica de unire si armonie a lumii este de fapt o forma a miscarilor internationaliste pe plan religios, in care se incearca desfiintarea natiunilor, instituirea unor guverne mondiale, pe care nimeni nu le-a uns si care urmaresc doar gloria lor, buna lor viata si satisfacerea dorintei de a conduce popoarele. Ecumenismul acesta este in sine o actiune diabolica si sunt de acord cu unii teologi greci care spun ca ecumenismul este cea mai mare erezie a secolului nostru… Am sperat ca Romania va fi urmatoarea tara care va iesi din ecumenism.” („Ziua” de Bucuresti, 5 dec.1998, pg.8)

Mitropolitul Ierotei de Nafpaktos
„Poate fi spus ca de este o mare erezie astazi, este asa-numita erezie eclesiologica, care se confrunta mai ales cu pastorii Bisericii. Este o mare confuzie astazi despre ceea ce este Biserica si care sunt adevaratii ei membri. Se confunda identitatea Bisericii cu alte traditii umaniste si se gindeste ca Biserica este fragmentata si despartita, dar mai mult se ignora singura cale de mintuire a Bisericii.” „Papistasii nu au preotie nici taine… Vaticanul nu este biserica, ci un sistem politico-economic situat in afara Bisericii, iar papa cu toti „clericii” Vaticanului nu sunt urmasi ai Apostolilor, nu au predania si succesiunea apostolica… Papistasii sunt francolatini, iar pe deasupra si eretici. Papismul se afla in afara Bisericii…, si pentru ca in afara Bisericii nu exista Taine, pentru aceasta clericii papistasilor si insusi papa, pentru noi ortodocsii, nu au preotie, adica au fost taiati de la succesiunea apostolica. Daca se va pierde Credinta Ortodoxa, atunci nu va mai exista nici Biserica, nici Dumnezeiasca Euharistie… Parintii Bisericii din veacul al VIII-lea observasera ca papismul, sub influenta francilor, a schimbat teologia ortodoxa si astfel nu mai facea parte din Biserica Ortodoxa care pazea in intregime adevarul revelat. De aceea, papa nu mai era pomenit in Diptice.” (Cugetul Bisericii Ortodoxe, Cap.I)

Cuviosul Ghenadie Sholarios, Patriarhul Constantinopolului (sec.XV)
„O grecilor (romanilor, n.n.) vrednici de mila, de ce inca rataciti si lepadind orice nadejde in Dumnezeu cautati ajutorul francilor (Europei, n.n)? Cum de impreuna cu intreaga Cetate, care curind va cadea, pierdeti Ortodoxia voastra? Milostiv fii mie Dumnezeule! Aduc marturie inaintea Ta ca sunt nevinovat de aceasta nelegiuire. O, bietii de voi care vedeti ce se-ntimpla in jurul vostru si in vreme ce robia va este tot mai aproape, va lepadati de credinta parintilor vostri si primiti faradelegea! Nu ma voi lepada nicicind de tine, iubita Ortodoxie, si n-am sa te ascund Sfinta Predanie, cita vreme duhul meu mai salasluieste in trupul acesta.” (Sinodul de la Ferrara-Florenta, ed. Scara, 2002, p.161)

sursa

Scrisoarea lui Gheron Sava și Gheron Gavriil din Sfântul Munte către Preasfințitul Longhin, Episcop de Bănceni

1

Preasfinţitului Longhin, Episcop de Bănceni si vicar de Cernauţi

Preasfinţite Părinte,

În numele multor ieromonahi, monahi şi pusnici mărturisitori ai Sfântului Munte dorim să ne exprimăm toată dragostea, admiraţia, recunoştinţa şi mulţumirea pentru poziţia fermă pe care o aveţi faţă de panerezia ecumenistă, aşa cum o numeşte Sfântul Iustin Popovici, mare mărturisitor al epocii noastre. Cunoaştem faptul ca imediat ce aţi aflat despre declaraţia comună dintre Patriarhul Chiril şi căzutul Papă Francisc aţi întrerupt pomenirea Patriarhului Chiril la toate sfintele slujbe în Eparhia Preasfinţiei Voastre, ceea ce arată o dragoste neînfricată către Dumnezeul cel Atotputernic.
De asemenea, prezenţa Preasfinţiei Voastre la Simpozionul „Sfântul şi Marele Sinod, mare pregătire fără aşteptări” de la Pireu şi cuvântul emoţionant pe care l-aţi rostit, ne-au mişcat profund în a înţelege mai bine responsabilitatea noastră de a mărturisi cu preţul sângelui Adevărul lui Hristos.
Nu dorim să vă aducem laude, pentru că ştim că ceea ce aţi făcut este datoria unui ierarh al lui Hristos şi aşa ar trebui să procedeze orice ierarh – cu conştiinţa că va da socoteală pentru turma încredinţată lui spre păstorire. Dar din păcate, în aceste vremuri, a face ceea ce este firesc a devenit lucru de laudă şi foarte rar printre noi creştinii, fie monahi, fie preoţi, fie arhierei. Ne-am bucurat foarte mult şi de opera filantropică pe care o desfaşuraţi la mănăstirea Preasfiţiei Voastre, care este rodul dragostei de Dumnezeu şi de oameni. Numai o inima mare poate să poarte de grija de atâţia copii, dintre care mulţi cu nevoi speciale, alţii cu boala secolului SIDA. Numai cineva care iubeşte poate să facă asta. Cu adevărat toate acestea sunt rodul credinţei vii şi înflăcărate în Hristos, Cel care v-a întărit şi vă întăreşte totdeauna spre tot lucrul bun, pentru că aţi ales să-i urmaţi Lui cu adevărat.
Exemplul pe care l-ati dat prin oprirea pomenirii, care este cea mai clară mărturisire, a fost o întărire permanentă pentru noi monahii atoniţi, care, deşi suntem in Sfantul Munte, suntem prigoniţi şi încercaţi la rândul nostru, acum când incercam sa luminam poporul dreptcredincios. Astăzi când am scris scrisoarea aceasta, am aflat că nici Biserica Rusă nu va participa la Sinodul din Creta, ceea ne-a bucurat, dar în acelaşi timp am rămas cu o nelinişte în suflet, pentru că erezia nu a fost înfierată, balaurul nu a murit, ci trăieşte şi duce încă multe vieţi la pierzare. Atâta timp cât Bisericile care s-au retras din Sinodul Panortodox nu au exprimat clar că motivul retragerii lor este erezia ecumenistă propagată şi participarea la Consiliul Mondial al aşa-ziselor Biserici şi toate celelalte erezii eclesiologice, cum ar fi erezia Bisericilor nedepline, erezia ramurilor, erezia minimalismului dogmatic, nu s-a stârpit erezia, nu s-a făcut mai nimic.
Până când nu se va înfiera şi condamna sinodal aşa-zisul Consiliu Mondial al Bisericilor şi toate celelalte erezii izvorâte din acest consiliu şi din papism, vom rămâne tulburaţi, vom rămâne neliniştiţi şi nemângâiaţi, vom respira greu mirosul ereziei care ne sugrumă şi în Sfântul Munte, în Facultăţile de Teologie Ortodoxă din toata lumea, în biserici, în predicile ierarhilor ecumenişti, în ideile alterate ale teologilor şi ale mirenilor în general.
Credem că Dumnezeu a adus vremea ca să se taie acestă erezie a ecumenismului, şi credem că acum e momentul pentru toţi ierarhii mărturisitori ai Ortodoxiei ca să ceară Sinoadelor din care fac parte condamnarea oficială a ereziei eclesiologice ecumeniste care conferă „Har şi Taine şi Biserică „ ereticilor.
Vă scriem aceste gînduri din Sfăntul Munte, unde ziua şi noaptea ne nevoim vărsand lacrimi pentru fiecare cuvant pe care l-am adresat în această scrisoare, care este o lucrare comună a parinţilor marturisitori aghioriţi.

Va sarutam dreapta,
Gheron Sava Lavriotul
Membru al gherondiei Sfintei Manastiri, Marea Lavra, Sfantul Munte
Telefon mobil: +306947011111 fix: +302377-023754

Gheron Gavriil
Sfânta Chilie Aghiou Hristodulu, Sfânta Mănăstire Kutlumusiu, Sfântul Munte

traducerea din limba greaca a fost realizata de preot Matei Vulcanescu

sursa

Peste 1000 de intelectuali ortodocşi susțin Sfântul şi Marele Sinod

2

Sfântul și Marele Sinod ne dă posibilitatea de a începe o nouă etapă a mărturiei ortodoxe, afirmă cei peste 1000 de semnatari ai scrisorii deschise ce susţine desfăşurarea lucrărilor Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe în luna iunie 2016 (vezi traducerea scrisorii în limba română mai jos).
Biroul de presă al Patriarhiei Ecumenice a primit duminică, 12 iunie, scrisoarea deschisă intitulată Pledoarie pentru unitate panortodoxă prin intermediul căreia mai mult de 1000 de creştini ortodocşi din întreaga lume îşi exprimă îngrijorarea pentru Biserica Ortodoxă şi pentru modul în care păstrarea unităţii ei face vizibilă lumii întregi trăirea în şi prin Iisus Hristos.
Tradusă în 11 limbi şi semnată de numeroşi profesori universitari din peste 10 ţări, scrisoarea exprimă susţinerea şi speranţa pentru desfăşurarea cu succes a lucrărilor Sfântului şi Marelui Sinod din luna iunie 2016 ca fiind calea cea mai bună pentru rezolvarea problemelor şi pentru afirmarea unităţii Bisericii Ortodoxe ca rod al Duhului Sfânt.
Nimeni nu poate aștepta ca Sinodul să rezolve toate aspectele importante și să vindece toate disputele jurisdicționale în doar zece zile, însă el reprezintă pentru creştinii ortodocşi din întreaga lume speranţa începerii procesului de vindecare și a unei noi ere a sinodalității universale și a unității.
În finalul scrisorii, semnatarii îndeamnă pe toţi conducătorii Bisericilor Ortodoxe să dea ascultare chemării Duhului Sfânt la unitate sinodală.

CHANGE.ORG

1

În continuare, redăm traducerea în limba română a scrisorii deschise:

Scrisoare Deschisă a Teologilor Creștini Ortodocși din întreaga Lume, către Sfântul și Marele Sinod din Creta

Subsemnații, un grup internațional de academici ortodocși, adresează această scrisoare conducerii Bisericii Ortodoxe, tuturor creștinilor ortodocși din lume și tuturor celor binevoitori. Scriem pentru că suntem profund îngrijorați pentru Biserica noastră, a cărei unitate face vizibilă pentru întreaga omenire noua viață în Hristos. Ne rugăm ca Sinodul ce se apropie, care este atât de mult așteptat și a cărui pregătire a luat atâta vreme, să rodească roadele Duhului, dintre care prima este unitatea panortodoxă. De aceea, sprijinim acordul conducătorilor ortodocși, anunțat public la Sinaxa Panortodoxă din ianuarie 2016, de a se întruni la Sfântul și Marele Sinod, în Creta, la jumătatea lui iunie, 2016.
Credem că nu există piedici de nedepășit pentru ca Sinodul să înceapă în iunie, în pofida importantelor întrebări puse în legătură cu documentele pregătite pentru Sinod și procedura sinodală. Suntem de acord în privința justeții unor întrebări, precum cererea de a rediscuta documentele pregătite pentru Sinod. Suntem de acord, de asemenea, că există multe alte aspecte legate de Biserică în secolul 21, care solicită atenție din partea întregii Ortodoxii în viitor.
Cu toate acestea, suntem convinși că, astăzi, ca și în trecut, cea mai bună cale pentru a rezolva problemele importante este Sinodul. A amâna Sinodul încă o dată înseamnă a eșua în privința principiului sinodalității la nivel universal (panortodox). Nimeni nu poate aștepta ca Sinodul să rezolve toate aspectele importante și să vindece toate disputele jurisdicționale în doar zece zile. Dar sperăm că acest Sinod va fi începutul procesului de vindecare și că va inaugura o nouă eră a sinodalității universale și a unității. Reprezentanții Bisericilor Ortodoxe care vor să împiedice lucrările Sinodului prin alte amânări nu trebuie să intimideze majoritatea conducătorilor ortodocși care doresc să rămână credincioși hotărârii de a ține Sinodul de sărbătoarea Cincizecimii a acestui an. În secolul trecut, Biserica Ortodoxă a dat mărturie lumii prin bogata sa moștenire teologică și prin sângele noilor martiri. Sfântul și Marele Sinod ne dă posibilitatea de a începe o nouă fază a mărturiei ortodoxe. Și de vreme ce ochii întregii lumi sunt asupra Bisericii Ortodoxe, îi îndemnăm pe toți conducătorii noștri să dea ascultare chemării Duhului la unitate sinodală.

sursa

Icoana – Noi nu venim la nişte chipuri pictate, ci, având în minte prototipul zugrăvit, văzând nevăzutul prin zugrăvirea văzută

1185063_568116846584307_1433274770_n

Poate cineva dintre cei necredincioşi, iubitor de ceartă fiind, ne-ar contrazice, zicând că şi noi în biserici, închinându-ne la icoane, putem fi socotiţi că venim la idoli neînsufleţiţi. Să nu fie să facem noi una ca aceasta! Căci acestea este credinţa creştinilor: Dumnezeul nostru nemincinos lucrează puterile, căci noi nu venim la nişte chipuri pictate, ci, având în minte prototipul zugrăvit, văzând nevăzutul prin zugrăvirea văzută, Îl slăvim ca fiind prezent. Dar nu credem ca unui Dumnezeu Care nu este, ci ca Unuia Care este cu adevărat. Dar nici în sfinţi, ca şi cum nu ar fi, ci ca unii care sunt şi trăiesc la Dumnezeu, fiindcă duhurile lor sunt sfinte şi cu puterea lui Dumnezeu ajută celor vrednici care au nevoie.
Căci este scris: „Dumnezeul nostru în cer şi pe pământ toate câte a voit a făcut”, mărturisire şi frumuseţe înaintea Lui, sfinţenie si mare cuviinţă întru sfinţenia Lui. „Iar dumnezeii neamurilor sunt demoni şi lucrul mâinilor oamenilor”. De aceea, şi cei ce cred în ei unul pe altul spre nimicire s-au adus. Căci au vărsat sângiuri în ucideri, prin furt şi vicleşug, corupţie şi necredinţă, tulburare şi jurământ strâmb, zarvă neorânduită, uitarea harurilor, spurcarea sufletelor, schimbarea rânduielii fireşti, neorânduiala căsătoriilor, adulterul şi desfrâul. Căci religia idolilor fără nume este în bogăţie, pricina oricărei răutăţi a veacului, începutul şi capătul ei. Căci fie bucurându-se înnebunesc, fie profeţesc mincinos, fie trăiesc cu nedreptate, fie îndată se jură.
Căci cei ce cred idolilor neînsufleţiţi pun jurăminte rele, să fie nedreptăţiţi nu suferă. Căci din ambele părţi le vin acestora pedepsele. Căci nu puterea celor ajutaţi, ci pedeapsa celor ce păcătuiesc urmează călcării de lege a necredincioşilor şi nedrepţilor. Că rău au crezut despre Dumnezeu, ataşându-se de demoni şi, jurând cu nedreptate, au dispreţuit cuvioşia.
Hristos, Dumnezeul nostru, cel blând şi adevărat, îndelung răbdător, a chivernisit toate câte a făcut cu milă, căci ale Lui sunt toate şi Lui I se cuvine slava, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh în vecii vecilor. Amin.

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, Cuvinte ascetice, Editura Doxologia

1

”Totul e de la Dumnezeu: şi bolile, şi sănătatea. Şi de la Dumnezeu totul ni se dă spre mântuirea noastră”

1

Aşa să îţi primeşti şi tu boala şi să dai mulţumită pentru ea lui Dumnezeu, Care Se îngrijeşte de mântuirea ta. Cum anume slujeşte spre mântuire boala trimisă ţie de Dumnezeu poţi să nici nu încerci să afli, fiindcă se prea poate să nici nu reuşeşti. Dumnezeu trimite boala uneori ca pe o pedeapsă, ca pe un canon, alteori spre învăţare de minte, ca omul să își vină în fire, alteori ca să îl izbăvească de un necaz ce ar cădea asupra lui de ar fi sănătos, alteori ca omul să vădească răbdare şi prin aceasta mai mare răsplată să merite, iar alteori ca să se curăţească de vreo patimă, ca şi din multe alte pricini.

Sfântul Teofan Zăvorâtul, Boala și moartea, Editura Sophia

2

Mesajul calugarilor din Lavra Poceaev

Călugării din binecunoscuta Lavra Poceaiev a Ucrainei s-au exprimat vizavi de Sfantul si Marele Sinod panortodox. Comunitatea monahală s-a aratat solidară cu opinia clerului și a călugărilor care au formulat observații și propuneri pentru corectarea proiectelor de document pregătite pentru Sfantul si Marele Sinod din 2016. Va reamintim ca, in cadrul viitorului Sinod, conform regulamentului propriu de organizare, proiectele odata depuse nu mai pot fi corectate, ci doar aprobate in formula actuala.
Mesajul Lavrei Poceaev a fost publicat in ultimele zile, calugarii asigurandu-i pe enoriasi și pelerini, de angajamentul lor față de dogmele Bisericii, „care nu necesită niciun fel de schimbare”.
In mesajul lor, acestia au specificat clar, faptul ca intotdeauna calugarii din Lavra Poceaev vor incerca sa faca tot ce le sta in putinta, pentru ca „enoriasii si pelerinii Lavrei noastre, să primească, în biserica Mănăstirii, Harul divin, prin Sfintele Taine ale sfintei Biserici Ortodoxe, asa cum au fost ea întemeiata de Insusi Mântuitorul Hristos, ale cărei dogme au fost fixate de Părinți și de deciziile celor 7 Sinoade Ecumenice, și care nu au nevoie de nicio schimbare.

Adevărul Dumnezeiesc este perfect și de neschimbat. Iar Mântuitorul lumii ne-a spus să-l păstram și să-l vestim, si nicidecum ‘sa-l dezvoltam’.

Noi credem cu tărie că Domnul nostru Iisus Hristos va păstra Biserica Sa de nezdruncinat si de neînvins, iar ‘porțile iadului nu o vor birui’ (Mat. 16:18).

Facem apel la credinciosi, sa inalte cu ardoare rugăciuni, pentru ca Cel Milostiv, Domnul, sa continue să ne întărească în puritatea Credinței Ortodoxe, singura prin care este posibilă mântuirea veșnică”.

sursa